Statutul deputatilor si senatorilor

Mandatul parlamentar ia nastere din momentul proclamarii rezultatelor alegerii, iar dreptul deputatului si senatorului de a-l exercita incepe la data intrunirii legale a Camerei respective, cu conditia validarii. Validarea confirma, retroactiv, legalitatea alegerilor. Calitatea de deputat sau senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou alese, iar Constitutia prevede si alte cazuri de incetare a mandatului parlamentar, conform art. 70 alin.2, cum ar fi: demisie, pierderea drepturilor electorale, incompatibilitate, deces. Deputatii si senatorii pot demisiona prin cerere scrisa adresata presedintelui Camerei respective. Pierderea drepturilor electorale este o consecinta a condamnarii deputatului sau senatorului printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva prin care Parlamentarul este privat de acest drept.

Parlamentarii care sunt membri ai unui partid declarat neconstitutional sau care se dizolva, isi pot desfasura in continuare activitatea ca parlamentari independenti, daca nu prefera sa demisioneze.

Mandatul deputatilor este protejat printr-o serie de masuri care sa le garanteze o deplina libertate de actiune in exercitarea mandatului cu care au fost investiti de alegatori. Aceste masuri ii feresc de ingerinte posibile, de agresiuni, amenintari, intimidari din partea puterii executive ori judecatoresti, chiar din partea alegatorilor, a partidelor politice, ori a altor organisme guvernamentale si neguvernamentale.

Sunt folosite trei categorii de protectii ale mandatului parlamentar: a) incompatibilitatile; b) imunitatile parlamentare; c) indemnizatia. Protectia speciala a deputatilor si senatorilor se realizeaza prin: regimul de incompatibilitate; imunitate parlamentara; independenta opiniilor; indemnizatia (la care pot fi adaugate si alte drepturi in vederea facilitarii exercitarii mandatului, prin regulament sau lege speciala).

Incompatibilitatile nu se confunda cu neeligibilitatea, care inseamna lipsa vocatiei de a candida in alegerile parlamentare a unei persoane care detine o anumita calitate sau functie publica. Sunt neeligibili, pentru ca le este interzisa asocierea in partide politice: judecatorii Curtii Constitutionale, Avocatii Poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica. Spre deosebire de neeligibilitate, care impiedica depunerea candidaturii, categoria de incompatibilitate permite participarea la alegeri, dar candidatul care a obtinut mandatul de deputat sau senator trebuie sa opteze pentru demnitatea publica de parlamentar sau pentru functia incompatibila cu aceasta. Rolul regimului de incompatibilitate este de a asigura independenta parlamentarilor in exercitarea mandatului incredintat de electorat. Potrivit celor doua regulamente ale Camerelor, calitatea de deputat sau senator este incompatibila cu functia de Presedinte al Romaniei.

Imunitatea parlamentara este reglementata de art. 72 din Constitutie si dezvoltata de regulamentele celor doua Camere. Ea reprezinta o protectie impotriva oricaror incercari ale puterii executive sau judecatoresti de a-i intimida, ameninta, sanctiona pentru modul in care isi exercita mandatul.

In caz de infractiune flagranta, deputatul sau senatorul poate fi retinut si supus perchezitiei. Ministrul justitiei va informa neintarziat, in acest caz, pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. Daca nu exista temei pentru retinere, Camera sesizata va dispune imediat revocarea acestei masuri. Numai Curtea Suprema de Justitie, careia ii revine competenta de judecata, va stabili vinovatia sau nevinovatia parlamentarului in cauza.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

In Institutiile lui Gaius se arata ca o obligatie verbis se incheia solemn printr-o intrebare si un raspuns precum: - 'Fagaduiesti tu solemn ca vei da?' (Dari spondes) -'Fagaduiesc solemn!' (Spondeo); -'Vei da?' -'Voi da! -'Promiti?' -'Promit! -'Te legi?' -'Ma leg! -'Promiti cu buna credinta?' -'Promit cu buna credinta! -'Vei face?' - 'Voi face!'²⁾ .

In limba latina, spondeo, respondeo, sponsum, sponsa, sponsio, inseamna a promite, a se obliga fata de zei.³⁾

De fapt, termenul 'responsabilitate' include doua cuvinte latine: verbul 'spondeo', care inseamna a promite solemn, a garanta, a raspunde pentru cineva si substantivul 'res', care inseamna lucru, motiv, cauza, realitate, afacere, chestiune, interes, avantaj etc.⁴⁾

Desprindem de aici concluzia ca notiunea de responsabilitate juridica inseamna legatura stabilita printr-o promisiune solemna sau prin lege, sa faca sau sa nu faca ceva, ori sa suporte ceva intr-o afacere, chestiune, lucrare, realitate etc., ca urmare a incalcarii unor obligatii anterioare.

In literatura de specialitate, opiniile cu privire la responsabilitatea juridica sunt diferite. Alessandra Levi arata ca responsabilitatea juridica nu este altceva decat _____ _______ ______ ____________

Henry Lalou La responsabilite civile, Dalloz, Paris-1928,pag. 13. Astfel, Henry Lalou a legat ideea de 'responsabilitate' de cea de 'obligatie', care rezulta dintr-o incalcare a legii, ca urmare a savarsirii unui delict sau cvasidelict, tratand numai una din formele responsabilitatii juridice, respectiv responsabilitatea civila.

Gaius, Institutiunile(sub redactia lui Aurel N.Popescu) Editura Academia Romana, Bucuresti-1982, pag. 220

Gaius, op. cit. pag. 220, nota 45

In Larousse de la langue Francaise 'Lexis', 1979, pag. 1692, se arata :Cuvantul responsabil vine de la 'responsus', constructie ce pleaca de la 'respondere', introducerea sa in limba franceza se situeaza catre anii 1100, cuvantul 'responsabilitate' nu este introdus decat dupa anul 1783 si inseamna obligatia de a repara.

obligatia subiectului de a indeplini o datorie (o obligatie) care inlocuieste o obligatie anterioara ce nu a fost indeplinita¹⁾.

Decenciere-Ferrandiere arata ca 'responsabilitatea poate fi definita ca un ansamblu de obligatii care se nasc in sarcina unui subiect din cauza faptului, actiunii sau omisiunii celui caruia ii este imputabil. Cand aceste obligatii sunt sanctionate prin dreptul existent pozitiv, responsabilitatea este  juridica iar in celelalte cazuri responsabilitatea este numai morala'.²⁾Intr-o alta opinie, responsabilitatea ar fi un raport juridic de constrangere avand ca obiect sanctiunea juridica.³⁾

Dupa alti autori, responsabilitatea este o forma de reactie sociala, de represiune venind din partea societatii pentru unele actiuni reprobabile imputabile persoanei. Bineinteles, este vorba de o reactie institutionalizata si organizata numai de o lege in limitele si pentru faptele sau actele prevazute de lege.⁴⁾

De asemenea, in opinia majoritara a autorilor romani, 'responsabilitatea' este definita prin intermediul categoriei de 'obligatie', respectiv obligatia de a suporta o privatiune ori de a repara un prejudiciu.⁵⁾

Astfel, prof. I. Oancea, priveste responsabilitatea penala in sensul de obligatie a celui care a savarsit o fapta ilicita de a suporta sanctiunea juridica, precum si ca pe un raport juridic, fara a opera o distinctie intre elementele de continut ale acestuia si norma juridica insesi.⁶⁾ I. Iovanas, intelege responsabilitatea juridica, ca 'o expresie a condamnarii de catre stat a unei conduite ilicite care consta intr-o obligatie de a suporta o privatiune.'⁷⁾

Alessandra Levi, Teoria generale del diritto, Padova, Cedam-1967, pag. 389

Andre Decenciere-Ferrandiere, La responsabilite des Etats a raison des dommages subis pas des etrangers, Paris, Rousseau, 1925, pag. 11

Gheorghe Babos, Teoria Generala a Statului si Dreptului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti-1983, pag. 264

Sofia Popescu, Fundamentul responsabilitatii juridice, referat prezentat la a X-a editie a zilelor juridice romano-franceze din 05.06.1996

Prof. Antonie Iorgovan, Drept administrativ. Tratat elementar, Editura Proarcadia - 1993, pag. 175, Raspunderea presupune o raportare Cetatii prin 'autoritatile sale la agentul actiunii sociale'(in speta a Parlamentului fata de Guvern) pe cand responsabilitatea ne apare ca o raportare activa  a 'agentului actiunii sociale' fata de Cetate,fata de regulile si autoritatile acesteia(in speta Guvernul fata de Parlament). Aceasta subtila distinctie din filozofia dreptului ultimelor decenii este reflectata si de Constitutie,care,nu intamplator,in art.108,se refera la 'Raspunderea membrilor Guvernului',adica la tragerea la raspundere politica si penala a acestora pentru fapele ilicite savarsite ca membri ai Guvernului,iar in art.113 se refera la 'Angajarea raspunderii Guvernului', adica la manifestarea de catre Guvern a spiritului sau de responsabilitate. In prima situatie,Guvernului,in ansamblu si fiecarui membru in parte,i se aduc acuzatii de ordin politic sau penal, pe cand in a doua situatie se poate spune ca Guvernul este cel care cere sa i se aduca acuzatii, iar daca acestea nu exista sau cei care le aduc nu obtin adeziunea majoritatii parlamentarilor(adica motiunea de cenzura este respinsa)atunci,sa-i fie aprobate de catre Parlament cele solicitate(un program,o declaratie politica generala, un proiect de lege, dupa caz)arata dl. Prof.univ. dr. A. Iorgovan in Tratat de Drept Administrativ, Editura Nemira, Bucuresti-1996, pag. 501.

A se vedea prof. I.Oancea, Notiunea raspunderii penale. Analele Universitatii Bucuresti, seria Stiinte Sociale si Juridice nr.  6/1959, pag. 133

I. Iovanas, Consideratii teoretice cu privire la raspunderea administrativa in dreptul R.S.R., Teza de doctorat, Cluj - 1968,pag. 49

Alti autori apeleaza pentru definirea raspunderii juridice la categoria de situatie juridica.¹⁾ Este de observat ca, definitiile expuse au o trasatura comuna in sensul ca toate considera responsabilitatea ca o obligatie de suportare a unei sanctiuni juridice, ceea ce este discutabil; dupa parerea noastra sanctiunea nu reprezinta decat un instrument de realizare a responsabilitatii juridice.²⁾

Tot in sensul de mai sus, al depasirii conceptiei potrivit careia responsabilitatea juridica constituie doar o obligatie de suportare a unei sanctiuni juridice, este si parerea prof. Mircea Costin, care sustine ca responsabilitatea juridica isi are temeiul in faptul ilicit si reprezinta un complex de drepturi si obligatii care formeaza un raport de constrangere, ce apare intre Stat ca unicul subiect activ si autorul faptei ilicite, ca subiect pasiv.³⁾

Desi constituie un progres fata de celelalte definitii, nu putem trece cu vederea unele imprecizii, in sensul ca nu face distinctie intre responsabilitate, raspundere si constrangere, responsabilitatea fiind redusa la raportul juridic de constrangere, or dupa cum vom incerca sa demonstram, intre acestea exista deosebiri de esenta. De asemena, este discutabila reducerea responsabilitatii numai la autorul faptei ilicite.

Intr-un dictionar francez de drept, Max Legrand trateaza responsabilitatea juridica sub trei forme:

-responsabilitatea penala care este definita ca o institutie juridica guvernata de mai multe principii⁴⁾;

-responsabilitatea civila pe care o defineste ca o obligatie ce ne este impusa de lege, de a raspunde de pagubele pe care noi le-am cauzat;

-responsabilitatea functionarilor publici si ministeriali definita ca fiind responsabilitatea civila speciala a acestora.⁵⁾

Indiferent de unele neclaritati, retinem ca autorul se refera nu la o simpla obligatie ci la o institutie juridica guvernata de mai multe principii⁶⁾

Analizand diferitele forme ale responsabilitatii juridice din toate domeniile dreptului, ajungem la constatarea ca responsabilitatea juridica reprezinte mai mult _____ _______ ______ ____________

I.Gliga,Consideratii cu privire la definirea raspunderii juridice in S.U.A., Babes Bolyai, Cluj- 1970, pag. 100

A se vedea si dr. Lidia Barac, Cateva consideratii cu privire la definirea raspunderii juridice, Revista Dreptul nr. 4/1994, pag. Indemnizatia si alte drepturi aferente parlamentarilor au drept scop sa le asigure independenta financiara. Aceasta se suspenda pe durata excluderii temporare a deputatului sau senatorului de la un anumit numar de sedinte ale camerei respective.

Raspunderea disciplinara a deputatilor si senatorilor - in Regulamentul fiecarei Camere sunt prevazute norme privind raspunderea disciplinara a parlamentarilor, inclusiv sanctiunile ce li se pot aplica. Abaterile de la Regulamentul Camerei Deputatilor atrag o serie de sanctiuni, dupa cum urmeaza: a) avertismentul; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvantului; d) eliminarea din sala de sedinte; e) interzicerea participarii la lucrarile Camerei pe timp de maximum 15 zile; f) excluderea temporara.

Aplicarea masurii disciplinare de excludere temporara are urmatoarele consecinte: suspendarea indemnizatiei lunare pe timpul excluderii; suspendarea drepturilor ce tin de calitatea de deputat, cu exceptia imunitatii; interzicerea participarii la lucrarile Camerei si ale comisiilor; interzicerea accesului in localul Camerei Deputatilor.

Incalcarea dispozitiilor obligatorii privind indatoririle senatorului, prevazute in Constitutia si in Regulamentul Senatului, incalcarea juramantului de credinta, exercitarea abuziva a mandatului de senator, comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar sau a altui demnitar in sedintele in plen, de comisii sau de birou, ori in afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator, constituie abatere de la deontologia parlamentara si se sanctioneaza cu: atentionare, chemare la ordine, retragerea cuvantului, indepartarea din sala pe durata sedintei; averstismentul public - scris; interzicerea de a participa la lucrarile Senatului pe o perioada de maximum 30 de zile calendaristice.