Conceptul si continutul tiei

Conceptul si continutul diplomatiei

Elemente ale diplomatiei exista din cele mai vechi timpuri si se manifesta incepand cu antichitatea indeosebi.

Cuvantul diplomatiei imbraca sensuri din cele mai diverse, dar incepe de a fi utilizat cu inceputul secolului XVII. Initial, acest concept viza activitatea de a redacta o serie de documente oficiale, diplome, un exemplar, din acestea insemnand, de fapt o recomandare pentru cei ce porneau intr-o misiune de natura diplomatica. Purtatorul unei astfel de scrisori a fost numit "diplomat" iar activitatea lui "diplomatie".  

In tara noastra primele utilizari ale cuvantului diplomatie le gasim la Dimitrie Cantemir. Pana la unirea Tarilor Romanesti, diplomatia noastra a fost exercitata de catre domni (ca sefi de state suverane), limitata ca spatiu (secolele XV-XVI cand Principatele Romane au fost vasale Inaltei Porti). Dupa castigarea independentei de stat, diplomatia va fi o institutie cu caracter permanent.

Termenul de diplomatie poate fi folosit pe mai multe planuri:

Pentru a desemna politica externa a unui stat, pozitia internationala a acestuia, caz in care se poate vorbi de un set de termeni sinonimi intre diplomatie si politica externa;

In sens generic, marcand diplomatia promovata la nivel national;

Raportat la o zona sau alta a lumii, la o anumita perioada, descifrand printre altele, de exemplu, diplomatia traditionala, diplomatia moderna sau termenul privit ca activitate pe problemele importante ale relatiilor internationale.

Astazi, termenul diplomatie, imbraca si semnificatia, dupa cum ama stabilit deja, multe sensuri si forme de activitate.

Definirea conceptului si continutului diplomatiei incepe sa faca obiect de studiu atat pentru diplomatii ce-si desfasoara activitatea in acest domeniu, cat si pentru oamenii de stiinta specializati, de asemenea, in aceasta activitate si s-a ajuns in general la concluzia ca diplomatia trebuie privita in sensul de a desemna un organ de sat, o institutie politico-juridica al carei obiect il constituie relatiile pe care un stat le are cu un alt stat sau cu alte state, precum si in relatiile existente intre un anumit numar de state care fac parte din Organizatia Natiunilor Unite sau din organizatiile internationale si pana la cele ale statelor care participa la o alianta.

In ultimul caz trebuie precizat ca aceste aliante sunt de factura diferita, respectiv economica, politica, militara, culturala si altele, iar participarea fiecarui stat presupune negocieri, activitati diplomatice, care tin de initiativa de a deveni membru cu activitati depline, participand apoi la intreaga activitate, inclusiv dimensionarea intregii activitati in raporturile cu terti. In mod curent se foloseste atat termenul de diplomatie, cat si cel de diplomat. Diplomatia trebuie privita sub mai multe aspecte, respectiv;

ca stiinta;

ca activitate;

ca forma de relatii;

ca profesie;

ca arta;

diplomatia sinonima cu negocierea.

In alte ipostaze, diplomatia este privita prin intrepatrunderea si influenta mai multor aspecte. De exemplu, diplomatia poate fi privita in acelasi timp ca stiinta, arta si activitate.

Privita ca stiinta, diplomatia studiaza relatiile juridice si politice ale diferitelor state, precum si interesele ce le genereaza. Tot ca stiinta, diplomatia trebuie conceputa si ca activitate ce este desfasurata de catre specialisti si pe aceasta baza emit idei, conceptii, principii, norme ce vizeaza conducerea si desfasurarea relatiilor internationale, in diferitele sale componente.

Ca arta, pune la dispozitie modalitati, deprinderi, un set de activitati personale ce permit infaptuirea in mod optim, obiective si orientari de politica cu alte state sau cu organizatii internationale. Cu alte cuvinte, diplomatia urmareste administrarea afacerilor externe, implica aptitudini de a ordona si de a conduce negocierile politice, dar si de alta natura. Este vorba de abilitatea de a gasi, de a folosi metode si procedee adecvate pentru a pune de acord sisteme diferite, de a asigura cooperarea pe diferite planuri, de a aplana sau rezolva unele diferente aparute la diferite nivele, inclusiv a previziona si a preveni anumite procese si fenomene.

In ceea ce priveste planul negocierilor, astazi, alaturi de cele politice, importanta tot mai mare au cele economice, educationale, informationale si nu in ultimul rand, problemele cu caracter global, sau situatii de criza. Ca activitate, diplomatia inseamna conducerea raporturilor unui stat cu un alt stat sau cu alte grupuri de state, prin intermediul unor cai si mijloace oficiale. In acest caz sunt cuprinse activitatile agentilor diplomatici, ale Ministerului Afacerilor Externe, ale sefilor de state si guverne, ale grupurilor parlamentare sau alte persoane ce desfasoara o serie de activitati pe planuri politice si externe generale.

Tot ca activitate, diplomatia actioneaza prin intermediul unui set de mijloace specifice si in primul rand, al negocierilor, pentru realizarea practica a politici statului in toata gama relatiilor externe a relatiilor internationale. De retinut, in mod deosebit, este faptul ca intreaga diplomatie, in prezent, beneficiaza din plin de realizarile stiintifice si tehnice in planul mijloacelor de informare, de comunicare, de deplasare, in timp si spatiu. Contactele dintre diplomati, ministrii de externe, si alti specialisti sunt in prezent facilitate de tehnologii avansate, electronice (internet, posta electronica)m cu consecinte pozitive, multiple, in principal fiind vorba, nu de putine ori, de contacte directe, personale, rapide.

Diplomatia ca profesie inseamna specializarea cu un anumit continut dat, cu domeniu specific de activitate recunoscut si apreciat ca atare.

Mai multi specialisti in dreptul international definesc diplomatia, dupa cum am stabilit, si prin ingemanarea mai multor componente dintre cele amintite. Pe fondul general amintit, una dintre acceptiuni priveste in acelasi timp diplomatia ca stiinta si arta. Ca stiinta, scopul este sa devina apta pentru a se ocupa cu relatiile juridice si politice dintre state, iar ca arta, scopul este sa poarte negocieri internationale, iar acesta implica activitatea de a coordona, de a conduce aceste negocieri dublate si urmare totodata de realizarea unor intelegeri, intocmirea unor documente obligatorii sau cu caracter de recomandare.