A doua Strategie de la Snagov (2000)

Ajunsa la guvernare, in urma alegerilor de la sfarsitul anului 1996, Conventia Democrata din Romania (CDR) si-a propus reactualizarea Strategiei din 1995 si, totodata, reconfirmarea optiunii consensuale a societatii romanesti pentru integrarea in Uniunea Europeana. Se dorea, astfel, transmiterea spre exterior a unui nou semnal politic privind continuarea demersurilor pentru aderarea la Uniune.

Strategia a fost reactualizata, in martie 2000, tot la Snagov, in urma deciziei adoptate de Consiliul European din decembrie 1999, de la Helsinki, privind inceperea, in anul urmator, a renegocierilor de aderare a Romaniei.

Aceasta Strategie, intitulara "Strategia Nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu", a fost insotita - dupa modelul adoptat in 1995 - de o Declaratie, semnata de presedintele Emil Constantinescu, primul ministru Mugur Isarescu si liderii a 16 partide parlamentare. Adoptata de Guvern, Strategia a fost transmisa Comisiei Europene pe 20 martie 2000.

In Declaratia politica se exprima sprijinul pentru "crearea unei economii de piata functionale, compatibila cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politica Uniunii Europene". Era exprimata, totodata, concluzia potrivit careia existau premise ca, prin eforturi permanente si o autentica solidaritate a fortelor sociale, "la orizontul anului 2007, Romania sa poata indeplini conditiile esentiale de aderare" (subl.ns.).

Nevoia de explicitare a optiunii pentru aderarea la Uniunea Europeana.

Este bine de stiut ca, in aceasta prima etapa de pregatire a aderarii, eforturile autoritatilor romane au fost concentrate pe cateva directii importante:

Sa explice populatiei ca aderarea la Uniunea Europeana reprezinta pentru Romania o sansa pentru consolidarea stabilitatii democratice si functionarea statului de drept, pentru depasirea starii de sub-dezvoltare si pauperizare a populatiei;

Sa lanseze, in lumea specialistilor, elaborarea unor studii complexe de cost-beneficii pe termen mediu si lung pentru Romania, care urmau sa fie prezentate populatiei pentru corecta informare  asupra costurilor si avantajelor aderarii;

Sa se arate, in mod clar, ca aderarea la UE nu reprezinta nici "un cadou", dar nici "un dictat", ci un parteneriat menit sa asigure modernizarea si dezvoltarea economico-sociala a Romaniei, cu sprijinul Uniunii Europene. Aceasta presupune pentru intreaga perioada de pre-aderare o reformare profunda a institutiilor statului, ca si o sincronizare a efortului propriu, materializat in restructurare, reforma si performanta, cu asistenta externa si solidaritatea Uniunii;

Integrarea europeana trebuie privita ca o provocare, dar si ca o sansa pentru integrarea economiei romanesti in Piata Interna a Uniunii si in procesul de globalizare. Se stie ca unul din fenomenele lumii contemporane, alaturi de globalizare, este regionalizarea sau mai precis formarea unor blocuri  regionale, mai mult sau mai putin inchise: Uniunea Europeana, NAFTA in America de Nord, MERCOSUR in America de Sud, ASEAN in Asia de Sud-Est, CSI in fostul spatiu sovietic, China si subcontinentul indian. Romaniei i s-a deschis, la inceputul anilor '90, sansa de a lua loc la masa bogatilor prin intermediul Uniunii Europene. Este o perspectiva pozitiva daca nu vrem ca, in conditiile globalizarii, sa ramanem intr-o zona gri, devenind o prada usoara pentru decidentii noii ordini mondiale. De aceea, aderarea la UE nu trebuie privita ca un scop in sine, ci un mijloc esential de reconectare la valorile democratice europene, de asigurare a dezvoltarii economico-sociale a tarii si prosperitatea populatiei.

Realizarea de catre Guvern a unei reforma economice de substanta, prin privatizare, restructurare, stabilitate macro-economica, dar si promovarea unor relatii stranse cu institutiile financiar-bancare internationale. Concomitent s-a urmarit ca reforma sa fie suportata pentru populatie.