Teoria statului organic - teorie geopolitica

Teoria statului organic ia nastere in cadrul curentului stiintific organicist, specific Europei sfarsitului de secol al XIX-lea, sub influenta darwinismului social si determinismului geografic. Acest curent, puternic reprezentat in cadrul gandirii germane, are ca principali reprezentanti pe Friederich Ratzel, Rudolf Kjellen si Karl Haushofer.

Friedrich Ratzel s-a remarcat in cadrul stiintei geografice prin importanta acordata raportului existent intre om si mediu. Formatia naturalista, in spiritul gandirii darwiniene, a determinat reorientarea conceptiei sale geografice spre descifrarea si explicarea influentelor pe care  mediul le exercita asupra populatiei umane. Din aceasta rezulta un punct de vedere determinist in intreaga constructie stiintifica la Ratzel, chiar daca relatia om-mediu este abordata in ambele directii. Doua lucrari fundamentale cuprind esenta gandirii lui Ratzel: Antropogeografia, publicata in 1882 si 1891, respectiv primul si al doilea volum, lucrare de baza in noua orientare a geografiei umane, si

Geografia  Politica, publicata in 1897, in care este prezentat in detaliu rolul geografiei in istoria politica a diferitelor state. In conceptia stiintifica a autorului se poate recunoaste viziunea biologizanta, ideea de baza in constructia teoretica fiind asemanarea intre stat si organismul viu - statul este subordonat "acelorasi influente ca tot ce vietuieste".

Limitele analogiilor sale de natura biologica sunt recunoscute de Ratzel, care afirma ca statul este un organism imperfect si se bucura de o independenta care nu este specifica plantelor si animalelor. El sustine ca, pe masura ce are loc dezvoltarea tehnologica si sociala, statul politic se indeparteaza de fundamentul sau organic.Cele patru elemente esentiale in analiza statului sunt prezentate de Ratzel ca fiind: intinderea sau spatiul (Raum), pozitia (Lage), granitele (Grenzen) si centrul statal (Mittelpunkt-ul). Spatiul este vazut ca un element care contribuie la formarea caracterului politic al grupurilor umane ce ocupa acel spatiu si care, la randul lui, este dependent de acel caracter, deci o relatie reciproca de dependenta intre spatiu si caracterul sau politic. Pozitia constituie, in viziunea lui Ratzel, factorul ce confera unicitate spatiului ocupat de un stat. Granita este privita ca un organ periferic ce reflecta miscarile istorice si tendintele naturale de crestere a statului.

Mittelpunkt-ul reprezinta punctul central, spatiul primordial de formare a viitoarei entitatii statale. Aceste patru elemente reprezinta vectorii transformarii statului; fiecare stat se naste, traieste si moare, trecand prin etape de tinerete, maturitate si batranete, cunoscand cresteri si descresteri. Notiunea de pozitie, care contine o dimensiune materiala masurabila (a fi central sau periferic) si o dimensiune politica (jucator cu o putere globala sau locala), este considerata ca un concept explicativ principal. Spatiul, cunoaste si el o dimensiune materiala masurabila, dar si un

ansamblu subtil de relatii invizibile cu grupul social ce il stapaneste, fiind considerat element esential. Acest spatiu geografic si politic esential pentru existenta unui popor este numit de Ratzel spatiul vital Lebensraum: " . un popor creste prin aceea ca-si mareste numarul, o tara prin aceea ca-si mareste teritoriul. Intrucat unui popor in crestere ii trebuie teritoriu nou, el creste peste marginile tarii." Granita nu este o simpla linie de demarcatie, in dimensiunea sa materiala este privita ca un "organ periferic", asupra caruia se exercita presiunile externe, iar in dimensiunea sa abstracta este privita ca un simbol. Mittelpunkt-ul reprezinta elementul primordial sau "nucleul etno-politic" de la care statul-organism incepe sa se dezvolte. Istoria umanitatii ofera numeroase exemple de teritorii-nucleu: Valea  Tigrului si Eufratului, pentru civilizatiile mesopotamiene; Valea Nilului, pentru Egipt; Valea Indusului si Gangelui pentru civilizatia indiana, cele sapte coline ale Romei etc. Dupa cum se observa, in viziunea lui Ratzel, fiecare dintre aceste

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

patru elemente este purtatorul unei dimensiuni materiale concrete si al unei dimensiuni imateriale, spirituale si psihologice. In final, din combinarea variabila a celor patru elemente si a caracteristicilor materiale si imateriale

rezulta stabilirea puterii unui stat. Ratzel constata, prin analiza comparata a statelor, ca un stat de dimensiuni mari radiaza si ca puterea depaseste realitatea, ceea ce duce la concluzia ca acel stat, in crestere, trebuie sa se extinda.

Plecand de la acest considerent, Ratzel elaboreaza, in 1896, celebrele sapte legi de expansiune a statelor, considerate punctul de referinta al teoriei statului organic. Continutul sistematizat al celor sapte legi se prezinta astfel:

1. Spatiul unui stat creste o data cu cresterea culturii lui. Cresterea unui stat este precedata de difuziunea culturii acestuia. Ratzel sustine faptul ca toate statele mari din trecut si din prezent apartin marilor culturi, lumea

urmand sa fie dominata de America anglo-saxona, Brazilia, Rusia si Australia, iar Europa, de Prusia si Italia.

Cresterea spatiala a statelor trebuie sa fie precedata de alte manifestari ale dezvoltarii lor, cum ar fi ideologia, productia, activitatea comerciala si, mai ales, de cresterea numarului populatiei. Ca un stat sa exprime tendinte de expansiune trebuie sa ajunga la un anumit nivel de dezvoltare a constiintei colective, a economiei, comertului etc.

Cresterea se realizeaza prin anexarea sau ocuparea unitatilor politice mici de catre cele puternice. Prin acestea, legea organica a lantului trofic este complet transferata in domeniul geopoliticii.

Granitele constituie organul periferic al statului, reflectand toate transformarile pe care acesta le sufera. Ele se extind si se contracta o data cu variatiile in suprafata ale teritoriului respectiv.

In cresterea sa, statul incearca sa absoarba pozitii si teritorii valoroase (fatade litorale, bazine fluviale, teritorii cu resurse) din punct de vedere politic. Ratzel foloseste exemplul procesului de colonizare cand s-au ocupat mai intai cele mai favorabile regiuni, adica zonele litorale, fluvii si lacuri etc.

Stimularea pentru cresterea spatiala vine din afara, datorita prezentei in apropiere a unor state nedezvoltate. Prezenta in vecinatate a unui stat slab dezvoltat cu o populatie putin numeroasa, dar cu un teritoriu mare reprezinta intotdeauna o tentatie.

Tendinta generala spre anexari teritoriale este transmisa de la stat la stat, crescand continuu in intensitate. Tendinta de expansiune teritoriala este preluata si de statele mai mici care intra in competitie cu cele mari, teritoriul reprezentand un element esential in aprecierea puterii unui stat. Rudolf Kjellen, continuator al muncii lui Ratzel si adept al

curentului organicist, pozitioneaza geopolitica in campul stiintei politice, ea fiind doar un capitol al stiintei politice, care se ocupa cu studierea asezarii, formei si teritoriului statului. Esenta gandirii lui Kjellen este exprimata in lucrarea Statul ca forma de viata (1917), in care el reia, in analiza statului, modelul organic, insa insista asupra structurii ideologice a populatiei. El considera statul ca un organism compus din cinci parti, analizand aceste parti in cinci capitole distincte ale lucrarii Elementele unui sistem de politica (1920), fiecare capitol studiind cate un organ:

Geopolitica - in care analizeaza statul din punct de vedere geografic, ea precedandu-le pe celelalte patru. La randul ei, geopolitica este alcatuita din trei parti:

a. Topopolitica - subdisciplina care studiaza asezarea statului;

b. Morfopolitica - studiaza forma, granitele si reteaua de circulatie;

73 c. Fiziopolitica - studiaza fizionomia teritoriului, resursele de sol si subsol si asezarea matematica.

Ecopolitica - in care analizeaza statul ca gospodarie (relatii comerciale externe, satisfacerea nevoilor economice proprii, viata economica).

Demopolitica - studiaza statul ca neam (constituirea neamului, poporul, firea neamului).

Sociopolitica - statul ca societate (structura sociala, viata sociala).

Kratopolitica - studiaza statul ca sistem, cu subdiviziunile:

a. Nomopolitica - forma de guvernamant;

b. Praxiopolitica - administratia statului;

c. Arheopolitica - autoritatea statului.

Un alt urmas al lui Ratzel, este generalul-geograf Karl Haushofer, in a carui gandire geopolitica se intalnesc elemente apartinand atat curentului statului organic, cat si celui geostrategic. Contributia majora adusa de Karl Haushofer la dezvoltarea geopoliticii nu poate fi trecuta cu vederea, chiar daca o lunga perioada de timp aportul sau a fost puternic contestat. Datorita apropierii lui de cercurile de putere national-socialiste si promovarii unor idei folosite in cadrul ideologiei celui de al III-lea Reich, geopolitica lui Haushofer a fost deseori etichetata, imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ca o operatiune de propaganda care urmarea sa justifice stiintific cuceririle hitleriste.

In directia organicista, el preia de la Ratzel, in primul rand, conceptia despre stat ca organism viu, cu fazele sale variabile de existenta (nastere, maturitate, declin) determinate de variatiile frontierelor si granitelor, si conceptul de spatiu vital.