Lucrare - rolul NATO in gestionarea crizelor și a conflictelor NATO

Universitatea "Lucian Blaga", Facultatea de Științe Socio-Umane, Departamentul de Relații Internaționale și Studii Europene

Lucrare de seminar

TEMA:

Rolul NATO in gestionarea crizelor și a conflictelor

Studiu comparativ intre ultimele doua concepte strategice ale

NATO

Introducere

Prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington in ziua de 4 aprilie 1949, lua ființa o alianța de țari independente, avand ca interes comun menținerea pacii și apararea propriei libertați prin solidaritate politica și un sistem militar de aparare adecvat,conceput spre a descuraja și,la nevoie, pentru a respinge orice forma de agresiune impotriva lor. Alianța este o asociere de state suverane, unite in hotararea lor de a-și menține securitatea prin garanții reciproce și relații stabile cu alte țari.

Obiectivul principal permanent al NATO este apararea libertații și securitații tuturor membrilor sai, prin mijloace politice și militare și asigurarea pacii și stabilitații in regiune. Valorile comune care stau la baza Alianței și pe care aceasta isi propune sa le apere sunt democrația,drepturile omului și respectarea legilor.

NATO stabilește legatura transatlantica intre securitatea Americii de Nord și cea a Europei și transpune in practica efortul colectiv al membrilor sai pentru sprijinirea intereselor lor comune.

Prin asigurarea securitații egale intre membrii Alianței,indiferent de circumstanțe sau a capacitații militare, contribuie la o stabilitate generala in Europa și creaza condițiile care favorizeaza creșterea cooperarii intre membrii Alianței, cat și intre membrii Alianței și alte țari.

CAPITOLUL 1

Rolul NATO in gestionarea crizelor și conflictelor

1.1 Rolul NATO in gestionarea crizelor

In viziunea NATO, criza poate fi ințeleasa drept o situație manifestata la nivel național sau internațional, ce este caracterizata de existența unei amenințari la adresa valorilor, intereselor sau scopurilor principale ale parților implicate. Specialiștii Centrului European pentru Studii de Securitate "George C.Marshall" considera ca spectrul crizelor, cu care se confrunta organizațiile de securitate,include atat crizele internaționale, cat și pe cele cu o dimensiune pur naționala.

Toate crizele care afecteaza sistemele politice, sociale, economice, informaționale și militare sunt, in esența lor, de sorginte politica. Crizele politico-militare apar atunci cand sistemele sau acțiunile politice ajung in impas, cand sunt epuizate toate celelalte surse și se apeleaza la ultima forța care ar putea scoate political din dificultate,forța militara.

Gestionarea crizei poate fi ințeleasa ca un proces care implica in organizare planuri și masuri menite sa aduca sub control criza,sa opreasca evoluția acesteia și sa proiecteze o soluție acceptabila.

Gestionarea crizelor presupune:

sesizarea disfuncțiunilor de sistem și de proces și de gasire a unei modalitați de monitorizare a acestora;

sesizarea fenomenului de criza in faza de anormalitate și de precriza, analizarea și cunoașterea detaliata a acesteia;

unificarea și coalizarea tuturor factorilor anticriza și angajarea acestora in a formula și pune in opera, in intregul parcurs, unele raspunsuri adecvate.

La sfarșitul Razboiului Rece, politica Alianței de gestionare a crizelor a fost adaptata ținand cont de natura complet diferita a riscurilor cu care aceasta se confrunta in prezent. Aceasta se bazeaza pe trei elemente care se susțin reciproc: dialogul, cooperarea cu alte țari și intreținerea capacitații de aparare colectiva a NATO. Fiecare din aceste elemente este astfel conceput incat sa asigure prevenirea sau soluționarea pe cale pașnica a crizelor care afecteaza securitatea zonei euro-atlantice .

Principalele instituții NATO responsabile pentru consultarile intensive necesare in vederea gestionarii crizelor sunt: Consiliul și Comitetul de planificare a apararii,asistate de catre Grupul pentru coordonarea orientarilor, Comitetul politic, Comitetul militar și Inaltul Comitet pentru planificare in situații de urgența civila.

1.2 Acțiuni de securitate desfașurate de Alianța

Cele mai importante acțiuni desfașurate de Alianța Nord-Atlantica:

ofera o fundație indispensabila pentru un mediu de securitate stabil in Europa,bazat pe progresul instituțiilor democratice și pe angajamentul soluționarii in mod pașnic al disputelor;

incearca sa creeze un mediu in care nici un stat sa nu poata avea posibilitatea sa intimideze sau sa constranga un alt stat european sau sa impuna autoritatea prin amenințare sau forța;

NATO funcționeaza ca forum transatlantic pentru consultarile aliaților in orice problema care afecteaza interesele vitale ale membrilor sai, inclusiv schimbarile care par a se constitui in riscuri la adresa securitaților și faciliteaza coordonarea eforturilor lor in ceea ce privește problemele commune;

ofera protecție impotriva oricarei forme de agresiune la adresa integritații teritoriale a oricarui stat membru

contribuie la prevenirea eficienta a conflictelor și a gestionarii crizelor;

acționeaza pentru creșterea increderii, a transparenței și a capacitații de a acționa in comun;

acționeaza pentru largirea dialogului și a cooperarii permanente și active cu toți partenerii pentru Parteneriatul pentru Pace și prin Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic și prin consultare , cooperare și parteneriat cu Rusia și Ucraina.

promoveaza ințelegerea factorilor care sunt in relație cu siguranța internaționala și a obiectivelor de cooperare in acest domeniu, prin programul de informare activa in Alianța și in țarile partenere.

1.3 Rolul NATO in gestionarea conflictelor

Tranziția de la tensiuni la conflicte este un proces ce include și starea de criza. In abordarea contemporana a acestei problematici,accentul este pus pe gestionarea crizelor ca soluție pentru prevenirea conflictelor.[2]

Una dintre cele mai vechi, dar in același timp cele mai stralucite definiții ale conflictului, a fost elaborata de catre Coser. Prin conflict, acesta ințelegea "o lupta intre valori și revendicari de statusuri, putere și resurse in care scopurile oponenților sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii".[3]

Unul dintre cele mai importante conflicte gestionate de catre NATO a fost conflictul din Kosovo,asupra caruia a implementat anumite obiective, care au fost stabilite in declarația intrunirii extraordinare a Consiliului Nord-Atlantic, desfașurata la sediul NATO, la data de 12 aprilie 1999, și au fost reconfirmate de catre șefii de stat și de guvern la Washington,la data de 23 aprilie 1999. Obiectivele sunt:

Eseu: Iancu de Hunedoara - Voievod al Transilvniei Eseu: Babilonul antic

incetarea controlabila a tuturor acțiunilor militare și incetarea imediata a violențelor și actelor de represiune;

retragerea din Kosovo a forțelor de poliție, militare și paramilitare;

staționarea in Kosovo a unei prezențe militare internaționale;

stabilirea unui angajament-cadru politic pentru Kosovo pe baza acordurilor de la Rambouillet, in conformitate cu legile internaționale și Carta Națiunilor Unite;

repatrierea in siguranța și necondiționata a tuturor refugiaților și persoanelor deportate și accesul nestingherit al organizațiilor de ajutor umanitar in scopul asistarii acestora.

Pe parcursul desfașurarii conflictului, realizarea acestor obiective, alaturi de masurile de asigurare a implementarii lor totale au fost considerate de catre Alianța drept condiții necesare pentru incetarea violențelor și suferințelor din Kosovo.

Principiile NATO includeau, incetarea imediata și verificabila a violențelor și a represiunii in Kosovo; retragerea forțelor iugoslave miliare, polițienești și paramilitare; desfașurarea unei prezențe internaționale civile și de securitate effective cu participarea substanțiala a NATO in cadrul acesteia și sub control și comanda unice; inființarea unei administrații interimare; repatrierea sigura și libera a tuturor refugiaților; o transformare politica prin care sa se asigure o autoguvernare substanțiala a provinciei Kosovo; demilitarizarea Armatei de Eliberare din Kosovo (KLA); și o abordare globala a dezvoltarii economice a regiunii de criza.

Consiliul de Securitate a autorizat statele membre și principalele organizații internaționale sa stabileasca prezența internaționala de securitate și a hotarat ca responsabilitațile acesteia sa includa descurajarea izbucnirii ostilitaților de militarizare a KLA și asigurarea unui mediu de siguranța pentru intoarcerea refugiaților și care sa permita prezenței internaționale civilr sa-și desfașoare activitatea. Totodata, Consiliul de Securitate l-a autorizat pe Secretarul general al ONU sa stabileasca prezența internaționala civila și i-a solicitat sa numeasca un reprezentant special care sa supravegheze realizarea in acest proiect in practica .

CAPITOLUL 2

Ultimele doua concepte strategice adoptate de NATO

2.1Summit-ul de la Washington, 1999

Intre 23-25 aprilie 1999, NATO a sustinut al 15-lea Summit din istoria sa de 50 de ani, la Washington, DC, avand ca obiectiv stabilirea pacii in Kosovo. Desi la Summit s-a insistat, din necesitate, asupra crizei din Kosovo, cu toate acestea, conducatorii NATO si-au dat acceptul asupra unor numeroase alte programe si realizari cu implicatii pe termen lung pentru Alianta.

La Washington, liderii din Republica Ceha, Ungaria și Polonia au luat loc, pentru prima data, la masa adunarii, iar Alianta a dezvaluit o initiativa menita sa ajute alte tari interesate in pregatirea pentru o posibila aderare in viitor.

In cadrul Summitului de la Washington a fost aprobat un Concept Strategic nou, care sa reflecte configuratia securitatii Euro-Atlantice la sfarsitul secolului XX. Conceptul Strategic pregateste Alianta in vederea dificultatilor si oportunitatilor secolului XXI si dirijeaza dezvoltarea militara si politica a acesteia pentru viitor. Realizarile concrete ale Summit-ului - sub forma de decizii si programe - au pregatit intrarea Aliantei in secolul XXI. Recunoscand schimbarea dramatica a climatului de securitate Euro-Atlantica de-a lungul ultimilor zece ani, Conceptul Strategic a admis "aparitia unor noi riscuri complexe asupra pacii si stabilitatii Euro-Atlantice, acestea incluzand opresiunea, conflictele etnice, dezastrele economice, prabusirea ordinii politice si proliferarea armelor de distrugere in masa." A stabilit scopurile si sarcinile Aliantei pentru viitor si a reflectat hotararea tarilor-membre ale Aliantei de a mentine capacitatile militare necesare indeplinirii tuturor misiunilor Aliantei.
O trasatura importanta a pozitiei transformatoare a NATO o constituie dezvoltarea Identitatii Europene de Securitate si Aparare (ESDI) in cadrul Aliantei. La Summit-ul de la Washington, liderii Aliantei au salutat progresul realizat si au solicitat continuarea eforturilor de transformare a ESDI intr-o realitate.

NATO a mai emis o Initiativa pentru Capacitatile de Aparare, menita sa ajute fortele militare ale Aliantei sa devina mai mobile, mai interoperabile, mai capabile sa ajute si mai eficace. Similar, Alianta a introdus schimbari in structura de comanda integrata care sa reflecte mediul de securitate transformat. Aceste schimbari sunt planificate astfel incat sa permita aplicarea mai eficienta a operatiunilor NATO.

Comunicatul Summit-ului de la Washington a conturat o alta initiativa a Aliantei asupra Armelor de Distrugere in Masa (ADM). Principalul obiectiv al NATO privitor la aceste arme distructive este acela de a "preveni proliferarea, sau, in caz ca aceasta apare, sa fie deturnata prin mijloace diplomatice". Pentru a raspunde mai eficient la pericolul proliferarii, NATO a stabilit un Centru ADM in cadrul Statului Major International de la Sediul NATO. Centrul cauta sa coordoneze o abordare politico-militara integranta, prin incurajarea dezbaterilor si intelegerea problemelor ADM in cadrul NATO; prin intarirea programelor existente de crestere a disponibilitatii militare de a opera intr-un mediu ADM; si prin intensificarea schimbului de informatii asupra programelor de asistenta ADM, in caz de distrugeri in tarile aliate. Chiar daca au salutat prezenta a trei noi membri la primul lor Summit, liderii NATO au subliniat faptul ca usile vor ramane deschise si pentru alti candidati.

La Summit a fost dezvaluit un Plan de Actiune pentru Membri (MAP), constituind "manifestarea practica a Usilor Deschise". MAP este un program de activitati din care tarile interesate pot alege, pe baza deciziilor nationale si auto-selectiei. Programul acopera cinci domenii: probleme politice si economice, probleme militare/de aparare, resurse, securitate si probleme de legislatie. Dupa intalnirea la nivel inalt a Consiliului Nord-Atlantic, liderii sau reprezentantii din tarile membre ale Consiliului pentru Parteneriat Euro-Atlantic s-au intalnit si la Washington. Liderii EAPC au discutat situatia din Kosovo si si-au exprimat sprijinul pentru cererile comunitatii internationale precum si dezaprobarea fata de politicile de violenta, represiune si epurare etnica practicate in Kosovo de catre autoritatile Republicii Federale Iugoslavia. Liderii si-au exprimat sprijinul pentru extinderea securitatii si pentru eforturile de construire a democratiei si economiei in regiunea Europei de sud-est. De asemenea, au aprobat un raport intitulat "Catre un parteneriat pentru secolul 21 - Parteneriatul largit si mai operativ", vizand imbunatatirea capacitatii Aliantei si a fortelor partenere de a opera impreuna in viitor.

Desi Rusia a refuzat participarea la Summit-ul de la Washington din cauza evenimentelor din Iugoslavia, liderii NATO si-au reiterat angajamentul fata de parteneriatul cu Rusia prin Actul Fondator NATO-Rusia. De asemenea, ei au subliniat faptul ca relatiile apropiate intre NATO si Rusia sunt de interes mutual si de importanta majora pentru stabilitatea si securitatea din zona Euro-Atlantica. De asemenea, liderii NATO au participat la primul summit cu presedintele Ucrainei. Ambele parti au salutat progresele inregistrate in parteneriatul distinctiv si au discutat o gama larga de probleme legate de securitatea Euro-Atlantica. Comunicatul summit-ului de la Washington a reiterat importanta Dialogului Mediteranean al NATO ca parte integranta a abordarii problemei securitatii, in spiritul ajutorului reciproc, de catre Alianta. Liderii NATO au comandat Aliantei inceperea rapida a implementarii cooperarii practice si politice initiate in cadrul dialogului. Realizarile summit-ului de la Washington au fost in egala masura practice si conceptuale, rod al multor ani de munca. De asemenea, au reflectat prioritatile imediate ale tarilor membre NATO, in special nevoia urgenta de incheiere a conflictului din Kosovo si restabilirea drepturilor populatiei din Kosovo

2.2 Summit-ul de la Lisabona, 2010

Summit-ul de la Lisabona a fost incheiat la 20 noiembrie 2010. Acesta a adus schimbari profunde pentru modul in care NATO face afaceri, ceea ce inseamna ca Alianta va fi mai eficace, mai eficienta si mai angajata fața de restul lumii .

Liderii NATO au adoptat in cadrul Summitului de la Lisabona , un nou concept strategic, 'Angajament activ, aparare moderna', care urmeaza sa ghideze actiunea Aliantei in urmatorii zece ani.[8]

O prevedere a textului este legata de conceptul de aparare colectiva, care confirma angajamentul fundamental al tarilor membre de a se apara reciproc impotriva unui atac, inclusiv impotriva noilor amenintari.
In timpul reuniunii de doua zile, aliatii au decis sa dezvolte noi capabilitati necesare pentru a se apara impotriva amenintarilor moderne,astfel NATO se angajeaza sa creeze conditiile pentru o lume fara arme nucleare, dar va ramane o Alianta nucleara atat timp cat vor exista arme nucleare in lume.

Disuasiunea ramane un element crucial al strategiei: fortele nucleare ofera garantia suprema a securitatii Aliantei, desi conditiile folosirii armei nucleare sunt extrem de improbabile.

NATO isi defineste capacitatea de a se apara impotriva unui atac cu rachete ca fiind unul dintre elementele centrale ale apararii sale. In acest domeniu, Alianta va cauta activ cooperarea Rusiei si a altor parteneri euroatlantici.

Parteneriatele vor ocupa un loc central in activitatea zilnica a Alianței. NATO trebuie sa clarifice și sa aprofundeze relațiile cu partenerii-cheie, sa demareze noi relații și sa extinda aria activitaților de parteneriat.

Parteneriatele cu tari terte pot contribui la consolidarea securitatii internationale, la apararea valorilor NATO, la operatiunile sale, precum si la pregatirea tarilor interesate de aderare.

Aliatii au fost de acord ca promovarea euro-atlantica de securitate este cel mai bine asigurata printr-o retea larga de relatii de parteneriat cu tarile si organizatiile din intreaga lume, cum ar fi Organizatia Natiunilor Unite si Uniunea Europeana, si ca acestea vor fi deschise spre consultare cu orice tara partenera la problemele de securitate de interes comun.

Cea mai ampla misiune a NATO este cea din Afganistan, unde in reuniune cu Rusia dorește extinderea regimului de tranzit și furnizarea de echipamente pentru fortele de securitate afgane.
      In ceea ce privește gestionarea crizelor, NATO se va angaja pentru a preveni sau a gestiona crize care risca sa degenereze in conflicte si sa stabilizeze o situatie postconflict sau sa ajute la reconstructie. Alianta va crea, invatand o lectie din operatiuni, o structura civila de gestionare a crizelor adecvata, dar modesta, pentru a interactiona mai eficient cu partenerii civili.

O alta prevedere este legata de terorism și traficanți Terorismul este o amenintare directa. Conflictele in afara frontierelor NATO pot ameninta securitatea sa alimentand extremismul, terorismul, dar si traficul de arme, de droguri si de persoane.

Atacuri cibernetice. Conceptul prevede dezvoltarea capacitatii Aliantei de a preveni si detecta atacurile cibernetice. Textul citeaza ca surse posibile forte armate si servicii de informatii straine, criminalitatea organizata, grupari teroriste si/sau extremiste.

Securitate energetica NATO vrea sa contribuie in acest domeniu, inclusiv prin protectia infrastructurilor energetice, zonelor si cailor de tranzit critice.

Alianța pentru secolul XXI Liderii NATO se declara hotarati sa continue renovarea Aliantei pentru ca ea sa poata face fata provocarilor secolului XXI si ferm hotarati sa-i mentina eficacitatea in calitate de alianta politico-militara care a reusit cel mai bine in lume.

Studiu de caz intre cele doua concepte strategice

Summit-ul de la Lisabona reprezinta o continuare fireasca a Summit-ului de la Washington care intarește prevederile Tratatului de la Washington. "Membrii NATO se vor sprijini intotdeauna reciproc impotriva atacurilor, in conformitate cu articolul 5 din Tratatul Washington. Acest angajament ramane ferm si obligatoriu. NATO va descuraja si se va apara impotriva oricarei amenintari de agresiune, si impotriva noilor provocari de securitate in cazul in care sunt amenintate obiectivele fundamentele de securitate ale aliatilor, individual sau a Aliantei ca un intreg.

Cea mai mare responsabilitate a Aliantei este de a proteja si apara teritoriul nostru si a populatiilor noastre impotriva atacurilor in conformitate cu articolul 5 din Tratatul de la Washington. Alianta nu ia in considerare orice tara ca fiind adversarul sau. Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui sa puna la indoiala hotararea NATO in cazul in care securitatea oricaruia dintre membrii sai ar urma sa fie amenintate"

Summit-ul de la Lisabona continua descurajarea in ceea ce privește armele nucleare, ramanand un element central al strategiei Alianței. "Circumstantele in care orice utilizare a armelor nucleare ar trebui sa fie avute in vedere sunt extrem de indepartate. Atata timp cat exista arme nucleare, NATO va ramane o alianta nucleara".

"Garantia suprema a securitatii aliatilor este asigurata de fortele nucleare strategice ale Aliantei, in special cele ale Statelor Unite; fortele strategice nucleare independente ale Marii Britanii si Frantei, care au un rol propriu de descurajare, contribuie la descurajarea generala si de securitate ale aliatilor".

O prevedere importanta in Noul Concept este formulata in modalitațiile prin care Alianța se va pregatii sa faca fața noilor amenințari. Acestea fiind:

. mentinerea unei combinatii adecvate a fortelor nucleare si conventionale;

. mentinerea capacitatii de a sustine operatiuni majore comune concurente si mai multe operatiuni mai mici, pentru apararea colectiva si de raspuns la crize, inclusiv la distanta strategica

. dezvoltarea si mentinerea fortelor conventionale robuste, mobile si dislocabile

. efectuarea pregatirii necesare: exercitii, planificare de urgenta si schimbul de informatii pentru asigurarea apararii;

. asigurarea unui rol sporit a aliatilor in planificarea apararii nucleare, in timp de pace, bazat pe forte nucleare, comanda, control si modalitatile de consultare;

. asigurarea dezvoltarii in continuare a capacitatii NATO de a se apara impotriva amenintarii armelor chimice, biologice, radiologice si nucleare;

asigurarea ca Alianta este in avangarda evaluarilor impactului tehnologiilor emergente asupra securitatii, si ca planificarea militara le ia in considerare ca potentiale amenintari;

ascendența rolului general al NATO in descurajarea si apararea impotriva intregii game de amenintari la adresa Aliantei, tinand seama de schimbarile la adresa mediului international de securitate.[9]

Articolul 5 al Tratatului de la Washington ramane neschimbat, dar cerintele necesare pentru respectarea acestuia s-au transformat, așadar Noul Concept Strategic subliniaza o agresiune militara conventionala impotriva Aliantei sau a membrilor sai care este aproape imposibila insa aceasta posibilitate nu trebuie ignorata. Insa NATO, trebuie sa ia in considerare și posibilitatea ca pe langa amenințarile amintite mai sus, pericolul se poate contura atat in interiorul Organizației, cat și in afara regiunii euro-atlantice, de aceea trebuie sa fie pregatit de a se apara de astfel de amenințari, indiferent de originea lor.

Noul Concept strategic al NATO adoptat la Lisabona prevede ca "NATO se va angaja pentru a preveni sau gestiona crize care risca sa degenereze in conflicte si sa stabilizeze o situatie postconflict sau sa ajute la reconstructie. Alianta va crea, invatand o lectie din operatiuni, o structura civila de gestionare a crizelor, adecvata, dar modesta, pentru a interactiona mai eficient cu partenerii civili."

De asemenea in cadrul Summit-ului de la Lisabona a fost creat Centru de criza, care funcționeaza non-stop. In acest Centru au loc testari periodice pentru realizarea managementului unor situații de criza la nivelul intregii Alinațe, una din cele mai cunoscute sunt CMX-urile (Crisis Management Exercises).

Un alt punct important dezbatut in textul documentului de la Lisabona, precizeaza ca: " si atunci cand este vorba de finalul conflictului, comunitatea internationala trebuie sa ofere sprijin in continuare, sa creeze conditiile pentru o stabilitate durabila. NATO va fi pregatit si capabil sa contribuie la stabilizare si reconstructie, in stransa cooperare si consultare pe cat posibil cu alti actori internationali "

Concluzii

NATO este o alianta de succes, prin largirea si transformarea sa, ca raspuns la perpetua evolutie a realitatii socio-economice, Alianta participa la asigurarea securitatii si libertatii viitoarelor generatii ale comunitatii euro-atlantice, precum si la pacea si securitatea globala .

Capacitatea NATO de a raspunde la provocarile impuse de misiunile prezente si viitoare se sprijina pe posibilitatea de "a face" si, in acelasi timp, de "a transforma".

Provocarea critica pentru NATO consta, actualmente, in a transforma atat capabilitatile, cat si practicile proprii, adaptandu-le la mediul de securitate al secolului XXI.

Deciziile luate atat la Washington cat și la Lisabona au deschis noi oportunitați pentru membrii Alianței dar și pentru partenerii sai. Astfel, continuarea politicii usilor deschise, nu face altceva decat sa demonstreze faptul ca si pe viitor, NATO este pregatita sa primeasca noi membri in vederea mentinerii si sustinerii securitatii la nivel regional si global,

Concluzionand, NATO este un instrument excelent și foarte eficient de gestionarea crizelor, provocarile la adresa sa din ultimii 50 de ani s-au schimbat foarte mult, atat in substanța cat și in geografie.

Bibliografie:

1. FRUNZETTI, Teodor, ZODIANU, Vladimir, "Lumea 2005", Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2005
2. Manual NATO
3. MILCU, Marius, "Conflicte in grupuri și organizații", Editura Universitații Lucian Blaga, Sibiu, 2006
4. PASARE, Ionel Claudiu,Teza de doctorat: "Tendințe și perspective ale conceptelor de securitate ale NATO in plan regional și global",București, 2001
5. PETRESCU, Stan, "Apararea și securitatea europeana", Editura Militara București, București, 2006
6. www.blogosfera.md
7. www.mediafax.ro
8. https://www.nato.int