Nicolas Spykman - "Revizia lui Mackinder, centralitatea rimland" - in slujba Americii

1. In slujba Americii

American de origine olandeza (1893 - 1943) Nicolas Spykman este continuatorul direct al liniei amiralului Mahan. Spykman a fost profesor de relatii internationale, iar mai tarziu, director al Institutului de relatii internationale de pe langa Universitatea din Yels. Spre deosebire de primii geopoliticieni, geografia nu prezenta pentru el un mare interes, dar si mai putin il nelinisteau problemele legaturii poporului cu pamantul, influenta reliefului asupra caracterului national etc. Spykman vedea in geopolitica instrumentul cel mai important al unei politici internationale concrete, o metoda analitica si un sistem de formule care permit elaborarea unei strategii mult mai efective. El a criticat aspru, in acest sens, scoala geopolitica germana (in special in cartea "Geografia lumii" , considerand ideile despre "frontierele juste si nejuste niste mofturi metafizice".

Pentru Spykman ca si pentru Mahan ii este propriu un mod de abordare utilitar, o dorinta clara de a emite o formula geopolitica mult mai efecienta, cu ajutorul careia SUA ar putea sa obtina cat mai repede posibil "dominatia mondiala". Acest pragmatism determina structura cercetarilor sale.

2. Corectia lui Mackinder

Studiind atent lucrarile lui Mackinder, Spykman a propus varianta proprie a unei scheme geopolitice de baza, care se deosebeste intrucatva de modelul lui Mackinder. Ideea principala a lui Spykman era ca Mackinder ar fi supraapreciat importanta geopolitica a heartland-ului. Aceasta supraapreciere a atins nu numai pozitia actuala a fortelor pe harta lumii - in special forta URSS - ci si schema istorica initiala. Spykman considera ca istoria geografica a "centurii interne", a rimland-ului, a "zonelor de tarm", s-a realizat de la sine si nu sub presiunea "nomazilor Uscatului", asa cum credea Mackinder. Din punctul lui de vedere heartland-ul este doar un spatiu potential, care primeste toate impulsurile culturale din zonele de tarm si care nu are nici un fel de misiune geopolitica independenta sau impuls istoric. Rimland si nu heartland este, dupa parerea lui, cheia dominatiei mondiale.

Spykman a propus ca formula geopolitica a lui Mackinder "Cel care controleaza Europa de Est domina asupra heartland-ului, cel care domina asupra heartland-ului domina asupra Insulei Mondiale, cel care domina asupra Insulei Mondiale domina asupra lumii", sa fie inlocuita cu formula sa: "Cel care domina asupra rimland-ului domina asupra Eurasiei, cel care domina asupra Eurasiei are soarta lumii in mainile sale"⁽

In principiu Spykman n-a spus nimic nou. Si pentru Mackinder "zona de tarm", "centura externa" sau rimland au fost pozitia strategica cheie in controlul asupra continentului. Dar Mackinder percepea aceasta zona nu ca pe o structura geopolitica independenta si autoindestulata, ci ca pe un spatiu al opozitiei dintre doua impulsuri - "maritim" si "de uscat". Totodata, el n-a inteles niciodata controlul asupra heartland-ului in sensul puterii asupra Rusiei si a maselor continentale invecinate cu ea. Europa de Est este un spatiu intermediar intre "axa geografica a istoriei" si rimland, prin urmare cheia problemei dominatiei mondiale se afla in corelarea fortelor de la periferiile heartland-ului. Spykman insa a prezentat schimbarea accentelor in doctrina sa geopolitica referitor la parerile lui Mackinder ca pe ceva absolut nou. In realitate era vorba despre o oarecare nuantare a notiunilor.

3. Scara determinarii puterii

In cartile sale "Strategia americana in politica mondiala"⁽ si "Geografia lumii" Spykmen evidentiaza 10 criterii pe baza carora trebuie determinata puterea geopolitica a statului. Aceasta dezvoltare a criteriilor a fost propusa pentru prima data de Mahan.

Ele sunt urmatoarele:

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

1. Suprafata teritoriului

2. Caracterul frontierelor

3. Volumul populatiei

4. Prezenta sau lipsa bogatiilor minerale

5. Dezvoltarea economica si tehnologica

Puterea financiara

7. Omogenitatea etnica

8. Nivelul integrarii sociale

9. Stabilitatea politica

10. Spiritul national.

Daca rezultatul sumar al evaluarii posibilitatilor geopolitice ale statului se va dovedi conform acestor criterii nu prea bun, aceasta inseamna ca statul respectiv este nevoit sa intre intr-o alianta strategica mult mai generala, renuntand la o parte a suveranitatii sale in numele unei protectii geopolitice strategice globale.

4. Oceanul de Mijloc

Pe langa supraestimarea importantei rimland-ului, Spykmen a mai facut o completare importanta in tabloul geopolitic al lumii, vazut de pe pozitia "fortei maritime". El a introdus notiunea de "Ocean de Mijloc" - "Midland Ocean" de o importanta exceptionala. La baza acestei conceptii geopolitice se afla analogia accentuata dintre marea Mediterana in istoria Europei, Orientul Apropiat si Africa de Nord in antichitate si Oceanul Atlantic in istoria moderna a civilizatiei occidentale.

Deoarece Spykmen credea ca tocmai "zona de tarm", rimland, este teritoriul istoric de baza al civilizatiei, arealul mediteranean al antichitatii era pentru el un model de cultura, care s-a raspandit ulterior in interiorul continentului (culturalizarea barbarilor Uscatului) si pe teritoriile indepartate, accesibile doar pe caile maritime (culturalizarea barbarilor Marii). Ceva similar modelului mediteranean se intampla in timpurile moderne, la o scara planetara, cu oceanul Atlantic ale carui tarmuri - american si european - sunt arealul civilizatiei occidentale mult mai dezvoltate in sens tehnologic si economic.

"Oceanul de Mijloc" (Midland Ocean) devine, in aceasta perspectiva, un factor unificator si nu de separare, "marea interna" (mare internum). Spykmen traseaza astfel, o realitate geopolitica deosebita care poate fi numita conventional "continentul atlantic" in centrul caruia este asezat ca un lac, intr-o regiune de uscat, oceanul Atlantic. Acest "continent" teoretic, "noua Atlantida" este legat de unitatea culturii de origine vesteuropeana, o ideologie a liberal-capitalismului si democratiei, unitatea de soarta politica, etica si tehnologica.

Spykmen insista in acest "continent atlantic" asupra factorului intelectual in special. Europa occidentala si zona coastei de Rasarit a Americii de Nord (in special New-York) devine creierul unei "comunitati atlantice". Centrul nervos si mecanismul de forta sunt SUA si complexul lor comercial si militar industrial. Europa este un apendice de gandire pentru SUA ale caror interese geopolitice si linie strategica devin unice si dominante pentru toate puterile Occidentului. Treptat trebuie sa se reduca si suveranitatea politica a statelor europene, iar puterea sa treaca la o instanta speciala care uneste reprezentantii tuturor spatiilor "atlantice" si care se supune suprematiei SUA.

Harta pag.

Spykmen a anticipat cele mai importante procese politice - crearea "Uniunii Nord-Atlantice" (NATO), reducerea suveranitatii puterilor europene in lumea postbelica, hegemonia planetara a SUA etc.

5. Arhitectul victoriei americane

Spykmen a luat ca baza a doctrinei sale nu atat intelegerea geopolitica a locului SUA ca "Forta Maritima" in lumea intreaga (ca si Mahan) - poate pentru ca aceasta a devenit o realitate - cat necesitatea controlului asupra teritoriilor de coasta ale Eurasiei, ale Europei, tarilor arabe, Indiei, Chinei etc. - pentru o victorie definitiva in duelul fortelor continentale si maritime. Daca in tabloul lui Mackinder dualitatea planetara era considerata ceva "etern" care "nu se anuleaza", Spykmen credea ca controlul absolut asupra rimland-ului din partea "puterilor maritime" va duce la victoria definitiva si irevocabila asupra puterilor de uscat care, de acum incolo, se vor afla, intru totul sub control.

Aceasta a fost, de fapt, dezvoltarea maxima a "tacticii anacondei" pe care a fundamentat-o Mahan. Spykmen i-a dat acestei conceptii forma definitiva.Victoria SUA ca "Forta Maritima" in razboiul rece a demonstrat dreptatea geopolitica a lui Spykmen, care poate fi numit "arhitectul victoriei mondiale a tarilor liberal - democrate" asupra Eurasiei.

In momentul de fata se pare ca tezele lui Spykmen referitor la superioritatea strategica a rimland si importanta "Oceanului de Mijloc" sunt demonstrate de istoria insasi. Este inca devreme sa renuntam definitiv la teoria lui Mackinder despre permanenta tendintei centrului Eurasiei spre renasterea politica si expansiunea continentala.

Pe de alta parte, unele idei ale lui Spykmen (in special ale discipolului sau Kirk care a dezvoltat mult mai detaliat teoria rimland-ului) au fost sustinute de unii geopoliticieni europeni, care au vazut in inalta apreciere strategica a "teritoriilor de tarm" posibilitatea de a repune iarasi Europa in randul tarilor care hotarasc soarta lumii. Dar pentru aceasta a fost necesara eliminarea conceptiei "Oceanului de Mijloc".

In pofida acestei manevre teoretice a unor geopoliticieni europeni (care ramane, de fapt, destul de ambiguu), Spykmen, apartine fara indoiala, celor mai straluciti si mai consecventi "atlantisti". Mai mult decat atat, impreuna cu amiralul Mahan, el poate fi numit "parintele atlantismului" si "animatorul ideologic al NATO".