Demersurile ulterioare pentru apropierea si pregatirea aderarii la UE

Demersurile ulterioare pentru apropierea si pregatirea aderarii la UE au fost marcate de trei evenimente:

A. Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993, care a convenit criteriile de aderare pentru viitoarele tari candidate:

a) Criteriul politic:

Stabilirea institutiilor care garanteaza democratia;

Statul de drept;

Drepturile omului;

Respectarea drepturilor si protectia minoritatilor nationale.

b)          Criteriul economic:

Existenta unei economii de piata functionala;

Capacitatea de a face fata concurentei si fortelor pietei din UE.

c)          Criteriul legislativ, respectiv armonizarea legislativa si insusirea "acquis-ului comunitar"

Indeplinirea acestui criteriu inseamna capacitatea tarii candidate de a-si asuma obligatiile de membru, inclusiv acceptarea obiectivelor Uniunii politice, economice si monetare.

Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995, a adaugat un nou criteriu: capacitatea administratiei de a aplica acquis-ul comunitar, dar si capacitatea Uniunii de a primi noi membri, fara a perturba coerenta interna si functionarea propriilor institutii, ceea ce presupunea necesara reforma institutionala a Uniunii Europene.

B. Primirea Romaniei, la 7 octombrie 1993, ca membru cu drepturi depline in Consiliul Europei, care semnifica atasamentul nostru fata de valorile si principiile democratice si intreprinderea de masuri concrete pentru implementarea acestora. Aceasta insemna, in fapt, indeplinirea criteriului politic de la Copenhaga. De aceea, se si spune ca organizatia de la Strasbourg (Consiliul Europei) reprezinta antecamera Uniunii Europene.

C. Consiliul European de la Essen - Germania, din decembrie 1994, care a adoptat Strategia de pre-aderare a tarilor potential-candidate. Ideea de la care s-a pornit a fost aceea ca aderarea la Uniune presupune adoptarea unor reforme structurale profunde si ca acest proces nu se poate desfasura haotic, la voia intamplarii. La reuniune au participat, pentru prima data si sefii de stat sau de guvern din Romania, Bulgaria, Republica Ceha, Polonia, Slovacia si Ungaria - tari care aveau deja statutul de membri asociati ai UE.

Scopul Strategiei de pre-aderare de la Essen a fost acela de a furniza tarilor asociate care se pregateau pentru aderare o harta, un ansamblu de orientari ce trebuiau avute in vedere in scopul asigurarii integrarii lor in Uniunea Europeana. Aceasta viza mai multe aspecte:

Armonizarea legislatiilor nationale cu legislatia comunitara, in scopul integrarii in Piata Interna a Uniunii;

Punerea in aplicare a unor politici/programe in domeniul infrastructurilor si retelelor transeuropene, promovarea cooperarii intra-regionale, in domeniul mediului inconjurator, al justitiei si afacerilor interne, al culturii, educatiei si formarii profesionale, al politicii externe li de securitate comuna.

Aceste politici urmau sa fie sustinute prin programul PHARE al Uniunii - ca instrument de finantare pe termen mediu.

Stabilirea de relatii structurale intre tarile asociate si Uniune, in scopul favorizarii unui climat de incredere reciproca si examinarii tuturor problemelor de interes comun.

Dialogul structurat se referea la domeniile comunitare in special cele care au o dimensiune transeuropeana (energia, mediul inconjurator, transporturile, stiinta si tehnologia), politica externa si de securitate comuna, ca si afacerile interne si justitia. Se prevedea ca, inafara consiliilor de asociere prevazute in Acordurile Europene, sa se mai organizeze:

Reuniuni anuale ale sefilor de stat si de guvern, in marja Consiliului European;

Reuniuni semestriale ale ministrilor afacerilor externe pentru examinarea progreselor inregistrate in pregatirea integrarii;

Reuniuni anuale ale ministrilor responsabili cu dezvoltarea pietei interne, finante, economie, agricultura;

Reuniuni anuale ale ministrilor transporturilor, telecomunicatiilor, cercetarii si mediului;

Reuniuni semestriale ale ministrilor afacerilor interne si mediului;

Reuniuni anuale ale ministrilor culturii si educatiei.

Parte integranta a Strategiei de pre-aderare de la Essen a fost si Cartea Alba "Pregatirea tarilor asociate din Europa Centrala si de Est pentru integrarea in piata interna a Uniunii", elaborata de Comisia Europeana. Scopul acestei Carti Albe a fost acela de a ajuta tarile asociate sa-si pregateasca economia pentru a functiona in conformitate cu regulile Pietei interne a Uniunii Europene.