Rimland si "zonele-frontiera"

Intreaga metodologie a cercetarii geopolitice este fondata pe aplicarea, la categorii mai locale, a principiilor dualismului geopolitic global dintre Uscat si Mare. Anume modelul planetar ramane principal si fundamental in analiza oricarei situatii. Raporturile caracteristice pentru intregul tablou, se repeta si la nivel mai particular.

Dupa evidentierea celor doua principii de baza ale talasocratiei si telurocratiei, rimland, "zona de tarm", este urmatorul principiu de cea mai mare importanta. Aceasta este categoria cheie care sta la baza cercetarii geopolitice.

Rimland reprezinta un spatiu integrant care are posibilitatea de a fi un fragment fie al talasocratiei, fie al telurocratiei. Aceasta este o regiune extrem de complicata si de bogata din punct de vedere cultural. Influenta stihiei marii, a Apei, provoaca in "zona de tarm" o dezvoltare activa si dinamica.

Masa continentala exercita presiune fortand structuralizarea energiei. Pe de o parte, rimland trece in Insula si Corabie. Pe de alta parte - in Imperiu si Casa.

Rimland nu se reduce, totusi, doar la un mediu intermediar si tranzitoriu in care se desfasoara opozitia dintre doua impulsuri. Este o realitate foarte complicata care are o logica independenta si care influenteaza intr-o mare masura asupra talasocratiei si telurocratiei. Nu este un obiect al istoriei ci subiectul lui activ. Lupta talasocratiei si a telurocratiei pentru rimland nu este rivalitatea pentru posedarea unei simple pozitii strategice. Rimland poseda o soarta proprie si o vointa istorica proprie, care nu poate, totusi, sa se rezolve in afara dualismului geopolitic de baza. Rimland este liber, intr-o masura semnificativa, in alegere, dar nu este liber in structura alegerii, fiindca cu exceptia caii talasocratice sau telurocratice a treia cale pentru el nu exista.

In legatura cu aceasta calitate "centura interna" se identifica deseori cu arealul de raspandire a civilizatiei umane. In adancul continentului domneste conservatorismul, iar dincolo de limitele lui - provocarea haosului miscator.

"Zonele de tarm", prin insasi pozitia lor, sunt puse in fata necesitatii de a da raspuns la problema propusa de geografie.

Rimland este o zona de frontiera, un brau, o fasie. Cu toate acestea este o frontiera. Aceasta imbinare duce la determinarea geopolitica a frontierei.

Pornind de la modelul initial in care granita primara sau arhetipul tuturor granitelor este notiunea istorico-geografica si culturala concreta de rimland, geopolitica intelege altfel acest termen spre deosebire de granitele dintre state.

Volumul spatial al zonelor de tarm este rezultatul punctului de vedere din exterior cu privire la continent, "in numele strainilor maritimi". Tarmul este o fasie care se intinde in adancul uscatului, tocmai pentru "fortele marii". Pentru continent, tarmul este, dimpotriva, o limita, o linie

Frontiera ca linie (asa este inteleasa ea in dreptul international) este rudimentul "jurisprudentei de uscat", mostenit de dreptul contemporan din traditiile stravechi. Este o parere strict de uscat.

Parerea maritima interna cu privire la continent, vede teritoriile de tarm ca pe niste potentiale colonii, ca pe niste fasii de pamant care pot fi rupte de restul masei continentale, transformate in baza, in spatiu strategic. Totodata, zona de tarm nu devine niciodata "a sa" pana la capat, in caz de necesitate se poate sa te urci pe corabie si sa pleci in patrie, pe "insula". Tarmul devine fasie tocmai pe seama faptului ca pentru strainii de pe mare nu este lipsita de pericol adancirea in interiorul continentului doar la o distanta determinata.

Deoarece geopolitica intruneste ambele pareri cu privire la spatiu - maritima si de uscat - rimland-ul este conceput de catre ea ca o realitate speciala, ca o granita-fasie, totodata volumul ei calitativ depinde de faptul, care impuls este dominant in sectorul dat - cel de uscat sau cel maritim. Tarmurile oceanice gigantice si pe deplin navigabile ale Indiei si Chinei sunt esenta liniei, a fasiei de volum mediu. Culturile corespunzatoare sunt de orientare terestra si volumul fasiilor riverane graviteaza spre zero, spre a deveni pur si simplu capatul continentului. In Europa si in Mediterana in special, zonele de litoral sunt niste fasii largi care patrund departe in adancul continentului. Volumul lor este maxim. In amandoua cazurile este vorba despre frontiera geopolitica. Prin urmare aceasta categorie este schimbatoare si variaza, in dependenta de situatii, de la linie la fasie.

Geopolitica proiecteaza un asemenea mod de abordare si la analiza unor probleme mai speciale cu privire la frontiere. Ea examineaza frontierele dintre state ca pe niste "zone cu volum variabil". Extinderea sau micsorarea acestui volum depinde de dinamica continentala generala. In dependenta de aceasta dinamica zonele isi schimba forma si traiectoria in limitele date. In notiunea de "frontiera geopolitica" pot sa incapa state intregi. De exemplu, ideea engleza de "cordon sanitar" dintre Rusia si Germania presupunea crearea zonei "nimanui" (semicoloniala si orientata spre Anglia), alcatuita din statele baltice si ale Europei de Est. Politica continentalista a Rusiei si Germaniei dimpotriva gravita spre transformarea acestei zone in linie (Brest - Litovsk, Rapalo, pactul Ribentrop-Molotov). Talasocratii - atlantisti se straduiau s-o extinda la maximum creand "statele tampon" (etats-tampons) artificiale.

Totodata, talasocratia formata si desavarsita (Anglia, SUA) aplica in cazul de fata un standard dublu: talasocratii se straduiesc sa reduca la linie frontierele propriilor Insule, iar zonele de tarm ale Eurasiei sa le extinda la maximum. Pentru geopolitica continentalista este logica folosirea in sens invers a unui principiu similar: frontierele Eurasiei - linii, frontierele Americii - fasii.

Analogia cu rimland-ul istoric ca "leagan al civilizatiei" demonstreaza importanta extraordinara a "zonelor-frontiera" si in cazuri mai speciale. Scutite de necesitatea de a purta povara incarcaturii geografice a istoriei, "zonele-frontiera" isi indreapta, la tot pasul, energia lor spre sferele cultural-intelectuale. Folosirea iscusita a acestui potential geopolitic "usor" reprezinta arta strategiei geopolitice a partilor aflate in conflict.

Totodata, anume "fortele maritime" au stapanit aceasta cu desavarsire, fiindca intotdeauna se bazau pe principiul de a trage foloase la maximum si cat mai repede din teritoriile colonizate. Aceasta ii deosebea de cuceritorii de uscat care imediat dupa cotropirea teritoriului il considerau al lor si, prin urmare, nu se prea grabeau sa stoarca din el tot ce se poate.