Perspectiva istorica a Uniuni Europene

Perspectiva istorica a Uniuni Europene

Uniunea Europeana a luat nastere ca un proiect politic ce raspundea unei nevoi de pace si stabilitate in Europa. S-au pus bazele crearii unei comunitati puternic interconectate in cadrul careia se promoveaza interesele comune, o cooperare bazata pe deviza "Unitate in diversitate".

^[1]Uniunea Europeana a fost constituita in anul 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958), la data respectiva numindu-se Comunitatea Economica Europeana (C.E.E., transformata recent in Uniunea Europeana). Membrii fondatori au

Fost: Franta, R.F. a Germaniei, Belgia, Luxemburg, Italia si Olanda. In prezent, aceasta cuprinde 15 tari, cu perspectiva ca in orizontul anilor 2000 sa mai adere Bulgaria, Cehia, Polonia, Romania, Slovacia.

Inca de la infiintare, Uniunea Europeana (fosta C.E.E.) a anuntat intentia de a crea o piata comuna (unica) si de apropriere progresiva a politicilor economice ale statelor membre, astfel incat sa se asigure dezvoltarea armonioasa a activitatii economice, expansiunea continua a acesteia, cresterea stabilitatii sale, sporirea standardului de viata, precum si relatii mai stranse intre tarile participante.

In 1951 s-a pus piatra de temelie a constructiei europene prin crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului la initiativa Frantei, Germaniei si tarilor Benelux, membrii fondatorii ca ceea ce se va dezvolta in Uniunea Europeana. Urmatorul pas a fost semnarea Tratatului de la Roma in 1957 ce a marcat inceperea procesului efectiv de integrare si consolidarea acesteia in baza triunghiului comunitar: CEE. CECO si EUROATOM. Urmeaza consolidarea proiectului european si definirea rolului sau intern si extern prin Tratatele: Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, prin care ia nastere Uniunea Europeana prin reunirea sub o singura entitate a celor 3 comunitati si se pun bazele unificarii economice, Tratatul de la Amsterdam si Tratatul de la Nisa prin care se doreste optimizarea eficientei functionarii institutionale la nivelul Uniunii. In prezent exista si Tratatul de la Lisabona ce presupune un pas important in directia unitatii politice a Uniunii dar care a intampinat dificultati in procesul de ratificare. Uniunea isi motiveaza nevoie de unificare politica prin argumentul importantei sale ca actor economic la nivel international care ar trebui sa aiba si o voce unica in forurile politice internationale. I acest caz beneficiile Ununii si ale statelor membre ar fi mult mai importante decat daca fiecarea stat membru actioneaza independent.

Uniunea s-a dezvoltat in timp atat ca integrare cat si ca extindere. In prezent numara 27 de state membre si competentele sale s-au extins in mai multe sectoare ale societatii. Modelul de integrare europeana a fost caracterizat de Nicholas Moussis .prin termenul de integrare multilaterala [2]specific unei guvernari pe mai multe nivele: supranational, national si regional. In adoptarea politicilor se urmareste atingerea unui consens si adoptarea unor masuri care sa tina cont de interesele statelor si de cele ale Uniunii per se.

Istoria constructiei europene consta intr-o continua definire si redefiniere a identitatii si a intereselor pe parcursul anilor si statutate in tratatele Uniunii, o modelare a cooperarii intre statele membre si o adancire a integrarii de la uniune vamala, la uniune economica si preconizand o viitoare uniune politica. Uniunea, ca actor politic se remarca prin inovatie si originalitate, nu exista inca o incadrare a sa intr-o categorie de unitati politice deoarece constructia sa este inca in desfasurare si Uniunea nu pare a fi nimic din ceea ce exista. Thomas Diez[3] inainteaza ideea constructiei europene din prisma discursului politic. El subliniaza ideea de putere a discursului politic de a da nastere la actiuni si de a forma realitati. Procesul constructiei europene a dat nastere unui vocabular specific care are sens in cadrul discutilor interne si prin care se defineste originalitatea proiecului.

In prezent Uniunea este cel mai mare comerciant pe plan extern si are cea mai mare piata interna cu 500 de milioane de consumatori. In plan extern este cunoscuta si ca fiind cel mai important donator de fonduri catre tarile in curs de dezvoltare. Ca urmare a importantei sale din punct de vedere economic Uniunea isi construieste treptat si o identitate politica mai accentuata in scena internationala. Pentru asta e nevoie initial de o unitate politica interna prin care Uniunea sa dobandeasca noi competente prin acordul statelor membre, competente care o vor propulsa ca voce pe unica pe plan extern. Astfel Uniunea isi va putea valorifica pozitia economica existenta si in stabilirea liniilor politice globale. Uniune isi va putea promova propriile principii si norme interne si obtine astfel acorduri internationale care sa fie in interesul sau. Acest pas catre unitate politica interna si afirmare politica internationala va fi posibil odata ce va fi ratificat Tratatul Lisabona.

In 1985, a fost creat Consiliul European, organism de dialog intre liderii europeni cu scopul definirii liniilor principale ale politicii Uniunii Europene. Dupa 1990, Consiliul European a pus in discutie extinderii Uniunii Europene prin cooperarea dintre tarile foste comuniste.

Pe langa criteriul capacitatii extinderii Uniunii Europene de a asimila noi state membre, calitatea de membru implica indeplinirea de catre statele candidate a urmatoarelor criterii:

stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, precum si respectarea drepturilor si protectia minoritatilor;

existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de a face fata concurentei si fortelor de piata din Uniune

capacitatea de a-si asuma obligatiile de membru (inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii politice, economice si monetare) si crearea conditiilor de integrare prin reforma structurilor administrative, astfel incat legislatia comunitara sa fie eficient implementata in legislatia nationala.

Problema practica ce isi astepta solutionarea prin integrarea europeana era una a armonizarii intereselor statelor nationale, a asigurarii dezvoltarii lor economice si, concomitent, a evitarii conflictelor dintre ele.In

Europa integrata, patriotismul, adica dragostea fata de propria tara se mentine si este insotit mai accentuat de toleranta si de solidaritate cu alte tari.

Demersul pentru integrarea europeana s-a facut mai intai in plan economic, unificarea politica ramanand obiectivul final.

Pe fondul unei noi constructii europene, care s-a realizat in etape, democratiile occidentale au parcurs mai multe stadii de dezvoltare.

^[4] 'Guvernarea Uniunii Europene este un studiu complet, concis si atent argumentat de procesele politice pe care se fondeaza procesul de integrare europeana, institutiile si politicile Uniunii. Diego Varela realizeaza o riguroasa verificare a studiilor mai actuale despre politica UE si nu ezita sa evalueze implicatiile normative pentru democratiile noastre. Este o carte stimulativa si valoroasa.' (Fabio Franchino - Universitatea din Milano)

Uniunea Europeana este o organizatie integrationista interstatala, la nivel regional, bazata pe o cooperare multilaterala institutionalizata, in vederea crearii unui spatiu economico-monetar, social si politic, cat mai unificat, capabil sa genereze un efect multiplicator, care in final sa conduca la o bunastare mai mare decat ar fi capabile tarile membre in parte.

Principiile si obiectivele UE - modalitatile de transpunere in practica a acestora

Principii:

. unitatii si egalitatii dintre tarile membre si cetatenii acestora;

. libertatii, democratiei si statului de drept;

. pluralismului cultural si identitatii nationale;

. sigurantei, justitiei, stabilitatii si prosperitatii;

. respectarii drepturilor fundamentale ale omului;

. democratiei reprezentative, participative si atributive;

. comunitatii de drept;

. justitiei sociale;

. subsidiaritatii;

. proportionalitatii etc.

Obiective:

^[5]* promovarea valorilor europene - respectiv democratiei libertatii, egalitatii, statului de drept; specifice societatilor caracterizate prin pluralism, toleranta, justitie, solidaritate si nediscriminare

*sa ofere cetatenilor un trai decent, un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, o piata unica in care competitia este corecta;

*o dezvoltare economico-sociala durabila in care cresterea are la baza rationalitatea economica (eficienta);

*combaterea excluderii sociale, discriminarilor si a somajului;

*promovarea coeziunii economico-sociale si teritoriale;

*promovarea justitiei si protectiei sociale, a egalitatii de sanse, a solidaritatii si protectiei drepturilor copilului;

*o politica comuna in cat mai multe domenii;

*pe plan extern sa contribuie la pacea si securitatea mondiala respectarea Cartei

ONU, promovarea unui comert international liber si echitabil, eliminarea saraciei, protectia drepturilor omului etc.

Caile de implementare a acestor principii si obiective

. eliminarea tuturor obstacolelor din comertul reciproc al tarilor membre (taxe vamale, restrictii cantitative si altele);

. o politica comerciala si un tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte;

. realizarea unei piete interne unice in care sa circule liber marfurile, lucratorii, serviciile si capitalurile;

. elaborarea si implementarea unei politici agricole comune;

. realizarea unei uniuni economice si monetare - introducerea monedei unice - EURO;

. armonizarea legislatiilor nationale pentru a face functionala piata si moneda unica;

. intarirea coeziunii economico-sociale prin politici structurale si regionale sustinute cu fonduri mai substantiale;

. realizarea unui nivel inalt de protectie a consumatorilor si sanatatii populatiei, inclusiv prin reglementari de mediu mai stricte;

. ridicarea calitatii cercetarii, educatiei si pregatirii profesionale;

. cresterea competitivitatii pe toate planurile si domeniile;

. constituirea unor institutii comunitare eficiente;

. promovarea unei politici externe si de securitate comune;

. intarirea cooperarii in domeniul justitiei si sigurantei interne, etc.

Scopul primordial al Uniunii Europene este o uniune tot mai stransa intre popoarele Europei, in care deciziile sa fie luate la un nivel cat mai apropiat de cetateni. Obiectivele pe termen lung ale Uniunii Europene sunt de a promova progresul economic si social intr-un mod cat mai echilibrat si care sa poata fi sustinut constant, de a afirma identitatea Europeana pe scena mondiala si de a introduce cetatenia Europeana pentru cetatenii tarilor membre.

Ideea unei comunitati cu membrii egali si institutii puternice parea atractiva. Robert Schuman declara: "Noua comunitate va fi primul fundament concret al unei federatii europene, care este indispensabila pentru pastrarea pacii."

Celelalte patru state fondatoare Italia, Belgia, Luxemburg si Olanda s-au raportat la noua Comunitate ca la un mijloc de garantare a pacii prin ancorarea Germaniei in cadrul unor institutii puternice.

Desi al Doilea Razboi Mondial si repercusiunile acestuia devin amintiri tot mai indepartate argumentul securitatii si al pacii care a fost fundamental la infiintarea Comunitatii Europene continua sa aiba o puternica influenta asupra politicienilor si a guvernelor din cele sase state fondatoare.

Cadrul care a furnizat peste o jumatate de secol de pace este privit ca un garant al stabilitatii si in viitor.

Desi pacea durabila a fost motivul politic fundamental pentru formarea noii comunitati aceasta nu ar fi avut succes fara performante si in aria economica. Comunitatea a respectat logica economica asa cum a respectat-o si pe cea politica.

Granitele dintre Franta, Belgia, Germania si Luxemburg stand intre combinatele de otel si mine de carbune au impus o productie nationala. Stergerea acestor granite insotita de guvernarea in comun a pietei unice rezultate a fost un succes.

Acest lucru a incurajat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului sa fie vazuta ca un prim pas asa cum spusese Robert Schuman al unui proces politic si a unei unificarii economice.

Dupa incercarea de a face si al doilea pas care a dat gres cand Adunarea Nationala Franceza nu a reusit in 1954 sa ratifice tratatul pentru Comunitatea Europeana a Apararii cele sase state fondatoare au pornit din nou spre drumul integrarii economice.

Conceptul pietei comune a fost extins la toate bunurile comercializate intre ele prin infiintarea in 1958 a Comunitati Economice Europene deschizandu-se astfel calea catre o economie integrata care raspundea cerintelor economice a statelor membre.

Comunitatea Economica Europeana a reusit datorita insistentelor Frantei adoptarea unui tarif extern comun in cadrul pietei comune sa deschida negocierile pe pozitii de egalitate cu Statele Unite. Acest lucru a demonstrat potentialul Comunitatii Economice Europene de a deveni un actor major in sistemul international.

Acesta a fost primul pas catre restabilirea influentei europene asupra lumii, influenta ce fusese risipita de cele doua razboaie.

Britanicii care nu aveau convingerea ca e nevoie de reforma radicala a sistemului european de state-natiuni au ales sa nu ia parte la Comunitatea Economica Europeana in anii 50. Acestia nu au inteles motivele unei astfel de reforme.

Putini britanici au inteles nevoia unei noi comunitati, multi erau impotriva ideii de a fi dezavantajati pe pietele continentale.

Dupa esecul de a asigura o zona comerciala libera care sa incorporeze Comunitatea Economica Europeana cat si alte tari vest-europene, guvernele britanice au dorit sa intre in comunitate reusind in 1973.

Fenomenul Uniunii Europene si al Comunitatii Europene este explicat in doua moduri pe de o parte se insista asupra rolului statelor membre si a intelegerilor dintre guvernele lor, pe de alta parte se acorda o importanta mare institutiilor europene.

Apartinatorii scolii de gandire realiste sau neorealiste sustin faptul ca atat Comunitatea Europeana cat si Uniunea Europeana nu au dat nastere unei schimbari fundamentale in relatia dintre statele membre si ca guvernele continua sa-si urmareasca interesul national si sa-si mareasca puterea in cadrul Uniunii Europene si dincolo de granitele acesteia.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

Declaratia lui Robert Schuman preciza felul in care Comunitatea Europeana a devenit Uniunea Europeana de astazi. El spunea "Europa nu va fi realizata dintr-o data sau in conformitate cu un singur plan general. Ea va fi construita prin realizari concrete care vor crea mai intai o solidaritate de facto."

Institutiile si puterile s-au dezvoltat pas cu pas mergand pe increderea dobandita in succesele anterioare si au abordat chestiuni care s-au dovedit a fi gestionate cel mai bine prin actiuni comune.

Anii 50 au fost anii tratatelor fondatoare. Jean Monnet a fost cel care a pus pe hartie declaratia lui Robert Schuman si condus negocierile pe Tratatul Comunitatea Europeana al Carbunelui si Otelului.

Structurile de la inceput au ramas stabile si azi desi relatia dintre institutii s-a modificat Consiliul European a devenit cea mai puternica dintre institutii, Comisia Europeana desi importanta a pierdut teren in fata Consiliului, Parlamentul European castiga din ce in ce mai multa putere iar Curtea de Justitie devine autoritatea juridica suprema in chestiune ce tin de componenta Comunitatii Europene.

Guvernul francez reactioneaza la insistenta americanilor in favoarea reinarmarii Germaniei in urma impactului expansionismului comunist din Coreea si Europa si se propune o Comunitate Europeana a Apararii cu armata europeana.

Tratatul Comunitatii Europene a Apararii a fost semnat de toate cele sase guverne si ratificat de patru dintre ele dar in Franta au existat foarte multi oponenti si Adunarea Nationala a votat in 1954 amanarea sa.

Ideea unei competente in domeniul apararii a ramas uitata pana in anii 90. Esecul Comisiei Europene pentru Aparare a insemnat un pas inapoi.

Increderea in Comunitatea Europeana ca un cadru pentru relatia dintre statele membre a devenit mai mare.

Danemarca a pregatit o propunere pentru o piata comuna generala iar sprijinul Belgiei si al Germaniei apare nu peste mult timp.

Francezii au sustinut proiectului unificarii europene construit in jurul parteneriatului franco-german, acceptand piata comuna pe care o doreau nemtii, dar au conditionat aceasta acceptare de satisfacere altor interese franceze:

O comunitate a energiei atomice in care Franta sa aiba un rol de conducere

Politica Agricola Comuna

Asocierea teritoriilor coloniale in termeni favorabili

Pe de alta parte italienii a caror economie se situa pe primul loc intre cele sase state, au sustinut Banca Europeana pentru Investitii, traficul liber al fortei de munca si Fondul Social.

Toate aceste elemente au fost incluse in Tratatele de la Roma care au pus bazele Comunitatii Economice Europene si ale Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom).

Cele doua tratate au intrat in vigoare la 1 ian. 1958. Euratom a fost oarecum dat la o parte de Charles de Gaulles care devine presedintele Frantei la mijlocul acelui an si care dorea sa pastreze sectorul atomic in sfera nationala. Continuand pe acesta linie Comunitatea Economica Europena s-a bucurat de un mare succes economic in anii 60 cu o crestere de aproximativ 5 procente pe an.

Presedintele Charles de Gaulle nu era pregatit sa confunte tratatele recent ratificate de Franta. Astfel a cautat sa se foloseasca de Comunitatea Economica Europeana pentru a intari puterea Frantei. Un exemplu este trecerea pe linie moarta a Tratatului Euratom, un altul este folosirea dreptului de veto care a dus la stoparea in 1963 a primelor negocieri pentru extinderea Comunitatii Economice Europene in vederea includerii Danemarcei, Marii Britanii, Irlandei si Norvegiei.

Marea Britanie isi aparase interesele privind politicile agricole si Commonwealth-ul lucru care a prelungit negocierile.Cu toate acestea britanicii resping la randul lor modul veto-ului, iar raspunsul lor provoaca prima criza politica in interiorul Comunitatii Economice Europene. Aceasta criza este urmata in 1965 de un impas privind aranjamentele Politicii Agricole Comune.

Politica Agricola Comuna trebuia sa aiba la baza subventionarea preturilor lucru care necesita cheltuieli substantiale. Franta si Comisia Europeana doreau ca aceste subventii sa vina de la bugetul Comunitatii Economice Europene nu de la statele membre.

Comisia Europeana insista ca aceste cheltuieli bugetare sa fie sub control parlamentar.

Bugetul european nu putea fi controlat de sase parlamente separate, solutia era exercitarea acestui control de catre Parlamentul European. Solutia aceasta parea acceptabila pentru celelalte guverne dar pentru Charles de Gaulle era de neconceput.

In cea de-a doua parte a anului 1965 acesta interzice ministrilor sai sa participe la intrunirile Consiliului.

Acest episod a fost concluzionat in 1966 cand guvernul francez a stabilit folosirea dreptului de veto atunci cand interesele unuia sau a mai multor state membre sunt in pericol, celelalte 5 state si-au afirmat angajamentul pentru prevederea tratatului.

Comunitatii Economice Europene i-au fost atribuite o serie de competente economice inclusiv aceea de a infiinta o uniune vamala care punea bazele liberului schimb intern, a seturilor comune pentru piata externa, apoi politici pentru sectoare particulare in special agricultura.

Primul Presedinte al Comisiei a fost Walter Hallstein, acesta a accelerat programul pentru realizarea uniunii vamale.

Continuand pe aceasta linie CEE s-a bucurat de un mare succes economic in anii 60' cu o crestere de aproximativ cinci procente pe an.

Acest episod a fost concluzionat in 1966 cand guvernul francez a stabilit folosirea dreptului de veto atunci cand interesele unuia sau a mai multor state membre sunt in pericol, celelalte cinci state si-au afirmat angajamentul pentru prevederea tratatului.

La mijlocul anilor '80 votul majoritar a inceput sa fie folosit tot mai des astazi fiind procedura cel mai des utilizata pentru cele mai multe decizii legislative.

Uniunea vamala a fost realizata in iulie 1966 iar efectul acesteia s-a facut simtit nu numai in interiorul CEE dar si in relatiile externe.

Exercitand instrumentul tarifului extern CEE a inceput sa reprezinte in domeniul comertului o forta comparabila cu Statele Unite. Presedintele Kennedy a propus negocieri pentru micsorari importante ale taxelor. CEE raspunde pozitiv acestor propuneri iar taxele vamale s-au micsorat cu circa o treime.

Dintre marile realizari de pana acum ale Uniunii Europene amintim:

Asigurarea unei paci durabile intre membrii sai, dupa secole in care au avut loc conflicte

Asigurarea prosperitatii si a unui nivel de trai civilizat pentru toti cetatenii

Conservarea identitatii nationale a statelor membre. Diversitatea culturala a membrilor sai reprezinta o mare valoare in multiculturalitatea Europei Unite

Uniunea Europeana este interesata sa se largeasca pe mai departe, deoarece acest proces ii aduce beneficii politice, economice si geo-strategice.

Scopul fundamental al UE este promovarea pacii, securitatii si stabilitatii intre tarile europene. Efectele extinderii trebuie judecate in principal in functie de acest criteriu.

Intrucat democratia, statul de drept si respectarea drepturilor omului sunt cerinte obligatorii pentru calitatea de membru al UE, aceste conditii joaca un rol important. De asemenea largirea UE va promova cooperarea in domeniul justitiei, al afacerilor interne in lupta impotriva terorismului si a traficului de droguri, pericole ce ameninta securitatea cetatenilor pe intregul continent.

Extinderea UE ofera importante beneficii prin cresterea fortei sale economice comerciale si stiintifice.

1.Institutiile Uniunii Europene

^[6]Unicitatea constructiei europene se reflecta in primul rand in arhitectura institutionala. Statele accepta sa delege o parte din puterile lor suverane unor institutii comune create prin tratatele fondatoare, cu modificarile succesive, institutii al caror scop este sa asigure o participare democratica a Statelor Membre la luarea de decizii.

In momentul actual functionarea Uniunii Europene se bazeaza pe cinci institutii:

1. Parlamentul European

2. Consiliul Uniunii Europene

3. Consiliul European

4. Comisia Europeana

5. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

6. Curtea Europeana de Conturi

Exista, de asemenea urmatoarele organisme principale:

ORGANISME FINANCIARE

- Banca C centrala Europeana

- Banca Europeana de Investitii (BEI)

- Fondul European de Investitii

ORGANISME CONSULTATIVE

- Comitetul Economic si Social

- Comitetul Regiunilor

Parlamentul European

Parlamentul European reprezinta, in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, 'popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene'.

Legitimat prin vot universal direct si ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European si-a sporit continuu influenta si puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, in mod special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele nationale.

Parlamentul are trei functii esentiale:

1. Alaturi de Consiliul Uniunii Europene, are atributii legislative, adica adopta legislatia Uniunii (regulamente, directive, decizii). Participarea sa la procesul legislativ contribuie la garantarea legitimitatii democratice a textelor adoptate;

2. Imparte autoritatea in domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare poate modifica cheltuielile bugetare. In ultima instanta, adopta bugetul in intregime;

3. Exercita un control democratic asupra Comisiei. Aproba desemnarea membrilor Comisiei si are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercita un control politic asupra ansamblului institutiilor.

Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde se tin sedintele o saptamana in fiecare luna. Unele sedinte se tin la Bruxelles, iar Secretariatul General se afla la Luxemburg.

Consiliul Uniunii Europene

In baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, Consiliul are urmatoarele responsabilitati:

- Este organismul legislativ al Comunitatii; in rezolvarea unei game largi de probleme comunitare isi exercita aceasta putere legislativa impreuna cu Parlamentul European;

- Coordoneaza politica economica generala a Statelor Membre;

- Incheie, in numele Comunitatii, acordurile internationale dintre aceasta si unul sau mai multe state sau organizatii internationale;

- Impreuna cu Parlamentul European formeaza autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii.

- Adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in practica a politicii externe si de securitate comuna, pe baza orientarilor generale trasate de Consiliul European;

- Coordoneaza activitatile statelor membre si adopta masurile necesare cu privire la cooperarea politieneasca si juridica in materie penala.

Consiliul European

Consiliul European da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii sale si ii defineste orientarile politice generale'.

Consiliul European reuneste sefii de state sau guverne ale statelor membre ale Uniunii Europene si Presedintele Comisiei Europene.

Comisia Europeana

Comisia indeplineste trei functii de baza:

1. Dreptul de initiativa: rolul sau de initiator al politicilor comunitare este unic. In plus, Comisia functioneaza ca organ executiv al Uniunii Europene, veghind la respectarea Tratatelor incheiate. Ea reprezinta interesul comun si in mare masura, semnifica personalitatea Uniunii. Principala sa preocupare este aceea de a apara interesele cetatenilor Europei. Membrii Comisiei sunt alesi din tarile UE, insa fiecare dintre ei depune un juramant de independenta.

2. O alta functie a Comisiei este aceea de a veghea la respectarea tratatelor UE, astfel incat legislatia UE sa fie corect aplicata de catre Statele Membre, iar toti cetatenii si participantii la Piata Unica sa poata beneficia de conditiile unitare asigurate.

3. Cea de-a treia functie a Comisiei este aceea de organ executiv al Uniunii, avand responsabilitatea implementarii si coordonarii politicilor. Una dintre atributiile sale executive consta in gestionarea bugetului anual al Uniunii si a Fondurilor Structurale, al caror principal scop este de a elimina decalajele economice dintre zonele mai bogate si cele mai sarace ale Uniunii.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Ca orice sistem de drept veritabil, si cel al Comunitatii presupune existenta unor garantii jurisdictionale ce trebuie sa intre in functiune in situatia contestarii sau punerii in aplicare a legislatiei Comunitare.

Curtea de Justitie, ca institutie jurisdictionala a Comunitatii, reprezinta coloana vertebrala a acestui sistem de garantii. Judecatorii trebuie sa asigure uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar in fiecare Stat

Curtea Europeana de Conturi

Potrivit Tratatului instituind Comunitatea Europeana, Curtea Europeana de Conturi are ca principala atributie verificarea conturilor si a executiei bugetului Uniunii Europene, cu dublul scop de a imbunatati gestionarea resurselor financiare si informarea cetatenilor Europei cu privire la utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile cu responsabilitati de gestiune.

ORGANISME FINANCIARE

Banca Centrala Europeana

Sistemul European de Banci Centrale (SEBC) este compus din Banca Centrala Europeana (BCE) si toate celelalte banci centrale nationale ale Statelor Membre. Termenul 'Eurosistem' defineste Banca Central Europeana si bancile centrale/nationale ale statelor care au aderat la zona Euro.

Obiectivele acestui sistem sunt:

- Definirea si implementarea politicii monetare a zonei euro

- Derularea operatiunilor externe

- Pastrarea si administrarea rezervelor Statelor Membre

- Promovarea unui sistem eficient de plati

Banca Europeana de Investitii (BEI)

Infiintata in temeiul Tratatului de la Roma in anul 1958, Banca Europeana de Investitii (BEI) este institutia financiara a Uniunii Europene.

Rolul Bancii Europene de Investitii este de a contribui la integrarea, dezvoltarea echilibrata si coeziunea economica si sociala a statelor membre.

Pentru acest scop, ea colecteaza de pe pietele financiare, volume substantiale de fonduri pe care le orienteaza, in conditii avantajoase, spre finantarea de proiecte importante, conform obiectivelor Uniunii Europene.

Fondul European de Investitii

Fondul European de Investitii (EIF) este o institutie europeana in a carei competenta intra sprijinirea aparitiei, cresterii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii. Fondul intervine in principal cu capital de risc si instrumente de garantare provenind fie din fonduri proprii, fie de la Banca Europeana de Investitii sau Uniunea Europeana, in baza mandatelor acordate.

FEI este un parteneriat public privat.

ORGANISME CONSULTATIVE

Comitetul Economic si Social

Comitetul Economic si Social este un organism non-politic care ofera reprezentantilor grupurilor de interese socio-profesionale europene si altora, o platforma formala pentru exprimarea punctelor de vedere cu privire la problemele Uniunii Europene. Opiniile CES sunt trimise institutiilor importante, Consiliului, Comisiei Europene si Parlamentului European. Are deci un rol cheie de jucat in procesul decizional al Uniunii Europene.

Comitetul Economic si Social a fost creat prin Tratatele de la Roma din 1957 pentru a implica grupurile de interese in crearea Pietei Comune si pentru a oferi suportul institutional necesar Comisiei Europene si Consiliului de Ministri, pentru a fi la curent cu problemele Uniunii Europene.

Actul Unic European (1986), Tratatul de la Maastricht (1992, Tratatul de la

Amsterdam (1997) si Tratatul de la Nisa (2000) au intarit rolul Comitetului

Economic si Social.

Comitetul Regiunilor

Infiintarea Comitetului Regiunilor (CR) prin Tratatul de la Maastricht a raspuns cererii formulate de autoritatile locale si regionale de a fi reprezentate in Uniunea Europeana.

In prezent, Comitetul Regiunilor este un organism complementar celor trei institutii Comunitare (Consiliul, Comisia, Parlamentul). In sistemul institutional comunitar Comitetul si-a castigat un loc bine definit datorita experientei politice a membrilor sai la diferite niveluri locale si a cunoasterii aprofundate a problematicii regionale si locale.

CR joaca un rol important in procesul de integrare europeana. Unul din principalele sale obiective il reprezinta consolidarea coeziunii economice si sociale a statelor membre.

SIMBOLURI EUROPENE

Steagul:

Steagul, cu cele 12 stele, asezate in cerc, pe un fond albastru, inseamna unitatea si identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezinta solidaritatea si armonia, iar stelele, in numar de 12, reprezinta perfectiunea (si nu numarul statelor membre UE cum s-ar putea crede).

Istoria steagului incepe in 1955. Intai, el a fost folosit de Consiliul Europei, organizatie internationala aparatoare a drepturilor omului si valorilor culturale europene. In anul 1985, statele membre UE l-au adoptat ca steag al

Comunitatilor Europene (CEE), incepand cu 1986 el este utilizat de catre toate institutiile Uniunii Europene.

Imnul

Tot Consiliul Europei a fost cel care a decis, in 1972, ca "Oda bucuriei" (ultima parte a Simfoniei

A IX-a de Beethoven) sa devina imnul sau, iar in 1985,

Statele Membre UE l-au adoptat, si ele, ca imn oficial al Uniunii Europene.

Alegerea acestei melodii ca imn subliniaza aspiratia spre valorile comune, unitatea in diversitate si idealurile de libertate, pace si solidaritate care stau la baza Uniunii Europene.'Unita in diversitate'

Moneda unica - euro

La originea conceptului de moneda unica se afla tratatele care stau la baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declara ca piata comuna este unul dintre obiectivele Comunitatii Europene ce va contribui la o "uniune mai stransa intre popoarele Europei". Tratatul Uniunii Europene (1992 -Maastricht) introduce Uniunea Economica si Monetara si pune bazele monedei unice. Iar in decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unica sa poarte numele de "euro".

Incepand cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis in circulatie si in buzunarele cetatenilor europeni. In acel moment, doar 12 din cele 15 state membre au adoptat-o, ulterior li s-a alaturat Grecia.

Ziua Europei - 9 mai

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas catre crearea a ceea ce este astazi Uniunea Europeana.

2.Perspectiva politica

[7]Dupa Buzan -1998 securitatea politica se refera la stabilitatea organizationala a ordinii sociale. Iar amenintarile care ar putea fi la adresa suveranitatii statului trebuiesc neutralizate prin strategii eficiente . Pentru motive metodologice, securitatea politica se defineste aici pentru acele amenintari de natura non-militara. Intr-un anume mod, intreaga securitate este politica, pentru ca toate vulnerabilitatile, riscurile si amenintarile sunt definite pe cale politica.

Securizarea este, asadar, un act politic, prin care un actor (stat) defineste ceea ce este relevant pentru securitatea sa. In acest sens, se identifica vulnerabilitatile, se defineste politica, se elaboreaza si se adopta strategia, se aloca resursele si se trece la aplicare.

Referindu-se strict la securitatea politica, B. Buzan (1991) arata ca "Amenintarile politice sunt indreptate catre stabilitatea organizationala a statului. Scopul lor poate varia de la presiuni asupra guvernului pentru adoptarea unei anume politici, pana la rasturnarea guvernului, incitarea la secesionism si dezorganizarea sistemului politic al statului, astfel incat sa fie slabit inainte de un

atac militar. Ideea de stat, in particular expresia indentitatii nationale a acestuia si ideologia de sustinere precum si institutiile care o intruchipeaza sunt in mod obisnuit tintele amenintarilor politice. De vreme ce statul este in mod esential o entitate politica, amenintarile politice sunt cel putin la fel de temute precum cele militare. Cu atat mai adevarat cu cat statul este mai slab."

Putem aprecia, impreuna cu Buzan, ca securitatea politica se refera la amenintarile la adresa legitimitatii sau a recunoasterii, fie a unitatilor politice, fie a pattern-urilor fundamentale (structuri politice, procese de institutionalizare) dintre unitati.

In acest caz, putem vorbi de amenintari care submineaza statul  din interior sub forma dezorganizarii institutiilor si a ordinii publice, din

exterior sub forma nerecunoasterii internationale :

- legitimitatea interna a unitatii politice, care se refera in primul rand la ideologii si la alte idei constitutive sau teme care definesc statul;

- legitimitatea externa, recunoasterea internationala.

^[8] Cetatenii tarilor membre care calatoresc in afara teritoriului national vor beneficia, atat pe teritoriul statelor membre ale Uniunii cat si pe teritoriul statelor terte, de drepturile conferite de tratatele de baza ale Uniunii Europene tuturor cetatenilor europeni.

1. Cetatenii beneficiaza de dreptul de libera circulatie pe intregul teritoriu al Uniunii Europene. Marea Britanie si Irlanda au eliminat, de la 1 ianuarie 2007, obligativitatea vizei pentru cetatenii romani care doresc sa calatoreasca pe teritoriul acestora. 

2. Cetatenii pot calatori pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii pe baza cartii de identitate. In ceea ce priveste minorii, raman in vigoare prevederile Legii nr. 248/2005 in conformitate cu care minorii romani pot calatori in strainatate numai insotiti, cu acordul parintilor ori al reprezentantilor legali. Ex.Membrii de familie ai unui cetatean roman, care nu au cetatenia romana sau a unui alt stat membru, trebuie sa aiba asupra lor fie o viza de scurta sedere in Romania, fie un permis de rezidenta.

3. Cetatenii aflati pe teritoriul statelor terte (non-UE) beneficiaza de protectie consulara din partea ambasadelor si consulatelor tuturor statelor membre UE, in cazul in care in tara terta respectiva nu are deschisa reprezentanta diplomatica sau consulara. 

Cetatenii ca si ceilalti cetateni europeni, au dreptul sa solicite protectie consulara din partea oricarui alt stat membru UE atunci cand se afla intr-un stat tert (membru al Uniunii Europene).

Reprezentanta diplomatica sau consulara al oricarui stat membru UE solicitata trateaza cetateanul roman, la fel ca pe propriul cetatean. Protectia oferita de ambasadele celorlalte state membre poate acoperi urmatoarele situatii:

Asistenta in caz de deces;

Asistenta in cazuri de accidente sau boli grave;

Asistenta in caz de detentie sau arest;

Asistenta pentru victimele unor infractiuni grave;

Salvarea si repatrierea cetatenilor victime ale unor dezastre naturale sau crize politice/umanitare.

Cetatenii aflati intr-una din situatiile descrise anterior si care solicita asistenta misiunii diplomatice si consulare a unui alt stat membru UE vor trebui sa prezinte pasaportul, cartea de identitate sau orice alta dovada care sa ateste calitatea de cetatean roman.

4. Cetatenii beneficiaza de dreptul de rezidenta pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii Europene, fara a fi necesara detinerea unui permis de rezidenta.

Pentru perioade de pana la 3 luni, cetatenii romani au dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru fara nici o conditionare sau formalitati, alta decat de a detine o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil. Membrii de familie ai unui cetatean al Uniunii care calatoresc impreuna cu acesta, membri care nu au cetatenia unui stat membru, pot obtine dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru pentru o perioada de pana la 3 luni doar in baza unui pasaport valabil.

Pentru perioade mai mari de 3 luni cetatenii romani au dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru daca respectivul indeplineste una din urmatoarele conditii:

1. este angajat ca lucrator sau este liber profesionist;
2. are suficiente resurse si asigurare medicala;
3. este angrenat intr-o actiune de formare profesionala sau este student.

Ex.Membrii de familie ai unui cetatean roman, chiar daca nu au cetatenia romana au dreptul de rezidenta pe o perioada mai mare de trei luni atunci cand calatoresc impreuna cu acesta si indeplineste una din conditiile prevazute

Cetatenilor nu li se cere sa detina permise de rezidenta. Totusi, statele membre pot cere ca acestia sa se inregistreze la autoritatile competente intr-o perioada care nu poate fi mai mica de 3 luni de la data intrarii pe teritoriul statului pe care vor sa ramana pentru o perioada mai mare de 3 luni.

Pentru rezidenta permanenta cetatenii obtin dreptul de rezidenta permanenta pe teritoriul statului membru gazda dupa o perioada de 5 ani de rezidenta legala neintrerupta, dovedind ca nu s-a luat nici o decizie de expulzare impotriva lor. Aceeasi regula se aplica si membrilor de familie, care nu au cetatenia Uniunii si care au locuit cu un cetatean al Uniunii timp de 5 ani.

Cetatenilor Uniunii sau membrilor lor de familie li se poate restrictiona dreptul de libera circulatie si de rezidenta pe motive de politica publica, securitate publica sau sanatate publica, pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii (art. 27-33 din Directiva CE nr. 38/2004)

5. Cetatenii au dreptul de a vota si candida pentru alegerile locale in statul membru UE in care isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat.
6. Cetatenii au dreptul de a vota si candida pentru alegerile europene in statul membru UE in care isi au resedinta, in aceleasi conditii ca resortisantii acelui stat.
7. Cetatenii au dreptul de a adresa petitii Parlamentului European in mod individual sau in asociatie cu alte persoane, pe probleme care intra sub incidenta domeniilor de responsabilitate ale Uniunii Europene si care ii afecteaza in mod direct.
8. Cetatenii au dreptul de a adresa plangeri Mediatorului European impotriva actelor de gestiune defectuoasa ale institutiilor sau organelor comunitare.

In mediul de securitate actual, caracterizat de schimbari in natura si complexitatea amenintarilor, statele membre UE, intre care si Romania, utilizeaza acest instrument specific de actiune interguvernamentala in domeniu - PESA, subsumat PESC - pentru a asigura o prezenta activa a UE la nivel global.

La baza actiunilor UE pe acest plan se afla Strategia Europeana de Securitate, adoptata in decembrie 2003 si al carei stadiu al nivelului de implementare a facut obiectul unui Raport, in decembrie 2008, in vederea asigurarii compatibilitatii cu provocarile actuale si cu ambitiile de actor global in domeniul asigurarii securitatii si stabilitatii in lume, asumat tot mai eficient in ultimul timp de Uniunea Europeana.

Probleme/amenitari politice

Promblemele policice indreptate impotriva ordinii de drept dintr-un stat sau a statutului unui organism international trebuiesc solutionate,combatute ,prevenite prin diverse strategi eficiente astfel incat sa nu mai fie  presiuni asupra organelor de decizie in favoarea unei anumite politici; rasturnarea guvernului dintr-un stat sau a organelor de conducere colectiva ale unui organism international; favorizarea si impunerea secesionismului; distrugerea structurii politice; izolarea politica; suspendarea sau excluderea din structurile de securitate, desfiintarea organismului de securitate s.a.

Este importanta neutralizarea amenintarilor  la adresa identitatii nationale implica incercarile unui stat "mama" de a intari identitatile similare etno-culturale de pe teritoriul statelor vizate pentru a iesi din contextul national specific acestora.

Dar si din  categoria amenintarilor intentionale :

-generate de natura regimului politic (dictatorial, fundamentalist);

-nerecunoasterea diplomatica a statului respectiv;

-interventiile politice specifice din partea unui stat in afacerile interne ale altui stat;

Politica de Securitate si Aparare Comuna in perspectiva implementarii prevederilor Tratatului de la Lisabona

^[9]Tratatul de la Lisabona (TL) inoveaza considerabil in domeniul PESA, urmarind obiectivul de a intari dimensiunea de securitate a UE. Sunt aduse o serie de modificari care vor schimba modul de desfasurare al PESA (prevazuta a deveni o politica comuna de securitate si aparare - Common Security and Defence Policy/PSAC), dar care vor pastra caracterul sau interguvernamental si principiul unanimitatii.

Tratatul va introduce, de asemenea, fondul initial de gestionare a operatiilor si o imbunatatire a capacitatilor cu sprijinul Agentiei Europene pentru Aparare.

Un aspect deosebit de important pentru cresterea eficientei misiunilor UE de gestionare a crizelor, conform Tratatului de la Lisabona, il reprezinta extinderea ariei de actiune a misiunilor, dincolo de cele existente, de tip umanitar si de salvare, mentinere a pacii si de management al crizelor, inclusiv impunerea pacii (cunoscute ca sarcini de tip "Petersberg"), prin includerea operatiilor comune de dezarmare, furnizarea de asistenta si consiliere militara, combaterea terorismului. De asemenea, elemente de noutate sunt clauza de solidaritate si cea de asistenta si sprijin reciproc in caz de agresiune.

3.Perspectiva economica

Realizarea reformei si dezvoltarea Romaniei cat si celorlate tari membre pe principiile economiei de piata impun, printre altele, o larga deschidere in economia mondiala.

Relatiile economice externe ale tarii noastre se circumscriu prioritar in spatiul geopolitic european in care ne situam. Cea mai mare parte a comertului exterior se realizeaza cu tari din aceasta parte a lumii, dar se dezvolta desigur, si relatiile economice cu celelalte state. Din multimea acordurilor economice incheiate dea-lungul anilor cu diferite tari, o importanta deosebita o au: Acordul Interimar de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana, Acordul de Comert Liber cu tarile Asociatiei Economice a Liberului Schimb (din Europa), Acordul SUA, precum si obtinerea de preferinte vamale generalizate din partea SUA si a Federatiei Ruse.

Conditiile proprii Romaniei in lumea de azi o determina sa faca din integrarea in structuriile europene obiectivul fundamental al relatiilor sale externe, intrucat aceasta este singura cale pentru a-si asigura stabilitatea si integritatea nationala.

Noul stadiu institutionalizat al relatiilor dintre Romania si Uniunea Europeana, odata cu intrarea in vigoare a Acordului European, a creat

Conditii pentru:

- Participarea Romaniei la dialogul structurat U.E.- Tari asociate, la toate nivelurile (inclusiv reuniuni la nivel de sefi de state/guverne, marja Consiliilor Europene);

- Imbunatatirea accesului produselor romanesti pe piata comunitara prin alinierea, de la 1 ianuarie 1995, a tarii noastre la calendarul liberalizarilor aplicat Poloniei, Ungariei, Cehieisi Slovaciei. Incepand cu 1 ianuarie 1996, in aplicarea principiului asimetriei din Acordul de Asociere,

Uniunea Europeana a trecut unilateral, in devans, la liberalizarea schimburilor comerciale cu Romania;

- Includerea tarii noastre in proiectele vizand extinderea si dezvoltarea retelelor transeuropene de infrastructura (transporturi, comunicatii, energie);

- Participarea Romaniei la diverse programe comunitare (cultura, cercetare, educatie, pregatire profesionala, tineret, energie, protectia mediului, intreprinderi mici si mijlocii).

Uniunea Europeana ajuta Romania in pregatirea ei pentru aderare prin finantari. Prin patru programe de asistenta ni se acorda anul acesta 286 de milioane de euro. Acestea vor sustine Un alt pas important pe care la facut Romania in relatiile sale cu statele europene este in ceea ce priveste regimul de vize aplicat cetatenilor romani in spatiul comunitar. Astfel de la 1 ianuarie 2002 romanii beneficiaza de scutirea de vize la intrarea in spatiul Schengen cu unele conditii ce trebuie satisfacute. Urmare unui chestionar al Comisiei privind politica de vize a Romaniei, a fost elaborat un plan de actiune in luna aprilie, menit sa consolideze siguranta frontierelor estice si nordice ale Romaniei si armonizarea politicii de vize.

O alta componenta majora a securitatii nationale si colective este de natura economica. In Europa de sud-est aceasta a constituit si va reprezenta premisa stabilitatii, dezvoltarii, integrarii si cooperarii locale si regionale, fapt pentru care toate statele ii acorda atentia necesara.

^[10]Noul peisaj geopolitic si geo economic zonal obliga Romania alaturi de celelalte tari sa inteleaga actualul si viitorul circuit economic international nu numai ca pe un flux de factori de productie, dar si ca pe un flux de factori de dezvoltare, de cooperare, de colaborare, de stabilitate si de garantii internationale de securitate in toate domeniile si dimensiunile.

Avantajele economice ale integrarii Romaniei in U.E. sunt ;

- Crestere economica;

- Cresterea investitiilor straine directe, crearea unor noi structuri de productie, care sa permita fabricarea de produse finite cu valoare adaugata mai mare si calitate superioara conform standardelor U.E.;

- Cresterea economiilor si investitiilor populatiei, micsorarea fiscalitatii, prin politici de impozitare mai relaxate, extinderea pietelor de capital ;

- Dezvoltarea afacerilor si a sectorului privat, stimularea concurentei (scaderea preturilor)  ;

- Imbunatatirea substantiala a standardului de viata al populatiei.

Alaturi de aceste avantaje vor aparea si urmatoarele constrangeri principale :

- Presiunile concurentiale ale pietei unice ;

- Competitia dura dintre firmele romanesti si cele din statele membre dezvoltate ;

- Necesitatea transformarilor tehnologice,

Toate acestea ducand pe termen scurt la cresterea somajului, odata cu restructurarea intreprinderilor si a unor sectoare industriale.

In domeniul agriculturii, pe termen mediu si lung, prin integrare se obtin urmatoarele avantaje:

- Cresterea productivitatii agricole;

- Stimularea dezvoltarii exploatatiilor agricole mijlocii si mari;

- Imbunatatirea accesului produselor agricole pe piata U.E. si disparitia tuturor barierelor comerciale;

- Incetinirea migrarii fortei de munca din agricultura.

Constrangerile in acest sector de activitate vor fi impuse de aplicarea Politicii Agricole Comune (reducerea subventiilor si a preturilor de sprijin) si de Organizatia Mondiala a Comertului in ce priveste comertul agricol (necesitatea respectarii normelor de calitate, igiena si sanatate ale U.E.), reducerea ocuparii fortei de munca din agricultura (prin restructurarea sectorului, prin cresterea productivitatii si atingerea performantei in agricultura), etc.

Accesul la fondurile structurale comunitare va da posibilitatea Romaniei sa dezvolte echilibrat regiunile ramase in urma, sa modernizeze infrastructura de transporturi si de mediu; sa asigure o dezvoltare rurala sustinuta, sa creeze noi oportunitati de ocupare a fortei de munca, mai ales in mediul rural, sa promoveze politici sociale care sa duca la standarde de viata de o calitate superioare.

Provocarile potentiale legate de accesul la fondurile structurale (ar fi ideal acordarea de fonduri structurale fara prea multe conditii si fara existenta unui capital, astfel incat orcine doreste sa intreprinda ceva sa aiba aceasta sansa, oportunitatea de dezvoltare. Totodata sa se acorde toate suporturile necesare pentru formare si dezvoltare)., tin de capacitatea structurilor institutionale si administrative adecvate, pentru gestionarea acestor fonduri, de posibilitatile autoritatilor centrale si locale, a comunitatilor regionale, de a participa la Cofinantarea proiectelor ce beneficiaza de finantare, de capacitatea administratiei centrale, regionale si locale, de a apela si la alte credite de la BEI, BERD, si alte institutii financiare.

Pentru orice cetatean, apartenenta tarii la Uniunea Europeana asigura o imbunatatire continua a calitatii vietii, prin asigurarea unor standarde inalte in ceea ce priveste sanatatea, protectia sociala, siguranta la locurile de munca, protectia mediului, etc.

Cetatenia europeana confera dreptul de a calatori, a munci sau a se stabili in orice stat membru. Un cetatean al unui stat membru poate vota si chiar candida in statul de rezidenta in alegerile locale si pentru Parlamentul European. In acelasi timp, toti cetatenii UE au dreptul la protectie consulara si diplomatica, atunci cand viziteaza tarile din afara Uniunii.

Romania a orientat pregatirile negocierilor spre capitolele esentiale legate de cele patru libertati fundamentale (libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a serviciilor, libera circulatie a capitalului si libera circulatie a persoanelor).

In anii 2000 - 2002, asistenta financiara totala a UE, disponibila pentru Romania, se ridica anual, in medie, la 270 milioane euro din programul PHARE, 153 milioane euro din SAPARD si intre 208 si 270 milioane euro pentru ISPA.