Actele Parlamentului - statutul deputatilor si al senatorilor

Parlamentul adopta: legi constitutionale, legi organice, legi ordinare, regulamente si motiunea de cenzura. In afara acestor acte, presedintii celor doua Camere au dreptul de a adopta, sau, dupa caz de a emite o serie de acte prin care se concretizeaza diferite atributii conferite acestora, indeosebi prin regulamente, respectiv: avize, rapoarte, decizii, adrese si hotarari. Actele juridice ce emana de la organele interne de lucru ale Camerelor sau de la organele de conducere ale acestora sunt fara indoiala manifestati de vointa ale unor subiecte de drept public savarsite in scopul de a da nastere unor efecte juridice, adica de a crea drepturi si obligatii.

Legea poate fi definita ca fiind actul juridic initiat potrivit Constitutiei si adoptat de cele doua Camere corespunzator procedurii legislative regulamentare, promulgat de Presedintele Romane si publicat in Monitorul Oficial.

Trasaturile legii ca act normativ sunt:

-este un act al Parlamentului adoptat de acesta potrivit unei proceduri solemne;

-contine reguli sau prescriptii de conduita sociala general-obligatorie si impersonale, a caror respectare este asigurata la nevoie prin forta de constrangere a statului;

-exprima vointa generala a unei colectivitati.

Profesorul Ioan Muraru defineste legea ca fiind actul juridic al Parlamentului, elaborat in conformitate cu Constitutia, potrivit unei proceduri prestabilite si care reglementeaza relatiile sociale cele mai generale si cele mai importante.

In raport de procedura initiativei legislative, a votarii, a obiectului reglementarii cat si al procedurii intrarii in vigoare, legile sunt: legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

O alta categorie de acte juridice emise de Camerele Parlamentului o constituie hotararile. Prin hotararile Parlamentului se aproba si regulamentele. Hotararile pot fi normative sau individuale. Este de domeniul hotararilor celor doua Camere, sa reglementeze activitatile interne ale acestora si sa produca efecte juridice interne.¹⁾

Intre legi si hotararile normative ale Parlamentului nu exista nici o asemanare, ci dimpotriva, deosebiri esentiale, astfel:

a)au o forta juridica inferioara legii;

b)nu parcurg toate fazele procedurii legislative;

c)nu sunt supuse procedurii promulgarii, nu fac obiectul verificarii

constitutionale a Curtii Constitutionale.

Conceptul de motiune. Categorii de motiuni.

Potrivit D.E.X. prin motiune se intelege o 'hotarare a unei adunari, aprobata prin vot, prin care aceasta isi exprima atitudinea, doleantele sau revendicarile in anumite probleme majore'.²⁾ Acest termen de motiune este in general utilizat la denumirea unor hotarari ale Parlamentului prin care se exprima atitudinea acestuia intr-o problema pusa pe ordinea de zi. Motiunea este adoptata doar ca instrument de exprimare a unei pozitii a Parlamentului sau a Camerelor. Ca atare, motiunile nu sunt susceptibile sa reglementeze relatii sociale, chiar circumstantiale la sfera de activitate interna a Camerelor sau a Parlamentului, pe cand prin hotarari este posibil acest lucru.

Spre deosebire de hotarari al caror obiect este divers, motiunile se adopta practic in trei situatii:

a)pentru exprimarea pozitiei Camerei cu privire la problema ce a facut obiectul unei interpelari (art. 111 al. 2 din Constitutie);

A se vedea Decizia nr. 45/1994 a Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial nr. 131/1994         

Institutul de lingvistica'Iorgu Iordan',DEX,Editia a II-a,Univers Enciclopedic,Bucuresti,1996,p.657

b)in legatura cu angajarea raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege (art. 113 al. 1 din Constitutie).

Constitutia si regulamentele Camerelor, fac referire la doua categorii de motiuni: motiunea simpla, reglementata de art. 111 al. 2 din Constitutie si motiunea de cenzura, prevazuta de art. 112 si la care face referire si art. 113 din Constitutie. Motiunea simpla este un act care exprima pozitia Camerei respective intr-o anumita problema de politica interna sau externa.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Motiunea se aproba cu votul majoritatii deputatilor prezenti. Este interesant de observat ca la Senat motiunile se adopta cu votul majoritatii senatorilor, ceea ce presupune o putere mai mare de reprezentare, data fiind ca este vorba de majoritatea din efectivul total al senatorilor.

Actele politice ale Parlamentului

Atat Camerele in mod separat,cat si Parlamentul ca reprezentant suprem al poporului roman au latitudinea sa stabileasca oportunitatea adoptarii si continutul actelor care au un caracter politic, neexprimand vointa juridica a forului legislativ.

Statutul deputatilor si al senatorilor

Mandatul reprezentativ, presupune ca in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului si nu al partidului din care fac parte. Intre mandatul parlamentar si mandatul de drept civil exista deosebiri fundamentale. Astfel, spre deosebire de mandatul civil, mandatul deputatilor si al senatorilor nu este constituit pe o baza contractuala, ci pe una electiva. Din caracterul reprezentativ al mandatului parlamentarilor decurge statutul de independenta al acestora iar independenta este atat de deplina incat poate fi reclamata chiar fata de propria formatiune politica. Altfel spus, in sistemul nostru parlamentar, deputatii si senatorii sunt independenti fata de partidele pe listele carora au candidat si fata de alegatori. Statutul de independenta capata conotatii ample daca il raportam la latitudinea deputatilor si senatorilor de a parasi partidul respectiv, si, mai ales, la dreptul acestora - confirmat printr-o decizie a Curtii Constitutionale - de a parasi grupul parlamentar si de a trece la alt grup. Aceasta rezulta cu prisosinta din art. 66 pct. 2 din Constitutie prin care se dispune: 'Orice mandat imperativ este nul', deci sunt interzise orice ingerinte in activitatea deputatilor si senatorilor care ar veni din partea alegatorilor, partidelor politice, autoritatilor statale sau organizatiilor neguvernamentale, aceasta fiind in acelasi sens cu instituirea protectiei si imunitatii parlamentarilor, prin Constitutie.

Durata mandatului parlamentar este de 4 ani.

In actualul sistem parlamentar, protectia speciala a deputatilor si senatorilor se realizeaza prin:

a)regimul de incompatibilitate;

b)imunitatea parlamentara si protectia parlamentarilor;

c)independenta opiniilor;

d)indemnizatia;

e)regimul disciplinar propriu.

a)Incompatibilitatea nu se confunda cu neeligibilitatea care inseamna lipsa vocatiei de a candida in alegerile parlamentare, a unei persoane care detine o anumita calitate sau functie publica. Astfel sunt neeligibili pentru ca le este interzisa asocierea in partide politice, magistratii, politistii, militarii, avocatii poporului si alte categorii prevazute de lege.

Spre deosebire de neeligibilitate, care impiedica depunerea candidaturii, categoria de incompatibilitate permite participarea la alegeri dar candidatul care a obtinut mandatul de deputat sau senator trebuie, sa opteze pentru demnitatea publica de parlamentar sau pentru functia incompatibila cu aceasta. Incompatibilitatea parlamentarului cu orice functie publica de autoritate are un rol sential in asigurarea indepedentei acestora in exercitarea mandatului incredintat de popor si totodata buna functionare a anumitor servicii publice care ar fi astfel periclitata daca functionarul public ar fi in acelasi timp si parlamentar. Asa cum am mai aratat socotim ca, execluderea de la incompatibilitatea parlamentara a calitatii de membru al Guvernului este discutabila, deoarece nu este normal ca raspunderea ministrului sa fie afectata de imunitatea si protectia specifica parlamentarului. Rolul parlamentarului, scopul acestuia, modul de exercitare a functiei parlamentare difera esential de functia de ministru, care are o competenta deosebita de a gestiona, probleme, fonduri si resurse de importanta nationala, inclusiv de a reglementa in domenii conferite de lege.

b)Imunitatea parlamentara si indepedenta opiniilor

Denumirea marginala a art. 69 din Constitutie, 'imunitatea parlamentara' o socotim si noi ca nefiind in concordanta cu continutul art. 69.

In art. 69 din Constitutie se dispune:'Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis in judecata, penala ori contraventionala fara incuviintarea Camerei din care face parte, dupa ascultarea sa. Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie. In caz de infractiune flagranta, deputatul sau senatorul, poate fi retinut si supus perchezitiei. Ministrul justitiei va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.'

Din continutul acestui articol rezulta urmatoarele:

-art. 69 se refera numai la raspunderea penala si contraventionala, nu si la celelalte forme ale raspunderii juridice: civile, administrative etc.;

-art. 69 nu exonereaza pe parlamentar de raspunderea penala sau contraventionala;

-art. 69 instituie de fapt o procedura speciala de cercetare, arestare, urmarire penala, contraventionala pentru a-l proteja pe parlamentar de sicane, influente, santaj etc.;

-dupa expirarea mandatului de parlamentar, acesta poate fi tras la raspundere penala sau contraventionala, in cazul cand nu s-a aprobat aceasta in timpul mandatului.

Din cele de mai sus rezulta ca, art. 69 din Constitutie putea fi denumit 'protectia si independenta parlamentara' pentru ca acesta pare a fi scopul dispozitiilor in cauza.

Art. 70 din Constitutie denumit 'independenta opiniilor' dispune 'Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitiul mandatului'. Din continutul acestui articol rezulta o adevarata imunitate a parlamentarului, care este exonerat de orice raspundere juridica numai pentru 'voturile si opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului'.

Numai sub acest aspect credem ca putem vorbi de o imunitate parlamentara, dar limitata numai la raspunderea juridica pentru voturile si opiniile exprimate in exercitarea mandatului. De asemenea socotim sa in sintagma 'opinii politice' nu isi are locul insultele, calomniile sau injuriile.In art.        din Constitutia Germaniei se dispune: 'Un deputat nu poate fi urmarit in nici un moment, judiciar sau disciplinar, din cauza votului lui sau a unei declaratii pe care a facut-o in Bundestag sau intr-una din Comisiile sale sau sa fie tras la raspundere in alt mod in afara Bundestagului. Acesta nu se aplica pentru injuriile defaimatoare.'

c)Raspunderea disciplinara a deputatilor si senatorilor

In Regulamentele celor doua camere sunt prevazute norme privind raspunderea disciplinara a parlamentarilor inclusiv sanctiunile ce li se pot aplica.

Abaterile de la disciplina Regulamentelor celor doua Camere atrag urmatoarele sanctiuni disciplinare:

a)avertismentul;

b)chemarea la ordine;

c)retragerea cuvantului;

d)inlaturarea din sala de sedinta;

e)interzicerea participarii la lucrarile Camerei (pana la 15 zile) sau

Senatului (pana la 30 zile).

De mentionat ca asa cum am aratat, raspunderea disciplinara a parlamentului nu poate fi angajata alaturi de alte forme ale raspunderii juridice pentru 'voturile si opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului'.

d)Indemnizatia

Parlamentarii primesc o anumita indemnizatie lunara, precum si alte drepturi aferente sau facilitati care au scopul sa le asigure indepedenta financiara. Cuantumul indemnizatiei si celelalte drepturi se stabilesc prin lege.

In afara indemnizatiei deputatii si senatorii beneficiaza de dreptul la concedii de odihna pe durata vacantelor parlamentare ca si la concedii de boala sau pentru interese personale (cel mult 8 zile in timpul unei sesiuni).