Comisia Europeana - presedintele comisiei

Aceasta este, in fapt, Guvernul Uniunii, Executivul sau si are misiunea de a reprezenta si apara interesul comunitar.

Pentru ca reprezinta interesul general, Comisia este independenta fata de tarile membre ale Uniunii. Din punct de vedere politic, ea este responsabila doar in fata Parlamentului European. De aceea, este perceputa in unele cercuri ca fiind incarnarea tehnocratiei europene.

La origini, intr-o comunitate de 6 state, Comisia avea 9 membri. Numarul comisarilor a crescut de la 9 la 13 cand Danemarca, Irlanda si Marea Britanie au aderat in 1973 la Uniune si la 17 dupa admiterea Greciei, Portugaliei si Spaniei.

Din 1995 Comisia a avut 20 de comisari nationali, provenind din tarile comunitare: cele 5 tari mari, respectiv Germania, Franta, Italia, Marea Britanie si Spania, au avut cate doi comisari, iar ceilalti 10, cate unul.

Numarul comisarilor a crescut la 25 odata cu largirea Uniunii in 2004, cele 5 tari mari renuntand la al doilea comisar.

In timpul mandatului, care dureaza cinci ani, comisarii sunt independenti, atat fata de guvernele tarilor de unde provin, cat si fata de Consiliul UE, acestea neputand demite un membru al Comisiei.

La Nisa, negocierile liderilor europeni au fost construite pe doua optiuni:

reducerea numarului de membri ai Comisiei la unul pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene;

reorganizarea Comisiei cu un numar inferior de membri numarului statelor membre componente (prin sistemul de rotatie bazat pe principiul egalitatii).

Delegatii Conferintei Interguvernamentale de la Nisa au trebuit sa decida care din aceste doua optiuni este cea mai avantajoasa din punctul de vedere al politicii statelor membre. Zece dintre statele membre au sustinut prima dintre cele doua optiuni exprimate, iar celelalte cinci state au optat pentru cea de-a doua varianta.

O varianta de compromis intre cele doua a aparut ca fiind inevitabila: Comisia va numara mai putini membri intr-un interval de timp de cativa ani. S-a convenit ca din noiembrie 2004, Comisia va fi alcatuita din cate un reprezentant pentru fiecare stat membru. Asadar, cel de-al doilea comisar pentru cele 5 state mari urma sa fie suprimat. Subsidiar, in 2010, cand UE va avea 27 de membri, Comisia va fi redusa ca numar, iar sistemul rotatiei statelor membre va fi bazat pe principiul egalitatii reprezentarii statelor.

Summit-ul de la Nisa a decis ca, in cazul unei Uniuni de 27,28 sau mai multi membri, se va schimba si structura Comisiei Europene. Tarile mari au acceptat sa renunta la cel de-al doilea comisar, pentru a permite tarilor mici sa fie si ele reprezentate. S-a decis ca viitoarea Comisie Europeana sa aiba in principiu un plafon "mai mic de 27" in momentul in care UE va cuprinde 27 de state membre, numarul final urmand sa fie decis ulterior "in unanimitate" de statele membre.

Pana in 1983, fiecare stat isi numea comisarul sau comisarii "sai", ceea ce nu favoriza nicidecum independenta Comisiei. Prin Tratatul de la Maastricht, s-a stabilit ca presedintele Comisiei sa fie desemnat in urma consultarii Parlamentului, el fiind la randul sau, consultat pentru desemnarea celorlalti membri ai Comisiei. Apoi, intreaga Comisie este investita printr-un vot de aprobare in Parlament. Tot printr-un vot, Parlamentul European poate cere printr-o motiune de cenzura demisia in bloc a Comisiei, caz in care ea continua sa gestioneze problemele coerente pana in momentul inlocuirii sale efective.

Tratatul de la Amsterdam - intrat in vigoare in 1999 - a adus o noua modificare in privinta numirii Comisiei: Parlamentul European trebuie sa aprobe oficial numirea presedintelui Comisiei (in locul simplei consultari), ceea ce-i confera o mai mare autoritate in desemnarea colegilor sai. Am asistat, asadar, la un proces de politizare a Comisiei. Comisia este numita pe cinci ani, la sfarsitul anului 2009 incetand mandatul actualei Comisii.

Independenta Comisiei decurge si din principiul colegialitatii in adoptarea deciziilor si raspunderea pentru indeplinirea lor. Acestea sunt imputabile colegiului si nu fiecarui comisar luat individual.

Colegialitatea presupune ca responsabilitatea politica a Comisiei in fata Parlamentului sa fie colectiva. Atunci cand un comisar european, de origine franceza (dna Edith Cresson, fost prim-ministru al Frantei) a fost acuzat de coruptie, in urma cu cativa ani, intreaga Comisie, condusa de luxemburghezul Jacques Santer, si-a prezentat demisia in fata Parlamentului - decizie care a fost acceptata.

Competentele Comisiei sunt enumerate in art. 155 din Tratatul de la Roma si reluate in Tratatele de la Maastricht si Amsterdam:

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

este gardian al Tratatului UE

formuleaza propuneri, recomandari si avize (functie de initiativa). De exemplu, pe baza Avizului, Comisia recomanda Consiliului European inceperea si incheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana;

exercita competente de executie pe care i le confera Consiliul (functia de executie si de gestiune);

participa la adoptarea actelor de catre Consiliu si Parlament (functia de decizie);

dispune de prerogative pentru a face respectate obligatiile impuse de actele comunitare (functia de control): vegheaza la respectarea regulilor concurentei de catre agentii economici; face verificari si pronunta sanctiuni in cauze care privesc interesele financiare ale comunitatii; statueaza asupra ajutorului de stat in tarile membre; asigura aplicarea clauzelor de salvgardare;

indeplineste functia de reprezentare interna si externa a Uniunii.

Comisia a detinut, mult timp, un cvasi-monopol asupra functiei de initiativa in cadrul Uniunii Europene, intrucat Consiliul nu putea statua in chestiuni ce tin de competenta comunitara decat in baza unei propuneri a Comisiei. Acest monopol a fost contestat de Parlamentul European, care vrea sa dispuna de acest drept asemenea parlamentelor nationale. Ori, Tratatul de la Maastricht a introdus procedura de co-decizie care permite Parlamentului sa respinga textul propus de Comisie dupa o a treia lectura.

Presedintele Comisiei este Jose Manuel Durao Barosso, fost prim-ministru al Portugaliei.

In privinta organizarii Comisiei, se impun cateva observatii:

avem de-a face cu o structura piramidal-ierarhizata;

un mare dozaj intre nationalitati si zone geografice.

Comisia se reuneste, in principiu, in fiecare miercuri (dar continua si joi daca este necesar) in formula colegiala. Exista si reuniuni ale unor grupuri de membri, cu care ocazie se adopta documente care nu necesita prezenta tuturor.

Pe langa procedura orala in sedinta plenara, mai exista inca doua modalitati de luare a deciziei: procedura de abilitare a unui comisar si procedura scrisa.

Administratia Comisiei se vrea pluri-nationala, sinonima cu neutralitatea. Recrutarea functionarilor si functionarea administratiei comunitare prevad proceduri care sa evite formarea unor "celule nationale".

Principalul pericol in functionarea Comisie il reprezinta birocratizarea. Comisia are peste 15000 functionari permanenti, fara a lua in calcul cei 3500 angajati temporar. Asadar, o armata de functionari de aproape 20000 persoane.

In preajma scandalului din martie 1999, care a zguduit Comisia Europeana - determinat de o serie de acuzatii de iregularitati in gestiunea financiara a Comisiei, inclusiv acuzatii de frauda in actiuni de ordin umanitar din spatiul ex-iugoslav, activitatea Biroului insarcinat cu programul de formare profesionala "Leonardo da Vinci" s.a. - fostul presedinte al Comisiei, Jacques Santer lansase un document intitulat "Pentru o cultura politica si administrativa Europeana", care contine 3 coduri de conduita: primul, stabileste regulile de conduita pentru comisari si cabinetele acestora; al doilea, reglementeaza relatiile dintre comisari si serviciile subordonate, si al treilea, codifica regulile de conduita pentru functionarii de cariera.

Sa spicuim putin din primul cod de conduita care vadeste un anumit interes pentru o reforma comportamentala a functionarilor Comisiei.

In legatura cu conduita comisarilor:

acestia nu pot exercita in timpul mandatului lor, nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu. Scrierea periodica de articole pentru diferite publicatii este considerata activitate profesionala si nu pot fi platite. Predarea, cu titlu gratuit, de cursuri in interesul constructiei europene este permisa;

comisarii pot publica carti si pot primi drepturile de autor aferente, dar trebuie sa-l informeze pe presedintele Comisiei;

atunci cand participa la conferinte sau pronunta un discurs, comisarii nu pot accepta nici un fel de retributii pentru interventiile lor;

comisarii pot exercita functii onorifice si neremunerate in cadrul fundatiilor sau altor organisme, inclusiv in institutii de invatamant. Trebuie insa evitat riscul unui conflict d interese;

membrii Comisiei nu pot detine actiuni, cote-parti in diverse afaceri, companii, banci. La preluarea mandatului ei fac, impreuna cu sotiile (sotii) si copii o declaratie de avere. Comisarii trebuie sa declare activitatile profesionale ale sotiilor (sotilor) pentru a evita orice conflict de interese;

comisarilor le este interzis sa divulge continutul dezbaterilor interne ale Comisiei;

Comisarii nu pot accepta cadouri in valoare de peste 250 EURO. Daca depasesc aceasta suma, ele sunt predate Serviciului de Protocol al Comisiei;

Comisarii trebuie sa-l informeze pe presedinte cu privire la orice decoratie, premiu sau distinctie onorifica primita.

Prin Tratatul de la Nisa, Comisia a suferit importante modificari care sa o faca in masura sa functioneze eficient odata cu noua largire la Uniunii spre Europa Centrala si de Est.

Sediul Comisiei Europene este la Bruxelles.