Functiile parlamentului - functia legislativa, controlul parlamentar, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale

Atributiile parlamentului sunt specifice infaptuirii, la cel mai inalt nivel a conducerii statale - exercitiul suveranitatii nationale.

Fiind ales direct de catre cetateni, prin vot, el reprezinta vointa poporului si are dreptul sa exercite cele mai importante drepturi ale acestuia, sa exercite vointa poporului.

Cand vorbim de parlament spunem ca este puterea legislativa, unicul organ legiuitor. Aceste caracterizari rezulta din dispozitii constitutional exprese, fie din principii de drept universal statornicite si recunoscute.

Studierea functiilor parlamentului presupun o clasificare a lor pe criteriul continutului acestora, mai exact al atributiilor parlamentului. Potrivit acestui criteriu se disting urmatoarele functii:

1. legislativa - adoptarea legilor;
2. stabilirea directiilor principale ale activitatii social-economice, culturale, statale si juridice;
3. alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale;
4. controlul parlamentar;
5. conducerea in politica externa;
6. organizarea si functionarea proprie.

1. Functia legislativa a parlamentului

Legiferarea este imputernicirea primordiala a parlamentului. Intr-o viziune simpla functia legislativa inseamna edictarea de norme juridice, obligatorii pentru executiv, iar in caz de litigii si pentru puterea jurisdictionala.

Legea are doua acceptiuni: o acceptie larga, de act juridic normativ si o acceptie restransa, de act al parlamentului. Pentru intelegerea functiei legislative ne referim la sensul restrans al conceptului de lege, de act al parlamentului, adoptarea legilor apartinand numai parlamentului.(art. 61 alin.(1) din Constitutia Romaniei - parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii).

Exercitarea functiei legislative apartine numai parlamentului, care o exercita singur. In practica insa, el imparte aceasta functie, sau unele aspecte ale acestei functii cu executivul, cu electoratul (referendum) si cu comisiile proprii. Executivul se implica in functia legislativa indeosebi prin initiativa legislativa, legislatia delegata, promulgarea legilor si dreptul de veto. De aceea se poate vorbi uneori si de existenta unor limite ale puterii legislative a parlamentului, limite rezultand din insasi notiunea de lege, din principiul democratiei directe sau semidirecte. Aceste limitari rezulta uneori si din determinarea domeniului rezervat al legii. Constitutiile stabilesc liste de materii, care prin natura lor trebuie reglementate numai prin lege ramanand ca restul materiilor (grupe de relatii sociale) sa fie reglementate prin actele altor organe de stat. Pentru ca parlamentul sa se poata ocupa de toate problemele de interes national, domeniul legii nu trebuie determinat rigid. Examinand dispozitiile Constitutiei actuale ale Romaniei se poate retine ca stabilitatea domeniului rezervat legii este realizata prin art. 73, care stabileste ca parlamentul poate adopta trei categorii de legi: legi constitutionale, legi organice, legi ordinare.

Legile constitutionale sunt legile de revizuire a Constitutiei.

Legile organice sunt legile care privesc:

sistemul electoral si Autoritatea Electorala Permanenta;

organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;

statutul deputatilor si senatorilor si drepturile acestora;

organizarea si desfasurarea referendumului;

organizarea guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;

regimul starii de mobilizare partiala sau totala si al starii de razboi;

regimul starii de asediu si al celei de urgenta;

infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;

acordarea amnistiei sau a gratierii colective; statutul functionarului public;

contenciosul administrativ;

organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;

regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii;

regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala;

organizarea generala a invatamantului;

regimul general al cultelor;

statutul minoritatilor nationale;

reglementarea celorlalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de legi organice.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

In sfera legilor ordinare raman celelalte relatii sociale asupra carora legislativul poate hotari.

2. Stabilirea principalelor directii ale activitatii social-economice, culturale, statale si juridice.

Exercitand imputernicirile de conducere statala ce-i sunt delegate de catre popor, parlamentul poate decide in problemele cele mai importante. Aceste imputerniciri sunt prevazute in Constitutie si se realizeaza prin lege. Aceste imputerniciri pot fi exercitate fie de parlament in intregul sau, fie de una din Camerele parlamentului (in structurile bicamerale).

Parlamentul are urmatoarele atributii:

adoptarea bugetului, aprobarea programului guvernului;

declararea mobilizarii generale sau partiale;

reglementarea alegerilor;

reglementarea organizarii si desfasurarii referendumului;

organizarea si functionarea organelor de stat precum si a partidelor politice;

organizarea fortelor armate si a apararii nationale;

stabilirea regimului juridic al starii de asediu si al celei de urgenta;

stabilirea infractiunilor si pedepselor;

acordarea amnistiei;

reglementarea cetateniei;

stabilirea regulilor privind statutul si capacitatea persoanelor fizice si juridice;

stabilirea sistemului general al impozitelor si taxelor;

emisiunea de moneda;

stabilirea regimului proprietatii si al mostenirii;

stabilirea regulilor generale privind raporturile de munca, sindicatele si securitatea sociala;

organizarea invatamantului;

organizarea administrativa a teritoriului;

stabilirea statutului functionarilor publici;

stabilirea procedurilor jurisdictionale.

1. Alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale

Este o functie complexa, iar exercitarea unor asemenea atributii difera de la un sistem constitutional la altul. Aceasta functie exprima o preeminenta a parlamentului fata de alte puteri publice, un anumit drept in legatura cu institutionalizarea celorlalte autoritati statale. Observand constitutiile se constata ca parlamentele aleg si revoca sefi de state (republica parlamentara), sefi de guverne, aproba componenta guvernelor sau revoca guverne (motiuni de neincredere, motiuni de cenzura), numesc in functii inaltii functionari, aleg si revoca judecatori. Parlamentul Romaniei potrivit Constitutiei poate suspenda din functie presedintele Romaniei art. 95; acorda votul de incredere Programului si intregii liste a guvernului art. 103; poate retrage increderea acordata guvernului art. 113, numeste judecatori la Curtea Constitutionala prin votul Camerei Deputatilor si al Senatului art. 142, numeste directorii serviciilor de informatii, numeste Avocatul poporului.

2. Controlul parlamentar

Rolul deosebit al parlamentului in conducerea statala presupune nu numai elaborarea de legi, stabilirea directiilor de activitate, formarea de organe de stat, ci si controlul. Aceasta functie este necesara deoarece parlamentul ca organ de stat caruia poporul ii deleaga functia deliberativa, trebuie sa constate, direct, cum sunt respectate si aplicate Constitutia si legile, cum autoritatile statale isi realizeaza rolul ce-l au in mecanismul statal.

Controlul exercitata de catre parlament este un control deplin, care se intinde asupra intregii activitati desfasurate potrivit constitutiei si legilor, parlamentul avand dreptul de a anula acte ilegale, de a revoca organe de stat sau inalti functionari, a caror activitate este nesatisfacatoare. Acest control este diferentiat atat in functie de natura activitatii controlate, cat si de pozitia in sistemul statal al autoritatii controlate. Aceasta explica nuantarile din dispozitiile constitutionale precum si diversitatea formelor si mijloacelor de control.

Controlul parlamentar cuprinde activitati, organe de stat, acte normative. El se exercita fie direct de catre intregul parlament, fie de catre una din camerele sale (in sistemul bicameral), fie prin alte mijloace si forme de control. Constitutia Romaniei contine dispozitii in acest sens: obligatia Avocatului poporului de a prezenta celor doua Camere ale parlamentului rapoarte - art. 60; raspunderea politica a guvernului - art. 109, obligatia guvernului de a prezenta in cadrul controlului parlamentar informatiile si documentele cerute - art. 111.

Formele si mijloacele specifice prin care se exercita controlul parlamentar:

i.            controlul exercitat prin dari de seama, mesaje, rapoarte, programe prezentate parlamentului - este mijloc de control direct asupra activitatilor statale. Potrivit Constitutiei unele organe de stat au obligatia de a prezenta parlamentului sau unei din camerele sale mesaje, rapoarte, dari de seama, rapoarte. Parlamentul Romaniei asculta anual mesajul Presedintelui Romaniei cu privire la principalele probleme politice ale natiunii - art. 88 din Constitutie; asculta si aproba programul guvernului - art. 103; asculta anual raportul Curtii de Conturi - art. 140; asculta rapoartele Avocatului poporului - art. 60.

ii.          Control exercitat prin comisiile parlamentare - este un control eficient, toate comisiile parlamentare pot efectua un control, dar aceste functii sunt de regula incredintate unor comisii de ancheta sau comisii speciale - art. 64. alin. (4).

iii.                Controlul exercitat prin intrebari si interpelari

intrebarile sunt cereri adresate de catre deputati si senatori organelor de stat - indeosebi guvernului si ministrilor - in legatura cu activitatea analizata in parlament sau orice alte probleme sociale, economice, culturale, juridice. Prin intrebari se cer anumite informatii, precizari. Intrebarile pot fi formulate oral sau in scris.

Interpelarile se deosebesc de intrebari prin importanta lor sporita cat si prin regimul lor juridic deosebit stabilit de catre regulamentele parlamentare. De regula obiectul interpelarii se formuleaza in scris si se depune la presedintele Camerei care o supune atentiei acesteia spre a hotara daca urmeaza a fi dezvoltata de indata sau in care sedinta anume. In mod obisnuit interpelarea presupune un vot, ea putand avea drept consecinta chiar punerea in joc a responsabilitatii guvernului in fata parlamentului. Regulamentul Camerei Deputatilor arata ca interpelarea este o cerere formulata fie de un grup parlamentar, fie de unul sau mai multi deputati, adresata guvernului, prin care se solicita explicatii asupra politicii guvernului in probleme importante ale activitatii sale interne si externe. Regulamentul Senatului defineste interpelarea ca o cerere adresata de un senator guvernului sau unui membru al acestuia.

iv.                Dreptul deputatilor si senatorilor dea cere si obtine informatiile necesare - Constitutia stabileste prin art. 111 ca in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor guvernul si celelalte organe ale administratiei publice sunt obligate sa prezinte informatiile necesare si documentele cerute de Camera Deputatilor si Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. Documentele primite se restituie autoritatilor respective dupa ce au fost consultate. Refuzul satisfacerii acestor cereri este posibil in cazul in care se refera la secrete de stat de importanta deosebita.

v.          Controlul exercitata prin rezolvarea petitiilor cetatenilor - parlamentul exercita si o functie de reclamatie si de contestatie, Camerele parlamentare sunt un birou de primire al reclamatiilor cetatenilor, grupurilor de interese, opozitiei, un loc de dezbatere permanenta intre cetateni si guvern, intre opozitie si majoritate. Cetatenii se pot adresa cu petitii deputatilor, senatorilor sau Camerelor parlamentului, stiut fiind ca deputatii si senatorii sunt reprezentantii cetatenilor si ca atare pot fi intermediari intre cetateni si guvern. Deputatii si senatorii trebuie sa se preocupe de rezolvarea petitiilor cetatenilor, sa actioneze si sa intervina pentru ei la administratie, la ministri. Este un mijloc prin care ministrii si guvernul pot cunoaste doleantele cetatenilor, este un aspect al apararii intereselor particulare. In toate cazurile petitionarul este incunostintat cu solutia data. Periodic se analizeaza in comisii sau in plenul Camerelor modul de rezolvare al petitiilor.

vi.                Controlul exercitat prin avocatul poporului - ombudsman - Avocatul poporului isi regaseste reglementarea constitutionala in art. 58-60. Rolul fundamental al avocatului poporului este de a apara drepturile si libertatile cetatenesti, in raport cu autoritatile publice si in raport cu cele executive. Avocatul poporului este numit in sedinta comuna a celor doua Camere ale parlamentului pentru un mandat cu o durata de 5 ani. Pe durata mandatului sau avocatul poporului nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata. Avocatul poporului isi exercita functia fie din oficiu, fie la cererea persoanelor interesate. Avocatul poporului raspunde numai in fata parlamentului avand obligatia de a prezenta acestuia rapoarte, care pot cuprinde recomandari privind legislatia sau luarea unor masuri pentru ocrotirea libertatilor publice.

3. Conducerea in politica externa - cele mai importante atributii in acest domeniu sunt :

ratificarea si denuntarea tratatelor internationale;

declararea starii de razboi;

decizia de suspendare sau incetare a ostilitatilor militare.

4. Atributiile parlamentului privind organizarea interna si functionarea sa

validarea sau anularea alegerii parlamentarilor - verificarea legalitatii alegerii fiecarui membru. Potrivit Regulamentului de functionare al Camerelor, acestea sunt legal constituite dupa validarea a doua treimi din mandate.

Adoptarea regulamentului de functionare - atat Camera Deputatilor cat si Senatul isi stabilesc organizarea si functionarea prin regulamente proprii.

Alegerea organelor interne ale Camerelor parlamentului - alegerea birourilor camerelor, a comitetului parlamentului pentru situatia in care camerele lucreaza reunite, formarea comisiilor parlamentare.

Stabilirea bugetului propriu - art. 64 alin. (1) resursele financiare ale Camerelor sunt prevazute in bugetele aprobate de acestea.

Unele atributii privind statutul deputatilor sau senatorilor - statutul senatorilor si deputatilor, precum si salarizarea acestora face obiectul unei legi organice adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere, exista si unele atributii legate de statutul parlamentarilor care tin exclusiv de competenta fiecareia dintre Camere.