Telurocratia si talasocratia - harta lumii capata in felul acesta un specific geopolitic

Legea principala a geopoliticii este afirmarea dualismului fundamental, reflectat in organizarea geografica a planetei si in tipologia istorica a civilizatiilor. Acest dualism se exprima in opunerea "telurocratiei" (a fortei terestre) si "talasocratiei" (a fortei maritime). Caracterul unei asemenea opozitii se reduce la opunerea civilizatiei comerciale (Cartagina, Atena) si a civilizatiei militar-autoritare (Roma, Sparta). In alti termeni, dualismul dintre "democratie" si "ideocratie".

Chiar din start acest dualism are calitatea de adversitate, de alternanta a doua componente polare ale sale, desi gradul poate varia de la caz la caz. Intreaga istorie a societatilor umane este apreciata astfel ca fiind compusa din doua stihii - stihia "apei" ("lichida", "curgatoare") si stihia "uscatului" ("solida", "constanta").

"Telurocratia", "forta uscatului", implica fixitatea spatiului si stabilitatea orientarilor si caracteristicilor lui calitative. La nivel de civilizatie aceasta se exprima in sedentarism, conservatorism, norme juridice severe, carora li se supun mari comunitati de oameni - ginti, triburi, popoare, state, imperii. La nivel cultural soliditatea uscatului se exprima in fermitatea eticii si stabilitatea traditiilor sociale. Popoarelor de uscat (indeosebi celor sedentare) le sunt straine individualismul, spiritul intreprinzator. Lor le sunt caracteristice colectivismul si ierarhicitatea.

"Talasocratia", "forta maritima", reprezinta tipul de civilizatie bazata pe orientari opuse. Acest tip este dinamic, mobil, dispus spre o dezvoltare tehnica. Prioritatile lui sunt nomadismul (in special navigatia maritima), comertul, spiritul de antreprenoriat individual. Individul, ca partea cea mai mobila a colectivului, se ridica la nivel de valoare suprema, totodata normele etice si juridice se surpa, devin relative si mobile. Acest tip de civilizatie se dezvolta foarte repede, evolueaza activ, isi schimba usor particularitatile culturale exterioare, pastrand neschimbata doar identitatea interna a obiectivului in general.

In conditiile unei dominatii globale a "telurocratiei", o mare parte a istoriei umane se desfasoara la o scara restransa a ambelor orientari. Elementul "Pamant" (Uscatul) domina intregul ansamblu de civilizatii, iar elementul "Apa" (marea, oceanul) apare fragmentar si sporadic. Pana la un anumit moment, dualismul ramane localizat din punct de vedere geografic - tarmurile marilor, gurile si bazinele raurilor etc. Opozitia se extinde in diferite zone ale planetei cu o intensitate diferita si in forme diferite.

Istoria politica a popoarelor pamantului demonstreaza cresterea treptata a formelor politice care iau dimensiuni tot mai mari. In felul acesta apar statele si imperiile. La nivel geopolitic acest proces inseamna accentuarea factorului spatial in istoria omenirii. Atingand nivelul unor tipuri de civilizatie tot mai universale, caracterul formatiunilor politice de proportii - al statelor si imperiilor - exprima mult mai impresionant dualitatea stihiilor.

Intr-un anumit moment (lumea antica) se formeaza o imagine destul de stabila, reflectata in "harta lui Mackinder". Zona telurocratiei se identifica constant cu intinsurile intracontinentale ale Eurasiei de Nord-Est (care coincid in linii generale cu teritoriile Rusiei tariste sau URSS). Talasocratia are tot mai mult semnificatia unor zone de tarm ale continentului eurasiatic, arealul marii Mediterane, oceanul Atlantic si marile ce scalda Eurasia dinspre Sud si dinspre Vest.

Harta lumii capata in felul acesta un specific geopolitic:

1. Spatiile intracontinentale devin o "platforma fixa", "heartland" ("pamantul central"), "axa geografica a istoriei", care pastreaza neschimbat specificul telurocratic civilizat.

2. "Centura interna sau continentala", "zona de tarm", rimland reprezinta spatiul unei dezvoltari culturale intensive. Aici sunt evidente particularitatile "talasocratiei." Desi sunt echilibrate de multe tendinte "telurocratice".

3. "Centura externa sau insulara" reprezinta "pamanturile necunoscute" cu care este posibila doar comunicarea maritima. Ea se resimte pentru prima data in Cartagina si in civilizatia comerciala feniciana, care a influentat din exterior asupra "centurii interne" a Europei.

Aceasta imagine geopolitica a raportului dintre talasocratie si telurocratie apare la inceputul erei crestine, dupa epoca razboaielor Punice. Ea capata sens, insa, in perioada cand Anglia devine o mare putere maritima - in secolele XVII - XIX. Epoca marilor descoperiri geografice, inceputa la sfarsitul sec. XV-lea, a atras dupa sine statornicirea definitiva a talasocratiei ca organizare planetara independenta, care s-a rupt de Eurasia si tarmurile ei si s-a concentrat in lumea anglosaxona (Anglia, America) si in colonii. "Noua Cartagena" a capitalismului si industrialismului anglosaxon s-a cristalizat in ceva unitar si intreg si de atunci dualismul geopolitic a capatat forme ideologice si politice distincte.

Lupta pozitionala a Angliei cu puterile continentale - imperiul Austro-Ungar, Germania si Rusia - a fost subiectul geopolitic al secolelor XVIII -XIX (jumatatea a doua a sec. XX), iar incepand cu mijlocul secolului nostru bastionul principal al talasocratiei au devenit SUA.

In timpul razboiului rece din anii 1946-1991, stravechiul dualism geopolitic a atins proportii maxime, talasocratia s-a identificat cu SUA, iar telurocratia - cu URSS.

Doua tipuri globale de civilizatie, cultura, meta-ideologie au luat contururi geopolitice desavarsite, care au rezumat intreaga istorie geopolitica a opozitiei stihiilor. Totodata, este surprinzator faptul ca acestor forme de dualism geopolitic desavarsit le-a corespuns, la nivel ideologic, doua realitati la fel de sintetice - ideologia marxismului (socialismului) si ideologia capitalismului liberal.

In cazul de fata se poate vorbi despre realizarea in practica a doua tipuri de "reductionism": reductionismul economic s-a redus la compararea ideilor lui Schmitt si Marx, iar reductionismul geopolitic s-a redus la impartirea tuturor sectoarelor planetei in zone, aflate sub controlul talasocratiei (Noua Cartagina, SUA) si telurocratiei (Noua Roma, URSS).

Viziunea geopolitica a istoriei reprezinta modelul dezvoltarii dualismului planetar la proportii maxime. Uscatul si Marea isi raspandesc opozitia lor initiala in toata lumea.

Istoria umana nu este altceva decat expresia acestei lupte si calea spre absolutizarea ei.

Aceasta este expresia generala a legii principale a geopoliticii - legea dualismului stihiilor (Uscatul impotriva Marii).