Statul si teritoriul - regionalismul stangii si dreptei

1. Trei categorii geopolitice de cea mai mare importanta

Majoritatea disputelor cu privire la noua imagine geopolitica a lumii se concentreaza in jurul a trei categorii fundamentale:

1) "statul-natiune" ("Etat-Nation") adica statul centralist traditional care s-a format istoriceste (cum ar fi Franta, Italia, Germania, Spania etc.);

2) regiunea, adica un asemenea spatiu administrativ, etnic sau cultural, care constituie o parte din unul sau mai multe state-natiuni (Etat-Nation) dar care dispune totodata de un oarecare grad de autonomie cultural-economica (de exemplu, Bretania in Franta, Flandra in Belgia, Catalonia, Galicia si tara bascilor in Spania etc.);

3) marele Spatiu, "uniune" sau "asociatie", care uneste cateva state natiuni ("Etat-Nation") intr-un singur bloc economic si politic.

Multi dintre "europenisti", atat de stanga cat si de dreapta, considera ca aceasta categorie a "statului-natiune" (Etat-Nation), adica a statului centralist traditional este invechita iar accentul trebuie pus pe alte doua modalitati - pe regionalism sau chiar pe autonomism, pe de o parte, si pe unificarea continentala a regiunilor intr-un bloc unitar, pe de alta parte.

Este semnificativ faptul ca aici se intalnesc punctele de vedere ale spectrelor politice diametral opuse: "noua stanga" crede ca Etat-Nation este o structura prea de "dreapta", prea "totalitara" si "represiva", prea "conservatoare", si trebuie sa se renunte la ea in numele progresului, iar "noua dreapta", dimpotriva, atribuie acelas stat-natiune unei etape prea "moderniste", prea antitraditionale din istoria europeana, cand adevaratul Imperiu traditional din Europa a fost distrus de absolutismul francez nihilist si civil. Totodata, "noua dreapta" vede in regionalism intoarcerea la traditiile etnice si la principiul diferentierii etnoculturale, ceea ce constituie axa intregii gandiri a "noii drepte".

Pe de alta parte, exista o categorie destul de larga de politicieni care, dimpotriva, apara valorile "statului-natiune" (Etat-Nation). Si iarasi atasamentul fata de centralismul de stat poate sa uneasca si "stanga" si "dreapta". De regula insa, pe aceasta pozitie se afla nu cei de dreapta sau de stanga "noi", ci acei "vechi". Este caracteristic faptul ca in Franta inamicii unificarii europene erau trei forte politice: Frontul National al lui Le Pén (extrema dreapta), comunistii lui Marché (extrema stanga) si socialist-centralistii, simpatizantii nationali ai lui Jean-Pierre Chévénmanne. De aici rezulta ca in limitele unuia si aceluiasi proiect geopolitic pot sa se asocieze cele mai diferite simpatii ideologice si politice.

Cu toate acestea fiecare forta politica interpreteaza in felul sau cele trei versiuni fundamentale ale organizarii geopolitice a societatii contemporane. Ar fi interesant de construit o schema pentru a vedea cum diferite forte apreciaza din perspectiva propriilor ideologii cele trei proiecte. Pentru concretete vom vorbi despre pozitiile extreme care, pe masura apropierii de centrul politic se incarca de nuante.

Regionalismul stangii si dreptei

Complexul general al ideologiilor de stanga se orienteaza spre slabirea influentei statului, a structurilor administrative si politice asupra vietii sociale. Aceasta presupune principiul descentralizarii, al evolutiei treptate de la un singur centru al puterii la cateva, iar in perspectiva la un numar mai mare. Aceasta teorie a fost elaborata la timpul sau de catre cunoscutul anarhist Proudhon. Stangistii tind spre slabirea si anularea treptata a formelor totalitare si autoritare de conducere, iar aceasta inseamna ca orientarea lor geopolitica este impotriva pastrarii statului traditional in hotarele lui, cu aparatul de cinovnici, cu organele de represiune etc. Aceasta rezulta din orientarea ideologica principala a stangistilor spre "umanism", spre valoarea atomara a individului si nu spre niste structuri supraindividuale care ingradeste libertatea. Pe aceasta baza ideologica s-a dezvoltat regionalismul european contemporan ca o tendinta suficient de stabila, de descentralizare social-economica si de renuntare la principiul Statului-Natiune, traditional, in ultimele secole, pentru Occident.

Aceasta tendinta liberala a stangii neaga la maximum notiunile de "stat" si "natiune" ca pe niste vestigii istorice. Acestor principii li se opune ideea "umanitara" a "drepturilor omului" care a incetat demult sa fie o lozinca filantropica abstracta transformandu-se intr-un complex ideologic suficient de agresiv, orientat fatis impotriva formelor traditionale de existenta colectiva a oamenilor ca membri ai natiunii, poporului, statului, rasei etc. De aici rezulta accentul logic al stangii pe regionalism, fiindca independenta administrativa a unor parti din teritoriul statului apropie, din punctul lor de vedere, etalonul valoric de individ, sterge aureola autoritatii neconditionate si ale functiilor controlului de pe cele mai largi categorii sociale.

Harta pag.411

Este clar ca aceasta tendinta a stangii se afla in contradictie cu ideologii nationali de stat, adica cu "etatistii" si "nationalistii" pentru care unitatea istorica si politica a poporului, intruchipata de Etat-Nation, reprezinta valoarea suprema. Opozitia dintre etatisti-nationalisti si liberalii regionalisti reprezinta aproximativ in toate tarile constanta unor polemici furtunoase referitor la principalele proiecte geopolitice, unde procesele politice se dezvolta activ si dinamic.

Exista insa si "regionalismul de dreapta" care este strans legat de problema traditiei si etnosului. Acest regionalism se bazeaza pe principiul ca statul contemporan centralist este doar un instrument de nivelare culturala si ideologica a membrilor lui, ca el si-a pierdut demult functiile sacrale si s-a transformat intr-un aparat represiv, orientat impotriva ramasitelor culturale, etice si etnice autentice. "Regionalistii de dreapta" vad in descentralizare posibilitatea de a renaste partial forma de viata rituala, de cult, a popoarelor, mestesugurile traditionale, sa reconstituie formele de conducere specifice civilizatiei traditionale de pana la sosirea lumii contemporane. Acest "regionalism de dreapta" corespunde, de fapt, intru totul notiunii de traditionalism. In principiu, "regionalistii de dreapta" sustin pe ascuns diferentierea "naturala" caracteristica locuitorilor din provincii care sunt mult mai duri si mai ostili fata de straini, decat locuitorii marilor orase.

In felul acesta se formeaza a doua linie a opozitiei politice: "regionalistii de dreapta" care adeseori apeleaza la puritatea etno-rasiala si "etatistii de stanga" care considera ca cea mai buna metoda de introducere a valorilor "progresive", "liberale", in societate este centralismul de stat care apara societatea de o posibila restaurare a ramasitelor "invinse de progres".

3. Un nou Mare Spatiu: mondialism sau Imperiu

In ceea ce priveste integrarea suprastatala exista de asemenea o repartizare politica destul de contradictorie. Pe de o parte, exista "proiectul mondialist" care presupune desfiintarea statelor traditionale si crearea unui camp civilizational planetar, condus dintr-un singur centru, care poate fi numit conventional "guvern mondial". In principiu, acest proiect este incheierea logica a tendintelor liberale care se straduiesc sa distruga structurile sociale traditionale si sa creeze in mod artificial un spatiu "comun intregii omeniri", alcatuit nu din popoare ci din "indivizi", nu din state ci din asociatii tehnocrate si salahori industriali. In aceasta lumina vedeau mondialistii de la inceputul secolului "Statele Unite ale Europei" la care visau atat capitalistii liberali (Moné, Cudenof-Calegri etc.), cat si comunistii (Trotki etc.). Aceleasi idei i-au animat mai tarziu pe constructorii Maastricht-ului si pe ideologii "noii ordini mondiale".

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Harta pag.413

Paralel cu aceasta perspectiva mondialista exista si o varianta alternativa, sustinuta de fortele politice nonconformiste. Este vorba de teoreticienii Noului Imperiu care considera ca statele-natiuni contemporane sunt rezultatul prabusirii tragice a imperiilor traditionale care corespund in masura deplina cu adevarata organizare sacrala a societatii, bazata pe diferentierea calitativa, pe ierarhia spirituala, pe baza corporativa si religioasa. O asemenea interpretare a "Marelui Spatiu Nou" rezulta nu dintr-o abordare pur cantitativa a integrarii (ca la mondialisti), ci dintr-un oarecare principiu spiritual si supranational care ar fi transcendent fata de formatiunile istorice existente si care le-ar uni intr-o sinteza sacrala suprema. In functie de imprejurari, "proiectul imperial" isi ia ca baza fie factorul religios (adeptii catolici ai restabilirii Imperiului Austro-Ungar), fie cel rasial (ideologii Imperiului European, unificat prin unitatea originii popoarelor indoeuropene, "noua dreapta" franceza, in special), cel geopolitic (proiectele eurasiaticilor rusi).

Prin urmare, exista si aici doua poluri politice opuse care vad realitatile politice similare, dar intr-o perspectiva inversa.

Harta pag.

Asadar, am evidentiat in fiecare din proiectele geopolitice cate doua moduri de abordare radical diferite, care determina in totalitate posibilitatile principale ale luptei ideologice cu privire la problemele principiale. Gratie acestei scheme pot fi clasificate diferite aliante politice intre forte destul de indepartate una de alta.

4. Geopolitica Rusiei

Problematica generala a structurii geopolitice a lumii contemporane se afla in legatura directa cu Rusia, unde intalnim aceleasi proiecte geopolitice de baza. Regionalismul, statul-natiune si Marele Spatiu sunt trei categorii care au analogii directe in realitatea noastra geopolitica.

Regionalismul corespunde tendintelor separatiste in limitele Federatiei Ruse - atat in cazul republicilor si districtelor nationale cat si in cazul pretentiilor la autonomie deplina a formatiunilor teritoriale (proiectele republicilor Siberiana, Ural s.a.).

Modelul de stat centralist este sustinut de adeptii proiectului geopolitic "Rusia in limitele Federatiei Ruse".

Acei care lupta pentru restaurarea URSS, pentru refacerea Imperiului Rus in limitele URSS sau crearea Imperiului Eurasiatic, fac parte din categoria ideologilor unui Mare Spatiu Nou.

La fel ca in schema generala, adeptii unui sau altui proiect au, dar nu este obligatoriu, aceleasi convingeri politice. Mai mult decat atat, fiecare proiect poate avea doua semne diametral opuse care, atat "dreptul" cat si "stangul", sunt determinate conventional.

Sa incercam sa evidentiem pozitiile "dreptei" si "stangii" in viata politica rusa in raportul lor cu trei variante geopolitice.

Tendintele separatiste din aripa extrema "stanga" sunt folosite de fortele care au contribuit si la destramarea URSS. Liberalii rusi, considerand ca statul sovietic este bastionul "reactionarismului" si "totalitarismului", au lansat demult ideile "Rusiei in hotarele secolului al XIV-lea" etc., ceea ce presupunea faramitarea teritoriilor rusesti in fragmente separate atat dupa principiul etnic cat si dupa cel geografic. Pentru acesti "stangisti" unitatea natiunii ruse si puterea statului rus nu numai ca nu prezinta vreo valoare istorica, ci, dimpotriva, sunt considerate o piedica in calea "progresului" omenirii. Acest proiect regional este sustinut de unii liberali extremisti care doresc in mod deschis destramarea Federatiei Ruse.

Aceasta varianta ultraliberala se afla in concordanta cu unele idei ale unei anumite parti din lagarul nationalist extrem care crede ca este necesar ca rusii sa creeze un stat monoetnic compact, bazat pe principiile puritatii rasiale si izolationismul etnic. Aceasta este ideea crearii "Republicii Ruse". Proiecte similare de creare a unor state mononationale independente exista si printre etnosurile neruse care populeaza teritoriul Federatiei Ruse.

Varianta "stanga" a programului national de stat in limitele Federatiei Ruse reprezinta conducerea rusa postgorbaciovista care era convinsa ca pentru infaptuirea reformelor sunt mai avantajoase metodele centraliste, subordonand toate regiunile ruse liniei dure a Moscovei. Centralismul de stat este, conform ideilor acestor forte, metoda cea mai buna si mai rapida de transformare a realitatii social-politice din Rusia in asa mod, incat ea sa ajunga la standardele comune "intregii omeniri" "progresiste" dar, in esenta, la cele "occidentale" si "atlantice". Centralistii de "stanga" vad in regionalism, in mod firesc, un pericol pentru realizarea scopurilor lor, fiindca descentralizarea si autonomizarea regiunilor pot sa contribuie la crearea unor regiuni care ar respinge logica reformelor liberale si ar propune alte proiecte social-politice alternative (conventional "de dreapta"). Expansiunea imperiala este, la fel, inacceptabila pentru aceste forte, pentru ca refacerea URSS poate avea consecinte ideologice corespunzatoare.

Exista si capata putere miscarea etatistilor de "dreapta". Acestia sunt patriotii care s-au impacat cu dezmembrarea URSS si care cred ca crearea din Federatia Rusa a unui puternic stat rus centralizat va servi la cimentarea natiunii, la organizarea unui puternic spatiu autarhic independent. Etatistii de "dreapta" resping si separatismul si imperialismul considerand ca faramitarea Federatiei Ruse inseamna pierderea de catre rusi a teritoriilor ce le apartin, iar expansiunea imperiala va aduce multe elemente nationale straine si va ameninta dominarea nationala a rusilor.

Printre teoreticienii refacerii Imperiului exista de asemenea doi poli. Mondialistii rusi de "stanga", orientati in special spre Gorbaciov si lobby-ul lui, considera necesara crearea cat mai rapida a unui "spatiu democratic unic" atat pe teritoriul CSI cat si in limitele spatiului eurasiatic.

Conceptia "de dreapta" a Marelui Spatiu Nou s-a concretizat in programele politice ale opozitiei, intransigenta fata de regim. Majoritatea reprezentantilor acestei opozitii - atat national-comunistii cat si traditional-imperialistii - considera ca Rusia in limitele Federatiei Ruse este nu numai o formatiune geopolitica incompleta, ci o rezolvare principal gresita in problema apararii intereselor strategice ale Rusiei ca stat foarte mare. Eurasiatismul "de dreapta" deriva din intelegerea strict imperiala a misiunii istorice a Rusiei care trebuie sa fie ori un "continent" autarhic independent ori sa devieze de la menirea sa istorica si geopolitica.

Asadar, tinand seama de orientarea ideologica a unor sau altor forte, noi putem reuni toate variantele proiectelor geopolitice cu privire la viitorul statalitatii ruse intr-o singura schema: