Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate istorieIstoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice


Stiinte politice


Qdidactic » istorie & biografii » stiinte politice
Sisteme majoritare si sisteme proportionale



Sisteme majoritare si sisteme proportionale


Sisteme majoritare si sisteme proportionale

1-Premise

Sistemele electorale determina modul in care voturile alegatorilor sunt transformate in mandate, drept urmare, modul in care este influentat comportamenul alegatorului. Principalul criteriu de separatie al sistemelor electorale este dat, asadar, de modalitatea de transformare a voturilor in mandate parlamentare (Sortori referindu-se in special la institutia Parlamentulu), care creaza doua mari tipuri de de sisteme si anume sistemele majoritare si cele proportionale. Sartori nu uita sa mentionze faptul ca important in definirea unui sistem electoral este si modul de selectie al candidatilor.

Revenind la principale tipuri de sisteme elecorale, autorul caracterizeaza sistemul majoritar ca fiind tipul in care castigatorul ia totul, obtiunea alegatorului este canalizata pentru ca in final sa fie restransa la o singura alternativa. Nu in ultimul rand, sunt propusi, in general, candidati individuali. Pe de alta parte sistemul proportional imparte victoria intre cei care o obtin o cota suficienta de voturi, paleta de algere fiind una mai ampla iar propunerile sunt, de regula, liste de partid.

Aceste doua tipuri contin insa o numar mare de variante. In ceea ce priveste sistemul majoritar acesta poate varia de la o majoritate absotuta (50,01 %) la o majoritate relativa (cel care obtine cel mai mare numar de voturi). Pe de alta parte sistemele proportionale pot varia de la o crespondenta cvasi perfecta la una extrem de imperfecta, cu un grad ridicat de disproportionalitate. Si modalitate de exprimare a votului este diferita in cele doua sistem. Daca in cel majoritar se voteaza in circumscriptii (de regula uninominale), iar castigatorul este cel ce obtime majoritatea preferintelor pe care Sartori il numeste first-past-the-post system, in sistemele proportionale votul se exprima in colegii plurinominale (doua sau mai multe locuri) in care sunt fabricati invingatorii in functie de numarul de voturi.

2 Sistemele majoritare

Principalul scop al sistemului majoritar este producerea unui castigator detasat si de a alege, acolo unde este cazul, un guvern stabil. Sistemele majoritare pote fi relative, asa-numitele "minoritate majoritara" , insa majoritate in adevaratul sens al cuvantului este cea absoluta. Daca se cere o majoritate absoluta se apeleaza fie la votul angajat alternativ, utilizat in Austraila, in care se cere votantilor ordonarea candidatilor un ordinea preferintelor. Se poate utiliza totodata si dublul tur de scrutin in care doi canditatii sunt admisi in al doilea tur, in care unul va obtine majoritatea absoluta.



3 Premiul majoritatii

Un fapt interesant semnalat de Sartori este "premiul majoritatii". Acesta presupune existenata unui sistem proportional in care o majoritate comfortabila din locuri ii este alocata listei cu cele mai multe voturi. Exemple in acest fel sunt Argentina, unde pana in 1962 doua trimei din locuri erau alocate castigatorului, iar locurile ramase listei de pe locul doi, sau in Paraguay unde treimea ramasa se acorda proportional tuturor celorlalte liste de partid. Principalul scop al acestui tip de alocare era nu doar de a asigura o majoritate ci si a incuraja procesele de agragare, bazat pe interes si avantaj.

4 Sistemele proportionale

Chiar daca principalul scop al sistemelor proportionale isi propun sa traduca proportional voturile in mandate, gradul de proportionalitate sau disproportionalitate variaza semnificativ in functie de formulele de transformare a voturilor in mandate cat si de dimensiunea circumscriptiei.

Cel mai clar sistem proportional este votul singular transferabil (single tranferable vot- STV) in care, in urma ordonarii preferintele votantilor, fiecare vot ce depaseste cota (coeficientul elecoral) este acordat preferintei secundare; candidatii cu voturi putine sunt eliminate in mod succesiv iar preferintele lor sunt redistribuite pana cand toate locurile sunt ocupate. Pe langa acesta, sisteme mai putin proportionale mai sunt si metoda celui mai "ridicat rest", metoda D'Hondt (cele mai ridicate medii) sau formula Sainte Lague. De asemenea importanta in proportionalitatea unui sistem este si marimea circumscriptiei. Cu cat aceasta este mai mere cu atat proportionalitatea se apropie de forma sa pura (ex Olanda, Israel).



Danemarca

Cipru


Irlanda

Lituania


Grecia

Italia


Letonia

Luxemburg


Olanda

Slovacia


Malta

Marea Britanie


Estonia

Bulgaria


Austria

Romania


Finlanda



II.5.     Sistemul de votare


Ponderea voturilor pentru fiecare stat membru este stabilita prin Tratate.

Tratatele precizeaza si care sunt situatiile in care, pentru ca un act comunitar sa fie adoptat, este necesara majoritatea simpla, majoritatea calificata sau unanimitatea. 



Incepand cu 1 noiembrie 2004, pragul majoritatii calificate este atins odata ce sunt indeplinite doua conditii: 

daca majoritatea statelor membre se pronunta in favoarea adoptarii propunerii (in unele cazuri e vorba de o majoritate de doua treimi);

cel putin 232 de voturi sunt pentru adoptarea propunerii, ceea ce corespunde cu 72,3% din totalul voturilor (in linii mari acelasi procent ca in sistemul anterior de votare).

In plus, un stat membru poate solicita verificarea ca voturile favorabile propunerii reprezinta cel putin 62% din populatia totala a Uniunii. Daca se dovedeste contrariul, decizia nu va fi adoptata.


Tabel nr. 3[4]

Germania, Franta, Italia, Marea Britanie


Spania, Polonia


Romania


Olanda


Belgia, Republica Ceha, Grecia, Ungaria, Portugalia


Austria, Bulgaria, Suedia


Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda


Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg, Slovenia


Malta


TOTAL



II.6.     Supravegherea respectarii legilor in Uniunea Europeana


Institutia care vegheaza la respectarea dreptului comunitar este Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE), cu sediul la Luxemburg. Pentru a consolida garantiile judiciare acordate persoanelor fizice si judirice, a fost infiintat, in 1989, Tribunalul de Prima Instanta, permitand astfel Curtii de Justitie sa se concentreze asupra atributiei sale de baza, respectiv interpretarea uniforma a legislatiei comunitare.



Tipurile de actiuni in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor sunt urmatoarele:

actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor de catre un Stat Membru - poate fi intentata de catre Comisia Europeana sau de catre un Stat Membru;

actiune in anulare, destinata anularii unui act al unei institutii a Uniunii Europene, considerat ilegal. Reclamanti pot fi Statele Membre, institutiile Uniunii Europene. Persoanele fizice sau juridice pot intenta o astfel de actiune (numai in cazul in care actul are efect direct si individual asupra reclamantului) la Tribunalul de Prima Instanta.

actiune relativa la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona (absenta unei propuneri legislative din partea Comisiei Europene sau a unei decizii din partea Consiliului de Ministri). Reclamanti pot fi Statele Membre, institutiile Uniunii Europene (Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European, Curtea Europeana de Conturi, Banca Centrala Europeana). Cazurile intentate de catre persoane fizice sau juridice (posibile numai in cazul in care actul care nu a fost adoptat ar fi avut efect direct si individual asupra reclamantului) sunt judecate de catre Tribunalul de Prima Instanta.

actiune pentru pronuntarea unei hotarari preliminare asupra validitatii unui act comunitar, care poate fi introdusa de catre instantele nationale (la cererea unei parti);

actiune in raspundere (in daune), pentru repararea daunelor efectuate de catre organele sau agentii institutiilor comunitare in exercitiul functiunii, care poate fi intentata de catre Statele Membre, in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor, si de catre persoane fizice sau juridice, in fata Tribunalului de Prima Instanta.















II.7.     Sistemul de organizare al Uniunii Europene


Potrivit tratatului, Uniunea Europeana este conceputa ca o constructie bazata pe trei piloni:




Comunitatile europene[5]

Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului

Comunitatea Economica Europeana

Comunitatea Europeana a Energiei Atomice


Politica Externa si de Securitate Colectiva (PESC)[6]



Justitia si Afacerile Interne (JAI)[7]

















Tabel nr. 4[8]

Uniunea Europeana



Primul pilon (supranational-federatie)


Al doilea pilon (interguvernamental-confederatie)


Al treilea pilon (interguvernamental-confederatie)


Comunitatile Europene (CE)

Politica externa si de securitate comuna (PESC)

Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala (JAI)

Politica agricola comuna

Uniune vamala si Piata interna

Politica in domeniul concurentei , Subventii de stat

Politica structurala

Politica comerciala

Uniunea Economica si Monetara

Cetatenia europeana

Educatie si Cultura

Cercetare si Mediul inconjurator

Retele transeuropene

Sanatate

Protectia consumatorului

Politica sociala

Politica comuna de imigratie

Politica in domeniul azilului

Protectia frontierelor



Giovanni SARTORI-Ingineria constitutionala comparata, itura ed. Mediterana 2000, Ars Docendi, anul 2006 Pag 41



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright