Cine va fi ales?

Cine va fi ales?

1 Votarea listei si votarea persoanei

In cel de-al doilea capitol Sartori explica modalitatea prin care o persoana ajunge in postura de candidat. O prima modalitate este desemarea candidatului pe baza resurselor proprii (financiare sau altele), de regula acolo unde partidele sunt slab structurate si descentralizate (ex. SUA, Brazilia). Candidatii independenti sunt totusi legati de anumite grupuri, fie religioase, sindicate, grupuri de interes etc.. Un alt tip de desemnare este cel conditionat de partid. Aceasta se realizeaza cu ajutorul unor alegeri primare, care au scopul de slabi oligarhiile de partid si de a transparentiza modul de desemnare. Este utilizat in special in SUA.

In ceea ce priveste intrarea in competitia electorala Sartori face distinctia intre votarea listei de partid si votarea persoanei. In cazul persoanei acreditarile pesoanale ale candidatului devin factorii decisivi int-o eventuala aelgere, pe cand in cazul listelor se voteaza in mod fundamental pentru un partid (simbol, ideologie, program etc.). Ambele ipoteze sunt corecte daca sunt calificate corect

Votarea persoanei este specifica sistemelor majoriare, fondate pe circumscriptii uninominale, unde votantii au de ales intre nume concrete aflate pe buletinul de vot. Insa si in acest mod candidatii sunt, de ce le mai multe ori, membri ai unui partid, desemnati de acesta, pe baza competentelor personale acolo unde circumscrptia este nesigura insa in circumsriptiile unde partidele de bucura de un sprijin puternic partidele pot desemna si proprii interni.

Votarea pe lista de partid este folosita in sistemele proportionale. Autorul face insa distictia dintre listele blocate si cele deschise. In cadrul listelor blocate, partitul este singurul care este inplicat in procesul de selectie. In cadrul celor deschise se presupune o anumita posibilite de control din partea alegatorilor in ceea ce privest procesul de selectie. Cu toate aceste, de multe partidele puternice zadarniceac votul preferential prin concetrarea in mod masiv asupra propiilor oameni din aparat, in special dupa dezvoltarea media. Acest fapt a fost evdentiat in sistemul italian in perioada 1948-1992.

2 Sistemul german si sistemul Hare

Asadar votul personalizat este folosit in sistemele majoritare, iar votul pe lista in cele proportionale. Cu toate acestea Sartori identifica doua tipuri care imbina sistemul proportional cu votul personalizat si anume sistemul german si votul singular transferabil.

Sistemul german este in aranjament deosebit deoarece pentru alegerea Bundestag alegatorii primesc doua buletine de vot, unul pentru jumatate din locurile din parlament alese in circumscriptii uninominale intr-un singur tur iar celalalt pentru a alege in mod proportional pe baza listelor de partid nationale jumatatea din locuri ramasa. Acest tip a mai fost denumit si sistem "mixt" majoritar-proportional insa G. Sartori nu este de acord deoarece considera ca rezultatele sunt perfect proportionale, ce trebuie inteles ca un sistem ce obtine (pentru jumate din Bundestag) o selectie personalizata.

In ceea ce priveste votul singular transferabil, cunoscut si ca sistemul Hare, aceste permite personalizarea completa a votului proportional. In acest sistem votantii ordoneaza numele candidatilor fara nicio referire la simbolurile partidului, listele de partid fiind eliminate in totalitate. Fiecare vot excedentar este atribuit preferintei secundare pe cand candidatii aflatii la urma sunt eliminati iar voturile redistribuindu-se pana cand toate locurile sunt atribuite. Asadar acest tip de vot este unul perfect proportional. Chiar daca se incerca diminuarea influentei partidelor, este bine cunoscut faptul ca alegatori stiu foarte bine carui partid apartine fiecare candidat votand in consecinta. Acest tip a fost folosit in Irlanda, Malta sau Australia, in alegerea Senatului. Se confirma asadar ca forta partidului ramana o variabila decisiva, indiferent de metoda electorala aleasa.

3 Reprezentarea minoritatilor si "Gerrymandering"

Este important de mentionat si incercarea anumitor sisteme de favorizare a reprezentarii minoritatilor "in bloc" (reprezentare in grup). Chiar daca in teorii cele mai bune metode par a fi votul cumulativ si votul cu punctaj, in realitate cele mai des folosite sunt votul limitat si ajustarea ad-hoc a circumscriptiilor. Votul limitat consta in oferirea mai mult de un vot fiecarui alegator dar mai putine totusi decat locurile ce trebuiesc ocupate. Acesta este folosit partial in Spania.

Celalalt mod de reprezentare a minoritatilor este ajustarea ad-hoc a circumscriptiilor in sensul ca districtele electorale sunt modificate in asa fel incat sa produca majoritati relative. Acest tip mai poarta denumirea de "gerrymandering" de la numele celui care a gandit acest sistem. Sartori critica dur acest sistem deoarece considera aceasta tehnica un abuz si o escrocherie. Cu toate acestea este folosit in SUA ca mijloc de reprezentare a minoritatilor etnice (hispanici, negri).