Romania si structura schimbatoare a geopoliticii Marii Negre

Romania si structura schimbatoare a geopoliticii Marii Negre

I. Introducere

Istoria Marii Negre reprezinta un domeniu invaluit de o aura plina de mister, poate capatata odata cu influente asiatice si vest-europene ce au modelat caracterul si destinul popoarelor de la tarmul "Marii Sumbre". De mii de ani , asa cum remarca istoricul Serban Papacostea,"Marea Neagra"a fost o arie de convergenta si contradictie de interese majore - politice, economice si implicit strategic-militare si de interferente culturale.

Datorita interesului crescut din ultima perioada a Marii Negre, din punct de vedere geopolitic, a aparut notiunea de zona sau regiune a Marii Negre. Odata cu lansarea acestei notiuni s-a avut in vedere si necesitatea unei noi strategii care sa o scoata de la periferia Europei si sa o transforme intr-o borna in promovarea libertatii, democratiei si stabilitatii regionale.

Dincolo de localizarea geografica, regiunea releva multiple diversitati identitare, economice si conflicte etnice inghetate, multe dintre amenintarile transnationale cu care se confrunta Europa provenind din aceasta regiune.

O mare parte din bazinul Marii Negre reprezinta o zona gri dominata de stagnare   

economica, frontiere nesigure si nesecurizate, activitati ale crimei organizate, etc.        Referitor la conflictele etnice se impune o implicatie intarita in aceasta regiune a SUA, UE, NATO si OSCE in gasirea de noi resurse pentru a ingheta si pastra inghetate pe termen lung aceste conflicte.

II. Cooperarea in regiune

Din perspectiva romaneasca, o noua abordare conceptuala este necesara pentru a modifica perceptia conform careia zona Marii Negre este periferia Europei si pentru a-i recunoaste rolul geopolitic de interfata cu Asia Centrala si Orientul Mijlociu.

Romania s-a anuntat decisa sa devina o platforma de promovare a valorilor libertatii si democratiei in regiunea Marii Negre. In acest sens s-a lansat hotararea de a participa la un fond mutual al Marii Negre, care sa fie implementat cu sprijinul financiar al partenerilor americani si cu participarea Uniunii Europene. Acest fond mutual va aspira la sprijinirea dezvoltarilor democratice in vecinatatea Romaniei, prin crearea de parteneriate public private.

Dintr-un alt punct de vedere se poate spune ca nu exista inca o agenda europeana comuna si nu este concretizata urgenta unor masuri in solutionarea problemelor comune ale arealului, actorii regionali actionand in formule individuale sau exclusive, cooperarea in zona fiind limitata. Competitia intre actorii regionali primeaza asupra comportamentului cooperativ si este agravata de factori istorici, distorsiuni de perceptie culturala si marea miza economica a controlului cailor de acces ale energiei pe ruta Est-Vest. Deasemenea pe linga ceilalti actori se incearca aducerea la masa rotunda a Georgiei, Ucrainei, Republicii Moldova si nu in ultimul rand a Turciei pentru definirea comuna a unei noi politici interne si externe in zona, cunoscandu-se ca punctele slabe ale arealului geopolitic al Marii Negre : instabilitatea politica cauzata de conflictele interstatale, retele de criminalitate organizata in traficarea de carne vie, arme si droguri , ineficienta administrativa, saracia, degradarea mediului inconjurator si tendintele demografice negative. Elaborarea unei strategii europene pentru o regiune largita a Marii Negre ar contribui la securizarea furnizarii de energie in Europa .

In cadrul reuniunilor care au avut loc s-a realizat in premiera un schimb constructiv de analize si idei, s-a incercat evaluarea situatiei din zona Marii Negre si s-au pus la punct reperele in constituirea unei politici regionale a UE in zona. Acestea sunt:

-inventarierea de catre UE a initiativelor si fortelor proprii ca prerogative a definirii unei strategii proprii in regiune;

-regionalizarea instrumentelor bilaterale;

mentinerea unui dialog permanent pe tema Marii Negre care sa fie inclus pe agenda UE;

-angrenarea unei multilateralitati functionale in regiune, sustinuta prin sprijinul organizatiilor regionale si al Forumului Marii Negre.

Capitala Romaniei a fost gazda Summit-ului de lansare al Forumului Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat, un eveniment care a unit sefi de state, ministri de externe si reprezentanti ai organizatiilor internationale. Unul din obiectivele legate de desfasurarea acestui forum a fost crearea auspiciilor de rezolvare a unor conflicte regionale.

Desi nu a fost luata in seama si nu a fost introdusa in geopolitica europeana, din cauza faptului ca a fost considerata o mare semiinchisa, multa vreme stapanita de imperiile tarist si otoman - devenite ulterior URSS si Turcia, iar azi Federatia Rusa si aceeasi Turcie, regiunea Marii Negre este hotarata in a se ancora in spatiul Europei Unite.

Aflandu-se in zona de contact a trei blocuri de civilizatie si putere : european, eurasiatic si al Orientului Mijlociu, marile cancelarii ale lumii au privit sectorial aceste regiuni, gestionandu-le separat si ignorand conexiunile ce priveau direct zona pontica.

Dar iata ca de la o vreme si Europa occidentala si Statele Unite incep sa recurga mai des la harta bazinului Marii Negre. Aceasta terra incognita si aceste intinsuri de ape odinioara neinteresante incep sa prinda relief si culoare . Peisajul se anima, capata o noua dinamica, devine mai complex. Numarul riveranilor sporeste cu Ucraina si Georgia, numarul statelor din ,,vecinatatea imediata" creste si el , cu subiecti internationali cu voce distincta -Republica Moldova, Armenia, Azerbaidjan. Rusia pierde porturi si litoral, flota, in timp ce Statele Unite isi multiplica prezenta militara (candva doar in Turcia ) in zona Caucazului, iar, in perspectiva imediata , in Romania si Bulgaria. Uniunea Europeana e pe punctul de a incerca apele Marii Negre cu degetul pe tarmurile vestice, iar NATO se pregateste sa fixeze azimut pontic pe vasele sale militare, dupa ce in timpul razboiului rece , acest areal marin era inchis Aliantei. In sfarsit , occidentalii mai au o revelatie: intre resursele imense de hidrocarburi ale Asiei Centrale, multe si ieftine , nici ale OPEC, nici ale Orientului Mijlociu problematic , nici ale Rusiei imprevizibile, si lumea larga, una dintre caile cele mai lesnicioase ar putea trece chiar prin Marea Neagra.

III. Geopolitica regiunii dupa prabusirea Uniunii Sovietice

Geopolitica regiunii Marii Negre s-a schimbat profund dupa prabusirea Uniunii Sovietice . Rusia a suferit in urma diferitelor contralovituri incepand din 1991, iar influenta sa asupra fostelor tari membre ale tratatului de la Varsovia-inclusiv Romania - a scazut . Desi Rusia mentine importante - si deseori subestimate - legaturi economice cu majoritatea fostelor state satelit , penetratia geostrategica a SUA si a Uniunii Europene in ultimii 15 ani , in ceea ce a fost in mod traditional sfera de influenta a Rusiei , a fost importanta.

Acest lucru este in mod special adevarat pentru regiunea Marii Negre, care a fost slab controlata de blocul condus de SUA , in timpul erei bipolare (1947-1991). Turcia , care strajuieste tarmurile sudice ale Marii Negre, era atunci unica tara pro-occidentala. Romania si alte state precum, Bulgaria Ucraina , Georgia , erau toate sub controlul sever al Moscovei. Dupa orientarea drastica a Georgiei spre Washington in 2002, si noua cursa pro-occidentala a Ucrainei , admiterea Romaniei si Bulgariei in NATO in 2004 si in UE la 01.01.2007 a completat o schimbare dramatica in relatiile dintre puteri in regiune - cu consecinte globale care nu pot fi subestimate.

Lucrare: Mersul tratativelor militare la Moscova Referat: Hitler-Stalin: O ecuatie cu multe necunoscute - antisemitismului de stat?

Dintr-o pura perspectiva geopolitica , regiunea Marii Negre este o regiune relativ mica si inchisa, traversata de-a lungul istoriei de conflicte intre fortele din nord-est(Rusia ,via- Ucraina si/sau Georgia ), sud(Turcia) , si vest (Romania ,Bulgaria si puterile europene ca Franta , Germania, Austria , Marea Britanie).Un mare lac sarat , a fost un loc de confruntare intre lumea Rusa-ortodoxa , cea turca-musulmana si Occident. Controlul este important atat din punct de vedere strategic/militar cat si economic.

Astazi , structura geopolitica in aceasta regiune este marcata de doua dinamici .

Prima este inlocuirea fostei influente Ruse si Sovietice cu influenta Americana - care la randul sau intra in competitie cu ambitiile Frantei si Germaniei. A doua dinamica este emergenta axei energetice care conecteaza petrolul si gazele din Asia Centrala si regiunea Marii Caspice cu Balcanii si Uniunea Europeana. In timp ce blocul sovietic se prabusea in 1989- Ucraina si Georgia au ramas initial sub influenta Moscovei, dar capacitatea Rusiei de a-si mentine puterea asupra lor s-a diminuat simtitor la sfarsitul secolului, pierzind pozitii in ambele tari din regiune.

IV. Noile tendinte in geopolitica regiunii

Noua geopolitica a Marii Negre pune in evidenta o noua competitie intre marile puteri . Rusia in retragere, SUA, Franta si (mai discret) Germania, fiind cei mai importanti actori externi care lupta pentru influenta in regiune. Interese economice ca si cresterea securitatii sunt in joc intr-o zona stategica cruciala si bogata in energie, care conecteaza Balcanii cu Caucazul si Europa de est si centrala cu Turcia.

Cererea de aderare la NATO a Romaniei a fost de fapt prima in randul fostilor membrii ai Pactului de la Varsovia . In ianuarie 1994, Bucurestiul semna Parteneriatul pentru pace, primul pas catre integrare. Conform traditiei , exceptand era Pactului de la Varsovia, Romania a privit spre Occident in ceea ce priveste securitatea, cu scopul de a scapa de hegemonia ruseasca.

Ca si in cazul Poloniei si a statelor baltice, noua orientare geoplitica a Romaniei urmeaza o cale dubla: integrarea europeana (prin institutii economice si politice ) si o pozitie strategica pro SUA, pro NATO. Aceasta politica l-a infuriate pe Chirac in februarie 2003, dar acest lucru poate fi explicat cu usurinta datorita unor motive istorice si politice.

Din punct de vedere istoric, cea mai mare preocupare a statelor estice, central-estice, si sud-estice ale Europei, a fost de a nu cadea in hegemonia Germaniei sau Rusiei. O mare putere insulara (Anglia sau SUA ) este astfel preferabila uneia continentala. Din punct de vedere politic SUA se bucura de avantul momentului si de capacitatile sale superioare celor franceze sau germane in ultimii 15 ani, explicand astfel atractivitatea acesteia pentru aceste state europene mai mici. Plasand geopolitica Romaniei intr-un context mai larg macro-regional se pot clarifica multe dintre mizele si dinamicile actuale. Deasemenea regiunea Marii Negre trebuie analizata si in lumina axei strategice si energetice dintre Balcani si Asia Centrala.

Washingtonul este de fapt foarte atractiv in regiunea Marii Negre: in ultimii ani, Bruce Jackson-un fost ofiter al armatei americane , si fost vicepresedinte al firmei de armament Lockheed Martin -a lucrat cu diferite lobbiuri pro americane in Romania , Bulgaria, Georgia si Ucraina pentru a facilita viitoarea admitere in NATO , si pentru a deschide calea unei "Pax Americana" care sa se intinda de la Marea Adriatica la Marea Caspica.

O alta miscare importanta a SUA , a fost numirea lui Jack Dyer Crouch , un consultant al secretarului apararii SUA Donald Rumsfeld , ca ambasador la Bucuresti. De fapt , Romania este considerata un stat cheie necesar in cresterea infuentei americane in regiune.

In mai multe imprejurari s-a explicat faptul ca Mare Neagra este vitala pentru achizitionarea de energie pentru Europa , importanta acesteia crescand si mai mult in viitor.

Tarile UE importa aproape 50% din necesarul energetic, si se prevede sa importe 70% in anul 2020. Marea Neagra va fi legatura vitala in transportul resurselor din zona Marii Caspice catre Occident.

Washingtonul incearca astfel sa-si mareasca influenta politica in regiune, controland astfel capacitatile europene prezente si viitoare.

V. Concluzii

In concluzie, geopolitica Marii Negre se afla            inca in cautarea stabilitatii dupa "revolutiile" din 1989-1991. Deocamdata se poate determina o schimbare clara: influenta Rusiei a scazut, in timp ce influenta americana a crescut; in ciuda existentei fortelor politice pro-ruse, Moscova nu este in masura sa contracareze fortele occidentale in materie de integrare economica si securitate. Admiterea Romaniei si Bulgariei in NATO si integrarea in UE, au constituit un factor major care a schimbat balanta puterii in regiune.

Totusi, situatia este departe de fi statica. Viitorul politic al UE si ale relatiilor germano-americane, vor fi chestiunile majore in ceea ce priveste viitorul. O integrare federalista europeana deplina, asociata cu o puternica relatie Euro-Americana, va rezulta probabil intr-o diminuare a competitiei marilor puteri, si intr-o mai mare influenta occidentala in zona, in detrimentul ambitiilor Rusiei . Contrar, o politica externa mai independenta a Germaniei, considerand parteneriatele strategice cu Rusia si China, mai curand decat cu "comunitatea euro-atlantica",ar putea renaste o competitie serioasa intra-occidentala, si va obliga Bucurestiul , Sofia si alte capitale sa faca alegeri dificile.

Regiunea este una care nu a avut identitate, care abia are sansa de a capata contur, atat pentru UE cat si pentru celelalte state din Europa. Situatia s-a schimbat insa din 1 ianuarie 2007, UE este vecina si cu Marea Neagra, nu doar cu Mediterana, cu Atlanticul sau marile nordice, ori asta adauga un plus la subiectele UE si creeaza interes. In intampinarea acelui interes e bine sa vii cu un inventar de chestiuni care se adreseaza atat potentialului pozitiv al zonei, dar si problemelor pe care le are zona. Valoarea geopolitica a regiunii urmeaza sa creasca in functie de evolutiile din acest areal, fie ele economice, politice sau de alta natura.

BIBLIOGRAFIE

Ilie Badescu, Tratat de geopolitica, Ed. Mica Valahie

Ronald D Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig, O noua strategie euro-atlantica pentru regiunea Marii Negre, Ed.IRSI "Nicolae Titulescu"

www. studiidesecuritate. ro

www.lumeam.ro

www.globalizarea.com

ROMANIA SI STRUCTURA

SCHIMBATOARE A GEOPOLITICII MARII NEGRE

Autor

Stanciu Vasile

CUPRINS

I. Introducere

II. Cooperarea in regiune

III. Geopolitica regiunii dupa prabusirea Uniunii Sovietice

IV. Noile tendinte in geopolitica regiunii

V. Concluzii