Efectele semnarii Tratatului de aderare al Romaniei

Efectele semnarii Tratatului de aderare al Romaniei

Dupa semnarea Tratatului si pana la momentul aderarii efective, Romania a devenit stat in curs de aderare si va beneficia de statutul de observator activ in ncadrul institutiilor europene implicate in procesul de luare a deciziilor la nivelul UE. Potrivit acestui statut autoritatile romane au posibilitatea de a prezenta pozitia Romaniei cu privire la toate problemele existente pe agenda de lucru. [1]

Obiectivele Romaniei in calitate de observator activ au fost: acomodarea cu procedurile comunitare (formale si informale) si cultura institutionla specifica institutiilor comunitare, pozitionarea interesului national in contextul european, constientizarea intereselor nationale majore si stabilirea de parteneriate strategice cu state avand interese convergente.

Pentru realizarea acestor obiective autoritatile de la Bucuresti si-au canalizat eforturile pe trei directii importante:

Asigurarea continuarii pregatirii interne care sa permita aderarea efectiva la 1 ianuarie 2007.

Finalizarea negocierilor a marcat intrarea intr-o etapa de monitare extrem de exigenta din partea Comisiei, care a evaluat indeplinirea pe fond a angajamentelor asumate de Romania in procesul de negociere, in raport cu cerintele functionarii ca stat membru. Instrumentul central de monitorizare este  raportul comprehensiv de monitorizare. Primul raport de monitorizare a fost publicat la 25 octombrie impreuna cu documentul comun de strategie (composite paper) pentru Romania si Bulgaria, care cuprinde o evaluare sintetica a progreselor celor doua tari si detalierea pasilor ce vor fi facuti de Comisie pentru perioada urmatoare. Acest raport a aratat ca Romania era intr-un stadiu avansat in pregatirea pentru aderare. De asemenea, a identificat o serie de domenii in care erau necesare eforturi suplimentare pentru a desavarsi pregatirile. Comisia a hotarat sa-si intensifice activitatile de monitorizare si sa prezinte un nou raport in vara anului 2006.

Raportul de monitorizare privind situatia pregatirii Bulgariei si a Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana prezentat la 16 mai 2006 la Bruxelles, examineaza pregatirile Romaniei pentru aderare, concentandu-se asupra domeniilor in care sunt necesare mai multe progrese conform celor 3 criterii de aderare de la Copenhaga.

Raportul identifica progresul inregistrat incepand cu luna octombrie 2005 si deficientele din domeniile politicii, a legislatiei si al punerii in aplicare, care mai trebuie rezolvate. Pe baza acestor elemente, Comisia a examinat intr-o comunicare prezentata odata cu acest raport, daca este necesar sau nu amanarea datei de aderare si la concluzii arata: "avand in vedere progresele generale realizate de Bulgaria si Romania, evaluate in rapoartele de monitorizare si sintetizate in prezenta comunicare, Comisia considera ca Bulgaria si Romania ar trebui sa fie pregatite pentru aderare la 1 ianuarie 2007 cu conditia sa rezolve un anumit numar de probleme restante".

La 26 septembrie 2006 intr-un nou raport, comisia arata ca Romania a inregistrat progrese semnificative in ceea ce priveste criteriile politice in lupta impotriva coruptiei la nivel inalt, precum si in reforma in domeniul justitiei. Din punct de vedere al criteriilor economice, se arata ca Romania continua sa aiba o economie de piata functionala (desi politica fiscala ar trebui intarita pentru a creste rata de corectare a taxelor) si este pe drumul ce bun in indeplinirea criteriului referitor la capacitatea de a face fata presiunilor pietei din cadrul uniunii. Cu toate acestea se arata ca mai ramane un numar limitat de domenii in care Comisia doreste sa vada progrese in lunile de inaintea si dupa momkentul aderarii. In comunicarea prezentata cu acest raport, Comisia considera ca Bulgaria si Romania, in urma eforturilor sustinute s-au aliniat in linii mari cu standardele si practicile generale din Uniune, iar in ceea ce priveste numarul limitat de ramaneri in urma raportul Comisiei demonstreaza ca UE dispune de suficiente masuri pentru a asigura ca interesele uniunii si ale cetatenilor sai sunt protejate.

Comentand decizia Comisiei, presedintele Jose manuel Barroso a declarat: "felicit popoarele si liderii Bulgariei si Romaniei pentru acest succes istoric. Evaluarea noastra obiectiva demonstreaza ca aderarea acestor doua tari conform calendarului si insotita de masurile de acompaniere pe care le propunem, este o sansa pentru a finaliza cea de-a cincea extindere a UE. Aceasta extindere a consolidat pacea si a adus mai multa prosperitate in Europa. Aceasta este decizia corecta pentru Bulgaria si Romania si este decizia corecta pentru Europa".

- Asigurarea ratificarii Tratatului de aderare la sfarsitul anului 2006 astfel incat aderarea sa fie posibila la 1 ianuarie 2007.

Ministerul Afacerilor Externe a acordat o atentie prioritara in demersurile diplomatice obiectivului ratificarii Tratatului de Aderare. Acest obiectiv a figurat pe agenda ansamblului de contacte diplomatice ale demnitarilor romani.

Cronologia ratificarii Tratatului de Aderare este urmatoarea: Slovacia 21 iunie 2005, Ungaria 26 septembrie 2005, Slovenia 29 septembrie 2005, Republica Cipru 27 octombrie 2005, Republica elena 2 noiembrie 2005, Estonia 16 noiembrie 2005, Republica Ceha 6 decembrie 2005, Spania 14 decembrie 2005, Italia 22 decembrie 2005, Malta 24 ianuarie 2006, Letonia 26 ianuarie 2006, Marea Britanie 16 februarie 2006, Portugalia 8 martie 2006, Lituania 30 martie 2006, Polonia 30 martie 2006, Suedia 9 mai 2006, Austria 11 mai 2006, Olanda 13 iunie 2006, Finlanda 19 iunie, Irlanda 21 iunie, Luxemburg 29 iunie 2006, Franta 3 octombrie 2006, Belgia 13 octombrie 2006, Danemarca 21 noiembrie, Germania 24 noiembrie 2006.

Camerele reunite ale Parlamentului Romaniei au ratificat Tratatul de Aderare la 17 mai 2005, prin legea 157-2005, iar la 27 mai 2005 Romania a depus instrumentul de ratificare a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeana concomitent cu Bulgaria. Ceremonia depunerii instrumentelor de ratificare a avut loc la Roma, la Ministerul Afacerilor Externe al Italiei, stat care a indeplinit functia de depozitare al Tratatului.

Depunerea instrumentului de ratificare a reprezentat ultima etapa procedurala in exprimarea consimtamantului Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana.

Totodata, organizarea unei noi ceremonii simultane pentru depunerea de catre Romania si Bulgaria in acelasi timp a instrumentelor de ratificare, a prezentat semnificatia simbolica a parcursului comun a celor 2 state pe drumul integrarii europene.

Asumarea statutului de observator la activitatea institutiilor europene, de care conform procedurii puse in practica cu cele 10 state care au aderat in mai 2004, Romania a beneficiat din momentul semnarii Tratatului de Aderare.

Romania a avut astfel proprii reprezentanti la activitatea institutiilor UE in aceasta calitate a luat parte la elaborarea legislatiei comunitare. De asemenea, s-a asociat liniilor mari de politica ale Uniunii (programul Haga,strategia Lisabona). Dupa Tratarea semnalului de aderare, Romania a fost asociata pe fond la toate activitatile Uiunii Europene, in toate domeniile. Romania si-a asumat aceleasi responsabilitati cu cele care reveneau statelor membre UE fiind implicata in procesul de elaborare a legislatiei comunitare fara a avea insa drept de vot.

Romania a luat parte la toate reuniunile Consiliului European, a avut proprii reprezentanti in toate comitetele si grupurile de lucru ale Consiliului, a participat la activitatile grupurilor gestionate de comisia Europeana si a asigurat o prezenta la nivelul Comitetului regiunilor si al Comitetului Economic si Social.

In urma propunerii facute la 9 iunie 2005 de conferinta presedintilor din Parlamentul European prin care Romania si Bulgaria erau invitate sa-si trimita observatorii incepand cu 26 septembrie, atunci cand urma sa inceapa a doua sesiune plenara a legislativului european, atat Romania cat si Bulgaria au trimis parlamentari nationali in calitate de observatori in Parlamentul European.  Reprezentantii celor 2 tari, 35 romani si 18 bulgari au avut dreptul sa asiste la lucrarile Parlamentului European, dar nu au avut drept de vot, nu au putut pronunta discursuri si fara posibilitatea de a fi alesi in functii interne. In scimb ei au avut dreptul la cuvant in comisiile parlamentare si au putut participa la lucrarile grupurilor politice.

De asemenea, o provocare complementara pentru Romania a fost reprezentata de asocierea la politicile generale majore ale Uniunii: Programul Haga si Strategia Lisabona.