UNIVERSITATEA 'DANUBIUS' din GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Specializarea: ECTS

LUCRARE DE LICENȚA

INTEGRAREA ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA

ANALIZE ȘI TENDINȚE ALE ECONOMIEI ROMANEȘTI

INTRODUCERE

Lucrarea de fața iși propune sa identifice principalele aspecte ale economiei romanești in context european, sa analizeze indicii economici ai statului roman in raport cu evoluția economiei europene și sa arate tendințele economiei naționale in viitorul apropiat.

Capitolul 1, intitulat "Analize sectoriale și regionale și identificarea problemelor prioritate, face analiza nivelului de dezvoltare a Romaniei, comparativ cu UE, apoi prezinta aspectele demografice și economice, avand ca punct de referința situația dramatica a economiei Greciei. In continuare, se arata aspecte ale ocuparii populației, educației și ratei șomajului. Nivelul populației (pana in 2007) și nivelul productivitații muncii sunt alte subiecte ce pot fi intalnite in acest capitol.

In ce privește structura capitolului 2, inițial se prezinta conceptele fundamentale de analiza macroeconomica iar apoi sunt evidențiate, sistematic, tendințele estimate ale dezvoltarii economice a Romaniei, in perioada 2007-2013. Se insista asupra evoluției macro-economice prognozate a Romaniei și, intr-o oarecare masura, și a țarilor componente UE. Pot fi intalnite și aspecte privind datoria externa a Romaniei. Se realizeaza o serie de analize socio-economice sectoriale, reliefandu-se evoluția principalilor indicatori macroeconomici.

Capitolul 3 reprezinta un studiu de caz și evidențiaza sectoarele productive și serviciile conexe din Romania. De asemenea, sunt dezvoltate și urmatoarele subiecte: industrie, construcții, investiții, turism, infrastructura, insistandu-se pe evoluția sectorului IMM-urilor.

Capitolul 1.

ANALIZE SECTORIALE ȘI REGIONALE ȘI IDENTIFICAREA PROBLEMELOR PRIORITARE

1.1. Nivelul de dezvoltare al Romaniei comparativ cu Uniunea Europeana

Intre Romania si Uniunea Europeana exista insemnate decalaje la indicatorii dezvoltarii economice. Aceste decalaje se inregistreaza atat in raport cu media Uniunii Europene cat si in raport cu fiecare tara membra in parte. Comparativ cu tari ca Luxemburg, Danemarca, Germania si Olanda disparitatile sunt semnificative, dar comparativ cu Portugalia sau Grecia sunt mai mici, insa nu pot fi neglijate.

Romania intruneste criteriile de eligibilitate pentru Obiectivul 1. Ultimele date din 2009 arata ca PIB pe locuitor (PPS) al Romaniei reprezenta 41% din media UE-27.

1.1.1 Aspecte demografice:

Populația Romaniei la 1 ianuarie 2009 era de 21.3 mil de locuitori, inregistrand o scadere lenta din 2002, ca urmare a sporului natural negativ. Principalul grup etnic din Romania il reprezinta romanii și anume 89,5% din numar total al populației. Dupa romani, urmatoarea comunitate etnica importanta este cea a maghiarilor, care reprezinta 6,6% din populația Romaniei, respectiv un numar de aproximatov 1 400 000 de cetațeni. Din datele oficiale ale Institutului Național de Statistica, reiese ca mai traiesc aproximativ 535 250 de rromi, alaturi de 60 000 de germani, dintr-un total de 745 421 (cați erau pana in anul 1989) și cca.6179 de evrei .

Densitatea populației din Romania este de 93,78 loc./km². Din totalul populației, 55.2% reprezinta populația urbana, iar 44,8% cea rurala. In ultimii ani s-a inregistrat o rata a emigrației nete de cca. 0,6 emigranți la mia de locuitori. In Romania, pe langa etniile menționate anterior se regasesc și cele ale: grecilor, ucrainienilor, lipovenilor, turcilor, tatarilor, sarbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, rutenilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor.

Rata natalitații este de 10,76 nascuți la mia de locuitori, mortalitatea infantila inregistreaza 12,29 de decese la mia de noi nascuți, iar speranța de viața la naștere este de 66,1 ani pentru barbați și 73,99 de ani pentru femei.

1.1.2. Aspecte economice

Odata cu aderarea in Uniunea Europeana, economia romaneasca a trebuit sa parcurga numeroase procese de transformare și adaptare din punct de vedere al regulilor și cadrului economic impuse de UE.

Economia naționala romaneasca are o deschidere spre integrare datorita spațiului geografic propice și numeroaselor oportunitați de dezvoltare, astfel incat intreprinzatorii pot avea acces cu ușurința la noile piețe, resurse, tehnologii și inovații, dezvoltand astfel capacitatea concurențiala și crescand posibilitatea diversificarii riscurilor.

Pentru Romania, procesul integrarii economice va continua sa favorizeze absorbția ultimelor dezvoltari in domeniul tehnologiilor și inovațiilor, propagarea tuturor aspectelor pozitive, imbinarea și armonizarea experiențelor și practicilor unei economii de piața, mobilitatea fluxurilor financiare, economisirilor și extinderea investitiilor.

Integrarea Romaniei in UE determina o creștere asupra economiei, nu numai prin atragerea unor investiții suplimentare fața de fluxurile de capital existente ci și prin imbunatațirea productivitații și calitații muncii, precum și prin inlesnirea accesului la tehnici de producție noi și noi tehnologii.

Sub aspect comercial, accesul la o piața de aproximativ 500 mil. loc. este favorabila intensificarii schimburilor cu bunuri, servicii, concurenței, fluxurilor financiare și de capitaluri.

Principalele dimensiuni prioritare unde ar trebui eforturi in dezvoltarea economica a țarii noastre cu statut de membru al UE, sunt: aplicarea regulilor specifice intr-un cadru economic comun de acțiune; mecanica sistemului economic, libertatea de mișcare și asistența pentru dezvoltare.

Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al Romaniei, calculat la paritatea puterii de cumparare, va reprezenta, in anul 2015, mai puțin de 40% din media inregistrata la nivelul Uniunii Europene largite, potrivit estimarilor Eurostat. Raportul referitor la țarile in tranziție include și date despre state cum ar fi Bulgaria, Croatia, Cehia, Ungaria, Macedonia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Rusia si Ucraina.

Prognoza inclusa in studiu are la baza o creștere economica pentru țarile in tranziție cu doua puncte procentuale peste ritmul consemnat in Uniunea Europeana extinsa, in perioada 2004-2015. Conform prognozelor, nivelul PIB din Romania și Bulgaria va crește fața de nivelul actual, aflat in jurul unei ponderi de 30% din media UE.

Cu toate acestea, in 2015, Romania și Bulgaria vor inregistra, alaturi de Ucraina, o valoare a PIB/locuitor sub nivelul de 40% din media UE. Nivelul din Bulgaria, Romania și Macedonia se va situa in partea superioara a intervalului de 30-40%, in vreme ce Ucraina va avea un PIB/locuitor cu puțin peste 30% din indicatorul mediu comunitar.

Criza afecteaza piața locurilor de munca și, potrivit unui comunicat Eurostat, nivelul șomajului din Uniunea Europeana a depașit pragul psihologic de 10 %. Printre țarile care se confrunta cu dificultați importante la acest capitol, șomajul crescand cu peste 20 %, se numara Spania și Letonia, in timp ce Olanda și Austria și-au gestionat cel mai bine situația locurilor de munca. Banca Centrala Europeana a precizat ca, la momentul actual in Europa, sunt aproximativ 24 milioane de șomeri, iar aceasta cifra ar putea crește mai ales in Grecia și Spania. Cu un nivel al șomajului de 7,2 %, Romania se situeaza pe poziția a șaptea intre statele membre UE.

Despre Grecia, care se afla intr-un grav impas financiar, nu se va mai putea imprumuta pe piețele financiare avand o datorie externa de 300 miliarde euro, plus creditele de refinanțare de 54 miliarde euro. Astfel, pe 25 și 26 martie 2010, liderii europeni au reușit sa puna la punct un mecanism clar, coerent, care sa poata fi activat imediat, in cazul in care Greciei i se vor stopa imprumuturile. Guvernul Greciei a solicitat sprijin politic, in speranța ca solidaritatea aratata de statele membre UE va duce la calmarea spiritelor, pe piețele financiare și la oprirea atacurilor speculative. Cei 16 șefi de stat și de Guvern din țarile zonei Euro au convenit o formula combinata: pachetul financiar - a carui valoare nu a fost precizata oficial - include , pe de o parte, imprumuturi de la fondul monetar internațional și, pe de alta, credite bilaterale acordate Greciei. Proporția ar trebui sa fie de o treime din partea FMI, și doua treimi din partea grupului de state din zona EURO. Contribuțiile acestora se stabilesc in funcție de cotele deținute in cadrul Bancii Centrale Europene.

Tabel nr. 1.1.3 Ocuparea populației și educația

Sursa: Institutul Național de Statistica, Anuarul Statistic al Romaniei, 2008

Caracteristica generala a structurilor sectoriale ale fortei de munca din economia romaneasca reflecta o ramanere in urma substantiala fata de structurile economiilor din Uniunea Europeana.[1]

Masurile de restructurare economica implementate in ultimii ani au condus si la cresterea numarului somerilor inregistrati la Oficiile Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca. In ceea ce priveste rata somajului, valoarea acesteia variaza in functie de metoda de calcul folosita. Astfel, calculata conform metodologiei ILO, aceasta a fost de 7,8% in Romania (in 2006) fata de 7,5% in Uniunea Europeana (2006), iar conform metodologiei utilizate in Romania[2] a fost de 7,3% (2006). Diferentele in ceea ce priveste valorile ratei somajului calculate conform celor doua metodologii se pot observa in tabelul urmator:[3]

Tabelul 1.1.3. Rata somajului (%)

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 2008

In ceea ce priveste nivelul educational, Romania inregistreaza valori ridicate ale gradului de alfabetizare al populatiei (97,7% in 2007) si al gradului de cuprindere in invatamant a populatiei de varsta scolara (69,9% in 2007). Incepand cu anul 1990, s-a observat o reducere continua a gradului de cuprindere in invatamant pentru populatia scolara cu varsta cuprinsa intre 15-18 ani, o redresare inregistrandu-se abia dupa 1996. In anul scolar 2006-2007, populatia cu varsta cuprinsa intre 15 si 18 ani era cuprinsa in scoli in proportie de 77,6% - fata de 83% (in 2005) in Uniunea Europeana. Pentru celelalte grupe de varsta s-au inregistrat stagnari sau cresteri, gradele de cuprindere in invatamant fiind, in anul scolar 2006-2007, de: 94,2% pentru grupa de varsta 7-10 ani, 95,5% pentru grupa de varsta 11-14 ani, 32,9% pentru grupa 19-23 ani (fata de 48% in Uniunea Europeana in 2005 pentru populatia cuprinsa intre 19-21 ani).

In anul 2007, 23,8% din populatia Romaniei cu varsta intre 25 si 59 ani inregistra un nivel educational scazut (fata de 36% in UE-27), 64,6% un nivel educational mediu (fata de 43% in UE-27) si 11,6% un nivel educational inalt (fata de 21% in UE-27).

Tabel nr. 1.1.4. Nivelul populației pana in anul 2007

Sursa: Anuarul Statistic al Uniunii Europene, 2009

Populatia Romaniei are un nivel educational apropiat de cel inregistrat in Uniunea Europeana, fiind capabila sa sustina directiile de dezvoltare economico-sociala.

Tabelul nr.1.1.5 Nivelul productivitatii din Romania

Sursa: Anuarul Statistic al UE, 2009

Exista disparitati considerabile intre nivelurile de productivitate inregistrate in Romania si UE-27. In 2009, Romania a inregistrat un nivel foarte scazut al productivitatii muncii comparativ cu media UE-27. Calculata prin raportarea PIB la numarul de salariati, productivitatea muncii in Romania era de 8,7 ori mai mica decat media UE-27 (20.100 EURO fata de 174.000 EURO - media UE-27).

Capitolul 2.

ANALIZE MACROECONOMICE SI TENDINTE ESTIMATE ALE ECONOMIEI ROMANESTI

2.1. Concepte fundamentale

Activitatea economica a Romaniei s-a inscris, in ultimii ani, intr-o evolutie descendenta, determinata de inconsecventa politicilor macroeconomice, de mentinerea arieratelor in economie, precum si de lipsa de fermitate in incercarea de eliminare a intreprinderilor neperformante din economie si de restructurare a intreprinderilor mari din sectorul public si a regiilor autonome.

2.2 Tendinte estimate ale dezvoltarii economice a Romaniei pana in 2013

Multitudinea de documente programatice elaborate in cadrul procesului de pregatire a aderarii Romaniei la UE (majoritatea aflate in implementare, iar unele in curs de finalizare) au facut necesara definirea unui cadru strategic care sa stabileasca prioritatile dezvoltarii Romaniei in perioada 2007-2013 si sa reorienteze astfel toate strategiile, politicile, programele si planurile de actiune sectoriale, in conformitate cu cerintele integrarii rapide si complete a Romaniei in UE.

Premisa elaborarii acestei strategii este ca interesele Romaniei sunt convergente cu cele ale UE, iar promovarea intereselor UE ca entitate, raspunde, in egala masura, intereselor Romaniei.

La baza elaborarii strategiei post-aderare au stat urmatoarele principii:

- Participare: strategia a fost construita in cooperare cu toate institutiile care au competente in asigurarea pregatirii Romaniei pentru aderare si in continuarea procesului de integrare in UE;

- Concordanta cu strategiile si programele nationale existente: strategia unifica abordarile sectoriale, contine obiective specifice coerente si consistente cu cele prevazute in principalele documente programatice ale momentului;

- Corelarea cu strategiile si programele UE: obiectivele strategiei post-aderare sunt concordante cu cele definite in strategiile si programele comunitare;

Cresterea economica va asigura in acelasi timp conditii favorabile pentru accelerarea reformei structurale a economiei si a privatizarii, prin reducerea costurilor sociale antrenate de aceste procese.

Estimarile privind evolutia viitoare a economiei romanesti au tinut seama de o serie de ipoteze care decurg din Programul de guvernare:

     relansarea cererii interne fara a se neglija rolul cererii externe;

     imbunatatirea sensibila a raportului dintre componentele cererii interne, in favoarea acumularii;

     politica veniturilor care sustine procesul de dezinflatie;

     revigorarea productiei interne - industrie, constructii - in cadrul careia se detaseaza industria prelucratoare;

     modificarea structurii exporturilor romanesti in favoarea produselor de prelucrare superioara;

     reducerea graduala a ratei inflatiei;

     imbunatatirea utilizarii resurselor de munca;

     imbunatatirea stabilitatii sistemului financiar si bancar si finalizarea reformei sistemului fiscal;

     dezvoltarea unui mediu de afaceri functional si atractiv;

     reducerea arieratelor financiare si dezvoltarea unui politici bugetare relaxate.

2.2.1. Evolutii macroeconomice prognozate

Previziunile de primavara ale Comisiei Europene confirma ca economia UE este in curs de redresare, urmand sa creasca cu 1 % in 2010 și cu 1.75 % in 2011. De la previziunile din toamna ale Comisiei, prognoza pentru 2010 a mai urcat cu un sfert de punct procentual deoarece statele membre UE beneficiaza de un context extern mai puternic. In schimb, cererea interna slaba continua sa franeze redresarea.

Conform previziunilor, viteza de redresare va fi diferita de la un stat la altul, reflectand condițiile particulare ale fiecaruia și politicile aplicate. In ultima perioada, piața muncii a inceput sa dea ultimele semne de stabilizare, rata șșomajului urmand sa atinga in 2010 un maxim mai scazut decat se anticipa, dar apropiat, totuși. de 10 % pe ansamblul UE. Din cauza decalajului dintre evolția economiei reale și cea a pieței muncii, gradul de ocupare a forței de munca va continua sa scada cu aproximativ 1 % anul acesta, astfel incat primele creșteri se vor inregistra doar in 2011.

Masurile fiscale temporare introduse au avut un rol decisiv in redresarea economiei UE, insa au agravat deficitul.

Potrivit previziunilor, odata cu atenuarea acestor efecte, creșterea PIB-ului va incepe sa recupereze mai solid, dar nu inainte de sfarșitul lui 2010. In ce privește inflația prețurilor de consum, aceasta a inceput sa creasca ușor dupa nivelurile extrem de scazute inregistrate anul trecut. Totuși, toropeala care persista in economie va ține in frau probabil și majorarile salariale și inflația, compensand parțial o posibila creștere de prețuri la produsele de baza și, pentru zona EURO, valoarea mai scazuta a monedei europene.

Conform previziunilor, economia Romaniei se va redresa treptat datorita exporturilor și investițiilor straine directe. Se așteapta ca situația sa se imbunatațeasca in 2011, cand PIB-ul va cunoaște o creștere accelerata care va ajunge pana la 3.5 %. Nu se estimeaza o scadere a ratei șomajului decat in a doua parte a anului 2011, cand se anticipeaza sa se ajunga la o rata medie de 7.9 %.

Punerea in aplicare a masurilor de imbunatatire reala a mediului de afaceri va face ca perioada 2009-2011 sa se caracterizeze printr-o relansare semnificativa a procesului investitional.

Stimularea investitiilor a devenit deja o realitate, accentul fiind pus pe sectorul privat. Totodata, se are in vedere redresarea investitiilor publice, pentru care vor fi alocate resurse bugetare anuale din ce in ce mai mari. In consecinta, se estimeaza ca evolutia formarii brute de capital fix nu va mai inregistra fluctuatii ca in perioadele anterioare, ci se va caracteriza printr-o crestere anuala constanta, de circa 11%, asigurandu-se, astfel, bazele pentru o relansare economica de durata.

Pe aceasta baza, se estimeaza o imbunatatire a economisirii si implicit a ratei investitiilor, care va putea ajunge la orizontul anului 2011 la aproape 25% din produsul intern brut.

Pe ansamblu, cresterea ratei de economisire si, respectiv, a ratei de autofinantare, impreuna cu transferurile de capital, vor asigura suportul financiar pentru cresterea de durata si la nivele ridicate a investitiilor.

Comertul exterior. Autoritațile de la Bruxelles considera ca in ultimii 5 ani, Uniunea Europeana a inregistrat o creștere a schimburilor comerciale, ajutoarelor și contactelor interpersonale, precum și o aprofundare a relațiilor de cooperare cu vecinii pe toata linia reformelor economice, politice și sectoriale. Parteneriatul s-a dezvoltat semnificativ in domenii precum transporturile, energia, protecția mediului și schimbarile climatice, cercetarea, sanatatea și educația. Acesta a fost susținut de o creștere cu 32% a cadrului financiar actual, care va ajunge la peste 2 miliarde euro anual in 2013. Aceasta crestere lenta ar putea fi contracarata de accelerarea procesului restructurarii micro-economice si de imbunatatirea colectarii taxelor.

Evolutia pozitiva a cererii interne si externe va favoriza valorificarea superioara a potentialului material si uman al Romaniei.

Pornind de la realitatea ca una din conditiile esentiale ale cresterii economice durabile este utilizarea intensiva a factorilor de productie - intre care, factorul uman prezinta in Romania avantaje comparative certe - Guvernul acorda o atentie deosebita imbunatatirii echilibrelor pe piata muncii si, implicit, sporirii aportului resurselor de munca la cresterea productiei nationale.

Contextul demografic intern este insa defavorabil, populatia totala fiind in scadere. Rata de activitate se diminueaza, chiar daca panta declinului este mult atenuata de numarul mai mic de iesiri la pensie, ca urmare a aplicarii noii Legii a pensiilor, prin care perioada de activitate s-a prelungit. Astfel, cresterea cantitativa a fortei de munca (populatia activa si populatia ocupata) va fi limitata, urmand chiar o scadere. De aceea, Guvernul Romaniei acorda o atentie deosebita valorificarii superioare a capitalului uman, atat prin perfectionarea profesionala a salariatilor, cat mai ales prin cresterea productivitatii muncii.

Banca Europeana pentru reconstrucție și dezvoltare și-a revizuit prognoza economica pentru regiune cu privire la avansul PIB-ului pentru acest an, estimand o redresare mai rapida decat anticipase in octombrie 2009. Organismul financiar european și-a schimbat prognoza datorita performanțelor ridicate inregistrate de 4 economii mari din regiune: Polonia, Turcia, Rusia și Kazahstan, astfel ca acum estimeaza o creștere economica medie pentru regiune de 3,3 % in 2010, comparativ cu nivelul de 2,5 %, anticipat in octombrie 2009.

Creșterea se va accentua in 2011, cind procentul va ajunge la 3,8 %. Cu toate acestea, pentru cele mai multe dintre statele mici ale UE, redresarea va continua sa fie lenta. In anumite cazuri, (cum e cel al țarilor baltice și al Ungariei) , se anticipeaza, in continuare o creștere negativa in 2010, in ciuda faptului ca aceste state au atins punctul cel mai de jos al recesiunii.

In ceea ce privește Romania, Banca Europeana pentru reconstrucție și dezvoltare estimeaza o creștere de 2,3 % pentru 2011. In 2009, economia Romaniei a scazut cu 7 %, comparativ cu declinul de 8 % previzionat in luna octombrie a anului trecut. Organismul financiar european estimeaza ca Romania a inregistrat, in trimestrul 4 al anului 2009, o scadere a PIB de 6,1 % și ca economia va urca in ultimele trimestre din 2011 și 2011cu cate 2.8 %.

Pentru a evita repetarea scenariului din Grecia intr-o alta țara a Uniunii Europene, conducatorii celor 27 de state membre au hotarat ca trebuie sa existe o mai stransa coordonare a politicilor economice prin definirea unor linii directoare comune și prin emiterea de avertismente timpurii pentru țarile cu probleme dupa modelul deja aplicat in materie de politici fiscale. In acest context, Consiliul European ar putea capata puteri sporite in materie de strategii economice -așa cum, de fapt, permite Tratatul de la Lisabona.

Discuțiile purtate de cei 27 in a doua și ultima zi a summit-ului, pe marginea "Strategiei 2020" au scos la iveala faptul ca mai sunt lucruri care trebuie negociate și ca tratativele nu vor fi tocmai simple. Urmatoarele etape prin care trebuie sa treaca strategia sunt: Reuniunea Consiliului European de la Vara din iunie, cand documentul ar urma sa fie aprobat, iar apoi, pana la sfarșitul anului, elaborarea de catre fiecare stat membru a unui plan național de aplicare a masurilor cerute. Noua strategie are 5 direcții diferite, care trebuie indeplinite pana in 2020:

1)     creșterea ratei de ocupare a populației (20-64 ani) de la 69% la 75 %

2)     alocarea unui procent de 3 % din PIB cercetarii și dezvoltarii

3)     reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% (sau chiar 30 % in anumite condiții) și creșterea cu 20% a energiei produse din surse regenerabile precum și a eficienței energetice.

4)     Reducerea ratei de abandon școlar la 10% și creșterea numarului de absolvenți de invațamant terțiar de la 31 % la 40 %

5)     Reducerea cu 25 % a numarului persoanelor care traiesc sub limita saraciei.

Pentru aplicarea strategiei 2020, e nevoie de bani și mulți participanți au atras atenșția ca Europa are inca de luptat cu efectele crizei: piața muncii reacționeaza mai tarziu la semnele de revigorare economica, așa ca șomajul e in creștere, iar refacerea economica este anevoioasa.

In decembrie 2009, inflația a crescut in Romania pana la 7,4 % (sursa: Buletin de Europa, nr. 1 , 2010)

O prioritate a Guvernului pentru perioada 2009 - 2013 o reprezinta reducerea inflatiei, care devine si mai toxica intr-o economie sub-capitalizata ca a Romaniei.

Cresterea productivitatii muncii, asociata cu o imbunatatire a mediului de afaceri si modernizarea tehnologica, vor avea ca efect sporuri relative ale castigului salarial real.

Datoria externa a Romaniei este, in urma imprumutului colosal de la Fondul Monetar Internațional, de 71.755 miliarde euro. Comparativ cu soldul inregistrat la sfarsitul anului trecut, datoria externa totala a consemnat totusi o scadere de 1,5 miliarde de euro, in special datorita reducerii datoriei externe pe termen scurt de la 22,2 de miliarde de euro la 31 decembrie 2008 la 20,115 miliarde de euro la 30 aprilie 2009. Pe de alta parte, datoria externa pe termen mediu si lung a inregistrat la 30 aprilie 2009 o crestere de 1,6% fata de 31 decembrie 2008, pana la nivelul de 51,640 de miliarde de euro, reprezentand 72% din totalul datoriei externe. Trebuie precizat, de asemenea, ca din cele peste 71 de miliarde de euro datoria externa publica si public garantata este de numai 10,586 miliarde de euro, respectiv 14,8% din total, in scadere cu 1,3% fata de sfarsitul anului trecut.

In ceea ce priveste evolutiile sectoriale, se preconizeaza ritmuri superioare de crestere fata de produsul intern brut in industrie si constructii; serviciile direct conditionate (transporturi si comert) de volumul de activitate din cele doua ramuri va avea, de asemenea, ritmuri ridicate de crestere.

Sporurile de productie se vor realiza, spre deosebire de perioada trecuta, in conditiile unei reduceri relative a consumurilor intermediare si, corespunzator, a unei imbunatatiri a ponderii valorii adaugate brute in productie; pe ansamblul perioadei, consumurile intermediare urmeaza sa inregistreze un ritm mediu anual de 5,0%, iar valoarea adaugata bruta din economie un ritm mediu anual de 5,1%.

2.3. Analize socio-economice sectoriale si identificarea problemelor prioritare

Analiza sectoriala demonstreaza ca este insuficienta abordarea numai a unui domeniu specific unui minister, la nivel vertical, orizontal sau sectorial. Unele obiective prioritare de dezvoltare, de interes deosebit, se extind asupra domenii orizontale.

Prioritatile Guvernului Romaniei, reflectate in structura si rolul ministerelor sale, se inscriu in doua categorii. Una dintre acestea cuprinde pe acelea care sunt concentrate asupra unui sau mai multor sectoare economice specifice (sectoare verticale cum ar fi: sectorul energetic, agricultura, industria prelucratoare), iar cealalta pe acelea care au impact numai asupra unor sectoare ( sectoare orizontale cum ar fi: IMM-urile, Resursele umane, Societatea informationala, Mediul).

De asemenea este evident ca in majoritatea domeniilor exista:

     implicatii care au impact asupra altor sectoare (turismul sau industria in politica de mediu);

     probleme induse de alte sectoare;

     implicatii induse de procesul de integrare in U.E.;

     implicatii datorate existentei zonelor cu regim special (zone defavorizate).

Ministerele au primit orientari metodologice pentru a face strategiile sectoriale detaliate, orientari care sa le permita evaluarea impactului masurilor proprii specifice asupra celorlalte domenii la nivel sectorial si regional. Desi prin aceasta s-au obtinut unele progrese, in viitor este nevoie ca aceste recomandari metodologice sa in asa fel formulate si aplicate incat elaborarea in viitor a PND sa fie imbunatatita.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

2.4. Evolutia principalilor indicatori macroeconomici

Comisia Europeana a aratat ca in Romania s-au luat masuri efective pentru corectarea deficitului bugetar. Datorita faptului ca, in 2009, recesiunea economica a fost mai puternica decat s-a pervizionat, Comisia a propus extinderea termeneului limita, pentru aducerea deficitului sub 3 % din PIB, cu un an, pana in 2012. Bugetul pe 2010 prevede o ținta de deficit de 5.9 %, in condițiile in care bugetul pe 2010 include un pachet de masuri privind reducerea cheltuielilor cu aproximativ 2 % din PIB, și marirea venitulor cu cca 0.5 % din PIB.

Diminuarea produsului intern brut a fost determinata de scaderile productiei inregistrate in principalele ramuri ale economiei, concomitent cu scaderea productivitatii muncii si cresterea ponderii consumurilor intermediare.

Romania a facut eforturi serioase (conform spuselor comisarului pentru afaceri economice și monetare Joaquin Almunia), pentru a limita deteriorarea deficitului bugetar și pentru a menține stabilitatea macroeconomica. Inrautațirea situației economice, de cand au fost facute recomandarile inițiale, justifica extinderea termenului limita cu un an. Dar efortul de consolidare trebuie sa continue conform condițiilor atașate programului de asistența financiara multilaterala pentru a asigura corectarea deficitului pana in 2012. Romania a redus cheltuielile cu salariile in sectorul public, și a diminuat cheltuielile publice pe bunuri și servicii in 2009, conform recomandarii UE. Bugetul pe 2010 include, de asemenea, un pachet de masuri privind reducerea cheltuielilor cu aproximativ 2 % din PIB și prevede o ținta de deficit de 5.9 %

In agricultura, in constructii si in sfera serviciilor sectorul privat este predominant (peste 97% in agricultura, 80,9% in constructii si 76,6% in servicii). In industrie, datorita costurilor mai ridicate pentru crearea unui loc de munca si sustinerea dezvoltarii unei intreprinderi private, procesul de privatizare s-a desfasurat mai lent, valoarea adaugata a ramurii fiind realizata in proportie de 86,5% de sectorul privat.

Figura 2.4. Intreprinzatorii privați, pe activitați, 2007

Sursa: Anuarul Statistic al Uniunii Europene, 2009

Cu toate dificultatile, se remarca totusi, o crestere constanta a sectorului privat in ramurile productive.

Ca urmare a cresterii consumului final, formarea bruta de capital fix s-a redus serios dupa 1990. In ultima perioada, insa, ponderea acesteia a inceput sa creasca, in anul 2007 cu fiind cu 5,5% mai mare fata de anul 2006.

Dupa o perioada de scadere a investitiilor in economie, acestea au crescut in anul 2007 cu 5% fata de 2006. Cresterea din anul 2007 a reprezentat contributia exclusiva a sectorului privat, investitiile acestuia inregistrand o dinamica de 115,7%. Investitiile din economia nationala au fost realizate, cu deosebire, pe baza fondurilor populatiei si fondurilor proprii ale agentilor economici, care impreuna au reprezentat 67,6% din totalul surselor de finantare. Creditele bugetare si-au redus ponderea in finantarea investitiilor, de la 17% in 1999 la 12,5% in anul 2007.

Pe ansamblul economiei, cresterea economica inregistrata in primul semestru al anului 2007, superioara estimarilor initiale, arata ca trendul pozitiv este viguros sustinut de noul set de politici economice care au respectat Programul de guvernare si Programul Economic de Preaderare (PEP).

Analiza indicatorilor sintetici evidentiaza cateva trasaturi definitorii ale evolutiei economiei in primul semestru al anului 2006, care conduc la concluzia ca in aceasta perioada - desi relativ scurta - a avut loc o imbunatatire importanta a echilibrelor macroeconomice.

Cresterea este cu atat mai semnificativa cu cat dezvoltarea economica din primul semestru s-a realizat intr-un context international mai putin favorabil, caracterizat printr-o incetinire a cresterii economice a tarilor dezvoltate.

Dezvoltarea Romaniei in aceasta perioada se caracterizeaza prin trei particularitati majore:

     economia este intr-o crestere recuperatorie, ca urmare a regresului, concretizat in scaderea PIB cu circa 13% in anii 1997-1999 (singura tara din Europa Centrala si de Est care a inregistrat o asemenea scadere a PIB in acea perioada);

     economia a parcurs un regim tranzitoriu, avand in vedere procesele de restructurare/ajustare;

     Romania a obtinut statutul de economie de piata functionala.

Capitolul 3.

DEZVOLTAREA REGIONALA-COMPONENTA ESENTIALA A INTEGRARII ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA

3.1. Sectoare productive si servicii conexe

3.1.2. Agricultura

Agricultura reprezenta in 2008 o ramura principala in ceea ce priveste ocuparea populatiei, detinand 40,8% din totalul populatiei ocupate civile in economie. Agricultura a dobandit aceasta pozitie in special ca rezultat atat al procesului de scadere, in intervalul 1992-2008, a ponderii populatiei ocupate in industrie si constructii cu aproximativ 9,8 puncte procentuale, cat si cresterii ponderii populatiei ocupate in agricultura cu 8,7 puncte procentuale in acelasi interval. In unele regiuni, agricultura si silvicultura domina intreaga economie regionala.

In mediul rural, agricultura reprezinta activitatea economica predominanta, ocupand peste 70% din forta de munca. Ea este singura ramura a economiei romanesti in care predomina persoanele in varsta. Aproape 52% din populatia ocupata in agricultura avea, in anul 2006, 50 de ani si peste, iar cca. 23,1% 65 de ani si peste. Doar 28,6% din populatia ocupata in agricultura erau tineri sub 35 de ani. Forta de munca in agricultura de sub 40 de ani ar fi suficienta pentru exploatatii de dimensiuni optime cu dotare corespunzatoare.

Ca urmare a predominantei persoanelor in varsta in sectorul agricol, climatul general este mai putin receptiv la inovare, iar spiritul antreprenorial si dorinta de a crea ferme familiale puternice, competitive sunt mai putin prezente.

Dupa statutul profesional, in mediul rural, din totalul populatiei ocupate in agricultura in anul 2009, 95,5% erau lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati. Majoritatea populatiei ocupate in mediul rural are un nivel de pregatire limitat la invatamantul primar sau cel mult la nivel gimnazial (nivelul maxim al invatamantului obligatoriu) sau nu a finalizat nici un ciclu de invatamant.

Tabelul 3.4. Suprafața agricola dupa modul de folosința in 2007

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 2008

In anul 2007, agricultura participa cu 12,4% la crearea valorii adaugate brute. Valoarea adaugata in agricultura a fost creata in proportie de peste 97% de sectorul privat, contributia acestuia fiind de numai 61,3% in 1990.

Productia agricola totala a cunoscut o evolutie aproape ascendenta in perioada 1992-2007, datorata, in cea mai mare parte, productiei vegetale, cresterile fiind sustinute puternic de recoltele obtinute de producatorii privati. Acordarea in continuare de catre stat a subventiilor la cumpararea de utilaje agricole, a unui milion de lei pentru fiecare hectar de teren cultivat pentru procurarea de seminte, pesticide etc. si a substantelor de fertilizare a solului, a facut posibila cresterea productiei agricole si in sectorul privat.

3.2. Evolutia productiei agricole in Romania

Comisarul european pentru agricultura și dezvoltare rurala, Dacian Cioloș, a lansat, la mijlocul lunii aprilie 2010 o dezbatere publica pe tema relansarii agriculturii, ținand cont ca pana in 2013, Politica Agricola Comuna ar trebui sa fie reformata din temelii. In primele doua saptamani de la lansare, au fost trimise aproximativ 250 de contribuții. Cei mai activi pe pagina dezbaterilor au fost francezii și spaniolii, in timp ce participarea romaneasca se reducea la un singur mesaj.

In iulie 2010, Comisia Europeana va prezenta o sinteza a rezultatelor dezbaterii publice de unde spera sa-și atraga ideile de baza pentru comunicarea cu privire la Politica Agrara Comuna, dupa 2013, care ar urma sa die publicata la sfarșitul anului 2010.

Dezbaterea publica iși propune sa fixeze obiectivele noii PAC și nu sa se concentreze pe mecanisme, pe mijloace ori pe buget. Cu alte cuvinte, discuția in aceasta etapa este despre fond, nu despre forma.

Dezbaterea are 4 teme principale:

1)     Nevoia de o politica agricola comuna

2)     Obiectivele societații in ce privește agricultura in intreaga ei diversitate

3)     Reformarea PAC

4)     Instrumentele necesare ale PAC de maine

Uniunea Europeana are obligația de a garanta hrana cetațenilor, insa cu o PAC slaba, nu se poate vorbi de o securitate alimentara. Acum trebuie sa se produca mai mult cu mai puțin: din cauza schimbarilor climatice, oamenii au la dispoziție resurse mai puține, dar in același timp, trebuie sa produca hrana mai multa. In plus, PAC este un factor cheie in spațiul rural; ea este și va ramane destul de mult timp de acum inainte, un motor in lumea satului, indispensabil pentru ocuparea locului de munca.

Preponderenta sectorului cerealier in structura productiei este un aspect negativ al agriculturii romanesti. Ponderea suprafetelor cultivate cu cereale in toate regiunile este foarte ridicata, chiar daca acestea nu au un sol propice unor astfel de culturi si o clima favorabila.

Productiile medii la hectar in conditiile climatice nefavorabile raman mult inferioare celor realizate in alte tari. Spre exemplu, in Romania, productia medie la hectar la cultura de grau si secara a fost in 2007 de 2.295 kg, in timp ce productia medie la grau a fost de peste 8.000 kg/ha in Belgia - Luxemburg, peste 7.000 kg/ha in Danemarca, Franta, Germania, Irlanda. La porumb, tara noastra inregistra un nivel al productiei medii la hectar de 1.713 kg in 2007, in timp ce in unele tari cum ar fi: Italia, Austria, Franta, Grecia, Germania, Spania productiile medii la hectar depaseau 8.000 kg.

Comparativ cu 2006, s-a inregistrat o reducere considerabila a septelului, dar se constata unele randamente superioare pe animal. Reducerea s-a manifestat, de asemenea, la stocul de animale de prasila.

Dupa modul de folosinta (proprietate), peste 63% din suprafata agricola erau terenuri arabile, aproximativ 33% pasuni si fanete, restul reprezentand vii si livezi. Sectorul privat detinea in anul 2007, 96% din suprafata agricola totala si peste 96% din cea arabila.

Suprafata ocupata de vii si pepiniere viticole si cea plantata cu livezi si pepiniere pomicole s-a redus incepand din anul 1994. Sectorul privat detinea in 2007 peste 93% din totalul pasunilor, peste 97% din suprafata ocupata cu fanete si de peste 95% din suprafetele cultivate cu vii si livezi.

In prezent, in Romania nivelul dotarii tehnice este scazut. Agricultura intampina dificultati in cresterea ratei mecanizarii proceselor tehnologice, din cauza structurii ofertei interne de masini agricole, care nu este potrivita marimii gospodariilor agricole aceste dificultati se datoreaza, de asemenea, dificultatilor financiare, legate de costul utilajelor agricole si de posibilitatile reduse de achizitie.

Cantitatea de ingrasaminte chimice utilizata in agricultura in anul 2007 a fost de aproape 3 ori mai mica decat in 2004, scadere semnalata si la ingrasamintele naturale. Consumul de pesticide a scazut semnificativ in ultimii ani. La un hectar teren arabil reveneau in anul 2009, 36,5 kg ingrasaminte chimice, cantitate in scadere de la un an la altul, ca urmare a dificultatilor financiare ale producatorilor agricoli.

Acest lucru se rasfrange negativ asupra solului prin diminuarea continutului nutritiv al acestuia, influentand implicit si randamentele culturilor. Sectorul privat a utilizat peste 70% din cantitatea totala de ingrasaminte chimice, ponderea fiind in crestere. Suprafata agricola amenajata pentru irigat reprezenta aproximativ 22% din suprafata agricola totala, iar suprafata efectiv irigata in anul 2009 de numai 14% din suprafata agricola amenajata pentru irigat, scazand foarte mult ca urmare a costurilor ridicate pe care le implica extinderea sistemului de irigatii si mentinerea in functii a celor existente.

In anul 2007, an afectat de seceta, acoperirea necesarului intern de consum s-a realizat si prin importul unor cantitati de cereale. De asemenea, s-a reusit si crearea unor disponibilitati pentru exportul de seminte de floarea soarelui, rapita si ulei de floarea soarelui, care insuma cca. 45 milioane dolari.

Balanta comerciala a Romaniei pentru produse agro-alimentare inregistreaza permanent deficite.

Investitiile totale din agricultura s-au diminuat dupa o crestere semnificativa in anul 1998. In 2007, investitiile din agricultura si silvicultura reprezentau circa 7,5% din investitiile totale din economie. Investitiile private din agricultura au inregistrat o crestere in anul 2007.

In ultimii ani, producatorii particulari si-au orientat investitiile indeosebi spre achizitionarea de utilaje agricole si mijloace de transport, confruntandu-se in continuare cu lipsa resurselor financiare.

In anul 2007, in sectorul privat din agricultura functionau aproape 11.000 exploatatii care detineau peste 2.200 mii ha, (3.573 societati agricole si 6.264 asociatii familiale). Gospodariile individuale exploatau 9.377 mii ha revenind pe gospodarie numai 2,28 ha.

Daca in tari occidentale europene, sistemul cooperatist se practica in avalul sau in amontele productiei agricole, in Romania aceasta se afla, in principal, in sectorul productiv. Comportarea asociativa a proprietarilor din tara noastra este determinata de rata scazuta a inzestrarii tehnice a gospodariilor agricole individuale, de capacitatea de lucru scazuta ca urmare a varstei inaintate a producatorilor pamantului si de starea precara a sanatatii acestora, ca si de lipsa unor abilitati manageriale.

Toate aspectele structurale si tehnice prezente mai sus confera agriculturii romanesti un caracter extensiv, de subzistenta. Randamentele sunt de 2-3 ori mai mici, comparativ cu cele din tarile dezvoltate, desi apropiate ca valoare de cele obtinute in tarile vecine.

3.2. Industrie, constructii

3.2.1. Industrie

In perioada de tranzitie, industria romaneasca a inregistrat un declin semnificativ, ca pondere in formarea PIB si ca numar de salariati. Cu toate acestea, economia romaneasca este inca dependenta de industrie pentru asigurarea cresterii economice si crearea de locuri de munca.

Evolutia productiei industriale a inregistrat fluctuatii importante. Productia industriala in anul 2009 a inregistrat o scadere cu 10,6 fata de 2005, declinul fiind determinat de subutilizarea multor intreprinderi si de existenta unor disponibilizari masive, precum si de reducerea cererii. Scaderea productiei industriale a avut loc in toate cele trei sectoare (in industria extractiva cu 20,3 , in sectorul energiei electrice si termice, gaze si apa cu 24,6%, iar in industria prelucratoare cu 7,0%).

Tabelul 3.2.1. Evoluția producției industriale

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei , 2008

Industria extractiva detinea in anul 2007 5,3% din totalul productiei industriale (fata de 9,0% in 2000). Declinul acestui sector s-a datorat scaderilor de productie inregistrate la toate tipurile de exploatari (gaze naturale, minereuri metalifere), cererii de energie electrica, in scadere, a industriei prelucratoare, reducerii productivitatii muncii, precum si costurilor salariale din ce in ce mai mari ale industriei extractive.

Industria prelucratoare avea in anul 2007 un aport de 74,4% la crearea productiei industriale, contributie in scadere cu circa 11,4 puncte procentuale fata de anul 2000, in timp ce ponderea sectorului de energie electrica si termica, gaze si apa a fost de 20,3%, inregistrand aproape o triplare a contributiei relative la productia industriala totala (fata de 5.2% in 2000).

Din cauza pierderii pietelor traditionale din Europa de Est si ca urmare a programelor de adaptare structurala la noua conjunctura economica in care evolueaza industria romaneasca in industriile metalurgica, chimica si petrochimica, care au condus la o reducere drastica a productiei si la disponibilizari semnificative de personal, gradul de utilizare a capacitatilor de productie s-a diminuat semnificativ.

Sectorul privat din industrie a contribuit cu 52,8% la crearea valorii adaugate din industrie in anul 1999 si 86,5% in anul 2007 (fata de numai 5,7% in 1990). Dezvoltarea sectorului privat in industrie a evoluat mai lent comparativ cu alte sectoare de activitate, datorita dificultatilor structurale, dimensiunii mari a majoritatii intreprinderilor industriale, investitiilor importante pe care le implica procesul de privatizare, gradului diferentiat de atractivitate a ramurilor industriale pentru capitalul privat.

Cea mai mare parte a intreprinderilor industriale private au pana la 10 salariati. Acestea, impreuna cu intreprinderile mici (10-49 salariati), au cunoscut o expansiune rapida. Procesul de privatizare a intreprinderilor de stat cu peste 250 salariati s-a derulat mai greu, in totalul intreprinderilor private ponderea acestora fiind foarte mica.

Populatia ocupata in industrie insuma, la finele anului 2007, 2004 mii persoane, reprezentand 23,2% din totalul populatiei ocupate in economie, dintre acestia aproximativ doua treimi (66,5%) lucrau in sectorul majoritar privat.

Populatia ocupata in sectorul industrial a evoluat diferentiat in perioada 2003 - 2007 la nivelul sectoarelor industriale:

     in industria extractiva populatia ocupata a scazut cu 45,4%, cele mai importante pierderi de forta de munca fiind inregistrate dupa 2000 ;

     in industria prelucratoare populatia ocupata a scazut cu aproape 53,2%;

     in industria de energie electrica si termica, gaze si apa populatia ocupata a crescut cu 30,5%.

Cele mai mari reduceri ale fortei de munca au fost inregistrate in industriile in care existau capacitati de productie excedentare si performante scazute (industria extractiva, industria chimica), precum si in industriile care, din cauza competitiei straine puternice, au parcurs un proces dur de restructurare (industria textila, industriile producatoare de echipamente de comunicatii, de aparatura radio-TV).

In perioada 2003-2007, numarul mediu de salariati din industria romaneasca a scazut cu 51,3%.

Investitiile realizate in industria romaneasca au avut o evolutie fluctuanta dupa 1990. In anul 2007, investitiile totale din economie au fost orientate spre industrie in proportie de 39,5%[4]. Din totalul investitiilor in industrie, industria prelucratoare detinea peste 64,7%².

Figura nr. 3.2.1.3 Investiții

Sursa : Anuarul Statistic al Romaniei, 2008

Productivitatea muncii pe salariat, in industria romaneasca, a fluctuat semnificativ in perioada 2002-2007: in 2005 a cunoscut o scadere fata de 2002, a urmat o usoara crestere intre 2006-2007.

In perioada 2002-2007, unele ramuri ale industriei prelucratoare au inregistrat cresteri semnificative ale productivitatii muncii. Este vorba despre industria mijloacelor de transport rutier (+145,6%) si industria altor mijloace de transport (+33,5%), industria de aparatura si instrumente medicale, de precizie, optica si ceasornicarie (+96,7 ), industria de echipamente de radio, TV si comunicatii (+95,1 ), industria de mobilier si alte activitati neclasificate (+50,5 ), industriile de inalta tehnologie, cum ar fi cele producatoare de masini si aparate electrice (+46,6% comparativ cu 2002).

In anul 2007, productivitatea muncii a inregistrat scaderi comparativ cu anul 2005 in industria prelucrarii cauciucului si a maselor plastice si in industria de echipamente, aparate de radio, televiziune si comunicatii.

Cu toate ca in anul 2007 productia a fost mai mica in ramurile extractive comparativ cu 2005, productivitatea pe salariat a inregistrat o crestere cu 43,3 procente datorita reducerii efectivului de salariati.

In perioada 2003 - 2007, se manifesta o tendinta de crestere a ponderii intreprinderilor active mici si mijlocii, atat ca numar, cat si ca valoare a cifrei de afaceri.

In Romania, IMM-urile din industrie reprezentau, in 2007, peste 99% din totalul intreprinderilor industriale active. Evolutia numarului de IMM-uri din industrie a fost crescatoare in perioada 2003-2007, la sfarsitul intervalului numarul unitatilor active dublandu-se. In industrie, majoritatea IMM-urilor functioneaza in ramurile: alimentara si bauturi, industria confectiilor din textile, blanuri si piele, in prelucrarea lemnului si productia de mobilier, sugerand, implicit, gradul mai ridicat de atractivitate al acestor ramuri industriale pentru procesul de privatizare.

Totusi, este recunoscut faptul ca IMM-urile, desi genereaza noi locuri de munca, nu functioneaza eficient sau efectiv, majoritatea fiind mai degraba in faza de supravietuire.

Principalele probleme carora IMM-urile trebuie sa le faca fata sunt:

     accesul dificil la sursele financiare (capital insuficient, nivel ridicat al garantiilor cerute de sistemul bancar, nivel ridicat al dobanzilor) ;

     acces dificil la sedii si la infrastructura de baza (inclusiv infrastructura fizica) ;

     nivel scazut al transferului tehnologic si al implementarii inovarilor ;

     politici de marketing slabe sau inadecvate ;

     nivel si calitate scazute a activitatii asociatiilor de intreprinzatori.

Industria romaneasca inregistreaza un proces dificil de adaptare structurala la noua conjunctura economica din cauza, pe de o parte, a dezechilibrelor acumulate in perioada de dinainte de 1990 si, pe de alta parte, a disfunctionalitatilor caracteristice etapei de tranzitie. Procesul de restructurare, bazat in special pe componenta privatizare, a afectat in mod diferentiat ramurile industriale, concretizandu-se in declinul productiei si fortei de munca industriale.

Schimbarea tipului de proprietate a intreprinderilor industriale a modificat fundamental structura acestora pe categorii de marime, remarcandu-se numarul in crestere al intreprinderilor mici si mijlocii. Cu toate acestea, contributia IMM-urilor din industrie la forta de munca totala de 35,3% si la productia industriala de 37% din cifra de afaceri ramane modesta.

Gradul de privatizare a industriei nu este diferit numai in functie de marimea intreprinderilor, ci si de apartenenta sectoriala a acestora. Se remarca dinamica procesului de privatizare in ramurile alimentara, textila, confectii, pielarie, prelucrarea lemnului si mobilier, care beneficiaza, pe langa traditia indelungata, de forta de munca calificata si de disponibilitatea resurselor. In unele cazuri, declinul dramatic al fortei de munca poate fi considerat ca un mijloc de redimensionare a capacitatilor de productie si de echilibrare a raportului cerere-oferta. Reprezentative sunt, din acest punct de vedere, ramurile care si-au imbunatatit considerabil indicii de productivitate, ca industria de mijloace de transport rutier, de aparatura si instrumente medicale, de precizie, optica si ceasornicarie, de masini si aparate electrice. Aceste doua categorii de ramuri industriale, susceptibile de a continua evolutia ascendenta, pot defini specializarea viitoare a industriei romanesti in context regional si global.

3.2.2. Constructii

Sectorul privat, desi are ponderea cea mai mare in totalul lucrarilor de constructii (peste 82,5% in 2007 fata de 13% in 2003) s-a confruntat cu o reducere de activitate imediat dupa 1996. Aceasta scadere s-a corelat atat cu diminuarea investitiilor in acest sector, cat si cu reducerea numarului mediu al salariatilor (de la 431.000 persoane in 1996 la 309.000 persoane 2007).

Tabelul nr. 3.2.1.2.1

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 2008

In anul 2007, constructiile noi si reparatiile capitale detineau o pondere majoritara (74.8%% din valoarea totala a lucrarilor de constructii), cele mai multe fiind realizate in antrepriza, iar restul fiind lucrari de intretinere si reparatii curente.

In valoarea totala a lucrarilor de constructii in antrepriza realizate in anul 2007, cea mai insemnata pondere au avut-o constructiile ingineresti (50,5%), cladirilor nerezidentiale revenindu-le cca. 42%.

In luna aprilie 2010, s-au eliberat 3686 autorizatii de construire pentru cladiri rezidentiale, in

crestere cu 7,0% fata de luna martie 2010 si in scadere fata de luna aprilie 2009 cu 9,5%.

In perioada 1.I - 30.IV.2010, s-au eliberat 11307 autorizatii de construire pentru cladiri rezidentiale, in scadere cu 22,8% fata de perioada corespunzatoare a anului precedent.

In luna aprilie 2010 s-au eliberat cu 385 mai putine autorizatii de construire pentru cladiri rezidentiale decat in aceeasi luna a anului precedent, scadere reflectata in aproape toate regiunile de dezvoltare. Cele mai importante scaderi au fost in regiunile de dezvoltare: Bucuresti-Ilfov (-105 autorizatii), Sud-Est (-100 autorizatii), Nord-Vest (-78 autorizatii) si Nord-Est (-58 autorizatii). Cresteri ale numarului de autorizatii eliberate pentru construirea de cladiri rezidentiale s-au inregistrat in regiunea de dezvoltare Centru (+13 autorizatii).

3.2.3. Intreprinderi mici si mijlocii

Intreprinderile mici si mijlocii sunt recunoscute ca reprezentand un sector cheie al cresterii economice si al dezvoltarii economice durabile.

Impactul crizei economice asupra IMM-urilor variaza de la țara la țara , insa toate sunt puse in fața unor provocari similare in noul context: gasirea de clienți, accesul la finanțari și birocrația. Sectorul IMM este esențial pentru economia europeana. Cele 20 de milioane de IMM-uri din UE sunt un motor pentru creșterea economica, inovare, ocuparea forței de munca și integrarea sociala. Ele furnizeaza doua dintre cele trei locuri de munca existente in sectorul privat și peste jumatate din valoarea adaugata totala realizata de mediul de afaceri din UE. In plus, 9 din 10 IMM-uri sunt de fapt micro-intreprinderi cu mai puțin de 10 angajați. Importanța IMM-urilor pentru economia europeana este astfel evidenta. Pentru a contribui la indeplinirea obiectivelor de creștere și ocupare a forței de munca, UE are la dispoziție, in afara fondurilor structurale , un set de instrumente financiare pentru a finanța start-up-urile și IMM-urile in curs de dezvoltare. Aceste instrumente financiare, ce fac parte din Programul-cadru pentru Competivitate și Inovare (PCCI) sunt finanțate cu 1.1 miliarde Euro din bugetul UE. Ele sunt puse in practica de Fondul European de Investiții (FEI) și sunt gestionate in cooperare cu instituții financiare naționale sau regionale, ce includ banci, societați de garantare a creditelor și de investiții in capital de risc.

Pe larg, scopul instrumentelor financiare PCCI este de a incuraja bancile și celelalte instituții financiare sa faca mai multe IMM-uri. Rezultatele obținute in programele anterioare sunt incurajatoare și, din acest motiv, fondurile disponibile in perioada 2007-2013 au fost aproape dublate. Bugetul de 1.1 miliarde euro destinat instrumentelor PCCI ar trebui sa genereze, potrivit echilibrului normal, finanțari noi, de aproximativ 30 miliarde euro, pe intreg teritoriul UE

PCCI (2007-2013) se bazeaza pe succesele anterioare inregistrate in cadrul Inițiativei de Creștere și Ocupare (1998-2000) și a Programului Multianual pentru intreprinderi și Antreprenoriat, (PMIA, 2001-2006). Ultimele doua inițiative au utilizat an Romania peste 744 milioane euro din fonduri UE, in beneficiul a peste 360.000 de IMM-uri.

In timpul participarii Romaniei la PMIA, doua banci romanești s-au implicat in program, in perioada 2004-2007: BRD și Raiffeisen Bank. 908 imprumuturi au fost garantate de Facilitatea de Garantare pentru IMM-uri, suma medie imprumutata fiind de 117.000 euro, impreuna cu finanțarea contra-garantata de UE pentru IMM-uri.

Ponderea personalului din intreprinderile mici si mijlocii active in personalul total al intreprinderilor din industrie, constructii, comert si servicii a fost in permanenta crestere in perioada 2003-2009, de la aproximativ 12,3%, la peste 47,5%. O evolutie similara a inregistrat si ponderea cifrei de afaceri realizata de IMM-urile active in totalul cifrei de afaceri din industrie, constructii, comert si servicii.

Spre deosebire de societatile comerciale mici si foarte mici, care se concentreaza in proportie de peste 80% in sectorul tertiar (in special comert), societatile de dimensiuni mijlocii desfasoara preponderent activitati in industrie si constructii (peste 60%), dar si activitati de comert, agricultura, transport si depozitare. Trei sferturi din societatile comerciale de dimensiuni mari - cu 250 salariati si peste - sunt concentrate in sectorul industrial si constructii. Pe ramuri industriale, indiferent de marime, societatile comerciale care desfasoara activitati industriale apartin, de regula, ramurilor alimentara si bauturi, industrie usoara, prelucrarea lemnului si productia de mobilier.

Analiza evolutiei IMM in primii ani ai mileniului trei arata ca ele constituie un factor important de absorbtie a fortei de munca disponibile sau disponibilizate si un sector mobil si flexibil in adaptarea productiei de bunuri si servicii la volumul, structura si esalonarea cererii pietei si un instrument important in relansarea economica. IMM au contribuit la restructurarea mai rapida a marilor intreprinderi prin absorbtia personalului diponibilizat, exploatarea activelor neutilizate din acestea si externalizarea unor activitati.

Dezvoltarea sectorului IMM a dus la cresterea competitiei, la diminuarea rolului monopolist al marilor intreprinderi, la sporirea exporturilor si a generat alternative economice si sociale eficace. IMM au contribuit semnificativ la imbunatatirea comportamentului economic al populatiei, la initierea depasirii barierelor intampinate de unele grupuri sociale defavorizate, la regenerarea unor comunitati afectate de declinul industrial.

Pe de alta parte, dezvoltarea IMM a depins in mod esential de stabilitatea macroeconomica, barierele care se afla in calea crearii si dezvoltarii IMM fiind amplificate de procesul de tranzitie. Chiar si in aceste conditii, sectorul IMM si-a adus o contributie semnificativa la formarea produsului intern brut si la ocuparea fortei de munca.

Prezenta activa a IMM in economie, in cadrul unui sector privat in expansiune, a avut un impact favorabil asupra potentialului de adaptare a structurilor de productie la dinamica mediului economic la nivel national si in profil teritorial, contribuind astfel la intarirea potentialului de dezvoltare pe termen lung.

In cursul ultimilor 10 ani, rata de crestere a sectorului privat de IMM cunoaste o atenuare treptata, pentru a ajunge la 1,0% la nivelul anului 2007.

Numarul societatilor active in anul precedent, care au devenit IMM in cursul anului, inregistreaza o usoara crestere. Diferenta intre IMM devenite active in timpul anului si cele care au devenit inactive se mentine inca pozitiva, cu toate acestea IMM devenite active in cursul anului inregistreaza o scadere mult mai accelerata comparativ cu cele care au devenit inactive in cursul aceluiasi an (- 22,9% comparativ cu - 1,8%).

In ansamblu, numarul societatilor considerate IMM creste in cursul perioadei analizate, insa cu o rata de crestere descrescatoare.

IMM cu capital privat domina la nivelul tuturor ramurilor de activitate. In perioada 1997 - 2007, au fost privatizate 6.416 intreprinderi mici cu un capital social vandut de 4.000 miliarde lei si 2.056 intreprinderi mijlocii cu un capital social vandut de 9.793 miliarde lei, ramanand de privatizat, restructurat sau lichidat cca. 300 de intreprinderi mici si mijlocii.

Sectoarele in care a avut loc o privatizare extensiva a IMM sunt: comertul, cercetarea-dezvoltarea, industria alimentara, bauturi, tutun, constructii, hoteluri si restaurante, transport si agricultura.

Se constata ca in cursul perioadei 2005-2007, toate ponderile indicatorilor analizati au inregistrat scaderi in totalul societatilor cu capital privat care au depus bilant contabil, cu exceptia numarului de salariati, ceea ce arata deteriorarea situatiei sectorului privat de IMM raportat la intregul sector privat.

Declinul relativ al unor indicatori poate fi legat de inasprirea mediului de afaceri si de efectele anumitor constrangeri macroeconomice.

Analiza datelor statistice arata ca sectorul IMM din Romania este pe cale de a se dezvolta. Evaluarea conditiilor macroeconomice si a mediului de afaceri in general, asa cum s-a configurat in ultimii ani, studiile si rezultatele sondajului intreprins de MIMMC in randul organizatiilor neguvernamentale arata ca IMM s-au confruntat cu barierele specifice care se afla frecvent in calea crearii si dezvoltarii IMM, dar care au fost amplificate de procesul de tranzitie, iar dezvoltarea sectorului a fost afectata de obstacole semnificative care au determinat evolutia defavorabila a unor indicatori.

Principalele bariere identificate sunt urmatoarele:

     reglementare excesiva din punct de vedere legislativ;

     taxe si impozite mari care nu incurajeaza investitiile;

     numar mare de taxe si impozite, insotite de controale diferite si numeroase;

     acces dificil la credite datorat dobanzilor si garantiilor ridicate, lipsei de experienta a intreprinzatorilor in elaborarea si fundamentarea documentatiilor, refractaritatii bancilor la acordarea creditelor pentru IMM.

Totusi, sectorul IMM isi dovedeste potentialul de a contribui substantial la cresterea economica, la cresterea produsului intern brut, la reducerea somajului si la dezvoltarea regionala si locala, jucand un rol important in structurarea unei economii de piata functionale.

Cooperatie

Cooperatia din Romania se manifesta ca un sistem economico-social national care a cunoscut in ultimii ani un proces de profunde transformari ce au vizat in primul rand stabilitatea economica si financiara a organizatiilor cooperatiste.

Asa cum demonstreaza experienta tuturor tarilor europene cu economie de piata dezvoltata, cooperatia constituie, in forma sa moderna, o solutie economica eficienta pentru actuala etapa de dezvoltare a societatii, contribuind de altfel in mod constant la consolidarea sectorului privat al economiei nationale si de creare a clasei de mijloc in Romania.

Cooperatia din Romania este reprezentata, in prezent, de trei sisteme cooperatiste, a caror situatie actuala este prezentata sintetic in tabelul urmator:

3.2.4. Turism

Tabel nr. 3.2.4 Structuri turistice din Romania in 2007

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei. 2008

Romania dispune de resurse turistice, naturale si antropice, deosebit de variate, diversificate si concentrate, remarcabile pentru dezvoltarea turismului datorita elementelor de atractivitate cum sunt:

     existenta unor forme de relief accesibile si armonios imbinate pe intreg teritoriu, peisaj pitoresc, traditii locale puternice, bine conservate si un patrimoniu cultural original;

     capacitate de cazare semnificativa (peste 280.000 locuri);

     dezvoltarea constant ascendenta a initiativelor antreprenoriale in turism, ca de exemplu privatizarea unitatilor existente (in 2007, peste 40% din unitatile de cazare turistica era in proprietate privata) si diversificarea ofertei turistice.

In perioada 2003 - 2007, a continuat tendinta de crestere a numarului unitatilor de cazare turistica, prin construirea sau reintegrarea in circuitul turistic a unor hoteluri, moteluri, vile, cabane, pensiuni turistice si agro-turistice, camping-uri, sate de vacanta, bungalow-uri, tabere pentru elevi si prescolari, spatii de cazare pe nave etc.

Un impact puternic in dezvoltarea turismului il reprezinta descentralizarea privatizarii prin revenirea controlului privatizarii in turism de la Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului in competenta Ministerului Turismului si derularea acestuia dupa o legislatie si metodologie adaptate specificului domeniului. La finele anului 2007, mai existau de privatizat cca. 34 de societati turistice cu un capital social total de 701 miliarde lei (aproximativ 35 milioane Euro), din care statul detinea 478 miliarde lei (aproximativ 24 milioane Euro), respectiv 68% si cca. 17 societati turistice cu un capital social total de 150 miliarde lei (aproximativ 7,5 milioane Euro), din care statul detinea 66 miliarde lei (aproximativ 3,3 milioane Euro), respectiv 44%. Procesul de privatizare in turism s-a derulat in salturi si cu unele discontinuitati produse de transformarile institutionale si ale legislatiei in domeniu. El a inceput cu forme de privatizare bazate pe transfer de management si a continuat cu privatizarea propriu-zisa prin vanzarea de active turistice.

Desi numarul unitatilor de cazare turistica a crescut, capacitatea de cazare existenta a fost in scadere, ca urmare a reducerii numarului de locuri din unitatile de cazare turistica. Cresterea numarului de unitati de cazare turistica, dar scaderea capacitatii lor de cazare se explica prin faptul ca unitatile nou infiintate au avut un numar de locuri mult mai mic decat cele iesite din circuitul turistic.

In aceasta perioada, se constata o usoara imbunatatire a activitatii agentilor economici cu capital privat, pe toate tipurile de structuri turistice de primire (in anul 2007 atrageau peste 52,7% din numarul de turisti si ofereau 41,1% din capacitatea de cazare in functiune).

Sunt preferate din ce in ce mai mult ca structuri turistice de primire pensiunile turistice si agro-turistice din sectorul privat. Bazele dezvoltarii turismului rural au fost puse prin derularea programului Phare pentru Turism, in valoare de cca. 10 milioane EURO, in perioada 2005 - 2007. Turismul, a fost printre primele sectoare care a utilizat integral fondurile Uniunii Europene alocate prin programul mentionat si desfasurat in doua etape.

Acest program a sustinut asistenta tehnica pentru elaborarea "Planului Strategic General de Dezvoltare a Turismului in Romania (Master plan)", training-ul pentru intreprinzatorii si specialistii din turism, persoane fizice si organizatii non-guvernamentale si cofinantarea unor programe si produse turistice noi

Turismul international a inregistrat in anul 2007 o crestere cu 0,9 % (comparativ cu anul 2006), dar o scadere a activitatii, numarul sosirilor vizitatorilor straini in Romania fiind mai mic cu cca. 100 mii. Din totalul turistilor sositi, peste 95% proveneau din tarile europene, ponderea cea mai mare au avut-o turistii proveniti din Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Germania, Turcia, Italia. Peste 50% din vizitatorii straini au venit la noi in tara pentru odihna, recreere si vacante.

Numarul plecarilor turistilor romani in strainatate a fost in 2007, cu peste 30% mai mare decat in 1991. Scopul principal al vizitelor a fost pentru odihna, recreere, vacante. Majoritatea plecarilor au fost inregistrate catre tarile din Europa.

Turismul se confrunta inca cu o serie de probleme cum ar fi:

     cotare slaba in ce priveste indicele european de destinatie pentru vacante, coborand de la pozitia 36 in 1997, la 40 in 2006 si pana la un loc estimativ 44 in prezent;

     scaderea numarului total de turisti romani si straini si o balanta comerciala dezechilibrata in ce priveste turismul, datorita ponderii mari a turistilor romani care calatoresc in strainatate, in special in Grecia si Turcia, in concedii. Situatia are ca rezultat un sold negativ al fluxului comercial din veniturile turistice de 359 milioane dolari in 2009;

     cheltuieli medii pe turist strain si pe sejur mai mici decat media UE-27.

     o supra-oferta de unitati / complexe hoteliere mari, cu facilitati si dotari invechite sau inadecvate, cu indici de utilizare a capacitatilor de cazare turistica in functiune in scadere de la aproximativ 50% in 2004 la circa 35% in 2007;

     scaderea numarului de innoptari turistice la hoteluri, moteluri, campinguri si vile turistice si o crestere corespunzatoare a celor care isi petrec vacantele in pensiuni turistice si agroturistice;

     o infrastructura generala (in mod deosebit a cailor de comunicatie) si de sprijin a turismului, inadecvata si uzata moral;

     servicii insuficiente si insuficient dezvoltate de informare si promovare a turismului;

     forta de munca putin numeroasa, in mare parte instabila / partial utilizata, slab pregatita / instruita necorespunzator pentru servicii de calitate turistice si de servire a clientilor;

     resurse financiare particulare si atrase mici, lipsa grant-urilor pentru sustinerea investitiilor private si de interes national in domeniu, a fondurilor atrase;

     intreprinzatorii privati cu activitate de turism sunt organizati sub forma asociatiilor familiale sau persoane independente, in proportie aproximativ egala.

Evaluarea potentialului turistic si a industriei turistice sugereaza ca turismul poate deveni o puternica industrie de export pentru Romania, competitiva pe plan international prin finalizarea rapida a privatizarii, aplicarea unui program intensiv de investitii si ridicarea nivelului de pregatire si perfectionare a fortei de munca specializate.

3.2.5. Dezvoltarea sectorului privat

In perioada 2004 - 2007, procesul de privatizare, desfasurat sub autoritatea Fondului Proprietatii de Stat, s-a derulat lent, caracterizandu-se prin:

     extinderea si diversificarea tipurilor, metodelor si schemelor de privatizare, ca de exemplu extinderea vanzarilor prin Bursa de Valori Bucuresti, pe piata extrabursiera, prin burse de marfuri, privatizari cu participarea unor intermediari specializati - denumiti agenti de privatizare;

     descentralizarea privatizarii prin transferarea controlului privatizarii intreprinderilor mici si mijlocii in sarcina sucursalelor judetene ale FPS;

     utilizarea unor metode specifice de privatizare, reglementate prin acte normative, in sectoare precum agricultura, turism si sistemul bancar.

Evolutia procesului de privatizare la nivel macroeconomic se reflecta in cresterea ponderii sectorului privat in crearea produsului intern brut, atat pe total, cat si pe sursele de formare ale acestuia.

In anul 2007, ponderea PIB creat in sectorul privat in produsul intern brut total a fost de 64,5%. In continuare este de asteptat o sporire a contributiei acestui sector, pe masura avansarii procesului de privatizare si al orientarii acestuia spre ramurile productive.

Proportia populatiei ocupate civile din sectorul privat in totalul populatiei ocupate a crescut constant din 1990, de la aproximativ 9%, la aproape 72% in 2007. Pe activitati, populatia ocupata in sectorul privat este majoritara in agricultura (55% din totalul populatiei ocupate in sectorul privat), in industrie si servicii depasind usor 40%.

Din punct de vedere al numarului de salariati, la data de 1 ianuarie 2008, societatile comerciale cu capital privat cuprindeau 49,3% din totalul salariatilor din economie.

O caracteristica a economiei romanesti este gradul de privatizare relativ scazut al intreprinderilor de dimensiuni mari (dupa numarul de salariati) care desfasoara, in principal, activitati din domeniul industriei prelucratoare, fiind bine cunoscute marile combinate din industria chimica, prelucrarea cauciucului si a maselor plastice, constructii metalice si produse din metal, industria textila, celuloza, hartie si carton, masini si echipamente, metalurgie, produse din minerale nemetalice.

In general, industriile energointensive, in care consumurile sunt extrem de ridicate, iar valoarea adaugata aferenta acestora este redusa, sunt inca generatoare de pierderi, nefiind atractive pentru investitorii privati. Aceasta explica intarzierile semnalate in demararea procesului de privatizare in industriile respective, dominate de intreprinderi mari.

In perioada 1997 - 1998 au fost demarate o serie de actiuni menite sa contribuie la accelerarea procesului de privatizare, cum ar fi transformarea si divizarea unor regii autonome sau parti ale acestora, in companii nationale si societati comerciale ce urmeaza a fi privatizate (de exemplu, in domeniul transportului pe calea ferata, extractia petrolului si a altor minerale, anumite servicii publice, telecomunicatii).

In cursul anului 2007, desi numarul societatilor privatizate a fost mai mic decat in anii anteriori, capitalul social total privatizat reprezinta 36,6% din capitalul privatizat.

Pe ramuri de activitate, situatia privatizarilor evidentiaza urmatoarea situatie: ponderile cele mai insemnate ale privatizarilor le detin industria prelucratoare (285 societati privatizate), comertul (185 societati privatizate), transportul si depozitarea (118 societati privatizate), agricultura (87 societati privatizate) si constructiile (80 societati privatizate).

Prin Ordonanta de urgenta nr. 296 din 30 decembrie 2000 s-a infiintat Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului, ca institutie de interes public, in subordinea Guvernului prin reorganizarea Fondului Proprietatii de Stat, care s-a desfiintat.

Majoritatea privatizarilor finalizate in anul 2007 s-au realizat cu capital romanesc; investitorii straini au cumparat 38 de intreprinderi, in mare parte societati industriale mijlocii si mari. Cele mai mari achizitii au fost facute de catre investitori din Olanda (aproximativ 39,6% din valoarea totala a capitalului social privatizat), SUA (aproximativ 20,3% din valoarea totala a capitalului social) si Norvegia (aproximativ 8,4% din valoarea totala a capitalului social).

In aceasta perioada s-au realizat o serie de privatizari de succes, dintre acestea amintim: Sidex S.A. Galati, Banca Agricola S.A. Bucuresti si Navigatia Fluviala Romana Drobeta S.A. Drobeta Turnu-Severin, Electroputere S.A. Craiova, Hidromecanica S.A. Brasov, Romvag S.A. Caracal si Urbis S.A. Bucuresti. Aceste privatizari sunt deosebit de importante deoarece intreprinderile respective cuprind un mare numar de salariati si au o pondere insemnata in cifra de afaceri totala a regiunilor care le includ, influentand semnificativ atat evolutia pietei muncii, cat si economiile nationala si regionala.

In sectorul bancar, procesul de privatizare s-a derulat prin vanzarea unor pachete de actiuni ale unor banci de stat catre firme private straine (Banca Romana de Dezvoltare, Banca Agricola S.A. Bucuresti, Bancii Comerciale Romane si BANCPOST). Anterior, in anul 1999, Bancorex a fost inchisa, iar personalul si activele au fost preluate de Banca Comerciala Romana.

In anul 1999 Romania a ajuns la un acord cu Banca Mondiala asupra unui program de reforme structurale, concentrat pe restructurarea bancara, privatizare si reducerea pierderilor din sectorul public.

Programul a fost sprijinit de un imprumut de ajustare a sectorului privat (PSAL) si a cuprins 63 de intreprinderi care sunt privatizate / restructurate / lichidate.

Masurile de restructurare au vizat in principal reorganizarea activitatii, modernizarea si retehnologizarea capacitatilor de productie, optimizarea fluxurilor tehnologice, urmarindu-se corelarea numarului de personal cu volumul productiei. La unele intreprinderi, masurile de restructurare au vizat inchiderea unor capacitati ineficiente. Restructurarea si privatizarea au avut si un impact social. S-au facut eforturi pentru protectia personalului disponibilizat, prin acordarea de compensatii, sau, in unele cazuri, prin includerea unor clauze contractuale pentru noii proprietari cu specificatia de a mentine personalul existent sau o parte a acestuia o perioada de cel mult doi ani.

Procesul de restructurare a intreprinderilor s-a derulat mai anevoios in cazul societatilor mari sau al companiilor nationale, din cauza ezitarilor factorilor de decizie. Dupa anul 1998 a avut loc o relansare a programului de reforme structurale, avand ca obiectiv reducerea pierderilor din economie, prin inchiderea unor mari intreprinderi (ex. sectorul extractiv) si prin restructurarea altora.

Autoritațile de la Bruxelles considera ca politica europeana de vecinatate este o reușita/. In ultimii 5 ani, UE a inregistrat o creștere a schimburilor comerciale, ajutoarelor și contactelor interpersonale, precum și o aprofundare a relațiilor de cooperare cu vecinii, pe toata linia reformelor economie, politice și sectoriale. Parteneriatul s-a dezvoltat semnificativ in domenii precum transporturile, energia, protecția mediului și schimbarile climatice, cercetarea, sanatatea și educația. Acesta a fost susținut de o creștere cu 32 % a cadrului financiar actual, care va ajunge la peste 2 miliarde de euro anual in 2013.

In ramurile extractive procesul de restructurare a demarat, concretizandu-se in inchiderea unor mine, desi mai exista inca unele exploatari de dimensiuni mari, care urmeaza a fi restructurate in perioada urmatoare. Restructurarea si privatizarea marilor companii nationale din domeniul energiei electrice si termice, gaze si apa nu s-a facut, datorita ezitarii factorilor de decizie, acestea fiind domenii in care restructurarea si privatizarea se impune cu rapiditate.

La data de 30 decembrie 1999 a fost semnat Memorandumul de finantare dintre Guvernul Romaniei si Comisia Europeana referitor la Programul RO 9904 pentru restructurarea intreprinderilor si reconversie profesionala (RICOP).

Pe total tara, numarul intreprinderilor cu capital de stat care au fost incluse in RICOP se ridica la 80, cu un personal salariat ce insumeaza peste 200.000 persoane Dintre acestea, au fost disponibilizate, conform programelor de restructurare aprobate de APAPS pentru 34 de intreprinderi, aproximativ 14.400 de persoane.

Pe ansamblu, rezultatele procesului de privatizare si restructurare nu au fost foarte bune, acest proces derulandu-se foarte lent, intarzierile fiind determinate de mediul de afaceri nefavorabil, de cadrul legislativ in schimbare, precum si de cresterea blocajului financiar.

3.3. Infrastructura

3.3.1. Transporturi

Romania se numara printre țarile Uniunii Europene cu o structura diversificata a rețelei de transporturi, fiind avantajata de numeroși factori, printre care : ieșire la Marea Neagra, trecerea fluviului Dunarea, la Sud, teren potrivit pentru amenajarea liniilor de cai ferate sau a șoselelor.

3.3.1.2 Transportul rutier

Dezvoltarea economica naționala sta strans legata de transporturi, intrucat o piața de desfacere profitabila, de viitor, este de neconceput fara aceasta latura a dezvoltarii, transporturile.

Cand spunem trasnport rutier, spunem drumuri. Avand referințe istorice inca din antichitate, drumurile reprezinta cel mai important element al procesului de transport.

In secolul al XX-lea, dezvoltarea economica aflata pe diferite nivele de complexitate valorifica fara precedent materiile prime in rolul transportului. Prin intermediul lor se fac schimburi permanente de materii prime, produse și bunuri in general, intre diverse zone ale țarii, intre țari aflate pe același continent sau la mari distanțe, pe alte continente. Tot caile de comunicații sunt cele care asigura deplasarea oamenilor intre locuința și locul de munca, in zonele de recreere in scopuri turistice.

3.3.1.3. Transportul feroviar

Din punct de vedere al rețelei de cai ferate, Romania se afla pe locul 7 in Europa, avand 11.015 de km de linii in exploatare.

Reteaua feroviara este armonios repartizata pe teritoriul tarii avand o dispunere circulara pe doua inele, aproape concentrice, strabatute de 8 magistrale radiale care pornesc din capitala tarii.

Standardele Uniunii Europene impun ca transportul feroviar sa corespunda din punct de vedere al calitații, siguranței și infrastructurii feroviare a Romaniei. Lipsa fondurilor a condus, insa, la numeroase reduceri in intreținerea infrastructurii și in refacerea materialului rulant.

Pe plan european principalele probleme in domeniul transportului feroviar vizeaza: reabilitarea acestuia, cresterea increderii in acest mod de transport si extinderea sa. Mai mult decat atat, trecerea treptata la o uniune general-europeana cu o circulatie absolut libera peste frontiere, a impus revederea principiilor de circulatie pe calea ferata.

In acest scop, in Romania, este in curs de desfasurare un amplu program de armonizare tehnica si legislativa in domeniul transportului feroviar, menit sa asigure interoperabilitatea[5] la nivel european.

Guvernul a initiat un amplu program de reorganizare si restructurare a sectorului feroviar in concordanta cu directivele Uniunii Europene. Acesta s-a concretizat in divizarea societatii de cale ferata SNCFR intr-o companie nationala, in societati nationale si societati comerciale, dupa cum urmeaza: Compania Nationala de Cai Ferate - "C.F.R." S.A., Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa - "C.F.R.-Marfa" S.A., Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori - "C.F.R.- Calatori" S.A, Societatea de Administrare Active Feroviare - "S.A.A.F." S.A. si Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." S.A.. In acest sens au fost dezvoltate sisteme atat de licentiere a operatorilor, cat si de tarife de acces la infrastructura.

In prezent exista trei programe de reabilitare, modernizare a retelelor de cale ferata:

     Programul de reabilitare si restructurare a cailor ferate co-finantat de BIRD, BERD, Guvernul Romaniei si Programul PHARE al Comisiei Europene a fost lansat in anul 1997 si se afla in curs de desfasurare;

     Programul de reabilitare Bucuresti - Brasov co-finantat de catre BEI si Guvernul Romaniei a fost lansat in anul 1999 si este in curs de derulare;

     Programul de reabilitare Bucuresti-Constanta: sectiunile de cale ferata Bucuresti - Baneasa si Fetesti - Constanta se afla in curs de negociere cu Banca Japoniei de Cooperare Internationala (JBIC), iar pentru sectiunea Baneasa - Fetesti a fost transmis Comisiei Europene un Formular de Finantare prin ISPA 2000, ambele fiind cofinantate de Guvernul Romaniei.

In conformitate cu Directiva 440/1991 a Consiliului Comunitatii Europene, Cailor Ferate Romane le revine rolul de a integra infrastructura feroviara nationala in parametrii tehnici europeni.

Pentru modernizarea retelei proprii in conformitate cu exigentele europene, Romania a semnat mai multe acorduri internationale privind transporturile feroviare si participa la o serie de proiecte internationale in domeniu:

     Acordul european pentru marile linii internationale de cale ferata (AGC);

     Acordul european privind marile linii de transport international combinat si instalatii conexe (AGTC).

Rețeaua feroviara a Romaniei inlesnește, prin așezarea ei geografica, legatura dintre nordul, sudul, estul și vestul Europei.

Traficul pe rețeaua CFR a Romaniei necesita reabilitare și dezvoltarea infrastructurii, pe cca o cincime din lungimea totala a rețelei.

3.3.1.4. Transportul aerian

Transportul aerian este deservit de sase aeroporturi internationale (Bucuresti-Otopeni, Bucuresti Baneasa, Constanta, Timisoara, Arad si Sibiu) si de 11 aeroporturi nationale, din care 2 (Oradea si Targu Mures) deschise ocazional si traficului international. Sistemul aeroportuar din Romania asigura o acoperire relativ completa a teritoriului national.

In prezent toate aeroporturile sunt operationale, dar activitatea lor a fost substantial limitata, in special din cauza inchiderii unor rute neprofitabile.

Aeronavele vechi, in special cele de productie ruseasca, au fost scoase din exploatare, astfel ca s-a intrat intr-un proces amplu de modernizare, incepand cu anul 2006. La aeroportul international Bucuresti Otopeni, se deruleaza un program de derzvoltare si modernizare cofinantat de Midland Bank si Guvernul Romaniei.

In domeniul controlului traficului aerian este in curs de derulare un amplu program de reabilitare si rationalizare a serviciilor de trafic aerian finantat de BEI si Guvernul Romaniei. In prezent se afla in curs de desfasurare un program de restructurare si pregatire pentru privatizare a companiei TAROM.

Compania Tarom opereaza cu 21 de aeronave, din care 4 in proprietate, 15 in leasing financiar si 2 in leasing operational.

3.3.1.5. Transportul pe apa

Romania are potențialul necesar pentru a-și dezvolta sectorul de transport pe apa, intrucat deține 193.5 km de litoral la deschiderea Marii Negre și 1075 de km pe distanța fluviului Dunarea.

Cele 3 porturi: Constanța, Midia și Mangalia sunt administrate de compania naționala APM SA Constanța.

In prezent, exista proiecte pentru extinderea infrastructurii portuare: un nou terminal pentru pasageri, unul pentru containere, unul pentru petrol si altul pentru inmagazinarea cerealelor, cu un buget necesar de aproximativ 370 milioane EURO. Se afla in constructie un terminal pentru gaze lichefiate, investitie care se ridica la 154 milioane EURO.

Pentru modernizarea Portului Constanta se afla in derulare constructia terminalului de containere pe malul II Sud finantat de JBIC si lucrarile de reparare a digurilor in Portul Constanta, proiect co-finantat de BEI, Comisia Europeana prin Program PHARE si Guvernul Romaniei.

Dunarea navigabila este impartita in doua sectoare distinct structurate privind navigatia: Dunarea Maritima si Dunarea Fluviala. Romania trebuie sa asigure pe Dunare gabaritele de navigatie stabilite de Comisia Dunarii, in conformitate cu obligatiile ce-i revin din calitatea de membru al Comisiei.

Dunarea Maritima, de la Braila (km D 175) la rada Sulina, in lungime totala de cca. 190 km, reprezinta o cale navigabila pe care se asigura accesul navelor maritime in porturile romanesti Sulina, Tulcea, Galati si Braila si in porturile ucrainene Ismail si Reni. Pe Dunarea Maritima pot naviga nave incarcate de pana la 25.000 tdw. si goale de pana la 55.000 tdw.

Pe sectorul romanesc, de intrarea in tara - Bazias (km 1075) - si pana la Braila, Dunarea Fluviala are o lungime de cca. 900 km.

Bratele secundare navigabile ale Dunarii insumeaza o lungime de 528 km si cuprind caile navigabile fluviale ale bratelor Chilia (in lungime de 116 km), Sfantu Gheorghe (in lungime de 109 km) si bratul Tataru (in lungime de 18 km) - in zona deltei Dunarii, si bratele Macin (98 km), Caleea (10 km), Borcea (100 km), Bala (9 km) si altele mai putin importante - in zona Dunarii Fluviale

Canalele navigabile sunt cai navigabile artificiale in lungime totala de 97 km care asigura legatura intre Dunare si porturile maritime Constanta Sud - Agigea si Midia. Acestea sunt canalul Dunare-Marea Negra (64,4 km) si canalul Poarta Alba-Midia-Navodari (32,5 km).

Din reteaua de cai navigabile din Romania face parte si o retea locala de cai navigabile interioare prin care se desfasoara, in principal, navigatia de agrement sau navigatia de mic trafic local, retea care cuprinde in principal lacurile naturale (Snagov, lacurile din sistemul Bucuresti, lacurile litoralului romanesc), lacurile de acumulare (Bicaz, Vidraru, Fantanele, Tornita, Mariselu etc.) precum si unele rauri interioare (Prut, Bega). De asemenea, sunt in functiune canalele artificiale Caraorman (cu o lungime de 12,5 km) si Calarasi (cu o lungime de 6,5 km).

Pe sectorul romanesc al Dunarii exista 32 de porturi dintre care 6 sunt porturi fluvio-maritime ce permit accesul navelor maritime cu un pescaj maxim de 6,9 m (limita impusa de accesul la Canalul Sulina), celelalte 26 de porturi fiind exclusiv porturi fluviale.

Toate porturile romanețti (care insumeaza 40.000 km) necesita urgent lucrari de renovare.

3.3.2. Infrastructura tehnico-edilitara

Atat in plan național cat și regional, accesul populației la serviciile de utilitate publica pornește de la starea tehnica a infrastructurilor.

3.3.2.1. Reteaua publica de alimentare cu apa potabila

In ultimul deceniu, reteaua de apa potabila s-a extins și catre zonele rurale, astfel incat numarul localitatilor ce au instalatii de alimentare cu apa a ajuns la 3.029 in 2009 (din care 265 erau municipii si orase).

Volumul apei potabile in anul 2009 distribuite a fost de 1.700 milioane m³, din care 65,1% pentru uz casnic. Standardele internationale arata ca Romania se situeaza mult sub necesitati privind consumul de apa potabila.

3.3.2.2. Reteaua de distributie a gazelor naturale

La sfarsitul anului 2009, principalii indicatori ai activitatii de distribuire a gazelor naturale erau urmatorii:

     lungimea totala a conductelor de distributie era de 21.598 km; pe medii cca. 34,4% erau in mediul rural si cca. 65,6% in mediul urban. Se constata o imbunatatire de la un an la altul, chiar daca aceasta crestere este relativ scazuta - in majoritatea cazurilor din motive financiare;

     volumul gazelor naturale distribuite in anul 2009 a fost de 9.194 mil. m³, scazand atat fata de valoarea inregistrata in 2008 (11.871 mil. m³), cat si fata valoarea inregistrata in 2007 (11.983 mil. m³); cantitatea distribuita in 2009 pentru uz casnic (3.742 mil. m³) a inregistrat o reducere semnificativa fata de anul anterior (3.921 mil. m³), fiind cu 2.358 mil. m³ mai putin decat in 2006;

     numarul localitatilor care dispun de instalatii de distribuire a gazelor este 1.021, cu 28 de localitati mai multe decat anul precedent; 63,8% din municipii si orase beneficiaza de aceste instalatii, in timp ce mediul rural este deservit numai in proportie de 31,7%.

Desi in ultimii ani se inregistreaza o constanta preocupare in extinderea retelei de distributie a gazelor naturale - mai ales in mediul rural -, se poate considera ca reteaua existenta este mult subdimensionata, nefiind adecvata cerintelor populatiei.

3.3.2.3. Reteaua de evacuare a apelor reziduale

Numarul localitaților cu instalații de canalizare este relativ mic, comparativ cu necesitațile anilor care urmeaza.

Canalizarea reprezinta aproape jumatate din distanța rețelei de distribuție a apei potabile.

Desi in ultimii ani reteaua de evacuare a apelor uzate s-a extins, situatia nu s-a imbunatatit foarte mult din cauza retelei de canalizare vechi, extrem de degradate.

De remarcat, cea mai mare parte a utilitaților publice din Romania sunt insuficiente și nu corespund standardelor europene.

CONCLUZII

In Romania, organizarea teritoriului se face in conformitate cu prevederile Legii nr.2/1989, privind imbunatatirea organizarii administrative a teritoriului.

In aceasta lege, se evidentiaza faptul ca judetul este unitatea administrativa-teritoriala, alcatuita din municipii, orase si comune-unitati de baza ale organizarii administrativ-teritoriale a tarii. Organizarea judetelor se face in functie de conditiile geografice, economice si social-politice. Judetele asigura dezvoltarea armonioasa din punct de vedere economic, social-cultural si edilitar-gospodaresc a municipiilor, oraselor si comunelor (art.6).

Legislatia din tara noastra urmareste acordarea unei largi autonomii judetelor, in rezolvarea problemelor de interes local. In acest sens, Legea nr.69/1991, privind administratia publica locala, prevede :

Articolul 1 : Administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale, se intemeiaza pe principiile autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale si consultarii cetatenilor in problemele de interes deosebit. Aplicarea principiilor enuntate, nu poate aduce atingeri caracterului de stat national unitar al Romaniei.

Articolul 9 : In scopul asigurarii autonomiei locale, autoritatile administratiei publice elaboreaza si aproba bugetul de venituri si cheltuieli, si au dreptul sa instituie si sa perceapa impozite si taxe locale, in conditiile legii.

Articolul 10 : Problemele de interes deosebit din unitatile administrativ-teritoriale se pot supune, in conditiile legii, aprobarii locuitorilor, prin referendum local.

Articolul 59 : Consiliul judetean exercita urmatoarele atributii principale :

a)     adopta programe si programe de dezvoltare economico-sociala a judetului si urmareste realizarea acestora ;

b)     adopta bugetul judetului si contul de incheiere a exercitiului bugetar;

c)      stabileste orientarile generale privind organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor, precum si amenajarea teritoriului ;

d)     administreaza domeniul public si privat al judetului ;

e)     asigura construirea, intretinerea si modernizarea drumurilor de interes judetean, precum si a drumurilor de legatura cu judetele vecine ;

f)      hotaraste infiintarea de institutii si agenti economici de interes judetean, precum si concesionarea sau inchirierea de servicii publice judetene, participarea la societati comerciale, locatia de gestiune;

g)     propune și inființeaza instituții social-culturale și instituții sanitare,ocupandu-se de buna lor desfașurare .

Figura 4.1: Harta administrativa a Romaniei

Teritoriul Romaniei este imparțit in județe ,iar atestarea documentara dateaza inca din secolul XV.O reforma administrativ-teritoriala majora din Romania a avut loc in 1968, atunci cand s-a trecut de la impartirea pe raioane la impartirea pe judete.

Teritoriul Romaniei este impartit in 41 de judete, plus municipiul Bucuresti.

Definirea tuturor regiunilor de dezvoltarea are la baza urmatoarele criterii specifice :

     evidentierea judetelor vecine cu situatii sociale si profiluri economice similare;

     infiintarea unor grupuri de regiuni de dezvoltare specifice din punct de vedere al infrastructurii si mai ales al relatiilor inter -umane.

Folosirea unui astfel de program a condus la stabilirea urmatoarelor regiuni de dezvoltare :

1.Regiunea Nord-Est cuprinde județele:

-Bacau;

-Botoșani;

-Iași;

-Neamț;

-Suceava;

-Vaslui.

2.Regiunea Sud -Est cuprinde județele:

-Braila ;

-Buzau ;

-Constanța ;

-Galați :

-Tulcea ;

-Vrancea.

3.Regiunea Sud -Muntenia cuprinde județele:

Argeș ;

-Calarași ;

-Dambovița ;

-Giurgiu ;

-Ialomița ;

-Prahova ;

-Teleorman.

4.Regiunea Sud -Vest Oltenia cuprinde județele:

Dolj ;

-Gorj ;

-Mehedinți ;

-Olt ;

-Valcea.

5.Regiunea Vest cuprinde județele:

Arad ;

-Caraș - Severin ;

-Hunedoara ;

-Timiș.

6.Regiunea Nord -Vest cuprinde județele:

Bihor ;

-Bistrița -Nasaud ;

-Cluj ;

-Maramureș ;

-Satu -Mare ;

-Salaj.

7.Regiunea Centru cuprinde județele:

-Alba ;

-Brașov ;

-Covasna ;

-Harghita ;

-Mureș ;

-Sibiu.

8.Regiunea Bucuresti - Ilfov cuprinde:

-Ilfov ;

-Municipiul București.

Regiunile de dezvoltare din Romania urmaresc sistemul european privind Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale pentru Statistica (NUTS) si corespund nivelului NUTS II.

Potrivit Ordonantei de Urgenta nr. 75/2001 privind functionarea Institutului National de Statistica, au fost create 8 directii generale pentru statistica regionala, care, alaturi de cele 34 de directii judetene de statistica, au ca scop dezvoltarea statisticii regionale .Astfel , aceste regiuni de dezvoltare din Romania vor putea fi urmarite in sistem european.

Figura 4.2: Regiunile de dezvoltare din Romania

Actele normative cu privire la impartirea teritoriala a Romaniei definesc structura teritoriala in vigoare, asimilabila NUTS, dupa cum urmeaza:

     nivel NUTS I: macro-regiuni, nu se foloseste in prezent;

     nivel NUTS II: 8 regiuni de dezvoltare, cu o populatie medie de 2,8 milioane locuitori ;

     nivel NUTS III: 42 judete, care reflecta structura administrativ teritoriala a Romaniei;

     nivel NUTS IV: nu se foloseste, deoarece nu s-au identificat asocieri de unitati teritoriale ;

     nivel NUTS V: 265 municipii si orase, 2.686 comune, cu 13.092 sate, care reflecta structura administrativ teritoriala a Romaniei.

Exista, de asemenea o serie de arii problema; acestea sunt subregiunile cu deficit de dezvoltare in domeniul agricol, industrial și de mediu.

In mod cert, politica regionala se evidențiaza prin prioritatea aspectelor teritoriale ale orașelor, comunelor sau judetțlor.

Multitudinea problemelor regionale impune o analiza amanunțita și corespunzatoare unitatilor de politica regionala. Conform ariei de cuprindere si criteriului de structurare, unitatile de politica regionala se clasificau in :

     Regiuni cu probleme grave de dezvoltare;

     Comune și orașe cu un grad ridicat de poluare ;

     Orașe și comune cu probleme similare ale aceluiași județ.

     Scaderea deficiențelor in rezolvarea problemelor regionale implica o politica regionala cu multiple actiuni si unitati teritoriale tinta.

Ariile prioritare desemnate au o compozitie a populatiei care este mai putin favorabila dezvoltarii (este imbatranita, cu nivel redus de instructie, cu grad redus de urbanizare) si/sau disfunctionalitati grave, asociate cu tipuri specifice de activitati.

Astfel, cele mai grave probleme de dezvoltare apar in aria Teleorman-Giurgiu-Ialomita-Calarasi (venituri reduse datorita tehnologiilor de productie si preturilor din agricultura, imbatranirea populatiei, nivel redus de educatie, infrastructura foarte putin dezvoltata, emigrare intensa spre Bucuresti) si Botosani-Vaslui-Iasi (venituri reduse, agricultura de eficienta redusa, infrastructura deficitara, declin industrial).

Avand in vedere datele informative din cele 8 regiuni de dezvoltare din Romania, se pot identifica urmatoarele arii prioritare:

     arii de saracie: Podisul Moldovei, Campia Romana, Salaj si Bistrita-Nasaud;

     arii de declin industrial: metalurgice (Hunedoara, Caras-Severin) sau cu industrie chimica si petroliera (Ploiesti, Pitesti);

     arii miniere: Valea Jiului, Subcarpatii Olteniei;

     arii cu soluri degradate: Vrancea, Buzau;

     arii cu probleme complexe: Muntii Apuseni, Delta Dunarii.

Structurarea regionala a Romaniei implica atat avantaje cat si dezavantaje. Avantajele structurii regionale se refera la:

     posibilitatea dezvoltarii unei politici regionale coerente si eficiente, in conformitate cu standardele U.E., depinde si dimensiunea regiunilor;

     regiunile pot fi mai bine reprezentate in Consiliul National;

     dialogul dintre cele 8 regiuni si CNDR devine mai facil si mai eficient.

Principalele dezavantaje rezultate din structurarea regionala a Romaniei se refera la:

     regiunile nu exista sub forma unitatilor administrative, delimitarea lor necesitand un anumit interval de timp;

     cooperarea care depaseste granitele judetene necesita timp si asumarea unui anumit risc legat de repartizarea echitabila a fondurilor;

     regiunile de dezvoltare nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber.

Analizandu-se toata aceasta prezentare, rezulta un fapt extrem de important, și anume acela ca toate criteriile utilizate in vederea departajarii regiunilor sunt arbitrare, conventionale. In fond, nu exista nici un caz in care o regiune, delimitata dupa criterii geografice (de exemplu), sa se suprapuna cu cea delimitata pe baza criteriilor economice, sociale etc. Ceea ce trebuie sa remarcam in aceasta delimitare regionala sunt doar interesele rezultate din raportul de forte politice existent pe plan intern si international.

Exista numeroase exemple care sa sustina acest punct de vedere . Este suficient sa ne referim la cazurile fostelor R.D.G. si Yugoslavia, al Basarabiei si al Bucovinei, si faptul devine evident.

In accentuarea acestui aspect se evidențiaza un element tot mai des intalnit si anume acela in care necesitatea rezolvarii unor probleme comune, determina depasirea oricaror elemente regionale de ordin restrictiv, inclusiv a zonelor transfrontaliere, in anumite limite si cu respectarea unor conditii stabilite de comun acord, pe baza unor interese comune.

Bibliografie

1.      Academia Romana. Institutul National de Cercetari Economice, Studii si cercetari economice, nr.1/1995.

2.      European Commission, Statistics in focus: Employment, June 2006.

3.      European Commission, Euro area unemployment down to 7,8%, Paper 103, 01.08.2006.

4.      Eurostat, The Statistical Office of the European Communities, Regional GDP per inhabitant in the E.U.25, Paper no. 63, 18.05.2006.

5.      Eurostat, Regional GDP in the European Union, Luxembourg, 2006.

6.      Eurostat, Eurostat Yearbook 2006.

7.      EUROSTAT, Unity, solidarity, diversity for Europe, its people and its territory,Brussells, 2006.

8.      Institutul National de Statistica, Anuarul Statistic al Romaniei, Bucuresti.2008

9.      Anuarul Statistic al Uniunii Europene, 2009

10.   www.insse.ro

11.   www.ziare.com

12.   Buletin de Europa, nr. 1,2,3,4,5 , 2010

13.   www.ec.europa.eu/romania