Conventie de punere in aplicare a acordului schengen caas

CONVENTIE DE PUNERE IN APLICARE A ACORDULUI SCHENGEN CAAS

DOMENIILE CUPRINSE IN CAAS

FRONTIERELE INTERNE ȘI CIRCULAȚIA PERSOANELOR

VIZELE

RASPUNDEREA REZOLVARII CERERILOR DE AZIL

COOPERAREA POLIȚIENEASCA

ASISTENȚA RECIPROCA IN MATERIE PENALA

SUBSTANȚE NARCOTICE

ARME DE FOC ȘI MUNIȚII

SISTEMUL DE INFORMAȚII SCHENGEN

TRANSPORTUL ȘI CIRCULAȚIA MARFURILOR

PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

DIN 14 IUNIE 1985

intre guvernele statelor din Uniunea Economica Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune

REGATUL BELGIEI, REPUBLICA FEDERALA GERMANIA, REPUBLICA FRANCEZA, MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI și REGATUL ȚARILOR DE JOS, denumite in continuare 'parțile contractante',

IN TEMEIUL Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele lor comune,

DECISE sa aduca la indeplinire hotararea exprimata in acest acord de a elimina controalele la frontierele lor comune asupra circulației persoanelor și de a facilita transportul și circulația marfurilor la aceste frontiere,

INTRUCAT Tratatul de instituire a Comunitaților Europene, completat de Actul Unic European, prevede ca piața interna trebuie sa cuprinda un spațiu fara frontiere interne,

INTRUCAT scopul urmarit de parțile contractante este in conformitate cu acest obiectiv, fara a aduce atingere masurilor care urmeaza sa fie adoptate in vederea aplicarii dispozițiilor tratatului,

INTRUCAT aducerea la indeplinire a acestei hotarari necesita o serie de acțiuni și o cooperare stransa intre parțile contractante,

CONVIN URMATOARELE:

TITLUL I

DEFINIȚII

Articolul 1

In ințelesul prezentei convenții:

frontiere interne : reprezinta frontierele terestre comune ale parților contractante, aeroporturile acestora pentru curse interne și porturile acestora pentru legaturi regulate de transport exclusiv din și spre alte porturi aflate pe teritoriul parților contractante, fara nici o escala in porturi aflate in afara acestor teritorii;

frontiere externe : reprezinta frontierele terestre și maritime ale parților contractante, aeroporturile și porturile acestora, cu condiția ca acestea sa nu constituie frontiere interne;

zbor intern : reprezinta orice zbor spre sau dinspre teritoriul parților contractante, fara aterizare pe teritoriul unui stat terț;

stat terț : reprezinta orice stat, cu excepția parților contractante;

strain : reprezinta orice persoana, cu excepția resortisanților dintr-un stat membru al Comunitaților Europene;

strain in legatura cu care exista o alertare pentru a i se refuza intrarea : reprezinta un strain impotriva caruia s-a introdus o alertare in Sistemul de Informații Schengen in conformitate cu articolul 96, pentru a se refuza intrarea acestei persoane;

punct de trecere a frontierei : reprezinta orice punct de trecere autorizat de autoritațile competente pentru traversarea frontierelor externe;

control la frontiera : reprezinta orice control efectuat ca raspuns exclusiv la intenția de traversare a frontierei, indiferent de orice alte considerente;

transportator : reprezinta orice persoana fizica sau juridica a carei ocupație este de a furniza servicii de transport aerian, maritim sau terestru pentru calatori;

permis de ședere : reprezinta orice autorizație de orice tip eliberata de o parte contractanta prin care se acorda dreptul de ședere pe teritoriul sau. Aceasta definiție nu include permisiunea de ședere temporara pe teritoriul unei parți contractante pe durata soluționarii unei cereri de azil sau pentru eliberarea unui permis de ședere;

cerere de azil : reprezinta orice cerere prezentata in scris, oral sau in alt mod de catre un strain la frontiera externa sau pe teritoriul unei parți contractante pentru obținerea recunoașterii calitații de refugiat in conformitate cu Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificata și completata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, și pentru obținerea in consecința a dreptului de ședere;

solicitant de azil : reprezinta orice strain care a depus o cerere de azil in ințelesul prezentei convenții și in legatura cu care nu s-a adoptat inca o decizie finala;

soluționarea cererilor de azil : reprezinta ansamblul procedurilor de examinare și adoptare a unei decizii privind cererile de azil, inclusiv masurile intreprinse in conformitate cu decizia finala cu privire la o astfel de cerere, cu excepția hotararii adoptate de partea contractanta responsabila cu rezolvarea cererilor de azil in conformitate cu prezenta convenție.

TITLUL II

ELIMINAREA CONTROALELOR LA FRONTIERELE INTERNE ȘI CIRCULAȚIA PERSOANELOR

CAPITOLUL 1

TRAVERSAREA FRONTIERELOR INTERNE

Articolul 2

(1) Frontierele interne pot fi traversate in orice punct, fara efectuarea unui control al persoanelor.

(2) In cazul in care insa rațiuni de ordine publica sau de securitate naționala o impun, o parte contractanta poate hotari, dupa consultarea celorlalte parți contractante, sa instituie controale la frontierele naționale pentru o perioada limitata, in funcție de situația aparuta. Daca rațiuni de ordine publica sau securitate naționala impun acțiuni imediate, partea contractanta respectiva adopta masurile necesare și informeaza celelalte parți contractante despre acest lucru cat mai curand posibil.

(3) Eliminarea controalelor efectuate asupra persoanelor la frontierele interne nu aduce atingere dispozițiilor articolului 22 sau exercitarii prerogativelor poliției de menținere a ordinii pe intreg teritoriul unei parți contractante de catre autoritațile competente, conform legislației respectivei parți contractante, sau cerinței de a deține, a avea asupra sa și a prezenta permisele și documentele prevazute in legislația respectivei parți contractante.

(4) Controlul marfurilor se efectueaza in conformitate cu dispozițiile corespunzatoare din prezenta convenție.

CAPITOLUL 2

TRAVERSAREA FRONTIERELOR EXTERNE

Articolul 3

(1) Frontierele externe pot fi in principiu traversate numai prin punctele de trecere a frontierei, intre orele stabilite in acest scop Dispoziții mai amanunțite, exceptari și reglementari cu privire la traficul local de frontiera, precum și normele care reglementeaza categoriile speciale de trafic maritim, cum ar fi croazierele de placere și pescuitul de coasta, se vor adopta de catre Comitetul executiv.

(2) Parțile contractante se obliga sa impuna sancțiuni pentru traversarea neautorizata a frontierelor externe prin alte locuri decat punctele de trecere sau in afara orelor fixate in acest scop.

Articolul 4

(1) Parțile contractante iau masuri ca, incepand cu anul 1993, pasagerii zborurilor din state terțe care se transfera pe zboruri interne și bagajele de mana sa fie supuși(se) unui control la intrare, pe aeroportul de sosire a avionului care a efectuat zborul extern. Pasagerii de pe zborurile interne care se transfera pe curse aeriene cu destinația spre state terțe și bagajele de mana sunt supuși(se) unui control la plecare pe aeroportul unde are loc plecarea zborului extern.

(2) Parțile contractante adopta masurile necesare pentru a asigura efectuarea controalelor in conformitate cu alineatul (1).

(3) Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu afecteaza controlul bagajelor inregistrate; acest control se efectueaza fie la aeroportul de destinație finala, fie la aeroportul unde are loc plecarea inițiala.

(4) Pana la data prevazuta la alineatul (1), prin derogare de la definiția frontierelor interne, aeroporturile se considera frontiere externe pentru zborurile interne.

Articolul 5

(1) Pentru șederi care nu depașesc trei luni, se poate acorda permisiunea de intrare pe teritoriul parților contractante strainilor care indeplinesc urmatoarele condiții:

(a) poseda un document sau documente valabile, dupa cum sunt acestea definite de Comitetul executiv, care ii autorizeaza sa traverseze frontiera;

(b) poseda o viza valabila, daca este necesar;

(c) prezinta, dupa caz, documente care justifica scopul și condițiile șederii lor și care confirma existența unor mijloace suficiente de subzistența, atat pentru perioada șederii, cat și pentru intoarcerea in țara de origine sau pentru tranzitul intr-un stat terț in care exista siguranța ca vor fi admiși, sau sunt in masura sa dețina astfel de mijloace pe cale legala;

(d) nu sunt incluși in categoria persoanelor impotriva carora exista o alertare cu scopul de a le fi refuzata intrarea;

(e) nu sunt considerați a reprezenta un pericol pentru ordinea publica, securitatea naționala sau relațiile internaționale ale uneia din parțile contractante.

(2) Se refuza intrarea pe teritoriul parților contractante a unui strain care nu indeplinește toate condițiile de mai sus, cu excepția cazului in care o parte contractanta considera ca este necesar sa faca o excepție de la respectivul principiu din motive umanitare, de interes național sau in virtutea obligațiilor sale internaționale. In astfel de cazuri, autorizarea de intrare se limiteaza la teritoriul respectivei parți contractante, care trebuie sa informeze celelalte parți contractante in consecința.

Aceste norme nu vor impiedica aplicarea dispozițiilor speciale privind dreptul de azil sau a dispozițiilor prevazute la articolul 18.

(3) Strainilor care poseda permise de ședere sau vize de intoarcere eliberate de catre una dintre parțile contractante sau, dupa cum este cazul, ambele documente, le este permisa intrarea pe un teritoriu in scop de tranzit, cu condiția ca numele lor sa nu figureze pe lista alertarilor pe plan național ale parții contractante ale carei frontiere externe incearca sa le traverseze.

Articolul 6

(1) Circulația transfrontaliera la frontierele externe este supusa controlului de catre autoritațile competente. Controalele se efectueaza pentru teritoriile parților contractante, in conformitate cu principii uniforme, in cadrul competențelor naționale și a legislației interne și ținand seama de interesele parților contractante.

(2) Principiile uniforme menționate la alineatul (1) sunt urmatoarele:

(a) controalele la care sunt supuse persoanele includ nu numai verificarea documentelor de calatorie și a celorlalte condiții de intrare, ședere, munca și ieșire, dar și controale in vederea descoperirii și prevenirii amenințarilor la adresa securitații naționale și a ordinii publice a parților contractante. Acest control include și vehiculele și obiectele aflate in posesia persoanelor care traverseaza frontiera. El se efectueaza de catre fiecare parte contractanta in conformitate cu legislația sa interna, in special atunci cand controlul include și percheziții;

(b) toate persoanele sunt supuse cel puțin unui astfel de control pentru stabilirea identitații in temeiul prezentarii documentelor lor de calatorie;

(c) la intrare, strainii vor fi supuși unui control amanunțit, dupa cum se prevede la litera (a);

(d) la ieșire, controalele se vor efectua in funcție de interesul tuturor parților contractante, conform legislației privind regimul strainilor, pentru a se descoperi și preveni riscurile la adresa securitații naționale și ordinii publice ale parților contractante. Strainii sunt supuși in mod obligatoriu acestor controale;

(e) daca anumite circumstanțe impiedica efectuarea acestor controale, este necesar sa se stabileasca prioritațile. In acest caz, controalele la intrare au, de regula, prioritate asupra controalelor la ieșire.

(3) Autoritațile competente folosesc unitați mobile pentru supravegherea frontierelor externe intre punctele de trecere; același lucru este valabil și pentru punctele de trecere a frontierei in afara orelor obișnuite de program. Aceasta supraveghere se efectueaza astfel incat sa ii descurajeze pe cei care au intenția sa ocoleasca controlul la punctele de trecere. Procedurile de supraveghere se stabilesc, dupa cum este cazul, de Comitetul executiv.

(4) Parțile contractante se angajeaza sa desfașoare personal calificat corespunzator in numar suficient pentru efectuarea controalelor și a supravegherii de-a lungul frontierelor externe.

(5) Aceeași exigența a controlului se asigura și la frontierele externe.

Articolul 7

Parțile contractante iși acorda reciproc asistența și promoveaza o cooperare stransa și constanta in scopul aplicarii eficiente a acestor controale și a supravegherii. In mod deosebit, ele fac schimb de informații relevante, importante, cu excepția datelor cu caracter personal, daca nu se prevede altfel in prezenta convenție. In masura posibilului, ele armonizeaza instrucțiunile date autoritaților responsabile pentru efectuarea controalelor și asigura o pregatire de baza uniforma, precum și perfecționarea pregatirii funcționarilor care deservesc punctele de control. Aceasta cooperare poate lua forma schimbului de ofițeri de legatura.

Articolul 8

Comitetul executiv adopta deciziile necesare privind metodele practice de efectuare a controalelor și de supraveghere a frontierelor.

CAPITOLUL 3

VIZELE

Secțiunea 1

Vizele de ședere pe termen scurt

Articolul 9

(1) Parțile contractante se angajeaza sa adopte o politica comuna privind circulația persoanelor și in special aranjamentele privind regimul de vize. Ele se vor ajuta reciproc in acest scop. Parțile contractante se angajeaza sa realizeze, de comun acord, armonizarea politicilor lor referitoare la vize.

(2) Regimul vizelor fața de state terțe ai caror resortisanți se supun regimului vizelor comun tuturor parților contractante la data semnarii prezentei convenții sau la o data ulterioara poate fi modificat numai cu acordul comun al tuturor parților contractante. O parte contractanta poate, in cazuri excepționale, sa deroge de la regimul comun de vize in legatura cu un stat terț atunci cand rațiuni imperative de politica naționala impun adoptarea urgenta a unei decizii. Ea se consulta mai intai cu celelalte parți contractante și, in elaborarea deciziei sale, ține seama de interesele acestora și de consecințele respectivei decizii.

Articolul 10

(1) Se introduce o viza uniforma pentru ansamblul teritoriului parților contractante. Aceasta viza, a carei perioada de valabilitate se stabilește la articolul 11, poate fi eliberata pentru vizite care nu depașesc trei luni.

(2) Pana la introducerea unei astfel de vize, parțile contractante recunosc vizele naționale, cu condiția ca acestea sa fie eliberate in conformitate cu condițiile și criteriile comune stabilite in contextul dispozițiilor relevante din acest capitol.

(3) Prin derogare de la alineatele (1) și (2), fiecare parte contractanta iși rezerva dreptul de a limita valabilitatea teritoriala a vizei, in conformitate cu masurile comune stabilite in contextul dispozițiilor relevante din acest capitol.

Articolul 11

(1) Viza prevazuta la articolul 10 poate fi:

(a) o viza de calatorie valabila pentru una sau mai multe intrari, cu condiția ca nici durata unei vizite fara intrerupere și nici durata totala a unor vizite succesive sa nu depașeasca trei luni intr-o perioada de jumatate de an de la data primei intrari;

(b) o viza de tranzit care-i permite posesorului sa traverseze teritoriile parților contractante o data, de doua ori sau, in mod excepțional, de mai multe ori in drumul spre teritoriul unui stat terț, cu condiția ca nici o perioada de tranzit sa nu depașeasca cinci zile.

(2) Dispozițiile alineatului (1) nu vor impiedica nici o parte contractanta sa elibereze o noua viza, a carei valabilitate este limitata la propriul teritoriu in jumatatea de an menționata, daca este necesar.

Articolul 12

(1) Viza uniforma prevazuta la articolul 10 alineatul (1) se elibereaza de catre autoritațile diplomatice și consulare ale parților contractante și, dupa caz, de catre autoritațile parților contractante desemnate la articolul 17.

(2) Partea contractanta care are raspunderea eliberarii unei astfel de vize este in principiu cea a destinației principale. Daca nu se poate stabili care este aceasta, viza se elibereaza in principiu de catre misiunea diplomatica sau consulara a parții contractante de prima intrare.

(3) Comitetul executiv precizeaza normele de aplicare și in special criteriile de stabilire a destinației principale.

Articolul 13

(1) Nu se aplica nici o viza pe un document de calatorie care a expirat.

(2) Perioada de valabilitate a unui document de calatorie trebuie sa o depașeasca pe cea a vizei, ținand seama de perioada de utilizare a vizei. Ea trebuie sa permita strainilor sa se intoarca in țara de origine sau sa intre intr-un stat terț.

Articolul 14

(1) Nu se aplica nici o viza pe un document de calatorie, daca acest document de calatorie nu este valabil pentru nici una dintre parțile contractante. Daca un document de calatorie este valabil numai pentru o parte contractanta sau pentru un numar de parți contractante, viza care urmeaza sa se aplice se limiteaza la partea contractanta sau parțile contractante in chestiune.

(2) Daca un document de calatorie nu este recunoscut drept valabil de catre una sau mai multe parți contractante, in locul vizei se poate elibera o autorizație care sa aiba valabilitatea unei vize.

Articolul 15

In principiu, vizele menționate la articolul 10 pot fi eliberate numai daca un strain indeplinește condițiile de intrare prevazute la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e).

Articolul 16

Daca o parte contractanta considera ca este necesar, pentru unul dintre motivele enumerate la articolul 5 alineatul (2), sa deroge de la principiul prevazut la articolul 15, prin eliberarea unei vize unui strain care nu indeplinește toate condițiile de intrare enunțate la articolul 5 alineatul (1), valabilitatea acestei vize se limiteaza la teritoriul acestei parți contractante, care trebuie sa notifice celelalte parți contractante in consecința.

Articolul 17

(1) Comitetul executiv adopta norme comune pentru examinarea cererilor de viza, asigura corecta lor aplicare și adaptarea lor la noile situații și circumstanțe.

(2) Comitetul executiv precizeaza, de asemenea, cazurile in care eliberarea unei vize este supusa consultarii cu autoritatea centrala a parții contractante la care se depune cererea și, dupa cum este cazul, cu autoritațile centrale ale altor parți contractante.

(3) Comitetul executiv adopta, de asemenea, deciziile necesare cu privire la urmatoarele:

(a) documentele de calatorie pe care poate fi aplicata o viza;

(b) autoritațile care elibereaza viza;

(c) condițiile care reglementeaza elaborarea vizelor la frontiera;

(d) forma, conținutul și perioada de valabilitate a vizelor și taxele care urmeaza sa fie impuse pentru eliberarea lor;

(e) condițiile pentru prelungirea și refuzarea acordarii vizelor menționate la literele (c) și (d), in conformitate cu interesele tuturor parților contractante;

(f) procedurile pentru limitarea valabilitații teritoriale a vizelor;

(g) principiile care reglementeaza elaborarea unei liste comune a strainilor in legatura cu care exista o alertare cu scopul non-admisiei, fara a aduce atingere articolului 96.

Secțiunea 2

Vizele de ședere pe termen lung

Articolul 18

Vizele pentru șederi care depașesc trei luni sunt vize naționale eliberate de catre una dintre parțile contractante in conformitate cu legislația sa interna. Aceste vize permit posesorilor lor sa tranziteze teritoriile celorlalte parți contractante pentru a ajunge pe teritoriul parții contractante care a emis viza, daca indeplinesc condițiile de intrare menționate la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (d) și (e) sau nu se afla pe lista alertarilor pe plan național a parții contractante al carei teritoriu incearca sa-l tranziteze.

CAPITOLUL 4

CONDIȚII PENTRU CIRCULAȚIA STRAINILOR

Articolul 19

(1) Strainii care dețin vize uniforme și care au intrat in mod legal pe teritoriul unei parți contractante pot circula liber pe teritoriile tuturor parților contractante in timpul perioadei de valabilitate a vizelor lor, cu condiția sa indeplineasca condițiile de intrare menționate la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e).

(2) Pana la introducerea unei vize uniforme, strainii care sunt posesorii unor vize emise de catre una dintre parțile contractante și care au intrat in mod legal pe teritoriul unei parți contractante pot circula liber pe teritoriile tuturor parților contractante in timpul perioadei de valabilitate a vizelor lor, timp de maximum trei luni de la data primei intrari, cu condiția sa indeplineasca condițiile de intrare prevazute la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c),(d) și (e).

(3) Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu se aplica vizelor a caror valabilitate este supusa unei limitari teritoriale, in conformitate cu capitolul 3 de la acest titlu.

(4) Prezentul articol se aplica fara a aduce atingere dispozițiilor articolului 22.

Articolul 20

(1) Strainii care nu sunt supuși condiției obținerii unei vize pot circula liber pe teritoriile parților contractante timp de maximum trei luni in decursul termenului de șase luni de la data primei intrari, cu condiția sa indeplineasca condițiile de intrare prevazute la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c),(d) și (e).

(2) Dispozițiile alineatului (1) nu aduc atingere dreptului nici unei parți contractante de a prelungi peste limita de trei luni șederea unui strain pe teritoriul sau in circumstanțe excepționale sau in conformitate cu un acord bilateral incheiat inainte de intrarea in vigoare a prezentei convenții.

(3) Prezentul articol se aplica fara a aduce atingere dispozițiilor articolului 22.

Articolul 21

(1) Strainii care poseda un permis de ședere eliberat de catre una dintre parțile contractante pot circula liber, in temeiul acestui permis și a unui document de calatorie valabil, timp de maximum trei luni pe teritoriile celorlalte parți contractante, cu condiția sa indeplineasca condițiile de intrare prevazute la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), și (e) și sa nu fie pe lista alertarilor pe plan național a respectivei parți contractante.

(2) Alineatul (1) se aplica și strainilor care dețin un permis de ședere provizoriu eliberat de catre una dintre parțile contractante și documente de calatorie eliberate de catre aceasta parte contractanta.

(3) Parțile contractante inainteaza Comitetului executiv o lista a documentelor pe care le elibereaza sub forma de documente de calatorie valabile, permise de ședere sau permise de ședere provizorii, in ințelesul prezentului articol.

(4) Prezentul articol se aplica fara a aduce atingere dispozițiilor articolul 22.

Articolul 22

(1) Strainii care au intrat in mod legal pe teritoriul uneia dintre parțile contractante sunt obligați sa-și declare sosirea, in conformitate cu condițiile stabilite de catre fiecare parte contractanta, autoritaților competente ale parții contractante pe al carei teritoriu au intrat. Strainii pot face acest lucru chiar in momentul intrarii pe teritoriul respectiv sau in termen de trei zile lucratoare de la intrare, dupa cum stabilește partea contractanta pe al carei teritoriu aceștia intra.

(2) Strainii care sunt rezidenți pe teritoriul uneia dintre parțile contractante și intra pe teritoriul altei parți contractante au obligația sa-și declare sosirea autoritaților, dupa cum se prevede la alineatul (1).

(3) Fiecare parte contractanta precizeaza excepțiile pe care le face de la dispozițiile alineatelor (1) și (2) și le comunica Comitetului executiv.

Articolul

(1) Strainii care nu indeplinesc sau inceteaza sa mai indeplineasca condițiile de ședere de scurta durata aplicabile pe teritoriul unei parți contractante trebuie, de regula, sa paraseasca de indata teritoriile parților contractante.

(2) Strainii care dețin permise de ședere sau permise de ședere provizorii valabile eliberate de catre o alta parte contractanta trebuie sa plece de indata spre teritoriul acelei parți contractante.

(3) Daca acești straini nu pleaca in mod voluntar sau daca se poate presupune ca nu vor face acest lucru sau daca plecarea lor de indata este impusa de rațiuni de securitate naționala sau ordine publica, ei trebuie expulzați de pe teritoriul parții contractante unde au fost reținuți, in conformitate cu legislația interna a respectivei parți contractante. In cazul in care legislația sa nu permite expulzarea, partea contractanta poate permite persoanelor respective sa ramana pe teritoriul sau.

(4) Acești straini pot fi expulzați de pe teritoriul respectivei parți contractante in țarile de origine sau in orice alt stat in care ar fi admiși, in special conform dispozițiilor relevante din acordurile de readmisie incheiate de parțile contractante.

(5) Dispozițiile alineatului (4) nu impiedica aplicarea dispozițiilor de drept intern privind dreptul de azil, a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, a alineatului (2) din prezentul articol sau a articolului 33 alineatul (1) din prezenta convenție.

Articolul 24

Sub rezerva definiției elaborate de Comitetul executiv cu privire la criteriile și masurile practice adecvate, parțile contractante se compenseaza reciproc pentru orice dezechilibre financiare care pot rezulta din obligația de expulzare, așa cum se prevede la articolul 23, daca aceasta expulzare nu se poate face pe cheltuiala strainului.

CAPITOLUL 5

PERMISE DE ȘEDERE ȘI ALERTAREA IN VEDEREA NON-ADMISIEI

Articolul 25

(1) Daca o parte contractanta intenționeaza sa elibereze un permis de ședere unui strain in legatura cu care exista o alertare in vederea non-admisiei, aceasta consulta mai intai partea contractanta care a emis alerta și ține seama de interesele sale; permisul de ședere se elibereaza numai pentru motive serioase, cu precadere motive umanitare, sau ca urmare a angajamentelor internaționale.

In cazul eliberarii unui permis de ședere, partea contractanta care a facut alertarea o retrage, dar poate include numele strainului respectiv pe lista alertarilor pe plan național.

(2) In cazul in care rezulta ca s-a facut o alertare pentru a refuza intrarea unui strain care poseda un permis de ședere valabil, eliberat de catre una dintre parțile contractante, partea contractanta care a facut alertarea se consulta cu partea care a eliberat permisul de ședere pentru a stabili daca exista suficiente motive pentru retragerea permisului de ședere.

In cazul in care permisul de ședere nu este retras, partea contractanta care a facut alertarea o retrage, dar poate inscrie, cu toate acestea, numele respectivului strain pe lista alertarilor pe plan național.

CAPITOLUL 6

MASURI DE INSOȚIRE

Articolul 26

(1) Parțile contractante se angajeaza, sub rezerva respectarii obligațiilor care decurg din aderarea la Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, sa includa in legislația lor interna urmatoarele norme:

(a) daca strainilor li se refuza intrarea pe teritoriul uneia dintre parțile contractante, transportatorul care i-a adus pana la frontiera externa pe cale aeriana, maritima sau terestra este obligat sa-și asume de indata din nou raspunderea pentru aceștia. La cererea autoritaților de supraveghere a frontierelor, transportatorul este obligat sa-i returneze pe straini in statul terț din care aceștia au fost transportați, sau in statul terț care a eliberat documentul de calatorie cu care au efectuat calatoria sau intr-un alt stat terț unde exista certitudinea ca vor fi primiți;

(b) transportatorul este obligat sa ia toate masurile necesare pentru a se asigura ca un strain transportat pe cale aeriana sau maritima este in posesia documentelor de calatorie necesare pentru intrarea pe teritoriile parților contractante.

(2) Parțile contractante se obliga, sub rezerva respectarii obligațiilor ce rezulta din aderarea lor la Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, și in conformitate cu dreptul lor constituțional, sa impuna sancțiuni transportatorilor care transporta pe cale aeriana sau maritima dintr-un stat terț pe teritoriul lor straini care nu poseda documentele de calatorie necesare.

(3) Alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) se aplica, de asemenea, transportatorilor internaționali care transporta grupuri cu autocarul, cu excepția traficului de frontiera.

Articolul 27

(1) Parțile contractante se obliga sa impuna sancțiuni adecvate impotriva oricarei persoane care, pentru un caștig financiar, ajuta sau incearca sa ajute un strain sa intre sau sa locuiasca pe teritoriul uneia dintre parțile contractante, incalcand astfel legislația acestei parți contractante cu privire la intrarea și șederea strainilor.

(2) In cazul in care o parte contractanta este informata cu privire la acțiuni precum cele prevazute la alineatul (1), care incalca legea unei alte parți contractante, aceasta o informeaza pe cea din urma cu privire la acest lucru.

(3) Orice parte contractanta care cere unei alte parți contractante sa declanșeze urmarirea penala, pe motivul incalcarii propriilor sale legi, in cazul unor acțiuni precum cele prevazute la alineatul (1), trebuie sa precizeze, printr-un raport oficial sau printr-un certificat emis de catre autoritațile competente, dispozițiile legii care au fost incalcate.

CAPITOLUL 7

RASPUNDEREA REZOLVARII CERERILOR DE AZIL

Articolul 28

Parțile contractante iși reafirma obligațiile asumate prin Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, fara nici o restricție geografica privind domeniul de aplicare a acestor documente, precum și angajamentul de a coopera cu Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiați la punerea in aplicare a acestor documente.

Articolul 29

(1) Parțile contractante se obliga sa rezolve orice cerere de azil depusa de un strain in oricare dintre teritoriile lor.

(2) Acest angajament nu obliga nici o parte contractanta sa permita tuturor solicitanților de azil sa intre sau sa ramana pe teritoriul sau.

Fiecare parte contractanta iși rezerva dreptul de a refuza intrarea sau de a expulza pe solicitanții de azil intr-un stat terț in temeiul dispozițiilor sale de drept intern și in conformitate cu angajamentele sale internaționale.

(3) Indiferent de partea contractanta la care un strain iși depune cererea de azil, numai o singura parte contractanta are raspunderea rezolvarii acestei cereri. Aceasta se determina in temeiul criteriilor prevazute la articolul 30.

(4) In pofida alineatului (3), fiecare parte contractanta iși rezerva dreptul, din rațiuni speciale legate in principal de legislația interna, sa rezolve o cerere de azil chiar daca, in conformitate cu prezenta convenție, aceasta responsabilitate revine unei alte parți contractante.

Articolul 30

(1) Partea contractanta care are raspunderea rezolvarii unei cereri de azil se stabilește dupa cum urmeaza:

(a) daca o parte contractanta a eliberat o viza, indiferent de tipul acesteia, sau un permis de ședere unui solicitant de azil, ea are raspunderea rezolvarii cererii. Daca viza a fost eliberata in temeiul autorizarii emise de o alta parte contractanta, raspunderea revine parții contractante care a dat autorizarea;

(b) daca una sau mai multe parți contractante au eliberat o viza, indiferent de tipul acesteia, sau un permis de ședere unui solicitant de azil, raspunderea revine parții contractante care a eliberat viza sau permisul de ședere, care din acestea expira ultimul;

(c) daca solicitantul de azil nu a parasit teritoriile parților contractante, raspunderea definita la literele (a) și (b) se menține, chiar daca perioada de valabilitate a vizei, indiferent de tipul acesteia, sau a permisului de ședere a expirat. Daca solicitantul de azil a parasit teritoriile parților contractante dupa eliberarea vizei sau a permisului de ședere, aceste documente constituie baza pentru raspunderea definita la literele (a) și (b), daca nu au expirat intre timp conform dispozițiilor de drept intern;

(d) daca parțile contractante il excepteaza pe solicitantul de azil de la condiția obținerii unei vize, raspunderea revine parții contractante ale carei frontiere externe au fost traversate de catre solicitantul de azil pentru a intra pe teritoriile parților contractante.

Pana la realizarea armonizarii depline a politicilor de acordare a vizelor și daca solicitantul de azil este exceptat de la cerința obținerii unei vize numai de catre unele parți contractante, raspunderea revine parții contractante ale carei frontiere externe au fost traversate de solicitantul de azil, prin exceptarea de la cerința obținerii unei vize, pentru a intra pe teritoriile parților contractante, sub rezerva dispozițiilor de la literele (a), (b) și (c).

Daca cererea de azil se depune la o parte contractanta care a eliberat o viza de tranzit solicitantului de azil - indiferent daca solicitantul a trecut de controlul pașaportului sau nu - și daca viza de tranzit a fost eliberata dupa ce țara de tranzit a stabilit prin intermediul autoritaților consulare sau diplomatice ale parții contractante de destinație ca solicitantul de azil a indeplinit condițiile de intrare pentru partea contractanta de destinație, partea contractanta de destinație are raspunderea rezolvarii cererii;

(e) daca solicitantul de azil a intrat pe teritoriul parților contractante fara a fi in posesia unuia sau a mai multor documente, care urmeaza sa fie definite de Comitetul executiv, prin care se autorizeaza traversarea frontierei, raspunderea revine parții contractante ale carei frontiere externe au fost traversate de solicitantul de azil pentru a intra pe teritoriile parților contractante;

(f) daca un strain a carui cerere de azil este deja in curs de rezolvare de catre una dintre parțile contractante depune o noua cerere, raspunderea revine parții contractante care se ocupa de prima cerere;

(g) daca o parte contractanta a emis deja o decizie finala cu privire la o cerere anterioara de azil din partea unui strain și acesta depune o noua cerere, raspunderea revine parții contractante care a rezolvat cererea anterioara, daca solicitantul de azil nu a parasit teritoriul parților contractante.

(2) Daca o parte contractanta se angajeaza sa rezolve o cerere de azil in conformitate cu articolul 29 alineatul (4), partea contractanta careia ii revine raspunderea conform alineatului (1) din acest articol este exonerata de obligațiile sale.

(3) In cazul in care nu se poate stabili carei parți contractante ii revine raspunderea in temeiul criteriilor de la alineatele (1) și (2), raspunderea revine parții contractante la care s-a depus cererea de azil.

Articolul 31

(1) Parțile contractante fac tot posibilul sa stabileasca cat mai curand posibil carei parți ii revine raspunderea pentru rezolvarea unei cereri de azil.

(2) Daca o cerere de azil se depune la o parte contractanta careia nu ii revine raspunderea conform articolului 30 de catre un strain care iși are reședința pe teritoriul ei, aceasta parte contractanta poate cere parții contractante careia ii revine raspunderea sa preia in sarcina sa pe solicitant pentru rezolvarea cererii de azil.

(3) Partea contractanta careia ii revine raspunderea este obligata sa preia in sarcina sa pe solicitantul de azil menționat la alineatul (2) daca cererea se face in termen de șase luni de la depunerea cererii de azil. Daca cererea nu se face in termenul menționat, raspunderea rezolvarii cererii revine parții contractante la care s-a depus cererea de azil.

Articolul 32

Partea contractanta careia ii revine raspunderea rezolvarii unei cereri de azil o rezolva in conformitate cu legislația sa interna.

Articolul 33

(1) In cazul in care un solicitant de azil se afla in mod ilegal pe teritoriul unei alte parți contractante in timp ce procedura de azil este in desfașurare, partea contractanta careia ii revine raspunderea are obligația de a-l primi pe solicitant inapoi pe teritoriul sau.

(2) Alineatul (1) nu se aplica daca cealalta parte contractanta a eliberat unui solicitant de azil un permis de ședere valabil pentru un an sau mai mult. In acest caz, raspunderea pentru rezolvarea cererii se transfera celeilalte parți contractante.

Articolul 34

(1) Partea contractanta careia ii revine raspunderea are obligația de a reprimi un strain a carui cerere de azil a fost respinsa in mod definitiv și care a intrat pe teritoriul unei alte parți contractante fara a avea permisiunea de ședere acolo.

(2) Alineatul (1) nu se aplica insa daca partea contractanta careia ii revine raspunderea l-a expulzat pe strain din teritoriile parților contractante.

Articolul 35

(1) Partea contractanta care a acordat unui strain statutul de refugiat și dreptul de ședere are obligația de a-și asuma raspunderea pentru rezolvarea unei cereri de azil facute de un membru al familiei strainului, cu condiția ca persoanele in cauza sa fie de acord.

(2) In ințelesul alineatului (1), prin membru de familie se ințelege soțul sau soția sau copilul necasatorit sub 18 ani al persoanei refugiate sau, daca persoana refugiata este un copil necasatorit care are mai puțin de 18 ani, tatal sau mama persoanei refugiate.

Articolul 36

Orice parte contractanta careia ii revine raspunderea rezolvarii unei cereri de azil poate, din rațiuni umanitare, bazate in special pe motive familiale sau culturale, sa ceara unei alte parți contractante sa-și asume raspunderea, cu condiția ca acest lucru sa fie dorit de solicitantul de azil. Partea contractanta careia i s-a solicitat acest lucru analizeaza daca poate da curs cererii.

Articolul 37

(1) Autoritațile competente ale parților contractante iși comunica reciproc informații cat mai curand posibil privind:

(a) orice noi norme sau masuri adoptate in domeniul legislației de acordare a azilului sau al tratamentului aplicat solicitanților de azil, pana la data intrarii lor in vigoare;

(b) date statistice privind sosirile lunare de solicitanți de azil, cu indicarea principalelor țari de origine și a deciziilor luate in privința cererilor de azil, dupa caz;

(c) apariția sau sporirea semnificativa a anumitor categorii de solicitanți de azil și orice alte informații disponibile in acest sens;

(d) orice decizii esențiale in domeniul legislației privind acordarea azilului.

(2) Parțile contractante promoveaza, de asemenea, o stransa cooperare in ce privește strangerea de informații privind situația din țarile de origine ale solicitanților de azil in vederea unei evaluari efectuate in comun.

(3) Orice instrucțiuni emise de o parte contractanta cu privire la tratarea confidențiala a informațiilor pe care le transmite trebuie indeplinite de celelalte parți contractante.

Articolul 38

(1) Fiecare parte contractanta transmite tuturor celorlalte parți contractante, la cerere, orice informații pe care le deține cu privire la un solicitant de azil, care sunt necesare pentru:

- a stabili partea contractanta careia ii revine raspunderea rezolvarii cererii de azil,

- rezolvarea cererii de azil,

- indeplinirea obligațiilor derivand in temeiul prezentului articol.

(2) Aceste informații pot fi numai in legatura cu:

(a) identitatea (numele și prenumele, orice alte nume anterioare, poreclele sau alte nume false, data și locul nașterii, cetațenia actuala și orice alte cetațenii precedente ale solicitantului de azil și, dupa cum este cazul, ale membrilor familiei solicitantului de azil);

(b) identitatea și documentele de calatorie (referințe, perioada de valabilitate, data eliberarii, autoritațile care le-au eliberat, locul eliberarii etc.);

(c) orice alte detalii necesare pentru a stabili identitatea solicitantului de azil;

(d) locurile de reședința și rutele calatoriilor efectuate;

(e) permisele de ședere sau vizele eliberate de o parte contractanta;

(f) locul unde s-a depus cererea de azil;

(g) dupa caz, data la care s-a depus o cerere de azil anterioara, data la care s-a depus prezenta cerere, stadiul atins in desfașurarea procedurii și decizia adoptata.

(3) In plus, o parte contractanta poate cere altei parți contractante sa o informeze cu privire la motivele invocate de un solicitant de azil in sprijinul cererii sale și, dupa cum este cazul, motivele care au stat la baza deciziei adoptate cu privire la solicitantul de azil. Partea contractanta solicitata examineaza daca poate da curs cererii. In orice caz, comunicarea acestor informații se face numai cu consimțamantul solicitantului de azil.

(4) Schimbul de informații se face la cererea unei parți contractante și informațiile se pot schimba numai intre autoritațile desemnate de fiecare parte contractanta, indata ce Comitetul executiv a fost informat cu privire la acest lucru.

(5) Informațiile schimbate intre parți pot fi folosite numai in scopurile prevazute la alineatul (1). Aceste informații pot fi comunicate numai autoritaților precum și instanțelor și tribunalelor care au sarcina de a:

- stabili partea contractanta careia ii revine raspunderea de a rezolva cererea de azil,

- rezolva cererea de azil,

- indeplini obligațiile care rezulta din acest capitol.

(6) Partea contractanta care comunica informațiile se asigura ca acestea sunt corecte și actualizate.

Daca rezulta ca o parte contractanta a comunicat informații care nu sunt corecte sau care nu ar fi trebuit sa fie comunicate, parțile contractante care le primesc sunt de indata informate despre acest lucru. Ele sunt obligate sa corecteze aceste informații sau sa le ștearga.

(7) Solicitanții de azil au dreptul sa primeasca la cerere informațiile schimbate intre parți in masura in care acestea mai sunt disponibile.

Daca constata ca aceste informații nu sunt corecte sau nu ar fi trebuit sa fie comunicate, aceștia au dreptul sa ceara corectarea sau ștergerea lor. Rectificarile se fac in conformitate cu alineatul (6).

Referat: Ortodoxia ca religie de stat si autointelegerea puterii Referat: Etapele istorice ale imperiului Bizantin - istoria Bizantului

(8) Fiecare parte contractanta interesata inregistreaza comunicarea și primirea informațiilor schimbate intre ele.

(9) Informațiile comunicate nu se pastreaza mai mult decat este necesar pentru scopul pentru care au fost schimbate. Partea contractanta respectiva examineaza la momentul potrivit daca este necesar sa le pastreze.

(10) In orice caz, informațiile astfel comunicate beneficiaza cel puțin de aceeași protecție ca aceea acordata informațiilor similare prin legislația parții contractante care primește informațiile.

(11) Daca informațiile nu sunt prelucrate automat ci in alta modalitate, fiecare parte contractanta ia masurile necesare pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului articol printr-un control eficient. Daca o parte contractanta are un organism de tipul menționat la alineatul (12), poate sa-i incredințeze acestuia sarcina de control.

(12) Daca una sau mai multe parți contractante doresc sa computerizeze integral sau parțial informațiile menționate la alineatele (2) și (3), aceasta computerizare este autorizata numai daca parțile contractante respective au adoptat legi aplicabile unei astfel de procesari, prin care se pun in practica principiile Convenției Consiliului Europei pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automata a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981, și daca au incredințat unui organism național corespunzator monitorizarea independenta a prelucrarii și utilizarii datelor comunicate conform prezentei convenții.

TITLUL III

POLIȚIA ȘI SECURITATEA

CAPITOLUL 1

COOPERAREA POLIȚIENEASCA

Articolul 39

(1) Parțile contractante se angajeaza sa ia masuri pentru ca serviciile lor de poliție, in conformitate cu legislația interna și in cadrul competențelor pe care le au, sa se ajute reciproc in scopul prevenirii și descoperirii infracțiunilor, in masura in care legislația interna nu prevede ca cererea trebuie sa se faca și sa se transmita prin autoritațile judecatorești și cu condiția ca cererea sau transpunerea acesteia in practica sa nu presupuna aplicarea unor masuri de constrangere de catre partea contractanta careia i s-a adresat solicitarea. Daca serviciile de poliție solicitate nu au competența de a rezolva solicitarea, ele o transmit autoritaților competente.

(2) Informațiile scrise furnizate de partea contractanta solicitata conform alineatului (1) nu pot fi folosite de partea contractanta care face solicitarea drept probe ale infracțiunii incriminate decat cu acordul autoritaților judecatorești competente ale parții contractante solicitate.

(3) Solicitarile de asistența menționate la alineatul (1) și raspunsurile date acestor solicitari se pot comunica intre organele centrale responsabile in cadrul fiecarei parți contractante cu cooperarea internaționala pe linie de poliție. Daca solicitarea nu se poate face in timp util aplicand procedura de mai sus, organul de poliție din cadrul parții contractante care face solicitarea o poate adresa direct autoritaților competente ale parții care primește solicitarea, care pot raspunde direct. In aceste cazuri, organul de poliție care face solicitarea informeaza cat mai curand posibil organul central responsabil cu cooperarea internaționala pe linie de poliție din cadrul parții contractante care a primit solicitarea cu privirea la cererea de asistența pe care a adresat-o direct.

(4) In zonele de frontiera, cooperarea se poate perfecta prin contacte intre ministerele competente ale parților contractante.

(5) Dispozițiile prezentului articol nu exclud alte acorduri bilaterale mai amanunțite, prezente sau viitoare, intre parțile contractante care au frontiera comuna. Parțile contractante se informeaza reciproc cu privire la astfel de acorduri.

Articolul 40

(1) Funcționarii uneia dintre parțile contractante care, in cadrul unei cercetari penale, țin sub supraveghere in țara lor o persoana care se presupune ca a participat la comiterea unei infracțiuni pasibile cu extradarea sunt autorizați sa continue supravegherea pe teritoriul unei alte parți contractante unde aceasta din urma a autorizat supravegherea transfrontaliera ca raspuns la o solicitare de ajutor facuta in prealabil. Autorizarea poate fi insoțita de anumite condiții.

La cerere, supravegherea este incredințata funcționarilor parții contractante pe al carei teritoriu este efectuata.

Solicitarea de asistența menționata in primul paragraf trebuie sa fie trimisa unei autoritați desemnate de catre fiecare din parțile contractante și imputernicite sa acorde sau sa transmita autorizarea solicitata.

(2) Daca, din motive de mare urgența, nu se poate cere in prealabil autorizarea celeilalte parți contractante, funcționarii care efectueaza supravegherea sunt autorizați sa continue dincolo de frontiera supravegherea unei persoane care se presupune ca a comis infracțiunile prevazute la alineatul (7), cu condiția indeplinirii urmatoarelor condiții:

(a) autoritatea parții contractante, desemnata conform alineatului (5), pe al carei teritoriu continua supravegherea, trebuie sa fie anunțata de indata, in timpul supravegherii, ca a fost traversata frontiera;

(b) se prezinta de indata o solicitare de asistența, formulata in conformitate cu alineatul (1) și prezentand motivele pentru care s-a traversat frontiera fara autorizare prealabila.

Supravegherea inceteaza de indata ce partea contractanta pe al carei teritoriu are loc solicita acest lucru, in urma anunțului menționat la litera (a) sau a solicitarii menționate la litera (b) sau, daca autorizația nu a fost obținuta, in termen de cinci ore de la traversarea frontierei.

(3) Supravegherea menționata la alineatele (1) și (2) se efectueaza numai in urmatoarele condiții generale:

(a) funcționarii care efectueaza supravegherea trebuie sa se conformeze dispozițiilor prezentului articol și legislației parții contractante pe al carei teritoriu activeaza; ei trebuie sa se supuna instrucțiunilor primite din partea autoritaților locale competente;

(b) cu excepția situațiilor prezentate la alineatul (2), in timpul supravegherii funcționarii poarta asupra lor un document care sa ateste acordarea autorizarii;

(c) funcționarii care efectueaza supravegherea trebuie sa fie permanent in stare sa dovedeasca ca acționeaza in calitate oficiala;

(d) funcționarii care efectueaza supravegherea pot avea asupra lor armele de serviciu in timpul acestei supravegheri, cu excepția cazurilor in care partea careia i-a fost adresata solicitarea ia o hotarare explicita in alt sens; folosirea armelor este interzisa, cu excepția cazurilor de legitima aparare;

(e) intrarea in locuințe particulare și locuri care nu sunt accesibile publicului este interzisa;

(f) funcționarii care efectueaza supravegherea nu pot nici soma și nici aresta persoana urmarita;

(g) toate operațiunile fac obiectul unui raport prezentat autoritaților parții contractante pe al carei teritoriu au avut loc; funcționarilor care efectueaza supravegherea li se poate cere sa se infațișeze personal;

(h) autoritațile parții contractante de unde au venit funcționarii care efectueaza supravegherea sprijina, daca sunt solicitate de catre autoritațile parții contractante pe al carei teritoriu s-a desfașurat supravegherea, ancheta care urmeaza operațiunii la care au participat, inclusiv procedura judiciara.

(4) Funcționarii menționați la alineatele (1) și (2) sunt:

- in ce privește Regatul Belgiei : membri ai 'police judiciaire près les Parquets' (Poliția judiciara de pe langa Parchet), 'gendarmerie' și 'police communale' (poliția municipala), precum și funcționari vamali, conform condițiilor prevazute in acordurile bilaterale corespunzatoare menționate la alineatul (6), in privința competențelor acestora cu privire la traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, traficul de arme și substanțe explozive și transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase;

- in ce privește Republica Federala Germania : ofițeri ai 'Polizeien des Bundes und der Länder' (Poliția federala și Poliția landurilor) și, numai in privința traficului ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope și a traficului de arme, funcționari ai 'Zollfahndungsdienst' (serviciul de investigații vamale) in calitatea lor de funcționari auxiliari ai Ministerului Public;

- in ce privește Republica Franceza : ofițeri de poliție judiciara din cadrul Poliției naționale și a Jandameriei naționale, precum și funcționari vamali, conform condițiilor din acordurile bilaterale corespunzatoare menționate la alineatul (6), in privința competențelor acestora cu privire la traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, traficul de arme și substanțe explozive și transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase;

- in ce privește Marele Ducat al Luxemburgului : ofițeri ai Jandarmeriei și Poliției, precum și funcționari vamali, conform condițiilor din acordurile bilaterale corespunzatoare menționate la alineatul (6), in privința competențelor acestora cu privire la traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, traficul de arme și substanțe explozive și transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase;

- in ce privește Regatul Țarilor de Jos : ofițeri ai 'Rijkspolitie' (Poliția naționala) și 'Gemeentepolitie' (Poliția municipala), precum și, conform condițiilor din acordurile bilaterale corespunzatoare menționate la alineatul (6), in privința competențelor cu privire la traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, traficul de arme și substanțe explozive și transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, funcționari ai serviciului fiscal de inspecții și investigații raspunzatori de taxele de import și de accize.

(5) Autoritatea menționata la alineatele (1) și (2) este:

- in ce privește Regatul Belgiei : 'Commissariat général de la Police judiciaire' (Departamentul pentru Anchete Penale);

- in ce privește Republica Federala Germania : 'Bundeskriminalamt' (Biroul Federal de Combatere a Criminalitații);

- in ce privește Republica Franceza : 'Direction centrale de la Police Judiciaire' (Direcția Generala a Poliției Judiciare);

- in ce privește Marele Ducat al Luxemburgului : 'Procureur général d'État' (Procuratura Generala a Statului);

- in ce privește Regatul Țarilor de Jos : 'Landelijk Officier van Justitie' (Procuratura Publica Naționala) responsabila cu supravegherea transfrontaliera.

(6) La nivel bilateral, parțile contractante pot extinde domeniul de aplicare al prezentului articol și adopta masuri suplimentare pentru aplicarea lui.

(7) Supravegherea menționata la alineatul (2) poate fi efectuata numai cand este vorba de una dintre infracțiunile de mai jos:

- omor;

- ucidere din culpa;

- viol;

- incendiere voluntara;

- falsificare de moneda;

- furt și tainuire in forma calificata;

- extorcare de fonduri;

- rapire și luare de ostatici;

- trafic de ființe umane;

- trafic ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope;

- incalcarea regimului armelor și substanțelor explozive;

- distrugere deliberata prin folosirea substanțelor explozive;

- transport ilicit de deșeuri toxice și periculoase.

Articolul 41

(1) Funcționarii unei parți contractante care urmaresc in țara lor un individ reținut in momentul comiterii sau participarii la una dintre infracțiunile menționate la alineatul (4) sunt autorizați sa continue urmarirea pe teritoriul unei alte parți contractante fara o autorizare prealabila din partea acesteia din urma, daca, avand in vedere urgența speciala a situației, nu este posibil sa se inștiințeze autoritațile competente ale celeilalte parți contractante printr-unul dintre mijloacele prevazute la articolul 44, inainte de intrarea pe teritoriul acesteia, sau daca aceste autoritați nu pot ajunge la locul respectiv la timp pentru a prelua acțiunea de urmarire.

Același lucru este valabil daca persoana urmarita a scapat din detenție provizorie sau in timp ce executa o sentința privativa de libertate.

Funcționarii implicați in urmarire au obligația, de indata ce traverseaza frontiere, sa contacteze autoritațile competente ale parții contractante pe al carei teritoriu urmeaza sa aiba loc urmarirea. Urmarirea va inceta de indata ce acest lucru este cerut de partea contractanta pe teritoriul careia are loc. La cererea funcționarilor implicați in operația de urmarire, autoritațile locale competente someaza persoana urmarita sa se prezinte pentru a i se stabili identitatea sau pentru a proceda la arestarea sa.

(2) Urmarirea se efectueaza in conformitate cu una dintre urmatoarele proceduri, stabilite in declarația prevazuta la alineatul (9):

(a) funcționarii care efectueaza urmarirea nu au dreptul sa rețina persoana urmarita;

(b) daca nu exista o cerere de incetare a urmaririi transjurisdicționale și daca autoritațile locale competente nu pot interveni destul de rapid, funcționarii care efectueaza urmarirea pot reține persoana urmarita pana cand funcționari ai parții contractante pe al carei teritoriu are loc urmarirea, care trebuie sa fie informata de indata, sunt in masura sa stabileasca identitatea persoanei sau sa procedeze la arestarea acesteia.

(3) Urmarirea se face in conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2) și intr-una dintre urmatoarele modalitați, stabilite in declarația prevazuta la alineatul (9):

(a) intr-o zona sau intr-un interval de timp de la traversarea frontierei, care se precizeaza in declarație;

(b) fara limitare in spațiu sau timp.

(4) In declarația menționata la alineatul (9), parțile contractante definesc infracțiunile enumerate la alineatul (1) in conformitate cu una dintre urmatoarele proceduri:

(a) urmatoarele infracțiuni:

- omor;

- ucidere din culpa;

- viol;

- incendiere voluntara;

- falsificare de moneda;

- furt și tainuire in forma calificata;

- extorcare de fonduri;

- rapire și luare de ostatici;

- trafic de ființe umane;

- trafic ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope;

- incalcarea regimului armelor și substanțelor explozive;

- distrugere deliberata prin folosirea substanțelor explozive;

- transport ilicit de deșeuri toxice și periculoase;

- parasirea locului accidentului care a dus la deces sau vatamare grava;

(b) infracțiuni pasibile cu extradarea.

(5) Urmarirea se face in urmatoarele condiții generale:

(a) funcționarii care efectueaza urmarirea trebuie sa se conformeze dispozițiilor prezentului articol și legislației parții contractante pe al carei teritoriu acționeaza; ei trebuie sa se supuna instrucțiunilor emise de autoritațile locale competente;

(b) urmarirea se face numai peste frontierele terestre;

(c) intrarea in locuințe particulare și locuri inaccesibile publicului este interzisa;

(d) funcționarii care efectueaza urmarirea trebuie sa fie ușor de identificat, dupa uniforma lor, dupa banderola purtata pe braț sau dupa accesoriile atașate la vehiculele lor; folosirea de haine civile combinata cu folosirea de vehicule nemarcate, fara identificarile menționate mai sus, este interzisa; Funcționarii care efectueaza urmarirea trebuie oricand sa fie in stare sa dovedeasca faptul ca acționeaza in calitate oficiala;

(e) funcționarii care efectueaza urmarirea pot purta asupra lor armele de serviciu; folosirea lor este interzisa, cu excepția cazurilor de legitima aparare;

(f) odata ce persoana urmarita a fost reținuta, dupa cum se prevede la alineatul (2) litera (b), pentru a fi adusa in fața autoritaților locale competente, persoana poate fi supusa numai unei percheziții in scopul asigurarii securitații; se pot folosi catușele in timpul transferului; obiectele aflate asupra persoanei urmarite pot fi confiscate;

(g) dupa fiecare dintre operațiile enumerate la alineatele (1), (2) și (3), funcționarii care efectueaza urmarirea se prezinta in fața autoritaților locale competente ale parții contractante pe al carei teritoriu au activat și fac un raport cu privirea la misiunea lor; la cererea acestor autoritați, ei raman la dispoziția lor pana cand circumstanțele acțiunii lor sunt clarificate suficient; aceasta condiție se aplica chiar și atunci cand urmarirea nu a condus la arestarea persoanei urmarite;

(h) autoritațile parții contractante din care provin funcționarii care efectueaza urmarirea acorda sprijinul lor, cand li se solicita de catre autoritațile parții contractante pe al carei teritoriu a avut loc urmarirea, la derularea anchetei care urmeaza operațiunii la care au participat, inclusiv a procedurii judiciare.

(6) O persoana care, in urma acțiunii prevazute la alineatul (2), a fost arestata de autoritațile locale competente, poate fi reținuta pentru interogare, indiferent de cetațenia sa. Normele relevante din legislația interna se aplica mutatis mutandis.

Daca persoana nu este resortisant al parții contractante pe al carei teritoriu a fost arestata, aceasta este eliberata dupa cel mult șase ore de la efectuarea arestului, fara a se include orele intre miezul nopții și ora 9.00 dimineața, daca autoritațile locale competente nu au primit in prealabil o cerere pentru arestul preventiv al persoanei respective in scopul extradarii sale, indiferent de modalitatea acesteia.

(7) Funcționarii menționați la alineatele interioare sunt:

- in ce privește Regatul Belgiei : membri ai 'police judiciaire près les Parquets' (Poliția judiciara de pe langa Parchet), 'gendarmerie' și 'police communale' (poliția municipala), precum și funcționari vamali, conform condițiilor prevazute in acordurile bilaterale corespunzatoare menționate la alineatul (10), in privința competențelor acestora cu privire la traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, traficul de arme și substanțe explozive și transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase;

- in ce privește Republica Federala Germania : ofițeri ai 'Polizeien des Bundes und der Länder' (Poliția federala și Poliția landurilor) precum și, numai in privința traficului ilicit de substanțe narcotice și substanțe psihotrope și a traficului de arme, funcționari ai 'Zollfahndungsdienst' (serviciul de investigație vamala) in calitatea lor de ofițeri auxiliari ai Ministerului Public;

- in ce privește Republica Franceza : ofițeri de poliție judiciara din cadrul Poliției naționale și a Jandameriei naționale, precum și funcționari vamali, conform condițiilor din acordurile bilaterale corespunzatoare menționate la alineatul (10), in privința competențelor acestora cu privire la traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, traficul de arme și substanțe explozive și transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase;

- in ce privește Marele Ducat al Luxemburgului : ofițeri ai Jandarmeriei și Poliției, precum și funcționari vamali, conform condițiilor din acordurile bilaterale corespunzatoare menționate la alineatul (10), in privința competențelor acestora cu privire la traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, traficul de arme și substanțe explozive și transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase;

- in ce privește Regatul Țarilor de Jos : ofițeri ai 'Rijkspolitie' (Poliția naționala) și 'Gemeentepolitie' (Poliția Municipala), precum și, conform condițiilor din acordurile bilaterale corespunzatoare menționate la alineatul (10), in privința competențelor acestora cu privire la traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, traficul de arme și substanțe explozive și transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, funcționari ai serviciului fiscal de inspecții și investigații raspunzatori de taxele de import și de accize.

(8) In cazul parților contractante vizate, acest articol se aplica fara a aduce atingere articolului 27 din Tratatul Benelux privind extradarea și asistența reciproca judiciara in materie penala din 27 iunie 1962, astfel cum a fost modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.

(9) La data semnarii prezentei convenții, fiecare parte contractanta face o declarație in care definește pentru fiecare dintre parțile contractante cu care are o frontiera comuna, in temeiul alineatelor (2), (3) și (4), procedurile de efectuare a urmaririi transjurisdicționale pe teritoriul sau.

O parte contractanta iși poate inlocui declarația cu o alta declarație, cu condiția ca aceasta din urma sa nu restranga domeniul de aplicare al celei dintai.

Fiecare declarație se face dupa consultarea fiecareia dintre parțile contractante respective și in scopul obținerii unui regim echivalent de fiecare parte a frontierelor interne.

(10) Pe baza bilaterala, parțile contractante pot extinde domeniul de aplicare al alineatului (1) și pot adopta dispoziții suplimentare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 42

In timpul operațiilor menționate la articolele 40 și 41, funcționarii care acționeaza pe teritoriul unei alte parți contractante sunt considerați funcționari ai acelei parți in privința infracțiunilor comise impotriva lor sau de catre ei.

Articolul 43

(1) Atunci cand, in conformitate cu articolele 40 și 41 din prezenta convenție, funcționari ai unei parți contractante activeaza pe teritoriul unei alte parți contractante, cea dintai parte contractanta poarta raspunderea pentru prejudiciile cauzate de aceștia in timpul misiunii lor, in conformitate cu legislația parții contractante pe al carei teritoriu activeaza.

(2) Partea contractanta pe al carei teritoriu s-au produs prejudiciile menționate la alineatul (1) remediaza aceste prejudicii in condițiile aplicabile prejudiciilor cauzate de proprii sai funcționari.

(3) Partea contractanta ai carei funcționari au cauzat prejudicii unei persoane de pe teritoriul unei alte parți contractante ramburseaza acesteia din urma totalitatea sumelor pe care le-a platit victimelor sau persoanelor indreptațite in numele acestora.

(4) Fara a aduce atingere exercitarii drepturilor fața de terțe parți și cu excepția dispoziției alineatului (3), fiecare parte contractanta se abține, in cazul prevazut la alineatul (1), de la a pretinde rambursarea contravalorii prejudiciilor pe care le-a suferit din cauza unei alte parți contractante.

Articolul 44

(1) In conformitate cu acordurile internaționale corespunzatoare și ținandu-se seama de circumstanțele și posibilitațile tehnice locale, parțile contractante instaleaza, in special in zonele de frontiera, linii telefonice, radio și telex și alte legaturi directe pentru a facilita cooperarea pe linie de poliție și vamala, in special pentru transmiterea la timp a informațiilor in scopul supravegherii transfrontaliere și a urmaririi transjurisdicționale a unei persoane.

(2) In afara de aceste masuri pe termen scurt, ele examineaza, in special, urmatoarele posibilitați:

(a) schimbul reciproc de echipamente sau numirea de ofițeri de legatura dotați cu echipamente radio adecvate;

(b) extinderea benzilor de frecvențe folosite in zonele de frontiera;

(c) stabilirea de legaturi comune pentru serviciile de poliție și vamale care acționeaza in aceleași zone;

(d) coordonarea programelor lor de achiziții de echipamente de comunicații, pentru instalarea de sisteme de comunicații standardizate și compatibile.

Articolul 45

(1) Parțile contractante se angajeaza sa adopte masurile necesare pentru a asigura ca:

(a) directorii unitaților care ofera cazare și masa sau reprezentanții lor vegheaza ca strainii cazați acolo, inclusiv resortisanții celorlalte parți contractante și cei ai altor state membre ale Comunitaților Europene, cu excepția soților sau soțiilor care-i insoțesc sau a minorilor insoțitori sau a membrilor grupurilor de calatorie, sa completeze personal și sa semneze formularele de inregistrare și sa-și dovedeasca identitatea prezentand un document de identitate valabil;

(b) formularele de inregistrare completate se pastreaza pentru a fi puse la dispoziția autoritaților competente sau sunt trimise acestora, unde considera ele ca este necesar, pentru prevenirea unor pericole, pentru anchetarea infracțiunilor sau pentru clarificarea circumstanțelor in cazul persoanelor disparute sau al victimelor unor accidente, cu excepția situațiilor cand legislația interna prevede altfel.

(2) Alineatul (1) se aplica mutatis mutandis persoanelor care locuiesc in facilitați de cazare pe baza de inchiriere, in special in corturi, rulote și ambarcațiuni.

Articolul 46

(1) In cazuri speciale, fiecare parte contractanta poate trimite parții contractante interesate, in conformitate cu legislația sa interna și fara sa i se ceara acest lucru, orice informații care pot juca un rol important in efortul acesteia de combatere a criminalitații și de prevenire a infracțiunilor și amenințarilor la adresa ordinii și securitații publice.

(2) Informațiile se schimba reciproc, fara a se prejudicia masurile de cooperare in zonele de frontiera prevazute la articolul 39 alineatul (4), prin intermediul unui organ central care urmeaza sa fie desemnat. In cazurile de extrema urgența, schimbul de informații in ințelesul prezentului articol se poate face direct intre autoritațile de poliție interesate, cu excepția cazului in care dispozițiile de drept intern prevad altfel. Organul central este informat despre acest lucru cat mai curand posibil.

Articolul 47

(1) Parțile contractante pot incheia acorduri bilaterale privind detașarea, pentru o perioada determinata sau nedeterminata, de ofițeri de legatura aparținand unei parți contractante pe langa autoritațile de poliție ale altei parți contractante.

(2) Detașarea ofițerilor de legatura pe o perioada determinata sau nedeterminata are ca scop sa avanseze și sa accelereze cooperarea intre parțile contractante, in special prin acordarea de asistența:

(a) sub forma schimbului de informații pentru combaterea criminalitații, atat prin prevenire cat și prin aplicarea legii;

(b) la realizarea cererilor de asistența reciproca pe linie de activitați polițienești și judiciare in probleme penale;

(c) in legatura cu sarcinile autoritaților responsabile cu supravegherea frontierelor externe.

(3) Ofițerii de legatura au misiunea de a acorda consultanța și asistența. Ei nu sunt imputerniciți sa intreprinda acțiuni polițienești independente. Ei furnizeaza informații și iși indeplinesc atribuțiile conform instrucțiunilor primite de la partea contractanta care i-a detașat și de la partea contractanta pe langa care sunt detașați. Ei raporteaza zilnic șefului departamentului de poliție pe langa care sunt detașați.

(4) Parțile contractante pot cadea de acord, in cadru bilateral sau multilateral, ca ofițerii de legatura aparținand unei parți contractante detașați in terțe state sa reprezinte și interesele uneia sau mai multor parți contractante. Conform acestor acorduri, ofițerii detașați in state terțe furnizeaza informații altor parți contractante cand li se cere acest lucru sau din proprie inițiativa și, in limita mandatului lor, indeplinesc sarcini in beneficiul acestor parți. Parțile contractante se informeaza reciproc cu privire la intențiile de detașare de ofițeri de legatura in state terțe.

CAPITOLUL 2

ASISTENȚA RECIPROCA IN MATERIE PENALA

Articolul 48

(1) Dispozițiile acestui capitol au scopul de a completa Convenția europeana de asistența reciproca in materie penala din 20 aprilie 1959, precum și, in ceea ce privește relațiile dintre parțile contractante care sunt membre ale Uniunii Economice Benelux, capitolul II al Tratatului Benelux privind extradarea și asistența reciproca judiciara in materie penala din 27 iunie 1962, astfel cum a fost modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, și de a facilita aplicarea acestor acorduri.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere aplicarii dispozițiilor mai generale din acordurile bilaterale in vigoare intre parțile contractante.

Articolul 49

Asistența reciproca se acorda, de asemenea:

(a) in acțiuni intentate de autoritațile administrative cu privire la acte care sunt pasibile de pedeapsa conform legislației interne a uneia dintre cele doua parți contractante, sau a ambelor, reprezentand incalcari ale actelor cu putere de lege, și in cazurile cand decizia poate da naștere la o acțiune intentata intr-o instanța care are competența in special in materie penala;

(b) in acțiuni pentru solicitarea de daune pentru cazurile de urmarire penala sau condamnare eronata;

(c) in proceduri de grațiere;

(d) in acțiuni civile combinate cu acțiuni penale, atat timp cat instanța penala nu a pronunțat inca o decizie definitiva in acțiunea penala;

(e) la inmanarea de documente juridice cu privire la aplicarea unei sentințe sau a unei masuri preventive, impunerea unei amenzi sau a plații de cheltuielide judecata;

(f) cu privire la masuri legate de amanarea pronunțarii unei sentințe sau suspendarea executarii unei sentințe sau a unei masuri preventive, la eliberarea condiționata sau la suspendarea sau intreruperea executarii unei sentințe sau a unei masuri preventive.

Articolul 50

(1) Parțile contractante se angajeaza sa-și acorde reciproc asistența, in conformitate cu convenția și tratatul menționate la articolul 48, cu privire la cazurile de incalcare a legilor și normelor cu privire la accize, taxa pe valoarea adaugata și taxele vamale. Prin dispoziții vamale se ințeleg normele enunțate la articolul 2 din Convenția din 7 septembrie 1967 incheiata intre Belgia, Republica Federala Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țarile de Jos privind asistența reciproca intre administrațiile vamale, și articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1468/81 al Consiliului din 19 mai 1981.

(2) Cererile de asistența legate de evaziunea la plata accizelor nu pot fi respinse pe motiv ca țara careia ii sunt adresate nu aplica accize la marfurile menționate in cerere.

(3) Partea contractanta care face cererea nu prezinta sau folosește alte informații sau probe obținute de la partea contractanta solicitata in cadrul investigațiilor, urmaririi penale sau acțiunilor in instanța decat cele menționate in cererea sa, daca nu are acordul prealabil al parții contractante solicitate.

(4) Asistența reciproca prevazuta la acest articol poate fi refuzata atunci cand valoarea taxelor care se afirma ca nu au fost platite sau in legatura cu care s-a comis o evaziune nu depașește 25000 ECU sau cand valoarea presupusa a marfurilor exportate sau importate fara autorizație nu depașește 100000 ECU, exceptand situația in care, avand in vedere circumstanțele sau identitatea celui acuzat, cazul este considerat extrem de serios de catre partea contractanta care face solicitarea.

(5) Dispozițiile prezentului articol se aplica, de asemenea, cand asistența reciproca solicitata privește acte sancționabile numai printr-o amenda, fiind considerate incalcari ale reglementarilor legale in acțiuni intentate de autoritațile administrative, daca cererea de asistența vine de la o autoritate judiciara.

Articolul 51

Parțile contractante nu pot condiționa admiterea comisiilor rogatorii pentru percheziție sau confiscare de alte condiții in afara celor de mai jos:

(a) actul care duce la inițierea comisiilor rogatorii se pedepsește de legislația ambelor parți contractante printr-o sancțiune care implica privarea de libertate sau un ordin de detenție pe o perioada maxima de cel puțin șase luni, sau se pedepsește in legislația uneia dintre cele doua parți contractante cu o sancțiune echivalenta și in legislația celeilalte parți contractante ca reprezentand o incalcare a reglementarilor legale pentru care autoritațile administrative intenteaza o acțiune, și daca decizia poate conduce la o acțiune intr-o instanța care are competența in special in materie penala;

(b) executarea comisiilor rogatorii este compatibila cu legislația parții contractante solicitate.

Articolul 52

(1) Fiecare parte contractanta poate trimite documente procedurale direct prin poșta persoanelor care se afla pe teritoriul unei alte parți contractante. Parțile contractante inainteaza Comitetului executiv o lista a documentelor care pot fi transmise in acest mod.

(2) Cand exista motiv sa se presupuna ca destinatarul nu ințelege limba in care este redactat documentul, documentul - sau cel puțin pasajele importante - trebuie traduse in limba sau intr-una dintre limbile parții contractante pe al carei teritoriu se afla destinatarul. Daca autoritatea care expediaza documentul are cunoștința ca destinatarul ințelege numai o alta limba, documentul - sau cel puțin pasaje importante din acesta - trebuie traduse in limba respectiva.

(3) Experții sau martorii care nu raspund unei citații de infațișare care le este trimisa prin poșta nu sunt supuși nici unei pedepse sau masuri de constrangere, chiar daca citația conține un avertisment de pedepsire, cu condiția ca ulterior sa nu intre in mod voluntar pe teritoriul parții solicitante și sa nu fie citați din nou pe teritoriul respectiv, in mod corespunzator. Autoritațile care expediaza prin poșta o citație de infațișare vegheaza ca aceasta sa nu comporte un avertisment de pedepsire. Aceasta dispoziție nu aduce atingere articolului 34 din Tratatul Benelux privind extradarea și asistența reciproca judiciara in materie penala din 27 iunie 1962, astfel cum a fost modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.

(4) Daca actul in legatura cu care s-a facut o cerere de asistența este sancționabil de legea ambelor parți contractante ca fiind o incalcare a reglementarilor legale pentru care autoritațile administrative intenteaza o acțiune și daca decizia poate conduce la o acțiune intr-o instanța care are competența in special in materie penala, se va recurge in principiu la procedura prezentata la alineatul (1) pentru transmiterea documentelor procedurale.

(5) In pofida dispozițiilor alineatului (1), documentele procedurale pot fi transmise prin intermediul autoritaților judiciare ale parții contractante solicitate daca adresa destinatarului este necunoscuta sau daca partea contractanta care face solicitarea cere ca un document sa fie inmanat personal.

Articolul 53

(1) Cererile de asistența se pot face direct intre autoritațile judiciare și se pot returna pe aceleași canale.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere posibilitații ca cererile sa fie trimise și returnate intre Ministerele de Justiție sau prin birourile centrale naționale ale Organizației Internaționale a Poliției Judiciare.

(3) Cererile pentru transferul temporar sau tranzitul persoanelor care sunt in arest preventiv, sunt deținute sau fac obiectul unei pedepse privative de libertate, precum și schimbul periodic sau ocazional de date din cazierele judiciare trebuie sa se faca prin Ministerele de Justiție.

(4) In ințelesul Convenției Europene de asistența reciproca in materie penala din 20 aprilie 1959, cand este vorba de Republica Federala Germania, Ministerul de Justiție inseamna Ministerul Federal de Justiție precum și miniștrii de Justiție sau senatorii din statele federale (Länder).

(5) Sesizarile in legatura cu acțiuni intentate pentru incalcarea legislației privind perioadele de condus vehiculul și de odihna, in conformitate cu articolul 21 din Convenția europeana de asistența reciproca in materie penala din 20 aprilie 1959 sau articolul 42 din Tratatul Benelux privind extradarea și asistența reciproca judiciara in materie penala din 27 iunie 1962, astfel cum a fost modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, pot fi trimise de autoritațile judiciare ale parții contractante care face solicitarea direct autoritaților judiciare ale parții contractante care primește solicitarea.

CAPITOLUL 3

APLICAREA PRINCIPIULUI NE BIS IN IDEM

Articolul 54

O persoana impotriva careia a fost pronunțata o hotarare definitiva intr-un proces pe teritoriul unei parți contractante nu poate face obiectul urmaririi penale de catre o alta parte contractanta pentru aceleași fapte, cu condiția ca, in situația in care a fost pronunțata o pedeapsa, aceasta sa fi fost executata, sa fie in curs de executare sau sa nu mai poata fi executata conform legilor parții contractante care a pronunțat sentința.

Articolul 55

(1) La ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentei convenții, o parte contractanta poate sa declare ca nu se afla sub obligația impusa de articolul 54 intr-unul sau mai multe dintre urmatoarele cazuri:

(a) daca faptele la care se refera hotararea judecatoreasca straina au avut loc integral sau parțial pe propriul sau teritoriu; insa, in al doilea caz, aceasta exceptare nu se aplica daca faptele au avut loc parțial pe teritoriul parții contractante unde s-a pronunțat hotararea;

(b) daca faptele la care se refera hotararea judecatoreasca straina constituie o infracțiune la adresa securitații naționale sau a altor interese tot atat de importante ale parții contractante respective;

(c) daca faptele la care se refera hotararea judecatoreasca straina au fost comise de oficialitați ale acelei parți contractante cu incalcarea indatoririlor lor oficiale.

(2) O parte contractanta care a facut o declarație cu privire la excepția menționata la alineatul (1) litera (b) trebuie sa specifice categoriile de infracțiuni la care se poate aplica excepția respectiva.

(3) O parte contractanta poate oricand retrage o declarație referitoare la una sau mai multe dintre excepțiile menționate la alineatul (1).

(4) Excepțiile care au facut obiectul unei declarații conform alineatului (1) nu se aplica daca partea contractanta vizata a cerut, in legatura cu aceleași fapte, celeilalte parți contractante sa inceapa urmarirea penala sau a acordat extradarea persoanei in cauza.

Articolul 56

Daca o noua acțiune de urmarire penala incepe pe teritoriul unei parți contractante impotriva unei persoane impotriva careia a fost pronunțata o hotarare definitiva de catre o alta parte contractanta cu privire la aceleași fapte, orice perioada de privare de libertate executata pe teritoriul celei de-a doua parți contractante, pentru aceleași fapte, se scade din sentința pronunțata. In masura in care dreptul intern permite acest lucru, pedepsele care nu implica privarea de libertate sunt, de asemenea, luate in considerare.

Articolul 57

(1) Daca o parte contractanta acuza o persoana de comiterea unei infracțiuni și autoritațile competente ale acestei parți contractante au motive sa creada ca acuzația are legatura cu aceleași fapte pentru care s-a pronunțat o hotarare definitiva intr-un proces desfașurat pe teritoriul altei parți contractante, autoritațile respective, daca considera necesar, solicita informațiile necesare de la autoritațile competente ale parții contractante pe al carei teritoriu s-a pronunțat deja hotararea definitiva.

(2) Informațiile solicitate vor fi furnizate cat mai curand posibil și sunt luate in considerare cand se decide acțiunea de intreprins in cadrul procedurii in curs de desfașurare.

(3) La ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentei convenții, fiecare parte contractanta va nominaliza autoritațile in drept sa ceara și sa primeasca informațiile prevazute la acest articol.

Articolul 58

Dispozițiile de mai sus nu impiedica aplicarea dispozițiilor de drept intern mai largi bazate pe principiul ne bis in idem cu privire la hotararile judecatorești pronunțate in strainatate.

CAPITOLUL 4

EXTRADAREA

Articolul 59

(1) Dispozițiile acestui capitol au scopul de a completa Convenția europeana privind extradarea din 13 septembrie 1957 precum și, in relațiile dintre parțile contractante care sunt membre ale Uniunii Economice Benelux, capitolul I din Tratatul Benelux privind extradarea și asistența reciproca judiciara in materie penala din 27 iunie 1962, astfel cum a fost modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, și de a facilita aplicarea acestor acorduri.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere aplicarii dispozițiilor generale din acordurile bilaterale in vigoare intre parțile contractante.

Articolul 60

In relațiile dintre doua parți contractante, dintre care una nu este parte la Convenția europeana privind extradarea din 13 septembrie 1957, dispozițiile prezentei convenții se aplica cu respectarea rezervelor și declarațiilor facute la data ratificarii convenției sau, in cazul parților contractante care nu sunt parți la convenție, la data ratificarii, aprobarii sau acceptarii prezentei convenții.

Articolul 61

Republica Franceza se angajeaza sa extradeze, la cererea uneia dintre parțile contractante, persoanele impotriva carora se instituie o acțiune pentru fapte care sunt sancționate in dreptul francez cu o pedeapsa care presupune privarea de libertate sau un ordin de detenție pentru o perioada maxima de cel puțin doi ani, iar in dreptul parții contractante care face solicitarea cu o pedeapsa privativa de libertate sau un ordin de detenție pentru o perioada maxima de cel puțin un an.

Articolul 62

(1) In ce privește intreruperea termenului de prescripție, se aplica numai dispozițiile parții contractante care face solicitarea.

(2) O amnistie decretata de partea contractanta care primește solicitarea nu impiedica extradarea daca infracțiunea nu cade in jurisdicția acestei parți contractante.

(3) Absența unei acuzații sau a unei notificari oficiale care autorizeaza inițierea unei acțiuni, ce este necesara numai conform legislației parții contractante care primește solicitarea, nu afecteaza obligația de a extrada.

Articolul 63

Parțile contractante se angajeaza, in conformitate cu convenția și tratatul menționate la articolul 59, sa extradeze intre ele persoanele care sunt urmarite in justiție de catre autoritațile judiciare ale parții contractante care face solicitarea pentru una dintre infracțiunile menționate la articolul 50 alineatul (1) sau cautate de partea contractanta care face solicitarea pentru executarea unei hotarari sau masuri preventive impuse in legatura cu o astfel de infracțiune.

Articolul 64

O alertare introdusa in Sistemul de Informații Schengen in conformitate cu articolul 95 are același efect ca și o cerere de arestare preventiva conform articolului 16 din Convenția europeana privind extradarea din 13 septembrie 1957 sau articolul 15 din Tratatul Benelux privind extradarea și asistența reciproca judiciara in materie penala din 27 iunie 1962, astfel cum a fost modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.

Articolul 65

(1) Fara a aduce atingere opțiunii de a recurge la canalele diplomatice, cererile de extradare și tranzit se transmit prin ministerul de resort al parții contractante care face solicitarea la ministerul competent al parții contractante care primește solicitarea.

(2) Ministerele competente sunt urmatoarele:

- in ceea ce privește Regatul Belgiei : Ministerul de Justiție;

- in ceea ce privește Republica Federala Germania : Ministerul Federal al Justiției și miniștrii de justiție sau senatorii din statele federale (Länder);

- in ceea ce privește Republica Franceza : Ministerul Afacerilor Externe;

- in ceea ce privește Marele Ducat al Luxemburgului : Ministerul de Justiție;

- in ceea ce privește Regatul Țarilor de Jos : Ministerul de Justiție.

Articolul 66

(1) Daca extradarea unei persoane cautate nu este expres interzisa de legislația parții contractante careia i s-a adresat solicitarea, parte contractanta respectiva poate autoriza extradarea in absența unei proceduri formale de extradare, cu condiția ca persoana cautata sa-și exprime acordul la aceasta intr-o declarație facuta in fața unui membru al puterii judecatorești, dupa ce a fost audiat de acesta și informat de dreptul de a beneficia de o procedura formala de extradare. Persoana cautata poate fi asistata de un avocat in timpul audierii.

(2) In cazurile de extradare conform alineatului (1), persoanele cautate care declara in mod explicit ca renunța la protecția pe care le-o ofera principiul specialitații nu pot sa revoce aceasta declarație.

CAPITOLUL 5

TRANSFERUL EXECUTARII HOTARARILOR PENALE

Articolul 67

Urmatoarele dispoziții se aplica intre parțile contractante care sunt parți la Convenția Consiliului Europei privind transferul persoanelor condamnate din 21 martie 1983, in scopul completarii convenției menționate.

Articolul 68

(1) Partea contractanta pe al carei teritoriu s-a impus o pedeapsa privativa de libertate sau un ordin de detenție printr-o sentința cu putere de res judicata in privința unui resortisant al altei parți contractante care, prin refugierea in propria țara, a evitat executarea acelei pedepse sau ordin de detenție, poate cere celei de-a doua parți contractante, daca persoana care a fugit se afla pe teritoriul sau, sa preia sarcina aplicarii pedepsei sau ordinului de detenție.

(2) Partea contractanta care a primit solicitarea poate, la cererea parții contractante care face solicitarea, inainte de sosirea documentelor care sprijina cererea de preluare a raspunderii pentru aplicarea pedepsei sau ordinului de detenție sau a parții din acestea care a ramas de executat, și inainte de adoptarea unei decizii cu privire la aceasta cerere, sa plaseze persoana condamnata in arestul poliției sau sa ia alte masuri care sa asigure ca persoana ramane pe teritoriul parții contractante care a primit solicitarea.

Articolul 69

Transferul executarii conform articolului 68 nu necesita consimțamantul persoanei impotriva careia s-a pronunțat pedeapsa sau ordinul de detenție. Celelalte dispoziții ale Convenției Consiliului Europei cu privire la transferul persoanelor condamnate din 21 martie 1983 se aplica mutatis mutandis.

CAPITOLUL 6

SUBSTANȚE NARCOTICE

Articolul 70

(1) Parțile contractante creeaza un grup de lucru permanent pentru a examina problemele comune legate de combaterea criminalitații in materie de substanțe narcotice și pentru a elabora propuneri, daca este necesar, pentru imbunatațirea aspectelor practice și tehnice ale cooperarii intre parțile contractante. Grupul de lucru inainteaza propunerile sale Comitetului executiv.

(2) Grupul de lucru menționat la alineatul (1), ai carui membri sunt desemnați de catre autoritațile naționale competente, este format din reprezentanți ai poliției și ai autoritaților vamale.

Articolul 71

(1) Parțile contractante se angajeaza cu privire la vanzarea directa sau indirecta de substanțe narcotice și substanțe psihotrope de orice fel, inclusiv canabis, și deținerea acestor produse și substanțe in vederea vanzarii sau exportului, sa adopte in conformitate cu convențiile existente ale Organizației Națiunilor Unite [*], toate masurile necesare pentru a preveni și pedepsi traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope.

(2) Parțile contractante se angajeaza sa previna și sa pedepseasca prin masuri administrative și penale exportul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, inclusiv canabis, precum și vanzarea, furnizarea și manuirea acestor produse și substanțe, fara a aduce atingere dispozițiilor relavante ale articolelor 74, 75 și 76.

(3) Pentru a combate importul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, inclusiv canabis, parțile contractante intensifica controlul asupra circulației persoanelor, marfurilor și mijloacelor de transport la frontierele lor externe. Astfel de masuri sunt elaborate de grupul de lucru prevazut la articolul 70. Acest grup de lucru examineaza, intre altele, posibilitatea transferarii unei parți din personalul poliției și din personalul vamal eliberat de la frontiera interna și folosirea de metode moderne de detectare a drogurilor și de caini dresați pentru detectarea drogurilor.

(4) Pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului articol, parțile contractante vor supraveghea locurile cunoscute pentru traficul de droguri.

(5) Parțile contractante fac tot posibilul pentru a preveni și combate efectele negative generate de cererea ilegala de substanțe narcotice și substanțe psihotrope de orice tip, inclusiv canabis. Fiecare parte contractanta poarta raspunderea pentru masurile adoptate in acest scop.

Articolul 72

In conformitate cu Constituția și cu sistemele de drept intern, parțile contractante iau masuri pentru adoptarea de legi care sa permita capturarea și confiscarea veniturilor din traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope.

Articolul 73

(1) In conformitate cu Constituția și cu sistemele de drept intern, parțile contractante se angajeaza sa adopte masuri pentru a permite efectuarea de livrari controlate in contextul traficului ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope.

(2) In fiecare caz individual, decizia de a permite livrari controlate se ia in temeiul unei autorizari prealabile din partea fiecarei parți contractante interesate.

(3) Fiecare parte contractanta poarta raspunderea și deține controlul pentru fiecare operație efectuata pe teritoriul sau și are dreptul sa intervina.

Articolul 74

In ceea ce privește comerțul legal cu substanțe narcotice și substanțe psihotrope, parțile contractante convin asupra transferarii in interiorul țarii a controalelor in conformitate cu obligațiile care decurg din Convențiile Organizației Națiunilor Unite enumerate la articolul 71 și care sunt efectuate la frontierele interne.

Articolul 75

(1) Cu privire la circulația persoanelor care calatoresc spre teritoriile parților contractante sau circulația acestora in cadrul teritoriilor menționate, persoanele pot avea asupra lor acele substanțe narcotice și substanțe psihotrope care le sunt necesare pentru tratament, cu condiția ca la fiecare control sa prezinte o adeverința eliberata sau autentificata de o autoritate competenta din statul in care iși au reședința.

(2) Comitetul executiv stabilește forma și conținutul adeverinței menționate la alineatul (1) și eliberate de catre una dintre parțile contractante, cu accent deosebit pe detalii referitoare la natura și cantitatea produselor și substanțelor și la durata calatoriei.

(3) Parțile contractante se informeaza reciproc cu privire la autoritațile care au competența sa elibereze și sa autentifice adeverința menționata la alineatul (2).

Articolul 76

(1) Ori de cate ori este necesar și in conformitate cu practica medicala, etica și de zi cu zi, parțile contractante adopta masuri adecvate de control al substanțelor narcotice și substanțelor psihotrope care sunt supuse unor controale mai riguroase pe teritoriul uneia sau al mai multor parți contractante decat pe propriul teritoriu, astfel incat sa nu afecteze eficacitatea acelor controale.

(2) Alineatul (1) se aplica și substanțelor care sunt frecvent folosite la producerea substanțelor narcotice și a substanțelor psihotrope.

(3) Parțile contractante se informeaza reciproc cu privire la masurile luate pentru urmarirea comerțului legal cu substanțele menționate la alineatul (1) și (2).

(4) Problemele intampinate in acest domeniu sunt aduse periodic la cunoștința Comitetului executiv.

CAPITOLUL 7

ARME DE FOC ȘI MUNIȚII

Articolul 77

(1) Parțile contractante se angajeaza sa-și adapteze actele cu putere de lege și actele administrative privind achiziționarea, deținerea, comerțul și instrainarea armelor de foc și munițiilor in funcție de dispozițiile prezentului capitol.

(2) Prezentul capitol se refera la achiziționarea, deținerea, comerțul și instrainarea armelor de foc și a munițiilor de catre persoane fizice și persoane juridice; el nu conține dispoziții referitoare la livrarea de arme de foc sau muniții catre autoritațile centrale și teritoriale, forțele armate sau de poliție, nici achiziționarea sau deținerea lor de catre acestea, sau producerea de arme de foc și muniții de catre intreprinderi publice.

Articolul 78

(1) In ințelesul prezentului capitol, armele de foc se clasifica dupa cum urmeaza:

(a) arme de foc interzise;

(b) arme de foc supuse autorizarii;

(c) arme de foc supuse declararii.

(2) Mecanismul de inchidere, incarcatorul și țeava armelor de foc sunt supuse mutatis mutandis reglementarilor la care este supusa arma la care acestea se monteaza sau se intenționeaza sa se monteze.

(3) In ințelesul prezentei convenții, 'arme de foc cu țeava scurta' sunt arme de foc a caror țeava nu depașește 30 cm sau a caror lungime totala nu depașește 60 cm; 'arme de foc cu țeava lunga' inseamna toate celelalte arme de foc.

Articolul 79

(1) Lista armelor de foc și a munițiilor interzise include urmatoarele:

(a) armele de foc folosite in mod normal ca arme de razboi;

(b) armele de foc automate, chiar daca nu sunt arme de razboi;

(c) armele de foc deghizate sub forma altor obiecte;

(d) munițiile cu gloanțe penetrante, explozive sau incendiare și proiectilele pentru astfel de muniții;

(e) munițiile pentru pistoale și revolvere cu gloanțe dum-dum sau cu gloanțe oarbe și proiectilele pentru aceste muniții.

(2) In cazuri speciale, autoritațile competente pot acorda autorizații pentru armele de foc și munițiile menționate la alineatul (1), daca acest lucru nu contravine ordinii și securitații publice.

Articolul 80

(1) Lista armelor de foc și a munițiilor a caror achiziționare și deținere necesita o autorizație include cel puțin urmatoarele, daca nu sunt interzise:

(a) armele de foc cu țeava scurta semiautomate sau cu repetiție;

(b) armele de foc cu țeava scurta pentru tragere foc cu foc cu percuția centrala a cartușului;

(c) armele de foc cu țeava scurta pentru tragere foc cu foc, cu percuție laterala a cartușului, cu o lungime totala mai mica de 28 cm;

(d) armele de foc semiautomate cu țeava lunga, cu incarcator și magazie de cartușe ce pot conține impreuna mai mult de trei runde de cartușe;

(e) armele de foc semiautomate cu țeava lunga lisa, cu repetiție, care nu depașesc 60 cm in lungime;

(f) armele de foc semiautomate pentru uz civil care seamana cu armele de razboi cu mecanisme automate.

(2) Lista armelor de foc care necesita o autorizație nu include:

(a) armele folosite ca dispozitive de avertizare, lacrimogene sau alarme, cu condiția garantarii prin mijloace tehnice ca aceste arme nu pot fi transformate, folosind scule obișnuite, pentru a putea trage cu muniție pe baza de proiectile și cu condiția ca tragerea cu o substanța iritanta sa nu cauzeze vatamarea permanenta a unei persoane;

(b) armele de foc semiautomate cu țeava lunga ale caror incarcator și magazie de cartușe nu pot conține mai mult de trei runde de cartușe fara a fi reincarcate, cu condiția ca dispozitivul de incarcare sa fie imobil sau sa se garanteze ca aceste arme de foc nu pot fi transformate, folosind scule obișnuite, in arme de foc ale caror incarcator și magazie de cartușe pot conține mai mult de trei cartușe.

Articolul 81

Lista armelor de foc pentru care este necesara o declarație include urmatoarele, daca aceste arme nu sunt nici interzise și nici nu necesita o autorizație:

(a) armele de foc cu țeava lunga cu repetiție;

(b) armele de foc cu una sau mai multe țevi lungi ghintuite pentru tragere foc cu foc;

(c) armele de foc cu țeava scurta pentru tragere foc cu foc, cu percuție laterala, cu o lungime totala care depașește 28 cm;

(d) armele enumerate la articolul 80 alineatul (2) litera (b).

Articolul 82

Lista armelor menționate la articolele 79, 80 și 81 nu include:

(a) armele de foc al caror model sau an de fabricație, exceptand cazurile excepționale, sunt anterioare datei de 1 ianuarie 1870, cu condiția sa nu poata trage cu muniție destinata armelor interzise sau armelor care necesita o autorizație;

(b) reproduceri ale armelor enumerate la litera (a), cu condiția sa nu poata fi folosite pentru a trage cu cartușe de metal;

(c) armele de foc care prin proceduri tehnice garantate de marcajul aplicat de un organism oficial sau recunoscut de un astfel de organism au devenit inapte de a trage cu orice fel de muniție.

Articolul 83

Autorizația pentru a achiziționa și deține o arma de foc dintre cele enumerate la articolul 80 poate fi eliberata numai:

(a) daca persoana interesata are peste 18 ani, cu excepția derogarilor pentru activitați de vanatoare sau sportive;

(b) daca persoana interesata nu este inapta, ca urmare a unei boli psihice sau a altei deficiențe de natura psihica sau fizica, sa achiziționeze sau sa dețina o arma de foc;

(c) daca persoana interesata nu a suferit o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni sau daca nu exista indicii ca persoana ar putea reprezenta un pericol pentru ordinea sau securitatea publica;

(d) daca motivele invocate de persoana interesata de achiziționarea sau deținerea armelor de foc pot fi considerate legitime.

Articolul 84

(1) Declarațiile referitoare la armele de foc menționate la articolul 81 se trec intr-un registru ce se pastreaza de persoanele menționate la articolul 85.

(2) Daca o arma de foc este instrainata de o persoana care nu este menționata la articolul 85, trebuie sa se faca o declarație de instrainare in conformitate cu procedurile stabilite de fiecare parte contractanta.

(3) Declarațiile menționate la acest articol trebuie sa conțina detaliile necesare pentru identificarea persoanelor și armelor respective.

Articolul 85

(1) Parțile contractante se angajeaza sa impuna obligația unei autorizații asupra producatorilor de arme de foc supuse autorizației și asupra celor care le comercializeaza și sa impuna obligația de declarație asupra producatorilor de arme de foc supuse declarației și asupra celor care le comercializeaza. Autorizația pentru armele de foc supuse autorizației acopera și armele de foc supuse declarației. Parțile contractante efectueaza controale la producatorii și comercianții de arme, garantand astfel un control efectiv al acestora.

(2) Parțile contractante se angajeaza sa adopte masuri pentru a se asigura, ca o cerința minima, ca toate armele de foc sunt permanent marcate cu un numar de serie ce permite identificarea și cu marca producatorului.

(3) Parțile contractante prevad obligația producatorilor și comercianților de a ține un registru al tuturor armelor de foc supuse autorizației sau declarației; registrul permite identificarea rapida a tipului și originii armelor de foc și a persoanelor care le-au achiziționat.

(4) Cu privire la armele de foc supuse autorizației conform articolelor 79 și 80, parțile contractante se angajeaza sa adopte masuri pentru a se asigura ca numarul de serie și marca producatorului de pe arma de foc sunt trecute in autorizația eliberata posesorului armei.

Articolul 86

(1) Parțile contractante se angajeaza sa adopte masuri prin care sa se interzica posesorilor legitimi de arme de foc supuse autorizației sau declarației sa dea astfel de arme persoanelor care nu dețin o autorizație pentru achiziționarea lor ori un certificat-declarație.

(2) Parțile contractante pot autoriza instrainarea temporara a unor astfel de arme de foc in conformitate cu procedurile pe care le stabilesc.

Articolul 87

(1) Parțile contractante introduc in legislația interna dispoziții care permit retragerea autorizației de la persoanele care nu mai indeplinesc condițiile pentru eliberarea autorizațiilor in conformitate cu articolul 83.

(2) Parțile contractante se angajeaza sa adopte masuri corespunzatoare, inclusiv confiscarea armelor de foc și retragerea autorizațiilor, și sa stabileasca sancțiuni adecvate in cazul incalcarii legilor și reglementarilor privind armele de foc. Aceste sancțiuni pot include confiscarea armelor de foc.

Articolul 88

(1) O persoana care deține o autorizație pentru achiziționarea unei arme de foc nu are nevoie de autorizație pentru achiziționarea de muniție pentru arma de foc respectiva.

(2) Achiziționarea de muniție de catre persoane care nu dețin o autorizație de achiziționare de arme este supusa regimului aplicabil armei pentru care se cumpara muniția. Autorizația poate fi eliberata pentru o singura categorie sau pentru toate categoriile de muniție.

Articolul 89

Listele cu armele de foc care sunt interzise, supuse autorizației sau supuse declarației, pot fi modificate sau completate de Comitetul executiv, luandu-se in considerare evoluțiile tehnice și economice și securitatea naționala.

Articolul 90

Parțile contractante pot adopta legi și dispoziții mai stricte privind achiziționarea și deținerea de arme de foc și muniție.

Articolul 91

(1) Parțile contractante convin, in temeiul Convenției europene privind controlul achiziționarii și deținerii de arme de foc de catre persoane individuale, din 28 iunie 1978, sa instituie in temeiul legislației interne schimbul de informații privind achiziționarea de arme de foc de catre persoane - indiferent daca sunt persoane private sau comercianți de arme de foc - care-și au domiciliul in mod obișnuit sau care s-au stabilit pe teritoriul unei alte parți contractante. Un comerciant de arme de foc inseamna o persoana a carei meserie sau afacere consta, integral sau parțial, in vanzarea cu amanuntul a armelor de foc.

(2) Schimbul de informații vizeaza:

(a) doua parți contractante care au ratificat convenția menționata la alineatul (1): armele de foc enumerate la apendicele 1 (A) alineatul (1) literele (a) -(h) din convenția menționata;

(b) doua parți contractante dintre care cel puțin una nu a ratificat convenția menționata la alineatul (1): armele de foc care sunt supuse autorizației sau declarației pe teritoriul fiecareia dintre parțile contractante.

(3) Informațiile privind achiziționarea de arme de foc se comunica fara intarziere și includ urmatoarele:

(a) data achiziționarii armei de foc și identitatea persoanei care a achiziționat-o, mai exact:

- in cazul unei persoane fizice: numele, prenumele, data și locul nașterii, adresa și numarul pașaportului sau al carții de identitate, data eliberarii și date privind autoritatea emitenta, daca este comerciant de arme de foc sau nu;

- in cazul unei persoane juridice: numele sau denumirea și sediul social al firmei, precum și numele, prenumele, data și locul nașterii, adresa și numarul pașaportului sau al carții de identitate a persoanei autorizate sa reprezinte persoana juridica;

(b) modelul, numarul de fabricație, calibrul și alte caracteristici ale armei de foc respective și numarul sau de serie.

(4) Fiecare parte contractanta desemneaza autoritatea naționala competenta sa trimita și sa primeasca informațiile menționate la alineatele (2) și (3) și informeaza de indata celelalte parți contractante cu privire la orice modificare ce survine in desemnarea acestei autoritați.

(5) Autoritatea desemnata de fiecare parte contractanta poate inainta informațiile pe care le-a primit autoritaților de poliție locale competente și autoritaților responsabile cu supravegherea frontierelor in scopul prevenirii sau urmaririi penale a infracțiunilor și a incalcarii reglementarilor legale.

TITLUL IV

SISTEMUL DE INFORMAȚII SCHENGEN

CAPITOLUL 1

CREAREA SISTEMULUI DE INFORMAȚII SCHENGEN

Articolul 92

(1) Parțile contractante creeaza și mențin un sistem de informații comun, denumit in continuare 'Sistemul de Informații Schengen', constand dintr-o secțiune naționala in fiecare dintre parțile contractante și o funcție de suport tehnic. Sistemul de Informații Schengen permite autoritaților desemnate de catre parțile contractante sa aiba acces, printr-o procedura de cautare automata, la alertarile facute in legatura cu persoane și marfuri, in scopul controalelor la frontiera și al altor controale de poliție și vamale efectuate in țara in conformitate cu legislația interna și, in cazul categoriei specifice de alerte menționate la articolul 96, pentru eliberarea de vize, permise de ședere și aplicarea legislației privind regimul strainilor in contextul aplicarii dispozițiilor prezentei convenții privind circulația persoanelor.

(2) Fiecare parte contractanta trebuie sa creeze și sa mențina, pe contul și riscul propriu, secțiunea naționala din Sistemul de Informații Schengen, fișierul sau de date fiind in mod esențial identic cu fișierele de date ale secțiunilor naționale ale fiecareia dintre celelalte parți contractante prin intermediul funcției de suport tehnic. Pentru a asigura o transmisie rapida și eficienta a datelor, dupa cum se prevede la alineatul (3), fiecare parte contractanta respecta, la crearea secțiunii sale naționale, protocoalele și procedurile pe care parțile contractante le-au stabilit impreuna pentru funcția de suport tehnic. Fiecare fișier de date al secțiunii naționale este accesibil pentru efectuarea de cautari automate pe teritoriul respectivei parți contractante. Operațiunea de cautare in fișierele de date ale secțiunilor naționale ale celorlalte parți contractante nu este posibila.

(3) Parțile contractante creeaza și intrețin, pe baza de cheltuieli comune și asumandu-și raspunderea in comun, funcția de suport tehnic a Sistemului de Informații Schengen. Republica Franceza va purta raspunderea pentru funcția de suport tehnic, care va fi localizata la Strasbourg. Funcția de suport tehnic va cuprinde un fișier de date care va asigura, prin transmitere on-line, ca fișierele de date ale secțiunilor naționale sa conțina informații identice. Fișierele de date ale funcției de suport tehnic conțin alerte pentru persoane și bunuri in masura in care acestea privesc toate parțile contractante. Fișierul de date al funcției de suport tehnic nu conține alte date decat cele prevazute in acest paragraf și la articolul 113 alineatul (2).

CAPITOLUL 2

FUNCȚIONAREA ȘI UTILIZAREA SISTEMULUI DE INFORMAȚII SCHENGEN

Articolul 93

In conformitate cu prezenta convenție, Sistemul de Informații Schengen are ca obiect menținerea ordinii și securitații publice, inclusiv securitatea naționala, pe teritoriile parților contractante și de a aplica dispozițiile prezentei convenții privind circulația persoanelor pe aceste teritorii, folosind informații comunicate prin intermediul acestui sistem.

Articolul 94

(1) Sistemul de Informații Schengen conține numai acele categorii de date care sunt furnizate de catre fiecare parte contractanta in parte, dupa cum este necesar pentru scopurile specificate la articolele 95-100. Partea contractanta care emite o alerta stabilește daca respectivul caz este destul de important pentru a se justifica introducerea sa in Sistemul de Informații Schengen.

Categoriile de date sunt urmatoarele:

(a) persoanele in legatura cu care s-a facut o alertare;

(b) bunurile menționate la articolul 100 și vehiculele menționate la articolul 99.

(3) In ce privește persoanele, informațiile se limiteaza la urmatoarele:

(a) numele și prenumele, orice alte nume de imprumut eventual inregistrate separat;

(b) semne fizice particulare, obiective și care nu se schimba;

(c) inițiala celui de-al doilea prenume;

(d) data și locul nașterii;

(e) sexul;

(f) cetațenia;

(g) daca persoanele respective sunt inarmate;

(h) daca persoanele respective sunt violente;

(i) motivul pentru care s-a facut alertarea;

(j) masurile care trebuie adoptate.

Alte informații, in special datele enumerate la prima teza a articolului 6 din Convenția Consiliului Europei pentru protecția persoanelor in legatura cu prelucrarea automata a datelor cu caracter personal, din 28 ianuarie 1981, nu sunt autorizate.

(4) Daca o parte contractanta considera ca o alerta in conformitate cu articolul 95, 97 sau 99 este incompatibila cu legislația sa interna, cu obligațiile sale internaționale sau cu interesele sale naționale vitale, ea poate ulterior adauga la alerta conținuta in fișierul de date din secțiunea naționala din Sistemul de Informații Schengen un indicator semnificand faptul ca masurile care urmeaza sa fie adoptate ca urmare a alertei respective nu se iau și pe teritoriul sau. In acest sens, se inițiaza consultari cu celelalte parți contractante. Daca partea contractanta care face alertarea nu o retrage, aceasta va continua sa fie aplicata in totalitate in cazul celorlalte parți contractante.

Articolul 95

(1) Datele privind PERSOANELE CAUTATE PENTRU A FI ARESTATE IN VEDEREA EXTRADARII sunt introduse la cererea autoritații judiciare a parții contractante care face solicitarea.

(2) Inainte de a emite o alerta, partea contractanta verifica daca arestarea este autorizata conform legislației interne a parților contractante carora li se adreseaza solicitarea. Daca partea contractanta care emite alerta are indoieli, ea trebuie sa consulte celelalte parți contractante vizate.

Partea contractanta care emite alerta va transmite parților contractante vizate in modul cel mai rapid posibil atat alerta cat și urmatoarele informații esențiale legate de caz:

(a) autoritatea care a formulat cererea de arest;

(b) daca exista un mandat de arestare sau un alt document cu același efect juridic sau o hotarare executorie;

(c) natura și incadrarea juridica a infracțiunii;

(d) o descriere a imprejurarilor in care s-a comis infracțiunea, inclusiv data, locul și masura in care persoana pentru care s-a emis alerta a participat la comiterea infracțiunii;

(e) in masura in care este posibil, consecințele infracțiunii.

(3) O parte contractanta poate adauga la alertarea din fișierul de date al secțiunii sale naționale din cadrul Sistemului de Informații Schengen un indicator care sa impiedice arestarea ca urmare a alertei pana la ștergerea indicatorului. Indicatorul trebuie șters in decurs de 24 de ore dupa ce s-a facut alertarea, daca partea contractanta nu refuza sa procedeze la arestarea solicitata pe temeiuri legale sau din rațiuni speciale impuse de imprejurari. In cazuri absolut excepționale, cand acest lucru este justificat de natura complexa a faptelor care au determinat alerta, termenul de mai sus poate fi prelungit la o saptamana. Fara a afecta un indicator sau o decizie de refuz al arestarii, celelalte parți contractante pot efectua arestarea solicitata in alertare.

(4) Daca, din rațiuni de mare urgența, o parte contractanta solicita o cautare imediata, partea contractanta care primește solicitarea va analiza daca poate sa-și retraga indicatorul. Partea contractanta solicitata va lua de indata masurile necesare pentru a asigura inițierea acțiunilor ce se impun in cazul validarii alertei.

(5) Daca arestarea nu se poate face deoarece investigația nu a fost finalizata sau din cauza refuzului unei parți contractante solicitate, aceasta din urma trebuie sa considere alerta ca fiind o alertare in vederea comunicarii locului unde iși are reședința persoana vizata.

(6) Parțile contractante solicitate aplica masurile cerute in alerta in conformitate cu convențiile in vigoare privind extradarea și cu legislația interna. Ele nu sunt obligate sa aplice aceste masuri daca este vorba de unul dintre resortisanții lor, fara a aduce atingere posibilitații de a face arestarea in conformitate cu legislația interna.

Articolul 96

(1) Datele cu privire la STRAINII IN LEGATURA CU CARE S-A EMIS O ALERTARE IN VEDEREA NON-ADMISIEI se vor introduce in temeiul unei alerte naționale rezultand din hotarari luate de autoritațile administrative sau instanțele judecatorești competente, in conformitate cu normele de procedura prevazute de dreptul intern.

(2) Hotararile pot avea la baza o amenințare la adresa ordinii publice, a securitații publice sau a securitații naționale pe care o poate reprezenta prezența unui strain pe teritoriul național.

Aceasta situație poate aparea in special in cazul:

(a) unui strain care a fost condamnat pentru o infracțiune care atrage o pedeapsa privativa de libertate de cel puțin un an;

(b) unui strain in privința caruia exista serioase motive sa se creada ca a comis infracțiuni grave, inclusiv cele precizate la articolul 71, sau in privința caruia exista probe clare ca intenționeaza sa comita astfel de infracțiuni pe teritoriul unei parți contractante.

(3) Hotararile se pot baza și pe faptul ca strainul a fost supus unor masuri vizand deportarea, refuzul de intrare sau expulzarea care nu au fost abrogate sau suspendate, inclusiv sau insoțite de interzicerea intrarii sau, dupa cum este cazul, interzicerea dreptului de ședere, ca urmare a nerespectarii reglementarilor interne cu privire la intrarea sau șederea strainilor.

Articolul 97

Se introduc date cu privire la PERSOANELE DISPARUTE SAU PERSOANELE CARE, PENTRU A FI PROTEJATE SAU PENTRU A PREINTAMPINA AMENINțARILE, AU NEVOIE SA FIE PUSE TEMPORAR SUB PROTECțIA POLIțIEI LA CEREREA AUTORITAțII COMPETENTE SAU A AUTORITAțII JUDICIARE COMPETENTE A PARțII CARE EMITE ALERTA, astfel incat poliția sa poata informa partea care face alertarea in legatura cu locul unde se afla acestea sau sa poata duce persoanele respective intr-un loc sigur pentru a le impiedica sa-și continue calatoria, daca acest lucru este permis de legislația interna. Aceasta dispoziție se aplica in special minorilor și persoanelor care trebuie internate in temeiul unei hotarari emise de o autoritate competenta. Comunicarea datelor cu privire la o persoana disparuta se va face cu consimțamantul persoanei, daca aceasta este majora.

Articolul 98

(1) Se introduc datele cu privire la MARTORI, PERSOANELE CARE AU PRIMIT CITATII DE INFATIARE IN SFATA AUTORITATILOR JUDECATORESTI IN CADRUL UNEI ACTIUNI PENALE pentru a raspunde in legatura cu fapte pentru care sunt acuzate sau persoane impotriva carora urmeaza sa se pronunțe o sentința penala sau sa se emita o citație de a se prezenta pentru a executa o pedeapsa privativa de libertate, la cererea autoritaților judiciare competente, pentru a se comunica locul unde iși au reședința sau domiciliul.

(2) Informațiile cerute se comunica parții care a facut solicitarea in conformitate cu legislația interna și convențiile in vigoare privind asistența reciproca in materie penala.

Articolul 99

(1) Datele cu privire la PERSOANE SAU VEHICULE se introduc in conformitate cu legislația interna a parții contractante care emite alerta, IN SCOPUL UNEI SUPRAVEGHERI DISCRETE SAU A CONTROALELOR SPECIFICE, in conformitate cu alineatul (5).

(2) O astfel de alerta se poate emite in scopul urmaririi penale a infracțiunilor și pentru prevenirea amenințarilor la adresa securitații publice:

(a) cand exista dovezi clare ca persoana vizata intenționeaza sa comita sau comite numeroase infracțiuni extrem de grave sau

(b) cand evaluarea generala a persoanei vizate, in special in temeiul infracțiunilor comise in trecut, genereaza suspiciunea ca acea persoana va comite și in viitor infracțiuni extrem de serioase.

(3) In plus, alerta pate fi emisa in conformitate cu legislația interna, la cererea autoritaților responsabile cu securitatea naționala, daca exista dovezi clare ca informațiile menționate la alineatul (4) sunt necesare pentru a preveni o amenințare serioasa din partea persoanei vizate sau amenințari serioase la adresa securitații naționale interne sau externe. Partea contractanta care emite alerta este obligata sa se consulte in prealabil cu celelalte parți contractante.

(4) In scopul unei supravegheri discrete, urmatoarele informații pot fi in totalitate sau parțial culese și comunicate autoritații care emite alerta, cu ocazia controalelor la frontiera sau a altor controale ale poliției și a controalelor vamale in interiorul țarii:

(a) fapta care a fost constata ca urmare a alertei emise in legatura cu o persoana sau cu un vehicul;

(b) locul, data sau motivul verificarii;

(c) ruta și destinația calatoriei;

(d) persoanele insoțitoare ale persoanei vizate sau ocupanții vehiculului;

(e) vehiculul utilizat;

(f) obiectele transportate;

(g) imprejurarile in care persoana sau vehiculul a fost gasit(a).

In timpul culegerii acestor informații, se vor lua masuri pentru a nu se periclita caracterul discret al supravegherii.

(5) In timpul controalelor specifice menționate la alineatul (1), se poate face o percheziție a persoanelor, vehiculelor și obiectelor, in conformitate cu legislația interna in scopurile menționate la alineatele (2) și (3). Daca controlul specific nu este autorizat de legislația unei parți contractante, acesta se inlocuiește automat, in cazul respectivei parți contractante, cu o operațiune de supraveghere discreta.

(6) Partea contractanta care primește solicitarea poate adauga la alerta din fișierul de date din secțiunea sa naționala din cadrul Sistemului de Informații Schengen un indicator care interzice, pana la ștergerea acestuia, inițierea acțiunilor impuse de alerta in scopul unei supravegheri discrete sau a controalelor specifice. Indicatorul trebuie șters in decurs de 24 de ore de la emiterea alertei, daca partea contractanta nu refuza sa dea curs solicitarii pe temeiuri legale sau din rațiuni speciale impuse de imprejurari. Fara a prejudicia un astfel de indicator sau un refuz, celelalte parți contractante pot intreprinde masurile cerute in cadrul alertei.

Articolul 100

(1) Se introduc in Sistemul de Informații Schengen datele cu privire la obiectele cautate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe in acțiuni penale.

(2) Daca o operațiune de cautare indica existența unei alerte in cazul unui obiect care a fost gasit, autoritatea care a coroborat cele doua informații va lua contact cu autoritatea care a facut alertarea pentru a se conveni masurile care urmeaza sa fie adoptate. In acest scop, se pot comunica și date cu caracter personal, in conformitate cu prezenta convenție. Masurile care urmeaza sa fie adoptate de catre partea contractanta care a gasit obiectul trebuie sa fie in concordanța cu legislația sa interna.

(3) Se introduc urmatoarele categorii de obiecte:

(a) autovehicule cu o capacitate cilindrica care depașește 50 centimetri cubi care au fost furate, insușite ilegal sau pierdute;

(b) remorcile și rulotele cu o greutate, fara a fi incarcate, care nu depașește 750 kg, care au fost furate, insușite ilegal sau pierdute;

(c) armele de foc care au fost furate, insușite ilegal sau pierdute;

(d) documentele oficiale in alb care au fost furate, insușite ilegal sau pierdute;

(e) documentele de identitate eliberate (pașapoarte, carți de identitate, permise de conducere) care au fost furate, insușite ilegal sau pierdute;

(f) bancnote (suspecte).

Articolul 101

(1) Accesul la datele introduse in Sistemul de Informații Schengen și dreptul de a cauta astfel de date in mod direct sunt rezervate exclusiv autoritaților responsabile cu:

(a) controlul la frontiera;

(b) alte controale de poliție și vamale efectuate in interiorul țarii și coordonarea acestor controale.

(2) In plus, accesul la date introduse in conformitate cu articolul 96 și dreptul de a cauta astfel de date in mod direct pot fi exercitate de catre autoritațile responsabile cu eliberarea vizelor, autoritațile centrale responsabile cu examinarea cererilor de viza și autoritațile responsabile cu eliberarea permiselor de ședere și cu aplicarea legislației privind regimul strainilor in contextul aplicarii dispozițiilor prezentei convenții legate de circulația persoanelor. Accesul la date este reglementat de legislația interna a fiecarei parți contractante.

(3) Utilizatorii pot cauta numai datele de care au nevoie pentru indeplinirea atribuțiilor lor.

(4) Fiecare parte contractanta inainteaza Comitetului executiv o lista a autoritaților competente care sunt autorizate sa caute direct datele conținute in Sistemul de Informații Schengen. Lista trebuie sa specifice, in cazul fiecarei autoritați, ce anume date pot fi cautate și in ce scopuri.

CAPITOLUL 3

PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ȘI SECURITATEA DATELOR IN SISTEMUL DE INFORMAȚII SCHENGEN

Articolul 102

(1) Parțile contractante pot utiliza datele menționate la articolele 95-100 numai in scopurile indicate pentru fiecare categorie de alerte prevazute in aceste articole.

(2) Datele pot fi copiate numai in scopuri tehnice, cu condiția ca aceasta copiere sa fie necesara pentru ca autoritațile menționate la articolul 101 sa poata efectua o cautare directa. Alertarile facute de alte parți contractante nu pot fi copiate din secțiunea naționala a Sistemului de Informații Schengen in alte fișiere de date naționale.

(3) Cu privire la alertele specificate la articolele 95-100 ale prezentei convenții, orice derogare de la alineatul (1) pentru modificarea categoriei de alerta trebuie sa fie justificata de necesitatea de a preveni o amenințare grava, iminenta la adresa ordinii și securitații publice, de serioase temeiuri de securitate naționala sau in scopul prevenirii unei infracțiuni grave. In acest scop, trebuie obținuta o autorizare prealabila de la partea contractanta care a emis alerta.

(4) Datele nu pot fi utilizate in scopuri administrative. Prin derogare, datele introduse conform articolului 96 pot fi folosite in conformitate cu legislația interna a fiecarei parți contractante numai in scopurile precizate la articolul 101 alineatul (2).

(5) Orice utilizare a datelor care contravine dispozițiilor alineatelor (1)-(4) va fi considerata abuz conform legislației interne a fiecarei parți contractante.

Articolul 103

Fiecare parte contractanta ia masuri pentru a asigura ca in medie fiecare a zecea transmitere de date cu caracter personal sa fie inregistrata in secțiunea naționala a Sistemului de Informații Schengen de catre autoritatea care gestioneaza fișierul de date in scopul verificarii daca operația de cautare este permisa sau nu. Inregistrarea poate fi folosita numai in acest scop și se va șterge dupa șase luni.

Articolul 104

(1) Legislația interna a parții contractante care emite alerta se aplica alertelor daca nu sunt prevazute condiții mai stricte in prezenta convenție.

(2) In masura in care prezenta convenție nu conține dispoziții speciale, se va aplica legislația fiecarei parți contractante cu privire la datele introduse in secțiunea sa naționala din Sistemul de Informații Schengen.

(3) In masura in care prezenta convenție nu conține dispoziții speciale privind aplicarea masurilor solicitate in alerta, se aplica legislația interna a parții contractante care a primit solicitarea și care aplica masurile. In masura in care prezenta convenție conține dispoziții speciale privind aplicarea masurilor solicitate in alerta, raspunderea pentru aceste masuri este reglementata de legislația interna a parții contractante care a primit solicitarea. Daca masurile solicitate nu pot fi aplicate, partea contractanta care a primit solicitarea informeaza de indata partea contractanta care a emis alerta.

Articolul 105

Partea contractanta care a emis alerta poarta raspunderea pentru introducerea in Sistemul de Informații Schengen a unor date corecte, la zi și legale.

Articolul 106

(1) Numai partea contractanta care a emis alerta este autorizata sa modifice, sa suplimenteze, sa corecteze sau sa ștearga datele pe care le-a introdus.

(2) Daca una dintre parțile contractante care nu a emis alerta deține dovezi sugerand ca una dintre date este falsa, incorecta sau a fost stocata ilegal, ea inștiințeaza partea contractanta care a emis alerta despre acest lucru de indata ce este posibil, aceasta din urma avand obligația sa verifice comunicarea și, daca este necesar, sa corecteze sau sa ștearga respectiva data de indata.

(3) Daca parțile contractante nu sunt in stare sa ajunga la un acord, partea contractanta care nu a facut alertarea va inainta cazul autoritații de control comune menționate la articolul 115 alineatul (1) pentru a-și da avizul.

Articolul 107

Daca o persoana face deja obiectul unei alertari in Sistemul de Informații Schengen, partea contractanta care introduce o noua alerta ajunge la un acord cu privire la introducerea alertei cu partea contractanta care a introdus prima alerta. Parțile contractante pot, de asemenea, sa prevada dispoziții generale in acest sens.

Articolul 108

(1) Fiecare parte contractanta desemneaza o autoritate care are raspunderea centrala pentru secțiunea sa naționala din Sistemul de Informații Schengen.

(2) Fiecare parte contractanta emite alertele sale prin intermediul acestei autoritați.

(3) Autoritatea menționata poarta raspunderea pentru buna funcționare a secțiunii naționale din Sistemul de Informații Schengen și ia masurile necesare in conformitate cu dispozițiile prezentei convenții.

(4) Parțile contractante se informeaza reciproc prin intermediul reprezentantului autoritații menționate la alineatul (1).

Articolul 109

(1) Dreptul persoanelor de a avea acces la datele introduse in Sistemul de Informații Schengen care le privesc se exercita in conformitate cu legislația parții contractante fața de care ele invoca acest drept. Daca legislația interna prevede acest lucru, autoritatea de control naționala menționata la articolul 114 alineatul (1) decide daca informațiile se pot comunica și in ce mod. O parte contractanta care nu a emis o alerta poate comunica informații privind astfel de date numai daca in prealabil a oferit ocazia parții contractante care a emis alerta sa-și faca cunoscuta poziția.

(2) Comunicarea informațiilor persoanei care face obiectul acestor date se refuza daca acest lucru este indispensabil pentru efectuarea unei operații legale in legatura cu alerta sau pentru apararea drepturilor și libertaților unor terțe parți. In orice caz, acest lucru se refuza pe toata perioada de valabilitate a unei alerte in scopul realizarii unei supravegheri discrete.

Articolul 110

Orice persoana poate determina rectificarea datelor afectate de eroarea de fapt care o privesc sau poate determina ștergerea datelor afectate de eroarea de drept care o privesc.

Articolul 111

(1) Pe teritoriul fiecarei parți contractante, orice persoana poate introduce o acțiune in instanțele judecatorești sau la autoritatea competenta conform legislației interne pentru corectarea, ștergerea sau obținerea de informații sau pentru obținerea de compensații in legatura cu o alerta care o privește.

(2) Parțile contractante se angajeaza reciproc sa aplice deciziile definitive pronunțate de instanțele judecatorești sau de autoritațile menționate la alineatul (1), fara a aduce atingere dispozițiilor articolul 116.

Articolul 112

(1) Datele cu caracter personal introduse in Sistemul de Informații Schengen in scopul localizarii persoanelor urmarite se pastreaza numai atat timp cat este necesar pentru atingerea scopului pentru care au fost furnizate. Partea contractanta care a emis alerta trebuie sa revizuiasca necesitatea stocarii in continuare a acestor date, dar nu pentru o perioada mai lunga de trei ani de la data introducerii lor. Aceasta perioada este de un an in cazul alertelor menționate la articolul 99.

(2) Fiecare parte contractanta stabilește, dupa caz, perioade de revizuire mai scurte, in conformitate cu legislația sa interna.

(3) Funcția de suport tehnic a Sistemului de Informații Schengen informeaza automat parțile contractante cu privire la ștergerea programata a datelor din sistem, cu o luna in avans.

(4) Partea contractanta care emite alerta poate hotari, la data revizuirii, sa mențina alerta daca acest lucru se dovedește necesar pentru scopul in care a fost emisa. Orice prelungire a alertei trebuie comunicata funcției de suport tehnic. Dispozițiile alineatului (1) se aplica in cazul unei alerte prelungite.

Articolul 113

(1) Celelalte date, cu excepția celor menționate la articolul 112, se pastreaza timp de maximum 10 ani, datele privind documentele de identitate eliberate și bancnotele suspecte timp de maximum cinci ani, iar datele privind autovehiculele, remorcile și rulotele timp de maximum trei ani.

(2) Datele care au fost șterse se pastreaza timp de un an in funcția de suport tehnic. In timpul acestei perioade, ele pot fi consultate numai pentru o verificare ulterioara cu privire la acuratețea lor sau daca au fost introduse in mod legal. Dupa aceea, ele trebuie distruse.

Articolul 114

(1) Fiecare parte contractanta desemneaza o autoritate de control care raspunde in conformitate cu legislația interna de efectuarea unei supravegheri independente a fișierului de date din secțiunea naționala a Sistemului de Informații Schengen și de verificarea ca prelucrarea și utilizarea datelor introduse in Sistemul de Informații Schengen sa nu incalce drepturile persoanei care constituie obiectul acestor date. In acest scop, autoritatea de control are acces la fișierul de date din secțiunea naționala din Sistemul de Informații Schengen.

(2) Orice persoana are dreptul sa ceara autoritaților de control sa verifice datele introduse in Sistemul de Informații Schengen cu privire la ea și la modul in care au fost folosite aceste date. Acest drept este reglementat de legislația interna a parții contractante careia i se adreseaza solicitarea. Daca datele au fost introduse de o alta parte contractanta, verificarea se efectueaza in stransa coordonare cu autoritatea de control a acelei parți contractante.

Articolul 115

(1) O autoritate comuna de control, responsabila cu supravegherea funcției de suport tehnic a Sistemului de Informații Schengen, urmeaza sa fie inființata. Aceasta autoritate este formata din cate doi reprezentanți ai fiecarei autoritați naționale de control. Fiecare parte contractanta va dispune de un vot. Supravegherea se va face in conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, ale Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor in legatura cu prelucrarea automata a datelor cu caracter personal, ținand seama de Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului Ministerial al Consiliului Europei care reglementeaza utilizarea datelor cu caracter personal in activitatea poliției și in conformitate cu legislația interna a parții contractante care raspunde de funcția de suport tehnic.

(2) In ce privește funcția de suport tehnic a Sistemului de Informații Schengen, autoritatea comuna de control are sarcina de a verifica daca dispozițiile prezentei convenții sunt aplicate in mod corespunzator. In acest scop, ea are acces la funcția de suport tehnic.

(3) Autoritatea comuna de control raspunde, de asemenea, de examinarea dificultaților de aplicare sau interpretare care pot aparea in timpul funcționarii Sistemului de Informații Schengen, de studierea problemelor care se pot ivi in timpul exercitarii supravegherii independente de catre autoritațile naționale de control ale parților contractante ori in timpul exercitarii dreptului de acces la sistem, ca și de elaborarea de propuneri armonizate pentru identificarea de soluții comune la problemele existente.

(4) Rapoartele intocmite de autoritatea comuna de control sunt inaintate organismelor carora autoritațile naționale de control le prezinta rapoartele lor.

Articolul 116

(1) Fiecare parte contractanta poarta raspunderea, in conformitate cu legislația sa interna, pentru orice prejudiciu cauzat unei persoane ca urmare a folosirii fișierului național de date din Sistemul de Informații Schengen. Acest lucru este valabil și pentru prejudiciul cauzat de partea contractanta care a emis alerta, daca aceasta a introdus efectiv date incorecte sau a stocat date in mod ilegal.

(2) Daca partea contractanta impotriva careia se intenteaza o acțiune nu este partea contractanta care emite alerta, aceasta din urma trebuie sa ramburseze, la cerere, sumele platite drept compensație in cazul in care datele nu au fost utilizate de catre partea contractanta careia i s-a adresat solicitarea cu incalcarea prezentei convenții.

Articolul 117

(1) In ce privește prelucrarea automata a datelor cu caracter personal comunicate conform acestui titlu, fiecare parte contractanta adopta, pana la data intrarii in vigoare a prezentei convenții, dispozițiile de drept intern necesare pentru a asigura un nivel de protecție a datelor cu caracter personal cel puțin egal cu cel care rezulta din principiile enunțate de Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automata a datelor cu caracter personal și in conformitate cu Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului Ministerial al Consiliului Europei care reglementeaza utilizarea datelor cu caracter personal in activitatea poliției.

(2) Comunicarea datelor cu caracter personal prevazute in acest titlu nu se poate face inainte ca dispozițiile privind protecția datelor cu caracter personal, dupa cum se specifica la alineatul (1), sa intre in vigoare pe teritoriile parților contractante implicate in aceasta comunicare.

Articolul 118

(1) Fiecare parte contractanta se angajeaza, in legatura cu secțiunea sa naționala din Sistemul de Informații Schengen, sa adopte masurile necesare pentru:

(a) a impiedica accesul persoanelor neautorizate la echipamentele de prelucrare a datelor cu caracter personal (controlul accesului la echipamente);

(b) a impiedica citirea, copierea, modificarea sau eliminarea suportului de date in mod neautorizat (controlul suportului de date);

(c) a impiedica introducerea neautorizata de date și inspectarea, modificarea sau ștergerea neautorizata a datelor cu caracter personal (controlul stocarii);

(d) a impiedica utilizarea sistemelor de prelucrare automata a datelor de catre persoane neautorizate cu ajutorul echipamentelor de comunicare a datelor (controlul utilizarii);

(e) a asigura ca persoanele autorizate sa utilizeze un sistem de prelucrare automata a datelor au acces numai la datele pentru care au autorizare (controlul accesului la date);

(f) a se asigura ca este posibil sa verifice și sa stabileasca organismele carora le pot fi transmise datele cu caracter personal folosind echipamentele de comunicații (controlul comunicațiilor);

(g) a se asigura ca este posibil ulterior sa se verifice și sa se stabileasca ce date cu caracter personal au fost introduse in sistemele de prelucrare automata a datelor și cand și pentru cine au fost introduse datele (controlul introducerii de date);

(h) a impiedica citirea, copierea, modificarea sau ștergerea neautorizata a datelor cu caracter personal in timpul transmiterii de date cu caracter personal sau in timpul transportului de suporturi de date (controlul transportului).

(2) Fiecare parte contractanta trebuie sa ia masuri speciale pentru a asigura securitatea datelor cand acestea sunt comunicate serviciilor localizate in afara teritoriilor parților contractante. Aceste masuri trebuie aduse la cunoștința autoritații comune de control.

(3) Pentru prelucrarea datelor din secțiunea sa naționala din cadrul Sistemului de Informații Schengen, fiecare parte contractanta desemneaza numai persoane cu un grad inalt de calificare, ce au fost supuse controlului de securitate.

(4) Partea contractanta responsabila cu funcția de suport tehnic a Sistemului de Informații Schengen va adopta masurile prevazute la alineatele (1)-(3) cu privire la aceasta funcție.

CAPITOLUL 4

REPARTIZAREA COSTURILOR SISTEMULUI DE INFORMAȚII SCHENGEN

Articolul 119

(1) Costurile de instalare și utilizare a funcției de suport tehnic menționate la articolul 92 alineatul (3), inclusiv costul liniilor care conecteaza secțiunile naționale ale Sistemului de Informații Schengen la funcția de suport tehnic, sunt suportate in comun de catre parțile contractante. Cota-parte a fiecarei parți contractante se stabilește in temeiul ratei pentru fiecare parte contractanta aplicata bazei uniforme de evaluare a taxei pe valoarea adaugata in ințelesul articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia Consiliului Comunitaților Europene din 24 iunie 1988 privind sistemul de resurse proprii ale Comunitaților.

(2) Costurile instalarii și utilizarii secțiunii naționale din Sistemul de Informații Schengen sunt suportate de catre fiecare parte contractanta in parte.

TITLUL V

TRANSPORTUL ȘI CIRCULAȚIA MARFURILOR

Articolul 120

(1) Parțile contractante vegheaza in comun ca actele cu putere de lege sau actele lor administrative sa nu constituie in mod nejustificat un obstacol pentru circulația marfurilor la frontierele interne.

(2) Parțile contractante faciliteaza circulația marfurilor peste frontierele interne prin efectuarea formalitaților legate de interdicții și restricții la eliberarea marfurilor din vama in vederea consumului intern. Ramane la latitudinea parții interesate ca vamuirea sa se faca fie in interiorul țarii, fie la frontierele interne. Parțile contractante cauta sa incurajeze vamuirea marfurilor in interiorul țarii.

(3) In masura in care nu este posibil sa se realizeze in anumite domenii simplificarile prevazute la alineatul (2), total sau parțial, parțile contractante cauta fie sa creeze intre ele condițiile in acest scop, fie sa realizeze acest lucru in cadrul Comunitaților Europene.

Acest paragraf se aplica in special la urmarirea respectarii reglementarilor privind autorizațiile de transport comercial, starea tehnica a mijloacelor de transport, controalele veterinare și de politica veterinara, controalele sanitar-veterinare, inclusiv inspectarea carnii, controalele fitosanitare și urmarirea transportului de substanțe și deșeuri periculoase.

(4) Parțile contractante cauta sa armonizeze formalitațile referitoare la circulația marfurilor peste frontierele externe și sa urmareasca respectarea acestora conform unor principii uniforme. In acest scop, parțile contractante vor coopera strans in Comitetul executiv, in cadrul Comunitaților Europene și al altor forumuri internaționale.

Articolul 121

(1) Conform legislației comunitare, parțile contractante renunța, in cazul anumitor tipuri de plante și produse vegetale, la controalele fitosanitare și la prezentarea certificatelor fitosanitare cerute de legislația comunitara.

Comitetul executiv adopta lista plantelor și a produselor vegetale la care se aplica simplificarea specificata la primul paragraf. El poate modifica aceasta lista și poate stabili data de intrare in vigoare a acestor modificari. Parțile contractante se informeaza reciproc cu privire la masurile luate.

(2) In cazul existenței unui pericol de introducere sau raspandire a unor organisme nocive, o parte contractanta poate cere reintroducerea temporara a masurilor de control prevazute in legislația comunitara și poate aplica aceste masuri. Ea va informa de indata in scris celelalte parți contractante cu privire la acest lucru, motivandu-și decizia.

(3) Certificatele fitosanitare pot servi in continuare drept certificatul cerut de lege pentru protecția speciilor.

(4) La cerere, autoritatea competenta elibereaza un certificat fitosanitar daca transportul este destinat in totalitate sau parțial re-exportului, daca sunt indeplinite cerințele fitosanitare in privința plantelor sau produselor vegetale respective.

Articolul 122

(1) Parțile contractante iși intensifica cooperarea in scopul asigurarii securitații transportului marfurilor periculoase și se angajeaza sa-și armonizeze dispozițiile de drept intern pe care le-au adoptat in conformitate cu convențiile internaționale in vigoare. In plus, in vederea menținerii actualului nivel de securitate, ele se angajeaza:

(a) sa-și armonizeze exigențele cu privire la pregatirea profesionala a șoferilor;

(b) sa-și armonizeze procedurile și intensitatea controalelor efectuate in timpul transportului și in cadrul intreprinderilor;

(c) sa-și armonizeze incadrarea juridica a infracțiunilor și dispozițiile legale privind sancțiunile aplicabile;

(d) sa asigure un permanent schimb de informații și experiența cu privire la masurile aplicate și controalele efectuate.

(2) Parțile contractante iși vor intensifica cooperarea pentru efectuarea controalelor asupra transferurilor de deșeuri periculoase și nepericuloase peste frontierele interne.

In acest scop, ele cauta sa adopte o poziție comuna privind modificarea directivelor comunitare referitoare la controlul și gestiunea transferurilor de deșeuri periculoase și privind introducerea de acte comunitare privind deșeurile nepericuloase, in scopul constituirii unei infrastructuri adecvate de eliminare a acestora și al introducerii de standarde de eliminare a deșeurilor, armonizate la nivel inalt.

Pana la adoptarea de reglementari privind deșeurile nepericuloase, controlul transferurilor de astfel de deșeuri se face in temeiul unei proceduri speciale prin care transferurile pot fi verificate la punctul de destinație in timpul operațiunilor de vamuire.

Cea de-a doua teza a alineatului (1) se aplica prezentului alineat.

Articolul 123

(1) Parțile contractante se angajeaza sa se consulte reciproc in scopul eliminarii intre ele a obligației, actualmente in vigoare, de prezentare a unei licențe pentru exportul produselor și tehnologiilor industriale strategice și sa inlocuiasca aceasta licența, daca este necesar, cu o procedura flexibila in cazurile in care țarile de prima și ultima destinație sunt parți contractante.

Sub rezerva unor astfel de consultari și pentru a garanta eficacitatea acestor controale care s-ar dovedi necesare, parțile contractante cauta, cooperand strans prin intermediul unui mecanism de coordonare, sa realizeze schimburi de informații relevante, ținand insa seama de legislația lor interna.

(2) In ce privește alte produse decat produsele și tehnologiile industriale strategice menționate la alineatul (1), parțile contractante cauta, pe de o parte, ca formalitațile de export sa fie efectuate in țara iar, pe de alta parte, sa armonizeze procedurile de control.

(3) Pentru realizarea obiectivelor precizate la alineatele (1) și (2), parțile contractante se vor consulta cu ceilalți parteneri interesați.

Articolul 124

Numarul și intensitatea controalelor asupra bunurilor pe care le au asupra lor calatorii care traverseaza frontierele interne trebuie sa fie reduse cat mai mult posibil. Reducerea lor in continuare și eliminarea lor definitiva depind de creșterea treptata a reducerilor de taxe in regim duty-free pentru calatori și de evoluțiile viitoare privind normele aplicabile circulației transfrontaliere a calatorilor.

Articolul 125

(1) Parțile contractante incheie convenții de detașare a ofițerilor de legatura din administrațiile lor vamale.

(2) Detașarea ofițerilor de legatura are ca scop promovarea și accelerarea cooperarii intre parțile contractante, in special in temeiul convențiilor existente și a actelor comunitare de asistența reciproca.

(3) Sarcina ofițerilor de legatura este de a acorda consultanța și asistența. Ei nu sunt autorizați sa adopte masuri de administrație vamala din proprie inițiativa. Ei furnizeaza informații și iși indeplinesc atribuțiile in conformitate cu instrucțiunile primite de la parțile contractante care i-au detașat.

TITLUL VI

PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

Articolul 126

(1) In ce privește prelucrarea automata a datelor cu caracter personal comunicate in conformitate cu aceasta convenție, fiecare parte contractanta adopta, pana la data intrarii in vigoare a prezentei convenții, dispozițiile de drept intern necesare pentru a se realiza un nivel de protecție a datelor cu caracter personal cel puțin egal cu cel care rezulta din ConvențiaConsiliului Europei pentru protecția persoanelor in ceea ce privește prelucrarea automata a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981.

(2) Comunicarea datelor cu caracter personal prevazute de convenție nu poate avea loc inainte ca dispozițiile privind protecția datelor cu caracter personal prevazute la alineatul (1) sa intre in vigoare pe teritoriile parților contractante implicate in aceasta comunicare.

(3) In plus, in ce privește prelucrarea automata a datelor cu caracter personal comunicate in procesul de aplicare a prezentei convenții, se aplica urmatoarele dispoziții:

(a) aceste date pot fi folosite de partea contractanta care le primește numai in scopurile stabilite de prezenta convenție pentru comunicarea acestor date; aceste date pot fi utilizate in alte scopuri numai cu autorizarea prealabila a parții contractante care comunica datele și in conformitate cu legislația parții contractante destinatare; aceasta autorizare se poate acorda in masura in care acest lucru este permis de legislația interna a parții contractante care comunica datele;

(b) aceste date pot fi folosite numai de autoritațile judiciare și de departamentele și autoritațile care indeplinesc sarcini sau atribuții in legatura cu scopurile prevazute la litera (a);

(c) partea contractanta care comunica aceste date este obligata sa asigure corectitudinea acestora; daca ea constata, din proprie inițiativa sau la cererea persoanei care face obiectul acestor date, ca datele furnizate sunt incorecte sau nu ar fi trebuit sa fie comunicate, partea sau parțile contractante destinatare trebuie sa fie informate de indata despre acest lucru; aceasta din urma parte sau parți au obligația de a corecta sau distruge datele sau de a semnala ca datele sunt incorecte sau au fost comunicate ilegal;

(d) partea contractanta nu poate invoca faptul ca o alta parte contractanta a comunicat date incorecte pentru a evita raspunderea care-i revine conform legislației interne cu privire la o parte prejudiciata; daca se acorda daune care trebuie suportate de partea contractanta destinatara din cauza folosirii de catre aceasta a datelor incorecte comunicate ei, partea contractanta care a comunicat datele ii ramburseaza in totalitate sumele platite cu titlu de daune;

(e) transmiterea și primirea datelor cu caracter personal trebuie sa fie inregistrate atat in fișierul de date sursa, cat și in fișierul de date in care sunt introduse;

(f) la cererea uneia dintre parțile contractante, autoritatea comuna de control prevazuta la articolul 115 poate emite un aviz cu privire la dificultațile de aplicare și interpretare a prezentului articol.

(4) Prezentul articol nu se aplica comunicarii datelor prevazute in capitolul 7 din titlul II și titlul IV. Alineatul (3) nu se aplica pentru comunicarea datelor prevazute in capitolele 2-5 din titlul III.

Articolul 127

(1) La comunicarea datelor cu caracter personal unei alte parți contractante in conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, articolul 126 se aplica comunicarii datelor dintr-un fișier de date neautomatizat și includerii lor intr-un alt fișier de date neautomatizat.

(2) In cazul in care, in alte cazuri decat cele reglementate de articolul 126 alineatul (1) sau de alineatul (1) al prezentului articol, se comunica date cu caracter personal unei alte parți contractante in conformitate cu prezenta convenție, se aplica articolul 126 alineatul (3), cu excepția literei (e). Se aplica, de asemenea, urmatoarele dispoziții:

(a) transmiterea și primirea datelor cu caracter personal se inregistreaza in scris; aceasta obligație nu se aplica cand o astfel de inregistrare nu este necesara, avand in vedere utilizarea data datelor, in special daca nu sunt folosite sau sunt folosite numai pentru o perioada foarte scurta de timp;

(b) la utilizarea datelor, partea contractanta destinatara va asigura un nivel de protecție cel puțin egal cu cel prevazut de legislația sa interna pentru utilizarea datelor similare;

(c) hotararea cu privire la accesul la date și condițiile in care persoana care face obiectul datelor primește, la cererea sa, informații referitoare la datele comunicate in legatura cu persoana sa este supusa legislației interne a parții contractante careia i-a fost adresata solicitarea.

(3) Acest articol nu se aplica in cazul comunicarii datelor prevazute in capitolul 7 din titlul II, capitolele 2-5 din titlul III, și in titlul IV.

Articolul 128

(1) Comunicarea datelor cu caracter personal prevazuta in aceasta convenție nu poate avea loc inainte ca parțile contractante implicate in aceasta comunicare sa dea instrucțiuni unei autoritați naționale de control sa monitorizeze independent daca prelucrarea datelor cu caracter personal in fișierele de date se face conform articolelor 126 și 127 și dispozițiilor adoptate pentru aplicarea lor.

(2) In cazul in care o parte contractanta, in conformitate cu legislația sa interna, a dat instrucțiuni unei autoritați de control sa monitorizeze independent, intr-unul sau mai multe domenii, respectarea dispozițiilor cu privire la protecția datelor cu caracter personal neintroduse intr-un fișier de date, partea contractanta da instrucțiuni aceleiași autoritați sa supravegheze respectarea dispozițiilor prezentului titlu in respectivele domenii.

(3) Acest articol nu se aplica in cazul comunicarii datelor prevazute in capitolul 7 din titlul II și in capitolele 2-5 din titlul III.

Articolul 129

In ce privește comunicarea datelor cu caracter personal conform capitolului 1 din titlul III, parțile contractante se angajeaza, fara a aduce atingere articolelor 126 și 127, sa asigure un nivel de protecție a datelor cu caracter personal in conformitate cu principiile enunțate in Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului Ministerial al Consiliului Europei care reglementeaza utilizarea datelor cu caracter personal in activitatea poliției. In plus, in ce privește comunicarea datelor conform articolului 46, se aplica urmatoarele dispoziții:

(a) datele pot fi folosite de partea contractanta destinatara numai in scopurile indicate de partea contractanta care a furnizat datele și cu respectarea condițiilor stabilite de aceasta;

(b) datele pot fi comunicate numai forțelor de poliție și autoritaților; datele nu pot fi comunicate altor autoritați fara o autorizare prealabila primita de la partea contractanta care le-a furnizat;

(c) la cerere, partea contractanta destinatara informeaza partea contractanta care a furnizat datele cu privire la modul in care au fost folosite acestea și cu ce rezultate.

Articolul 130

Daca datele cu caracter personal sunt comunicate prin intermediul unui ofițer de legatura ca acela prevazut la articolul 47 sau la articolul 125, dispozițiile prezentului titlu nu se aplica daca ofițerul de legatura nu comunica aceste date parții contractante care a detașat ofițerul respectiv pentru a activa pe teritoriul celeilalte parți contractante.

TITLUL VII

COMITETUL EXECUTIV

Articolul 131

(1) In scopul aplicarii prezentei convenții, se constituie un Comitet executiv.

(2) Fara a aduce atingere prerogativelor speciale conferite acestuia de prezenta convenție, misiunea generala a Comitetului executiv este de a asigura aplicarea corecta a prezentei convenții.

Articolul 132

(1) Fiecare parte contractanta deține un loc in Comitetul executiv. Parțile contractante sunt reprezentate in Comitet de un ministru responsabil cu aplicarea prezentei convenții; daca este necesar, acest ministru poate fi asistat de experți, care pot participa la deliberari.

(2) Comitetul executiv adopta deciziile cu unanimitate de voturi. El iși elaboreaza regulamentul de procedura; in acest sens, el poate prevedea o procedura in scris de adoptare a deciziilor.

(3) La cererea reprezentantului unei parți contractante, decizia finala asupra unui proiect care a facut obiectul deliberarii Comitetului executiv nu poate fi amanata mai mult de doua luni de la prezentarea proiectului.

(4) Comitetul executiv poate inființa grupuri de lucru alcatuite din reprezentanți ai administrațiilor parților contractante pentru a pregati hotararile sau a indeplini alte sarcini.

Articolul 133

Comitetul executiv se intrunește pe rand pe teritoriul fiecarei parți contractante. El se intrunește ori de cate ori este necesar pentru indeplinirea corespunzatoare a atribuțiilor sale.

TITLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 134

Dispozițiile prezentei convenții se aplica numai in masura in care ele sunt compatibile cu legislația comunitara.

Articolul 135

Dispozițiile aceste convenții se aplica sub rezerva dispozițiilor Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967.

Articolul 136

(1) O parte contractanta care intenționeaza sa inițieze negocieri asupra controalelor la frontiera cu un stat terț va informa celelalte parți contractante despre aceasta intenție in timp util.

(2) Nici o parte contractanta nu va incheia cu unul sau mai multe state terțe acorduri de simplificare sau eliminare a controalelor la frontiera fara o autorizare in prealabil din partea celorlalte parți contractante, sub rezerva dreptului statelor membre ale Comunitaților Europene de a incheia astfel de acorduri impreuna.

(3) Alineatul (2) nu se aplica acordurilor cu privire la micul trafic de frontiera in masura in care aceste acorduri respecta excepțiile și dispozițiile adoptate la articolul 3 alineatul (1).

Articolul 137

Prezenta convenție nu face obiectul nici unor rezerve, cu excepția celor prevazute la articolul 60.

Articolul 138

In ce privește Republica Franceza, dispozițiile prezentei convenții se aplica numai la teritoriul european al Republicii Franceze.

In ce privește Regatul Țarilor de Jos, dispozițiile prezentei convenții se aplica numai la teritoriul din Europa al acestui regat.

Articolul 139

(1) Prezenta convenție va fi supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului, care informeaza toate parțile contractante despre acest lucru.

(2) Prezenta convenție intra in vigoare in prima zi a celei de-a doua luni care urmeaza depunerii instrumentului final de ratificare, acceptare sau aprobare. Dispozițiile privind constituirea, activitațile și atribuțiile Comitetului executiv se aplica de la data intrarii in vigoare a prezentei convenții. Celelalte dispoziții se aplica din prima zi a celei de-a treia luni care urmeaza datei intrarii in vigoare a prezentei convenții.

(3) Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului va informa toate parțile contractante despre data intrarii in vigoare.

Articolul 140

(1) Orice stat membru al Comunitaților Europene poate deveni parte la aceasta convenție. Aderarea va forma obiectul unui acord intre statul respectiv și parțile contractante.

(2) Un astfel de acord va fi supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii de catre statul care adera și de catre fiecare parte contractanta. Acordul intra in vigoare in prima zi a celei de-a doua luni ce urmeaza depunerii instrumentului final de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 141

(1) Orice parte contractanta poate depune la depozitar o propunere de modificare a prezentei convenții. Depozitarul inainteaza propunerea celorlalte parți contractante. La cererea unei parți contractante, parțile contractante reexamineaza dispozițiile convenției daca, dupa parerea lor, s-a produs o schimbare esențiala a condițiilor existente la data intrarii in vigoare a convenției.

(2) Parțile contractante adopta amendamentele la prezenta convenție de comun acord.

(3) Amendamentele intra in vigoare in prima zi a celei de-a doua luni ce urmeaza datei de depunere a instrumentului final de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 142

(1) In cazul in care convențiile se incheie intre statele membre ale Comunitaților Europene in vederea realizarii unui spațiu fara frontiere interne, parțile contractante convin asupra condițiilor in care urmeaza sa fie inlocuite sau amendate dispozițiile prezentei convenții, in funcție de dispozițiile corespunzatoare ale acestor convenții.

In acest scop, parțile contractante țin seama de faptul ca dispozițiile prezentei convenții pot prevedea o cooperare mai larga decat cea care rezulta din dispozițiile convențiilor amintite.

Dispozițiile care sunt contrare celor convenite intre statele membre ale Comunitaților Europene se adapteaza in orice caz.

(2) Amendamentele la prezenta convenție, considerate necesare de parțile contractante, sunt supuse ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Se aplica dispoziția de la articolul 141 alineatul (3), ințelegandu-se ca amendamentele nu intra in vigoare inainte de data intrarii in vigoare a convențiilor menționate dintre statele membre ale Comunitaților Europene.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

Adoptata la Schengen, in a nouasprezecea zi a lunii iunie, anul una mie noua sute nouazeci, intr-un singur exemplar original, in limbile franceza, germana și olandeza, toate cele trei texte fiind in egala masura autentice, originalul ramanand depus in arhivele Guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va transmite o copie certificata fiecarei parți contractante.

[*] Convenția unica privind substanțele narcotice din 1961, astfel cum a fost modificata prin Protocolul din 1972 de modificare a Convenției Unice privind substanțele narcotice; Convenția privind substanțele psihotrope din 1971; Convenția Organizației Națiunilor Unite impotriva traficului ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope din 20 decembrie 1988.

ACT FINAL

La data semnarii Convenției de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 intre guvernele statelor din Uniunea Economica Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze cu privire la eliminarea treptata a controalelor la frontierele lor comune, parțile contractante adopta urmatoarele declarații.

1. Declarație comuna privind articolul 139

Inainte de intrarea in vigoare a convenției, statele semnatare se informeaza reciproc despre toate circumstanțele care pot influența in mod semnificativ domeniile reglementate de aceasta convenție și intrarea ei in vigoare.

Convenția nu intra in vigoare inainte ca condițiile prealabile pentru aplicarea ei sa fie indeplinite in statele semnatare, iar controalele la frontierele externe sa devina efective.

2. Declarație comuna privind articolul 4

Parțile contractante se angajeaza sa depuna toate eforturile pentru a respecta acest termen final simultan și pentru a preveni orice deficiențe in materie de securitate. Inainte de 31 decembrie 1992, Comitetul executiv va examina progresul care s-a realizat. Regatul Țarilor de Jos subliniaza ca nu pot fi excluse dificultațile intampinate cu privire la respectarea termenului la un anume aeroport, dar acest lucru nu va genera deficiențe de securitate. Celelalte parți contractante țin seama de aceasta situație, deși nu este permis ca acest lucru sa creeze dificultați pentru piața interna.

In eventualitatea intampinarii de dificultați, Comitetul executiv va examina cele mai bune modalitați de aplicare simultana a acestor masuri pe aeroporturi.

3. Declarație comuna privind articolul 71 alineatul (2)

In masura in care o parte contractanta se abate de la principiul prevazut la articolul 71 alineatul (2) in ce privește politica sa naționala de combatere și tratare a consumului de substanțe narcotice și substanțe psihotrope, toate parțile contractante adopta masurile administrative și masurile penale necesare pentru a combate și pedepsi importurile și exporturile ilegale de astfel de produse și substanțe, in special spre teritoriile celorlalte parți contractante.

4. Declarație comuna privind articolul 121

In conformitate cu legislația comunitara, parțile contractante renunța la inspecțiile fitosanitare și la prezentarea certificatelor fitosanitare cerute de legislația comunitara pentru tipurile de plante și produse vegetale:

(a) enumerate la punctul 1 sau

(b) enumerate la punctele (2)-(6) și care sunt originare din una dintre parțile contractante:

(1) Flori taiate și parți din plante folosite pentru ornamentare din:

Castanea

Chrysanthemum

Dendranthema

Dianthus

Gladiolus

Gypsophila

Prunus

Quercus

Rosa

Salix

Syringa

Vitis

(2) Fructe proaspete de:

Citrus

Cydonia

Malus

Prunus

Pyrus

(3) Lemn de:

Castanea

Quercus

(4) Mediu de cultura constand, total sau parțial, din pamant sau materii organice solide cum ar fi parți din plante, turba și scoarța de copac cu humus, dar fara sa fie constituit in intregime din turba.

(5) Semințe.

(6) Plantele vii enumerate mai jos și care apar sub codurile CN enumerate mai jos in Nomenclatura Vamala publicata in Jurnalul Oficial al Comunitaților Europene din 7 septembrie 1987.

Cod CN | Descriere |

06012030 | Bulbi, cepe, radacini cu tuberculi și rizomi, in creștere sau in floare: orhidee, zambile, narcise și lalele |

06012090 | Bulbi, cepe, radacini cu tuberculi și rizomi, in creștere sau in floare: altele |

06023010 | Rhododendron simsii (Azalea indica) |

06029951 | Plante de exterior: plante perene |

06029959 | Plante de exterior: altele |

06029991 | Plante de interior: plante care infloresc cu muguri sau flori, exclusiv cactuși |

06029999 | Plante de interior: altele |

5. Declarație comuna privind politicile naționale in materie de azil

Parțile contractante elaboreaza un inventar al politicilor naționale in materie de azil in vederea armonizarii acestora.

6. Declarație comuna privind articolul 132

Parțile contractante iși informeaza parlamentele naționale cu privire la aplicarea prezentei convenții.

Adoptat la Schengen, in a nouasprezecea zi a lunii iunie, anul una mie noua sute nouazeci, intr-un singur exemplar original, in limbile franceza, germana și olandeza, toate cele trei texte fiind in egala masura autentice, originalul ramanand depus in arhivele Guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va transmite o copie certificata fiecarei parți contractante.

PROCES-VERBAL

In completarea Actului Final al Convenției de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 intre guvernele statelor din Uniunea Economica Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze cu privire la eliminarea treptata a controalelor la frontierele lor comune, parțile contractante adopta urmatoarea declarație comuna și iau nota de urmatoarele declarații unilaterale facute in ceea ce privește convenția menționata.

I. Declarație privind domeniul de aplicare al convenției

Parțile contractante constata ca, dupa unificarea celor doua state germane, domeniul de aplicare al convenției se extinde, in conformitate cu dreptul internațional, și la actualul teritoriu al Republicii Democrate Germane.

II. Declarațiile Republicii Federale Germania cu privire la interpretarea convenției

1. Convenția a fost incheiata in perspectiva unificarii celor doua state germane.

Republica Democrata Germana nu este o țara straina in raport cu Republica Federala Germania.

Articolul 136 nu se aplica in relațiile dintre Republica Federala Germania și Republica Democrata Germana.

2. Prezenta convenție nu va aduce atingere masurilor convenite in schimbul de scrisori germano-austriac din 20 august 1984 pentru simplificarea controalelor la frontierele lor comune pentru resortisanții celor doua state. Aceste masuri trebuie insa aplicate ținand seama de imperativele de securitate și in domeniul imigrației ale parților contractante Schengen, astfel incat aceste facilitați sa fie in practica restranse la resortisanții austrieci.

III. Declarația Regatului Belgiei cu privire la articolul 67

Procedura care se va aplica pe plan intern pentru transferul executarii hotararilor penale straine nu va fi cea specificata in dreptul belgian pentru transferul intre state al persoanelor condamnate, ci mai degraba o procedura speciala care se va stabili in momentul ratificarii prezentei convenții.

Adoptat la Schengen, in a nouasprezecea zi a lunii iunie, anul una mie noua sute nouazeci, intr-un singur exemplar original, in limbile franceza, germana și olandeza, toate cele trei texte fiind in egala masura autentice, originalul ramanand depus in arhivele Guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va transmite o copie certificata fiecarei parți contractante.

Pentru Guvernul Regatului Belgiei

DECLARAȚIE COMUNA

A MINIȘTRILOR ȘI SECRETARILOR DE STAT INTRUNIȚI LA SCHENGEN LA 19 IUNIE 1990

Guvernele parților contractante ale Acordului Schengen incep sau continua discuțiile in special in urmatoarele domenii:

- imbunatațirea și simplificarea practicilor in materie de extradare,

- imbunatațirea cooperarii privind acțiunile in justiție in cazul infracțiunilor de circulație rutiera,

- masuri pentru recunoașterea reciproca a pierderii dreptului de a conduce autovehicule,

- posibilitați de aplicare reciproca a amenzilor,

- introducerea de norme privind transferurile reciproce de acțiuni penale, inclusiv posibilitatea de transferare a unei persoane acuzate in țara sa de origine,

- introducerea de norme privind repatrierea minorilor care au fost scoși in mod ilegal de sub autoritatea persoanei insarcinate cu exercitarea autoritații parintești,

- continuarea simplificarii controalelor in materie de circulație comerciala a marfurilor.

Adoptata la Schengen, in a nouasprezecea zi a lunii iunie, anul una mie noua sute nouazeci, intr-un singur exemplar original, in limbile franceza, germana și olandeza, toate cele trei texte fiind in egala masura autentice, originalul ramanand depus in arhivele Guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va transmite o copie certificata fiecarei parți contractante.

Pentru Guvernul Regatului Belgiei

DECLARAȚIE A MINIȘTRILOR ȘI SECRETARILOR DE STAT

La 19 iunie 1990, reprezentanți ai guvernelor Regatului Belgiei, Republicii Federale Germania, Republicii Franceze, Marelui Ducat al Luxemburgului și Regatului Țarilor de Jos au semnat la Schengen, in Marele Ducat al Luxemburgului, Convenția de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 intre guvernele statelor din Uniunea Economica Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele lor comune.

La data semnarii convenției, aceștia au adoptat urmatoarele declarații.

- Parțile contractante considera convenția ca reprezentand un important pas inainte spre crearea unui spațiu fara frontiere interne și drept baza pentru activitațile viitoare intre statele membre ale Comunitaților Europene.

- Avand in vedere riscurile in domeniile securitații și imigrației ilegale, miniștrii și secretarii de stat subliniaza necesitatea unor controale eficiente la frontierele externe, in conformitate cu principiile uniforme prevazute la articolul 6. Pentru aplicarea acestor principii uniforme, parțile contractante trebuie in mod special sa promoveze armonizarea metodelor de lucru in materie de control și supraveghere a frontierelor.

In plus, Comitetul executiv examineaza toate masurile necesare pentru instituirea unor controale uniforme și eficace la frontierele externe și pentru aplicarea lor in practica. Aceste masuri includ masuri care sa faca posibila constatarea circumstanțelor in care un resortisant dintr-un stat terț a intrat pe teritoriul parților contractante, aplicarea de proceduri similare pentru a refuza intrarea, elaborarea unui manual comun pentru responsabilii cu supravegherea frontierelor și incurajarea unui nivel echivalent de control al frontierelor externe prin schimburi și vizite de lucru comune.

La data semnarii convenției, ei au confirmat și decizia Grupului Central de Negociere de a constitui un grup de lucru cu urmatorul mandat:

- de a informa Grupul central de negociere inainte de intrarea in vigoare a convenției despre toate circumstanțele care influențeaza in mod semnificativ domeniile acoperite de convenție și intrarea acesteia in vigoare, in special despre progresul realizat in armonizarea actelor cu putere de lege in privința unificarii celor doua state germane;

- de a se consulta reciproc cu privire la impactul pe care armonizarea și circumstanțele menționate il pot avea asupra aplicarii convenției;

- de a elabora masuri practice in perspectiva circulației strainilor exceptați de obligativitatea vizei și de a inainta propuneri, inainte de intrarea in vigoare a convenției, pentru armonizarea procedurilor de efectuare a controlului persoanelor la viitoarele frontiere externe.