Principalele Organisme ale Organizatiei Natiunilor Unite

Principalele Organisme ale Organizatiei Natiunilor Unite

Adunarea Generala este acel organism institutional format din totalitatea natiunilor membre ale O.N.U.; fiecare natiune avind dreptul de a trimite maxim cinci reprezentanti cu mentionarea ca fiecare natiune are un singur vot per motiune, reflectand egalitatea tuturor tarilor ("Statele Unite cu 180 de milione de oameni si Rusia cu 200 de milioane nu au mai multe voturi decat Ghana cu 5 milioane sau Cipru cu doar jumatate de milion. Asadar natiunile mici au acum o voce reala in problemele lumii."[1]). Hotararile in problemele importante sunt luate cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor prezenti, iar dintre aceste probleme importante amintim: recomandari cu privire la mentinerea pacii si securitatii internationale, alegerea membrilor nepermanenti ai Consiliului de Securitate, cat si alegerea membrilor ECOSOC si a membrilor Consiliului de Tutela, admiterea de noi membrii dupa ce aplicatiile acestora au fost acceptate de catre Consiliul de Securitate, suspendarea drepturilor si privilegiilor membrilor, excluderea membrilor, probleme bugetare si asa mai departe. In problemele de importanta mai redusa hotararile se pot lua printr-un vot cu majoritate simpla.

Intalnirile Adunarii Generale poarta numele de sesiuni ordinare, iar daca imprejurarile o cer exista posibilitatea de a convoca sesiuni extraordinare. Regulile de procedura se vor stabili de catre Adunare, de asemenea un presedinte va fi ales pe durata sesiunilor tot de catre Adunare in plus Adunarea isi poate forma organismele subsidiare considerate necesare pentru indeplinirea cit mai rapida si eficienta a functiilor sale. Dintre acestea enumeram: Comitetul International pentru Dezarmare si Securitate Internationala, Comitetul Economic si Financiar, Comitetul Social, Umanitar si Cultural, Comitetul Politic Special si de Decolonizare, Comitetul Administrativ si Bugetar si Comitetul Legal.

Tinind clar cont de cele relatate mai sus, de la universitalitatea[IC1]  membrilor sai si pina la agenda clar diversificata putem afirma ca Adunarea Generala se apropie foarte mult de ideea unui parlament al lumii si ca asemenea parlamentelor nationale reflecta atat slabiciunile cit si fortele membrilor sai.[2]

Consiliul de Securitate alcatuit din 5 membrii permanenti (China, Franta, Regatul Unit al Marii Britanii, Rusia, Statele Unite ale Americii) si pina in anul 1965 un numar de 6 membri nepermanenti, marindu-se dupa data mentionata mai inainte ca rezultat a unui amendament la Carta la un numar de 10 membrii nepermanenti.

Consiliul de Securitate este considerat un element cheie al organizatiei avind responsabilitatea de a pastra securitatea si pacea internationala; consiliul poate "actiona in consideratie [IC2] cu rezolvarea pasnica a disputelor si raspunde cu respect amenintarilor aduse pacii, incalcarii pacii si actelor de agresiune."[3]. Consiliul are responsabilitatea de a determina existenta unor amenintari aduse pacii, are responsabilitatea de a decide ce masuri se vor lua, fie ele militare sau de alta natura, pentru a instaura sau mentine securitatea internationala si pacea.

Din punct de vedere al procesului decizional fiecare membru al Consiliului de Securitate are dreptul la un vot. Hotararile procedurale sunt decise prin votul afirmativ a noua membrii[IC3]  iar hotarari in privinta celorlalte probleme se vor lua prin votul afirmativ a noua membrii cuprinzand voturile in concordanta a celor cinci membrii permanenti.

Tot in cadrul procesului de decizie vorbim despre asa numita procedura a vetoului, aceasta fiind o putere exclusiva de care se bucura cei cinci membrii permanenti. Foarte importanta inca de la introducerea sa din 1945, deoarece permitea respingerea motiunilor, deci era si o metoda perfecta de a se asigura ca nou formata organizatie nu avea sa se intoarca impotriva "intereselor fundamentale"[4] ale puterilor majore. Aceasta mult discutata procedura de veto a adus cu ea bineinteles tot felul de intrebari printre care una mai frecventa: poate fi folosit un astfel de sistem de securitate comuna internationala impotriva uneia dintre cele cinci natiuni puternice, in cazul in care una ar fi adus amenintari serioase pacii? De asemenea trebuie sa ne amintim ca tocmai aceasta procedura a demonstrat, pe durata Razboiului Rece, ca O.N.U. este departe de a fi capabila sa gestioneze toate problemele ce tin de securitatea internationala. Anumiti teoreticieni vorbesc si de un "al saselea veto" care ar apartine celor 10 membrii nepermanenti in sensul ca ei pot bloca orice rezolutie care are nevoie de cele 9 voturi necesare, acest al saselea veto oferindu-le o putere considerabila.

Consiliul Economic si Social (ECOSOC) este fara indoiala o parte importanta a Natiunilor Unite, lucrind impreuna cu Adunarea Generala in incercarea de a crea o lume a prosperitatii. ECOSOC poate fi privit ca o legatura intre Adunarea Generala si multitudinea de agentii nationale create in tarile membre. Consiliul Economic si Social este acea entitate menita sa supravegheze si sa regleze relatiile care au loc intre mai sus mentionatele agentii cat si relatiile lor cu Adunarea Generala.[5]

Dupa cum bine este ilustrat in capitolul X al Cartei O.N.U. printre functiile si puterile ECOSOC se numara: efectuarea de studii si rapoarte privind problemele internationale in domeniul economic, cultural, social; pot face recomandari cu privinta la aceste probleme atit Adunarii Generale, membrilor individuali ai organizatiei sau institutiilor specializate interesate; pot face recomandari cu privire la respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului; promoveaza standarde ridicate de viata.

Din componenta ECOSOC fac parte 54 de membrii alesi de catre Adunarea Generala pentru o perioada de trei ani iar locurile sunt alocate pe baza reprezentarii geografice astfel: 14 sunt alocate statelor Africane, 11 statelor Asiatice, 6 statelor Est Europene, 10 statelor Latino Americane si Caraibiene si 13 statelor Vest Europene si altor state.

Consiliul de Tutela a fost creat cu scopul de a proteja si ajuta acele teritorii care au fost odata considerate colonii ale unor state puternice. Acesta a luat asupra sa un rol de gardian, numind tarile membre administratoare ale acelor teritorii pina cand dadeau dovada ca sunt capabile sa se autoguverneze. Mai adaugam doar ca in 1959 era vorba despre 10 astfel de teritorii numarul scazind la trei pina in anul 1963 pentru ca in 1994 odata cu independenta Palaului sa isi inceteze activitatea.

Curtea Internationala de Justitie cu sediul la Haga a fost creata pentru a lua in considerare si rezolva disputele legale care ar fi putut aparea intre membrii Natiunilor Unite. Formata din 15 judecatori alesi atit de catre Consiliul de Securitate cat si de Adunarea Generala pe un termen de noua ani, toti avand clarul scop de a administra justitia in baza dreptului international.

Secretariatul se afla in serviciul celorlalte organisme principale ale Natiunilor Unite, si administreaza programele si politicile acestora. Secretariatul este condus de catre un Secretar General, numit de catre Adunarea Generala la recomandarea Consiliului de Securitate pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reinnoit. Functiile unui Secretar General variaza in strinsa legatura cu problemele de care se ocupa Natiunile Unite: de la administrarea misiunilor de mentinere a pacii, in cadrul carora joaca un rol foarte important, pina la medierea disputelor internationale.

In cadrul Secretariatului lucreaza in prezent aproximativ 8900 de persoane, de la diplomati, doctori, bancheri, profesori si ingineri pina la economisti, oameni de afaceri, oameni de stiinta, secretari si lingvisti.