Principalii factori de risc si amenintare la adresa stabilitatii si pacii

O problema care se pune este urmatoarea: este aceasta lume, de la inceputul mileniului III mai sigura, mai stabila decat cea anterioara ?

Cred ca raspunsul este negativ.

Inceputul de secol ne-a facut sa intelegem cu totii pericolul pe care-l reprezinta azi terorismul international. Atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA ne-au aratat ca terorismul constituie una din principalele amenintari la adresa stabilitatii mondiale. Terorismul nu are granite si nu reprezinta expresia unei "ciocniri intre civilizatii". Radacinile sale sunt profunde si complexe, fiind posibil de combatut actionand asupra cauzelor acestui flagel si numai prin eforturile conjugate ale tuturor tarilor.

In acelasi timp, politologii au numarat nu mai putin de 40 conflicte (20 numai in Africa) care se desfasoara sub ochii nostri. In Europa avem Kosovo, Transnistria, Abhazia, Cipru, pentru a nu aminti decat pe cele semnificative.

Dar, lumea de azi este instabila si din urmatoarele motive:

Este lipsita de disciplina de fier existenta in perioada celor doua sisteme antagoniste si care - asa cum am mai spus - se descurajau reciproc. Pentru SUA, singure, nu este usor sa tina sub control intreaga planeta;

Prapastia in crestere dintre tarile bogate si cele sarace este de natura sa creeze puternice tensiuni globale. Aceasta poate deveni, in perspectiva, cea mai mare amenintate la adresa stabilitatii si securitatii mondiale;

Lipsa de progrese in solutionarea problemei hranei. Exista perspective ca, in jurul anului 2050, populatia planetei sa atinga 10 miliarde, in special pe seama cresterii in tarie sarace ( India, Nigeria, Etiopia);

Proliferarea numarului de state si a tendintei de transformare in state independente a unor regiuni autonome: Kosovo, Cecenia, Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud;

Exacerbarea conflictelor inter-etnice mai ales in Africa si incercarea de constituire a unor entitati statale mono-etnice;

Intensificarea fenomenului migratiei dinspre tarile sarace spre tarile dezvoltate si a criminalitatii organizate in retele internationale.

In anii din urma asistam la un fenomen nou: conflictele interstatale cedeaza tot mai mult locul unor conflicte intra-statale, in interiorul statelor nationale. O asemenea evolutie este legata nemijlocit de aparitia, pe plan international, a dreptului de interventie a unor state in probleme umanitare, de nerespectare a drepturilor omului sau a minoritatilor nationale. Campioana acestei teorii a fost Franta. Interventiile externe in Burundi, Somalia sau Iugoslavia au pornit de la asemenea principii.

Evenimentele din ultimii ani au probat ca intre prosperitate - stabilitate si securitate exista o legatura nemijlocita. Saracia, subdezvoltarea sunt surse de instabilitate asa cum o demonstreaza Balcanii de Vest, zona Caucazului, America Centrala sau Africa.

Pactul de stabilitate pentru Sud-Estul Europei, convenit dupa razboiul din Iugoslavia, va avea sanse de reusita numai in masura in care componenta sa economica va avea substanta. Din pacate, acest proiect nu s-a transformat intr-un "plan Marshall" pentru regiune, asa cum s-a sperat initial. Proiectele de infrastructura demareaza greu, iar riscurile de instabilitate se mentin pe mai departe.

In aceste conditii, obiectivul tarilor central-europene, inclusiv al Romaniei, de a adera la NATO si la Uniunea Europeana este pe deplin firesc. Prin aderarea la NATO s-a urmarit obtinerea garantiilor de securitate (conform art.5 al Tratatului de la Washington), iar prin aderarea la UE se are in vedere realizarea unei dezvoltari economice accelerate in conditiile economiei de piata si, odata cu aceasta, a prosperitatii popoarelor din tarile membre.