Locul geopoliticii in cadrul sistemului stiintelor - geopolitica si geografie politica

Locul geopoliticii in cadrul sistemului stiintelor

In evolutia ei, geopolitica a cunoscut intr-o prima faza forma unui camp de studiu format la intretaierea mai multor discipline stiintifice, aflandu-se intr-un stadiu informal, pentru ca ulterior sa capete o forma institutionalizata, fie ca subdisciplina a unei discipline formale, fie ca o disciplina de sine statatoare. Trebuie subliniat inca de la inceput ca nu exista o unitate de opinii in ceea ce priveste locul geopoliticii in cadrul sistemului stiintelor. Cei mai multi cercetatori situeaza geopolitica in cadrul stiintei geografice, altii al celei politice si in special in cel al relatiilor internationale. In ultima perioada, tot mai multi cercetatori inclina spre a-i decreta autonomia stiintifica, geopolitica afirmandu-si statutul de disciplina de sine statatoare. Ratiunile evolutiei geopoliticii pana la nivelul unei discipline bine conturate, sunt clare, ele explicandu-se, in primul rand, prin necesitatea umplerii vidului creat de imposibilitatea stiintelor existente de a explica si solutiona anumite probleme cu care ne confruntam in prezent. In primele stadii ale dezvoltarii sale, o disciplina noua nu este decat un agregat de specialitati nascut din alte discipline. Astfel, geopolitica inceputului de secol XX era mai putin o disciplina stiintifica, cat un holding care regrupa cercetarile din aceeasi familie si care nu mai faceau obiectul strict al disciplinelor lor de origine. Aceasta forma de evolutie nu reprezinta un caz singular; stiinte precum economia, sociologia, antropologia etc., au strabatut aceleasi stadii in primii lor ani, pentru ca in evolutia oricarei stiinte

exista un moment de interdisciplinaritate, traditia profesionala aparand mult mai tarziu. In multe cazuri, numele noii stiinte reuneste, inspirat in cazul geopoliticii, originea si principalele stiinte ce s-au juxtapus.

16 In definirea actuala a geopoliticii, deseori se confunda recombinarea cu sinteza. O recombinare este un amestec de fragmente de discipline, in timp ce sinteza aduce o noua interpretare. Cu toate acestea, fara o cunoastere profunda a realitatilor geografice, economice si sociale, fenomenul politic, chiar privit intr-o desfasurare spatiala, nu face decat obiectul unei "geopolitici desuete", nicidecum al unei discipline bazate pe metode si principii stiintifice.

Geopolitica este, deci, o disciplina stiintifica apartinand domeniului stiintelor social-politice, care asigura, prin intermediul factorului geografic - in mod constant prezent, ca oportunitate si ca element de conditionare, ca factor de putere, dar si de posibila vulnerabilitate, ca suport, dar si in context general in care se desfasoara actiunea - legatura cu stiintele pamantului, in special cu geografia.

Geopolitica si geografie politica

Explicarea raporturilor in care se gaseste geopolitica, atat cu geografia politica, implicit cu geografia, cat si cu geoistoria, geoeconomia si geostrategia, reprezinta un demers obligatoriu in stabilirea unei pozitii clare a disciplinei studiate in sistemul stiintelor. In plus, precizarea acestor raporturi poate aduce clarificari asupra obiectului de studiu specific. Daca geografia politica ramane un domeniu al stiintei geografice, geopolitica transgreseaza limitele unei subordonari stiintifice clare, pentru a se constituii intr-o disciplina stiintifica de sine statatoare, pastrand o puternica legatura cu sora ei buna, geografia politica. Geopolitica nu se desprinde de geografia politica printr-o brutala ruptura, ea foloseste materialul faptic riguros ordonat in cadrul abordarii geografice, pentru fundamentare propriei constructii stiintifice. Cuvantul cheie  al raporturilor ce se stabilesc intre geografie politica si geopolitica este complementaritate, ambele servindu-si informatii definitorii cercetarii specifice. Deseori, insa, o falsa problema isi face loc in dezbaterile publice si mai ales universitare, si anume suprapunerea obiectului de studiu ce ar conduce la identificarea unuia si aceluiasi domeniu de cercetare sub doua denumiri diferite, geografie politica si geopolitica. Alimentarea acestei false opinii se face, pe de-o parte, din rezervorul perioadei de formare a celor doua domenii, cand radacina comuna geografica inspira simpliste suprapuneri, si din cel al perioadei contemporane, cand articolele jurnalistice si discursurile politice, nedocumentate, folosesc fara discernamant termenii si contextele in care sunt plasati.

Geografia politica, la fel ca si alte ramuri ale geografiei umane, precum geografia economica, sociala, medicala s.a., vizeaza caracterele geografice ale uneia dintre activitatile umane. In cazul de fata, este vorba despre activitatea politica raportata la mediul geografic, folosind modalitatile si mijloacele specifice geografiei. Geopolitica, formata la intretaierea geografiei, istoriei, stiintei politice si stiintei relatiilor internationale, fara a se constitui intr-un "conglomerat multidisciplinar, alimentat in mod simplist de date geografice, politice, istorice . ", introduce in definirea propriului obiect de studiu o serie de caracteristici metodologice proprii. Disciplina geopolitica ofera o abordare dinamica, in opozitie cu cea statica, specifica geografiei politice. Astfel, un eveniment politic (conditionat geografic), intr-o abordare geopolitica, se constituie ca efect al unei intregi suite de evenimente precedente, pentru a deveni cauza a unuia sau mai multor evenimente ulterioare. Caracteristicii dinamice i se aduc completari de catre caracterul continuu al analizei geopolitice. Astfel, interpretarea izolata a unui eveniment politic, aparent nou, nu poate explica realitatile relatiilor internationale. Identificarea in timp si spatiu a unor evenimente similare sau aproximative, poate instaura ordinea si logica in sisteme aparent haotice. Un alt fel de continuitate se manifesta tot pe fondul unui eveniment, unde actorii implicati in producerea lui "asculta de un imperativ de constanta determinat de catre invariabilitatea unei realitati atat geografice, cat si identitare." Cele doua discipline par a se suprapune, pe anumite subiecte. Astfel, statul, ca entitate politico-teritoriala fundamentala, face obiectul principal de cercetare al ambelor. Ceea ce difera sunt perspectiva de abordare a acestui subiect si mijloacele folosite. Daca geografia politica analizeaza raporturile ce se stabilesc intre cadrul natural si politica statului, dispunand de mijloacele de investigare oferite de geografie, geopolitica, plecand de la

materialul faptic cuprinzator al analizei geografiei politice, care se va constitui in cadrul analizei geopolitice in resursa potentiala pentru afirmarea in exterior a statului, va continua cercetarea, focalizandu-se pe raporturile ce se stabilesc intre state, pe baza potentialitatii interne, in arena internationala. Mijloacele de investigare ale geopoliticii se multiplica, celor geografice adaugandu-li-se cele ale istoriei, stiintei politice si stiintei relatiilor internationale.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Geografie istorica, geoistorie si geopolitica

Deseori in discursul public, si uneori in cel academic, termenul de geografie istorica este confundat cu cel de geoistorie. Clarificarea acestei confuzii si apoi stabilirea raporturilor dintre geoistorie si geopolitica devin, in acest sens, imperativ necesare. Pornind de la radacina comuna "geo", putem considera puternicele legaturi care exista intre aceste doua directii de cercetare, dar si sesiza sursa confuziei. Geografia istorica, potrivit lucrarii The Penguin Dictionary of Human Geography, are intelesul de " . reconstituire a geografiei trecute". Daca geografia istorica se defineste ca disciplina geografica ce analizeaza peisajele geografice in diverse perioade istorice, geoistoria nu apartine domeniului geografiei.

Geoistoria este una dintre subdisciplinele geopoliticii, care analizeaza evenimente politice, culturale, economice si sociale trecute, pe baza raporturilor ce s-au stabilit intre cadrul natural geografic si respectivul eveniment. Astfel, geoistoria este ceea ce s-ar putea numi, dintr-un anumit punct de vedere si cu multa larghete, o geopolitica a trecutului. Totusi, aceasta abordare simplista nu este suficienta pentru intelegerea geoistoriei. In esenta, este vorba de demersuri istorice, configurate geografic, puse in slujba geopoliticii. Analiza geopolitica a unui fenomen actual impune o abordare inductiv-cauzala a evenimentelor premergatoare evenimentului prezent. Apeland la reconfigurari ale trecutului, se va observa legatura cauzala ce se regaseste intre evenimentul actual si cel istoric. Astfel, istoria trebuie privita ca un continuum in care evenimentul trecut se va constitui in cauza a evenimentului actual. Geopolitica ar deveni "imobila" si, poate, "desueta" fara componenta geoistorica. In reconstituirea evenimentului istoric trebuie sa primeze elementul geografic, oferit de geografia istorica, ca suport si ca factor activ de conditionare a cadrului general istoric. O argumentatie perfecta o ofera opera braudeliana Mediterana si lumea mediteraneana in epoca lui Filip al II-lea (1949). In aceasta lucrare, Fernand Braudel (1902-1985) foloseste pentru prima data termenul geoistorie, cu referiri la un spatiu geografic distinct si o anume perioada istorica. Abordare ce poate explica astfel confuzia cu geografia istorica. Dar, in timp ce geografia istorica impregneaza toata lucrarea, ceea ce Braudel numeste geoistorie nu corespunde decat unor anumite aspecte, relevand mai ales perioadele cele mai lungi, dar si fenomene politice teritoriale, cu deosebire marile expansiuni teritoriale. Din aceasta a doua perspectiva, geoistoria, asa cum a fost conceputa de Braudel, este intr-un raport direct cu geopolitica, cuvant pe care Braudel refuza sa-l foloseasca. "Prin geoistorie, scrie el, intelegem sa desemnam altceva decat geopolitica, altceva in acelasi timp cu mai multa istoricitate si mai larg, care sa nu fie numai aplicarea la situatia prezenta si viitoare a statelor a unei istorii spatiale simplificate si, cel mai adesea, deviat in avans intr-un anumit sens".Sfarsitul acestei fraze face clar aluzie la caracterul partial al tezelor geopolitice pe care Braudel le cunoscuse, ceea ce explica reticentele sale.Noua conceptie geopolitica stabileste pentru geoistorie si o alta abordare in care reprezentarile evenimentelor istorice, in special starile conflictuale, sunt privite global, obiectiv. Dar aceasta reprezentare si dezbatere a unei situatii conflictuale nu se confunda cu ideea pe care Braudel o avea despre geoistorie. Geoistoria braudeliana nu numai ca facea abstractie de conflicte, dar, in plus, ea se refera la perioade foarte indelungate de timp, pe parcursul carora opera, intr-o anume parte a lumii, un fel de simbioza intre un anume tip de evolutie istorica si potentialitati geografice. Geografii, prea putin inclinati asupra studierii problemelor politice, au retinut mai ales aceasta semnificatie partiala a geoistoriei si tocmai asa a fost ea evocata, de exemplu, in legatura cu aparitia primelor forme de agricultura in oazele Orientului Mijlociu, cu dezvoltarea unui anumit mod de utilizare agricola si consecintele acestuia asupra mediului, cu punerea in valoare a marilor vai ale Asiei tropicale prin tehnica orezariilor inundate si,

prin opozitie, pentru a sublinia nepunerea in valoare a vailor Africii tropicale. Corect este sa folosim termenul de geoistorie pentru a evoca, in termeni de timp indelungat, relatiile intre marile forte demografice, culturale si politice si spatiile pe care se exercita expansiunea lor, ca de exemplu cea a Islamului sau a Hanatului din China de nord spre Asia de sud-est. In mod cert, si una si cealalta sunt mari componente ale reprezentarii geopolitice actuale la nivel mondial.

Geopolitica analizeaza evenimente actuale folosind geoistoria in explicarea lor relationar-istorica, ceea ce este o diferenta majora fata de punctul de vedere al istoricilor, care trateaza situatii revolute in analizele de geografie istorica. Acestea au insa o mare importanta in dezbaterile geopolitice, caci tocmai la geopolitica se fac referiri atunci cand este vorba de invocarea unor "drepturi istorice" pentru revendicarea de teritorii concluziile lucrarilor de geografie istorica fiind in aceste cazuri contradictorii. In revansa, datorita gradului lor foarte avansat de abstractizare, reflectiile geoistorice sunt mai putin subiecte de controverse, deoarece semnificatia lor teritoriala este mult mai difuza.

Geografie economica, geoeconomie si geopolitica

Atunci cand geografia economica analizeaza in cadrul industriei energetice petrolul, suntem obisnuiti sa aflam despre repartitia rezervelor si resurselor, a productiei si prelucrarii, dar nimic despre pozitia-cheie a acestuia in relatiile internationale. Ramanand la acest exemplu, cum poate geografia economica sa explice importanta si framantarile unui spatiu precum cel al Orientului Mijlociu, sau cum tari ca Arabia Saudita sau Iran au avut in ultimul secol un destin puternic influentat de prezenta acestei importante resurse in subsolul teritoriului national? Pentru a intelege cum o tara mica precum Arabia Saudita ocupa o pozitie geopolitica importanta inaintea multor tari cu o istorie mai indelungata, cu suprafete mai mari si populatii mai numeroase, sau cum Iranul, "curtat" in permanenta de marile puteri si companiile lor petroliere, a suferit un recul istoric impus de un puternic embargo, in momentul nationalizarii industriei petroliere, este nevoie sa depasim barierele uneori pur descriptive ale geografiei economice si sa gandim complexul fenomen intr-o maniera globala si istorica, folosind insa informatia oferita de disciplina geografica. Astfel, geoeconomia, fara a intra in conflict asupra obiectului de studiu, vine sa completeze factualitatea geografiei economice. In acelasi timp,geoeconomia ofera geopoliticii material necesar unei analize in care economicul devine cauza si impune reorganizari ale raporturilor dintre state. Geoeconomia se constituie astfel in subdisciplina a geopoliticii. Intreaga istorie a umanitatii este punctata de stari conflictuale avand drept cauza principala dobandirea de noi resurse economice. Stapanirea resursei economice a insemnat progres si dezvoltare, dar si puternice decalaje intre tari, ceea ce a dus la conturarea unor puternice dezechilibre planetare. Ca o consecinta a unui destin istoric influentat economic, anuarele internationale cuprind statistici despre numarul de telefoane mobile per locuitor, alaturi de statistici care reliefeaza flagelul foametei.

Astfel, perspectiva istorica devine o conditie definitorie a abordarii geoeconomice. La sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul secolului al XXI-lea, geoeconomia reconfigureaza geopolitica. Resursa economica inseamna putere, puterea inseamna o pozitie geopolitica privilegiata.

1.4. Geopolitica si geostrategie

Termenul de geostrategie este mai recent decat cel de geopolitica, dar si unul si celalalt releva acelasi camp semantic: doi semnificanti pentru o singura categorie de semnificat; sa fie oare vorba de redundanta sau de dorinta de a folosi un termen in aparenta mai savant si mai operativ, daca nu mai operational si mai putin controversat istoric si geopolitic, care ar apare unora prea "jurnalistic"? De notat ca geostrategic, daca este mai putin frecvent decat adjectivul geopolitic, este mult mai putin utilizat decat substantivul geostrategie, dar cei doi termeni se inlocuiesc adesea reciproc, atat printre militari, cat si printre civili, ziaristi, specialisti, si unii si altii eludand definitiile, evitand sa le diferentieze sau sa le considere sinonime. Daca, in ambii termeni, "geo" face referire la teritorii si la geografie, nu trebuie sa confundam politica si strategia, desi cele doua domenii nu sunt lipsite de legaturi. Ambiguitatea adjectivului geostrategic sau a substantivului corespunzator este agravata si de inflatia semantica ce depreciaza cuvantul strategie: s-a ajuns la a-l folosi pentru a semnifica intregul ansamblu de practici dirijate de o maniera atat de putin coerenta, in functie de obiective diverse. Cu adevarat strategia, arta de a conduce o armata (din greaca: "stratos" = armata si "agein" = a conduce), implica existenta unui inamic, sau cel putin a unui rival care trebuie infrant sau surclasat. Strategia este un plan sau un ansamblu de planuri si de rationamente stabilite nu numai in functie de un proiect si de mijloacele de care se dispune, dar si evaluarea a ceea ce ar putea face adversarul, ascunzandu-i, in masura posibilului, actiunea proprie, astfel incat aceasta sa il surprinda. Dar nu toate strategiile sunt geostrategii. In mod sigur, toate strategiile militare implica luarea in calcul a terenului si, mai pe larg, a configuratiilor geografice, dar in cea mai mare parte a acestor cazuri nu sunt motive fundamentale de confruntare. Cel mai adesea, terenul unui camp de lupta sau locul unei batalii decisive nu este rezultatul teritorial al conflictului, ci locul pe care l-a ales unul dintre strategi, la un moment dat, pentru a-si lansa ofensiva, tinand cont de dispunerea trupelor sale si de miscarile adversarului. Dupa victorie, acest spatiu, fara o localizare particulara, nu mai prezinta interes decat sub acest aspect. In revansa, in raport cu strategia, care implica deja o dimensiune spatiala, termenul de geostrategie si utilizarile lui subliniaza importanta unor teritorii in anumite raporturi de forte, care sunt apoi considerate ca locuri majore si, mai ales in caz de victorie, retinute ca atare perioade mari de timp.

Pentru geostrategie, acea insula, acea trecatoare, acel zacamant de petrol, acea aglomeratie urbana, acel teritoriu etnic sau chiar acel loc simbolic prezinta un interes exceptional in ochii puterilor rivale, dar mai ales ai uneia dintre ele, care va pune in miscare mijloace importante, fie pentru un control durabil sau posesiunea acestui teritoriu delimitat de o maniera precisa, fie pentru a contracara o influenta adversa. Astfel, pentru a apela la exemple celebre, zacamintele de petrol ale Golfului sunt obiectul unor jocuri geostrategice de importanta mondiala; stramtorile Gibraltar, Bosfor si Dardanele, istmul si canalul Suez, sectorul Aden-Djibouti, stramtoatea Ormuz sunt obiectele unor geostrategii rivale de decenii si uneori de secole. Este vorba de fapte ale conducatorilor, sefi de stat si de state majore, dar acestia pastreaza secrete vederile lor permanente si doar in caz de criza, sau chiar dupa momentul izbucnirii conflictului, le supun dezbaterii geopolitice intre cetateni si pe plan international. De exemplu, despre geostrategie este vorba atunci cand  Saddam Husein a decis sa invadeze Kuweitul pentru a controla imensele zacaminte de petrol ale acestui stat si a asigura Irakului o mai larga iesire la mare; geostrategie si nu geopolitica, deoarece obiectivul acesta a ramas secret pana la lansarea ofensivei si abia dupa aceea au fost lansate dezbaterile geopolitice in lumea araba si in lumea intreaga. Riposta americana si mijloacele de realizare a ei releva, de asemenea, geostrategie, deoarece motivatiile profunde ale acesteia, ca si acelea ale opririi ei inaintea infrangerii lui Saddam nu sunt inca explicabile in mod clar. Preocuparile de geostrategie nu sunt numai in functie de configuratiile geografice, care sunt mize permanente, tinand cont de marile

axe de circulatie si de repartitia resurselor rare pe plan mondial. Trebuie, de asemenea, sa se tina cont de reprezentari. Tocmai ca urmare a schemei lui Mackinder, completata de Spykman, care distingea in cadrul Eurasiei o parte centrala (heartland), si o periferie (rimland), ocuparea Afganistanului de catre Armata Rosie in 1980, apare ca o impingere geostrategica majora a Rusiei catre "marile calde".