Ordinea juridica a comunitatilor europene

ORDINEA JURIDICA A COMUNITATILOR EUROPENE

1. NOTIUNI GENERALE

ORDINEA JURIDICA COMUNITARA este data de ansamblul de norme care guverneaza raporturile in care se gasesc Comunitatile Europene:

Raporturile dintre Comunitatile Europene si statele membre;

Raporturile dintre persoanele fizice si juridice ce apartin statelor membre;

Raporturile dintre Comunitatile Europene si organizatii internationale;

PRINCIPALELE CATEGORII DE NORME JURIDICE

A) norme cu valoare de legi fundamentale (tratatele institutive si modificatoare):

Izvoare primare de drept comunitar;

B) norme cu valoare de legi ordinare (elaborate de institutiile U.E. in existenta si functionarea lor):

Izvoare derivate de drept comunitar;

Izvoare complementare de drept comunitar.

A) DREPTUL PRIMAR COMUNITAR

Este constituit din:

cele 3 Tratate institutive ale Comunitatilor Europene, semnate la Paris si la Roma, cu protocoalele si conventiile anexate:

Tratatul CECO;

Tratatul CEE;

Tratatul EURATOM;

In prezent sunt in vigoare numai 2 Tratate;

Tratatele modificatoare ale Tratatelor institutive:

Tratatul privind fuziunea executivelor;

Actul Unic European;

Tratatul de la Maastricht;

Tratatul de la Amsterdam;

Tratatul de la Nisa;

Tratatele de adeziune ale noilor membri;

alte tratate: Actul privind alegerile directe in Parlamentul European; Tratatele bugetare; Actul de exceptare privind Groenlanda.

B1) DREPTUL DERIVAT (SECUNDAR) COMUNITAR: ACTELE COMUNITARE

Este constituit din ansamblul actelor unilaterale ale institutiilor comunitare;

Cuprinde:

a) regulamentul:este emis de Comisie sau de Consiliul U.E.

Este similar legii din dreptul intern;

Este obligatoriu in toate elementele sale, orice aplicare incompleta fiind interzisa;

Este obligatoriu in ceea ce priveste scopul final de atins si in privinta mijloacelor prin intermediul carora se ajunge la indeplinirea acestuia;

Este obligatoriu pentru subiectele de drept intern din toate statele membre ale U.E.

Aplicabilitatea generala:

- caracteristica regulamentului de a fi formulat in abstract, in vederea aplicarii sale la un numar nedeterminat de persoane si in mod repetat, unor situatii descrise obiectiv in continutul sau;

Obligativitatea in intregul sau:

- este obligatoriu atit in ceea ce priveste rezultatul de obtinut, cit si in ceea ce priveste mijloacele de realizare;

Aplicabilitatea directa:

- aplicarea regulamentului in dreptul intern al statelor membre se face direct, fara a fi receptat prin norme nationale;

- este interzisa preluarea dispozitiilor regulamentului in normele juridice interne;

- are efect direct: confera drepturi si impune obligatii celor vizati prin dispozitiile sale, drepturi si obligatii care pot fi invocate de cei interesati in fata jurisdictiilor nationale sau comunitare;

Suprematia regulamentului fata de actele normative interne: statele membre nu pot adopta masuri nationale care sa fie contrare regulamentului sau sa deroge de la acesta.

b) directiva : este emisa de catre Consiliul U.E. sau de catre Comisia Europeana;

Este obligatorie pentru statele membre in privinta rezultatului ce trebuie atins, lasind organelor nationale alegerea mijloacelor si formei de realizare efectiva;

Directiva fixeaza cadrul pe care fiecare din statele membre trebuie sa il aplice prin mijloace nationale, intr-un anumit termen, expres prevazut in cadrul ei;

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

Institutiile comunitare aduc limitari libertatii statelor de a alege forma sau mijlocul de implementare, pentru a se asigura ca directiva va fi implementata in conformitate cu interesul comunitar;

Implementarea directivei nu echivaleaza cu receptarea dreptului comunitar in normele nationale (trebuie facuta distinctia intre directiva si masurile de executare a acesteia, ultimile fiind cuprinse in normele nationale);

Suprematia directivelor in fata dreptului national a fost confirmata de deciziile Curtii Europene de Justitie (exista o obligatie pentru administratia si justitia statelor membre de a interpreta legislatia nationala in conformitate cu dispozitiile directivelor, dupa intrarea lor in vigoare).

c) Decizia: este obligatorie in intregul ei pentru toti destinatarii: state, persoane juridice sau persoane fizice;

este un act comunitar cu caracter individual, prin care Comisia Europeana si Consiliul U.E. reglementeaza situatii concrete si care se aplica unor subiecte, de asemenea determinate;

Decizia impune obligatii, autorizeaza actiuni, refuza initierea unei actiuni in justitia comunitara sau da explicatii referitor la o alta decizie;

Este obligatorie in intregime;

Are aplicabilitate imediata si directa:

Se integreaza in dreptul intern din momentul adoptarii ei, fara a fi necesare masuri nationale de receptare, avind efect direct asupra destinatarilor si a tertilor care se pot prevala de ea;

d) recomandarea

Este un act comunitar cu caracter neobligatoriu;

Sugereaza anumite actiuni sau inactiuni statelor membre;

Nu produce efecte juridice;

Poate fi folosita de judecatorul comunitar sau national pentru interpretarea unor dispozitii din actele obligatorii sau din legislatia nationala;

e) avizul

este o simpla opinie emisa de institutia comunitara, pentru a face cunoscut punctul de vedere in legatura cu anumite aspecte concrete;

Poata fi emis din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice interesate, a statului membru sau a altor institutii comunitare;

Nu produce efecte juridice;

B2)  IZVOARELE COMPLEMENTARE ALE DREPTULUI COMUNITAR

œ Actele interne ale institutiilor comunitare

Statute, regulamente interne, regulamente financiare:

- fiecare institutie comunitara are dreptul de a-si elabora Regulamentul de organizare interna si functionare;

acte pregatitoare in cadrul etapelor procesului decizional

- propunerile Comisiei;

- programele generale pe care trebuie sa le adopte institutiile;

- recomandarea adresata de Comisie Consiliului, in vederea incheierii unui acord international;

- deliberarea Consiliului cu privire la negocierea si incheierea unui acord international;

Acte care modifica dispozitiile institutionale ale Tratatelor:

- aceste acte produc, in general, efect juridic doar in cadrul relatiilor inter-institutionale;

œHotariri cu caracter general

- sint acte generale care nu au destinatari desemnati;

œrezolutii, concluzii, programe de actiune, declaratii adoptate de Consiliu, comunicari ale Comisiei, declaratii comune:

- concluziile sint adoptate in urma unor dezbateri care s-au derulat in cursul sesiunilor Consiliului;

- rezolutiile Consiliului contin, adesea, un program de actiune viitoare intr-un domeniu determinat;

- comunicarile din partea Comisiei pot fi Carti albe sau Carti verzi in legatura cu care aceasta solicita opinia institutiilor sau particularilor inainte de prezentarea unei propuneri legislative.

C) IZVOARE NESCRISE ALE DREPTULUI COMUNITAR

C.1. PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI COMUNITAR

Cuprind urmatoarele categorii:

Principii ale dreptului international public;

Principiile sistemelor juridice ale statelor membre;

Principiile rezultate din Tratatele comunitare;

Drepturile fundamentale ale omului;

Aceste categorii pot suporta anumite limitari pentru a fi in conformitate cu dreptul comunitar;

Sursa principala a principiilor generale o constituie dreptul intern al statelor membre;

a) DREPTURILE FUNDAMENTALE

Sursele esentiale ale drepturilor fundamentale sint reprezentate de:

principiile constitutionale comune statelor membre;

C.E.D.O.;

Drepturile fundamentale fac parte integranta din principiile generale de drept, a caror respectare o asigura judecatorul comunitar;

C.E.D.O. este ratificata de toate statele membre, constituind expresia valorilor lor comune;

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a consacrat drepturi fundamentale in ordinea juridica comunitara:

Protectia vietii private;

Libertatea de exprimare;

Dreptul la un recurs efectiv;

Libera exercitare a activitatilor economice si profesionale;

Dreptul de proprietate;

Principiul egalitatii;

Interdictia discriminarii.

b) PRINCIPIUL SECURITATII JURIDICE

Presupune ca fiecare persoana sa cunoasca regulile care i se aplica si sa isi intemeieze actiunile pe aceste reguli, ceea ce implica elaborarea unei legislatii comunitare clare si previzibile;

Orice act comunitar care produce efecte juridice trebuie sa fie clar, precis si adus la cunostinta celui interesat, astfel incit acesta sa poata sti, cu certitudine, momentul de la care actul respectiv produce efecte juridice;

Increderea legitima implica protejarea particularilor impotriva unei modificari fara preaviz a legislatiei;

pentru a fi legitime, planurile trebuie sa se bazeze pe declaratii precise ale administratiei, fara ca acestea sa fie contrare legislatiei in vigoare si fara ca particularul sa actioneze ilegal;

Principiul increderii legitime nu este aplicabil in numeroase cazuri in care legislatia comunitara este deseori adaptata in functie de evolutia situatiei economice (ex: in domeniul agriculturii sau al siderurgiei, unde este necesara adaptarea la fluctuatiile pietei).

c) LIMITAREA PUTERII DISCRETIONARE 

Tratatele comunitare lasa institutiilor o larga marja de apreciere, in special in materie economica;

Limitarea puterii este data de principiul proportionalitatii (inspirat din dreptul german);

Principiul proportionalitatii prevede faptul ca legalitatea unei regelmentari comunitare este subordonata conditiei ca mijloacele pe care le pune in aplicare sa fie apte sa realizeze obiectivul legitim urmarit prin reglementarea in cauza si sa nu mearga dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge (daca se poate alege intre mai multe masuri adecvate, trebuie aleasa cea mai putin constringatoare); 

Aplicabilitatea principiilor generale de drept

Principiile generale de drept constituie unul dintre elementele legalitatii comunitare;

Ocupa, in ierarhia normelor, un rang superior dreptului derivat;

Principiile generale de drept se impun si statelor membre;

Se aplica in orice situatie guvernata de dreptul comunitar (fie la nivel comunitar, fie la nivel national)

C.2.) JURISPRUDENTA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATILOR EUROPENE. METODA DE INTERPRETARE

Jurisprudenta are un rol hotaritor in privinta dezvoltarii dreptului comunitar, ca sistem de drept in formare;

Curtii Europene de Justitie I s-a cerut acoperirea lacunelor existente in drept, printr-o jurisprudenta creativa;

Jurisprudenta a prefigurat deseori evolutia legislativa;

Solutiile date de Curtea Europeana de Justitie sint obligatorii in ceea ce priveste modul in care interpreteaza dispozitiile dreptului european.

Interpretarea si aplicarea conforma cu Tratatele a dreptului comunitar sint posibile numai prin intermediul jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene;

Se stipuleaza ca rolul principal al C.J.C.E. este acela de a asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea Tratatelor;

Interpretarea este utila deoarece dreptul comunitar, in multe dintre aspectele sale, contine fie dispozitii cu caracter general, fie lacune, fie neclaritati cu privire la sensul unei prevederi;

C.J.C.E. da definitii pentru termenii utilizati in Tratate, al caror continut nu era suficient determinat.

Metoda de interpretare a C.J.C.E. recurge la principiile generale de drept;

Predomina doua metode de interpretare:

Metoda sistemica: are in vedere contextul general al reglementarilor in domeniul respectiv;

Metoda teleologica: analizeaza obiectul si scopul prevederii legale;

C.J.C.E. elaboreaza:

Principiile structurale ale ordinii juridice comunitare (efectul direct si prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului intern);

Competenta internationala a C.E. (rezultat, in mare parte, a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie);

Principiul responsabilitatii extracontractuale a statului pentru incalcarea dreptului comunitar;

C.3. CUTUMA COMUNITARA

CUTUMA reprezinta o dovada a unei practici general acceptate ca drept;

Cutuma trebuie sa constituie o practica generala, relativ indelungata si uniforma, considerata de state ca exprimind o regula de conduita cu forta juridica obligatorie;

Cutuma reprezinta o sursa nescrisa, fiind o practica urmata si acceptata, obligatorie din punct de vedere legal, practica ce adauga sau modifica legislatia primara sau secundara a Comunitatii Europene;

La nivel comunitar se afla in proces de formare cutuma care are in vedere recurgerea la acorduri informale stabilite intre institutiile comunitare.

IERARHIA IZVOARELOR COMUNITARE

C.J.C.E. a stabilit o ordonare logica a sistemului izvoarelor comunitare, in functie de originea si baza juridica care a permis adoptarea lor si de relatia dintre ele;