Motivarea, publicarea si intrarea in vigoare a actelor comunitare

Motivarea, publicarea si intrarea in vigoare a actelor comunitare

Motivarea actelor comunitare.

Potrivit art. 253, regulamentele, directivele si deciziile adoptate impreuna de Parlamentul European si Consiliu, precum si cele adoptate de Consiliu sau Comisie trebuie sa fie motivate si sa faca referire la orice propunere sau aviz cerut obligatoriu in executarea prezentului tratat.

Astfel, preambulul actului respectiv trebuie sa cuprinda in expunerea de motive ratiunile de fapt si de drept care au determinat adoptarea masurii.          

Declaratia de motive trebuie sa mentioneze faptele pe care masura se bazeaza, ca si argumentarea acelor fapte care au fost decisive pentru adoptarea masurii A ceasta conditie se considea indeplinita si daca motivarea este cuprinsa si intr-un act anterior adoptarii actului comunitar. Argumentele respective trebuie sa aiba caracter decisiv si sa fie clar formulate. Lipsa motivarii sau insuficienta motivare da posibilitate Curtii de justitie sa anuleze actul in cauza, in conditiile art. 230 C.E. (actiunea in anulare), pe baza incalcarii unei cerinte procedurale esentiale. Scopul precizarii motivelor pe care, de exemplu, o decizie este motivata, este de a se da posibilitatea organelor comunitare de jurisdictie de a controla legalitatea deciziei contestate si de a furniza persoanei in cauza suficiente detalii spre a i se permite sa aprecieze daca decizia este bine fondata ori sa-i conteste legalitatea acesteia daca este viciata de eroare

Referitor la motivarea legala, un act comunitar poate fi anulat, spre exemplu, atunci cand institutia care a adoptat actul in discutie nu a ales temeiul juridic corespunzator, fapt care a generat incalcarea unor prerogative ale unei alte institutii comunitare in procesul de luarea deciziilor

In declararea motivelor nu trebuie sa apara contradictii. Acestea ar putea constitui o incalcare a art. 253 CE, astfel incat sa afecteze validitatea masurii in cauza, daca se stabileste ca, urmare a contradictiilor, destinatarul masurii nu este in situatia de a aprecia, in tot sau in parte, motivele reale pentru decizie si, ca urmare, partea operativa a acestuia, este, total sau partial, lisita de vreo justificare legala

In ceea ce priveste indicarea propunerilor si avizelor obligatorii se considera ca este suficient sa se mentioneze daca ele au fost cerute, fiind irelevant daca au fost favorabile sau nu

Intrarea in vigoare a actelor comunitare

In ceea ce priveste solutiile retinute de tratate, referitoare la intrarea in vigoare a actelor comunitare, acestea s-au inspirat din regulile de drept din ordinea juridica nationala si de drept international. In acest sens Curtea de justitie a formulat ,,un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare potrivit caruia un act care provine de la o autoritate publica comunitara (institutie), sa nu fie opozabil justitiabililor mai inainte de a se creea posibilitatea luarii lui la cunostinta".

→ Publicarea si notificarea actelor comunitare.

Inainte de Tratatul de la Maastricht, obligatoriu, numai regulamentele C.E.E. si ale EURATOM (ca si deciziile si recomandarile C.E.C.O., cu caracter general) faceau obiectul unei publicari. Deciziile si directivele, chiar daca se adresau tuturor statelor membre, in mod contestabil, erau scutite de publicare.

Tratatul de la Maastricht, potrivit art. 254 C.E., ,,repara, cel putin partial, aceasta omisiune", precizand ca obligatia de publicare priveste:

- regulamentele, directivele si deciziile adoptate de Parlament si Consiliu, impreuna, in cadrul procedurii de codecizie; - directivele Consiliului si Comisiei care sunt adresate tuturor statelor membre. In lipsa acestei publicari, actele nu vor fi ,,aplicabile" (potrivit fostului art. 15 C:E.C.O), si nu vor intra in vigoare (art. 254 C.E). De altfel, Curtea a precizat ca ,,in lipsa publicarii are efect doar in privinta caracterului obligatoriu al textului, nu si al legalitatii sale" ,,daca institutiile nu pot aplica un regulament nepublicat, ele pot sa pregateasca aplicarea luand masurile necesare in vederea aplicarii, cu conditia ca acesta sa nu intre in vigoare decat, dupa ce textul principal devine executoriu"

Celelalte acte ale Consiliului si Comisiei, adica toate deciziile (cuprinzand deciziile care se adreseaza tuturor statelor membre, considerat, in doctrina, un neaju    ns al tratatului) si directivele adresate anumitor state membre trebuie numai sa faca obiectul unei notificari. Regulamentul interior al Consiliului (art. 17) prevede ca aceste directive si decizii sunt publicate ,,in lipsa deciziei contrare a Consiliului sau a C.O.R.E.P.E.R.-ului", dar o asemenea publicare nu are decat efectul de informare a publicului (de opozabilitate), nicidecum o conditie de intrare in vigoare. Curtea a precizat, de altfel, ca publicarea unei decizii nu inlocuieste notificarea acesteia, deoarece numai aceasta din urma o face opozabila.

→ Formele notificarii si publicarii

Directivele si deciziile contin in textul lor un articol, final, care precizeaza expres care este sau care sunt ,,destinatarii" carora art. 254 prescriul notificarea lor. Notificarea fie, se trimite prin scrisoare recomandata, fie, prin remiterea notificarii unei persoane imputernicita in acest scop, in schimbul unei recipise de primire. Pentru statele membre, notificarea se face, in principiu, prin intermediul reprezentantilor lor permanenti la Bruxelles; pentru particulari - persoane fizice sau juridice - notificarea se face, in principiu, prin scrisoare postala, dar institutiile comunitare opteaza sa utilizeze calea diplomatica, prin intermediul ambasadorilor acreditati pe langa ele, in special pentru notificarile ce privesc intreprinderile ce intra sub incidenta jurisdictiei statelor terte . Este suficient ca actul notificat ,,sa intre in sfera interna a destinatarului, de exemplu, sa ajunga la sediul societatii".

Referitor la regimul lingvistic, textele adresate statului membru sau unei persoane particulare ce intra in jurisdictia unui stat membru, trebuie notificate in limba statului respective. Atunci cand o societate are sediul social intr-un stat tert, alegerea limbii oficiale a deciziei/directivei, trebuie sa tina seama de raporturile stabilite intre societatea respectiva, in cadrul Piatei comune, cu un stat membru, iar deschiderea unui birou intr-un stat membru va putea fi determinant.

Publicarea, potrivit dispozitiilor din tratat, si a deciziilor Consiliului C.E.E. si EURATOM, din 15. 09. 1958 (si a Inaltei Autoritati C.E.C.O. din 20. 04. 1958), se face obligatoriu in Jurnalul oficial al Comunitatilor Europene, comun celor trei comunitati pana-n anul 2002, cand Tratataul C.E.C.O. a iesit din vigoare, iar din anul 2002 pana la intrarea in vigoare a tratatului de la Nisa comun pentru cele doua Comunitati, cu durata nelimitata.

Prin Tratatul de la Nisa denumirea ,,Jurnalul oficial al Comunitatilor Europene", a fost inlocuita cu ,, Jurnalul oficial al Uniunii Europene.

Potrivit dispozitiilor referitoare la regimul lincvistic, Jurnalul Oficial apare in toate limbile oficiale ale Comunitatilor. In ciuda precautiilor luate de institutii, in practica s-a constatat o crestere a numarului de rectificari, care vizeaza, in pricipiu, inlaturarea erorilor materiale datorate traducerilor si publicarilor in culegeri diferite, corespunzatoare limbilor oficiale ale Comunitatilor

Termenul de intrare in vigoare

Actele pentru care se cere notificarea intra in vigoare in ziua notificarii lor. Actele care se publica, potrivit art. 254 C.E. intra in vigoare la data fizata in cuprinsul ei, sau in lipsa, in a 20 zi de la publicare.

Curtea de justitie a precizat ca, prin ,,ziua publicarii" se intelege, nu ziua in care Jurnalul Oficial devine disponibil pe teritoriul fiecarui stat membru, ci ziua in care este disponibil la sediul Oficiului de publicatii oficiale ale Comunitatilor de la Luxemburg, care coincide, cu data pe care o are Jurnalul Oficial ce contine textul regulamentului; alte solutii sunt considerate a compromite unitatea si aplicarea uniforma a dreptului comunitar, impunandu-se ca intrarea in vigoare a unui regulament survine la aceeasi data in toate statele membre

In practica codificata in Declaratia scrisa in procesul verbal al celei de-a 207- a sesiuni a Consiliului din 09. 02. 1967, institutiile comunitare prevad frecvent o intrare in vigoare intarziata - posterioara celei de-a 20 -a zi de la publicare, sau chiar o aplicare amanata - o amanare a producerii efectelor, posterior intrarii in vigoare, ceea ce permite destinatarilor sa nu fie pusi brusc in fata unor noi obligatii si/sau lasa timp autoritatilor nationale sau comunitare sa ia masurile de aplicare cerute.

Atunci cand termenul de intrare in vigoare prezinta un caracter de urgenta, adica este fixat inainte de a 20- a zi de la publicare, dar nu inainte de 3 zile, se apropie de acela utilizat Jurnalul Oficial pe ansamblul teritoriului Comunitatilor.

In privinta termenului de intrare in vigoare imediata, adica in aceeasi zi a publicarii in Jurnalul Oficial, ,,trebuie utilizat in caz de necesitate imperioasa, in scopul evitarii unui vid legislativ sau al unor interpretari divergente unor texte comnitare. Acest tip de intrare in vigoare se efectueaza, in plus, sub controlul Curtii de Justitie care solicita autorului actului sa probeze ca ,,a avut ratiuni serioase in a considera ca orice termen intre publicare si intrarea in vigoare ar fi putut fi, in speta, prejudiciabil pentru Comunitate. In practica, intrarea in vigoare imediata se realizeaza sistematic, de exemplu, pentru regulamentele ce fixeaza sumele corespunzatoare taxelor ce se aplica mai ales importurilor si exporturilor de produse agricole (restituiri, prelevari, sume compensatorii, et.); inconvenientul intrarii in vigoare imendiate este atenuat in masura in care Comisia comunica prin telex, fie cu cu o zi inainte - seara - fie in aceeasi zi cu aparitia Jurnalului Oficial, a sumelor raportate, seviciilor nationale vamale sau de interventie in agricultura, cares e afiteaza inainte de a se aplica.

In privinta directivei, precizam a nu se confunda data intrarii in vigoare (data notificarii sau, in principiu a 20-a zi ce urmeaza publicarii) cu data transpunerii, adica data (fixata chiar in directiva) punerii in aplicare in ordinea juridica interna. Numai nerespectarea acestei ultime date - a transpunerii -constituie o incalcarece determina posibilitatea invocarii in justitie. Astfel, jurisdictiile nationale, trebuie, aplicand dreptul national, sa-l interpreteze in lumina textului si finalitatii unei directive in domeniul acoperit de aceasta, chiar inaintea expirarii termenului de transpunere; apoi, considerand ca ,,o directiva produce efecte juridice fata de statele membre destinatare din momentul notificarii sale", rezulta ca ,,chiar in timpul perioadei de transpunere statele, ,,trebuie sa se abtina sa ia acele masuri de natura a compromite serios rezultatul prescris prin aceasta directiva"