Consiliul european - functiile Consiliului European

1. Infiintarea si functionarea Consiliului European

Consiliul European nu era prevazut initial de tratatele constitutive, fiind creat la sugestia presedintelui francez Valéry Giscard d'Estaing in decembrie 1974, cand s-a decis intrunirea regulata a sefilor de stat sau de guvern ai tarilor membre.

A fost recunoscut prin Actul Unic European, iar ulterior a fost reglementat de art. 4 TUE. Consiliul European este o institutie a Uniunii Europene, compusa din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre si presedintele Comisiei. Ei sunt asistati de ministrii de externe si de un membru al Comisiei.

Astazi, se reuneste la Bruxelles de 4 ori pe an, sub presedintia sefului de stat sau de guvern al statului ce detine presedintia Consiliului. Sunt posibile si sesiuni extraordinare. Sedintele sunt pregatite de Consiliul "Afaceri generale si relatii externe", care stabileste si ordinea de zi.

Consiliul European se intruneste pe durata a 2 zile. In ziua intai reuniunea e limitata la sefii de stat sau de guvern, impreuna cu presedintele Comisiei, care discuta mai ales chestiuni de actualitate din viata Uniunii. A doua zi sunt tratate de obicei chestiuni de politica externa si se pun la punct concluziile sedintei. Programul e suplu si lasa loc unor reuniuni informale bilaterale sau multilaterale.

In seara primei zile se intalnesc intr-un cadru informal doar sefii de stat sau de guvern, impreuna cu presedintele Comisiei. Ei pot discuta in deplina confidentialitate, pentru ca nu sunt prezenti nici ministrii de externe, nici alti functionari. Intr-o alta sala, ministrii de externe dezbat subiecte de actualitate si pregatesc declaratiile din materia PESC.

La reuniunile Consiliului European participa si presedintele Parlamentului, dar numai la deschiderea lucrarilor. Dupa un schimb de vederi pe marginea principalelor subiecte ale ordinii de zi, el paraseste sedinta.

Presedintia vegheaza la buna desfasurare a dezbaterilor si ia toate masurile necesare pentru folosirea optima a timpului disponibil, stabilirea ordinii in care se abordeaza punctele de pe agenda de lucru etc. Hotararile se iau in unanimitate. Nu se voteaza decat cu totul exceptional, intrucat in practica discutiile se prelungesc pana la ajungerea la consens.

Concluziile sunt pregatite de Secretariatul General al Consiliului UE impreuna cu presedintia si cuprind orientarile politice, hotararile adoptate, declaratii, precum si pasii concreti pe care trebuie sa-i intreprinda institutiile comunitare pentru ducerea la indeplinire a celor stabilite la sedinta Consiliului European.

2. Functiile Consiliului European

Consiliul European impulsioneaza dezvoltarea Uniunii si stabileste orientarile politice generale (art. 4 alin. 1 TUE). Are in competenta orice problema din sfera de activitate a Uniunii, deliberand asupra subiectelor comunitare, a celor ce tin de cooperarea politica sau asupra oricarei chestiuni de interes comun. Indeplineste trei functii principale:

Actioneaza ca un arhitect constitutional al Uniunii. Astfel, Consiliul European este cel care a decis unele aspecte capitale ale dezvoltarii constructiei europene, cum ar fi extinderile, revizuirea tratatelor concretizata apoi prin Actul Unic European, uniunea economica si monetara, uniunea politica etc.

Adopta orientarile generale ale politicii economice, sociale si a celei externe a Uniunii, emite declaratii pe marginea unor subiecte sensibile. Stabileste viitoarea agenda de lucru a Uniunii si determina evolutia politicilor acesteia.

Ia decizii, rezolvand probleme din sfera comunitara si din pilonii 2 si 3. Functioneaza ca un for "de apel" in dosarele comunitare controversate, ce n-au putut fi rezolvate in Consiliu.

Consiliul European nu adopta acte juridice cu efect coercitiv, nici atunci cand solutioneaza chestiuni comunitare, ci doar decizii politice, trasand institutiilor comunitare sarcina de a le pune in practica, prin adoptarea instrumentelor juridice (actelor juridice) corespunzatoare.

Ca o apreciere de ansamblu, putem spune ca, pe de o parte, Consiliul European a avut un rol insemnat in progresul Comunitatii. Marile decizii curajoase in privinta integrarii sau a extinderii ar fi fost greu de luat la alt nivel, pentru ca ar fi aparut semne de intrebare fata de legitimitatea acestora. Pe de alta parte, a modificat echilibrul institutional in favoarea factorului interguvernamental, afectand puterea de initiativa a Comisiei. In alta ordine de idei, un pericol pentru eficienta lucrarilor sale il reprezinta tendinta manifestata in ultimii ani de aglomerare cu probleme relativ minore, ramase nerezolvate in Coreper si Consiliu.