Ungurii inainte de secolul X: deplasarea de la Muntii Urali la nordul Marii Negre

Ungurii inainte de secolul X: deplasarea de la Muntii Urali la nordul Marii Negre

Dupa invazia protobulgariior la sud de Dunare (cea 680 d.Hr.) au trecut mai bine de doua secole pana cand un nou val de migratori, anume ungurii, sa-si faca aparitia din stepele nord-pontice, in secolul IX. Cam in aceeasi vreme cu ungurii sau chiar cu putin inainte de ei, in anumite zone ale spatiului dunareano-pontic si intracarpatic, au inceput sa atace pecenegii, populatie de neam turc, originara din Asia Centrala. Din secolul XI incep atacurile uzilor si cumanilor, cei din urma exercitand chiar o dominatie mai indelungata asupra spatiului extracarpatic. in fine, la 1241, spatiul romanesc a fost atacat de tatari1.

Revenind la unguri sau maghiari, constatam ca acestia erau o populatie fino-ugrica, din ramura ugriana, originara din spatiul cuprins intre Muntii Altai si nordul Iranului. in secolul I d.Hr., ei au Ptecat din aceasta regiune si s-au asezat pentru un timp in tinuturile cuprinse intre Muntii Urali, fluviul Volga si raul Kama.

Sursele prime referitoare la unguri sunt orientale, apoi bizantine si, in final, latine occidentale si slave. Cele mai ^portante izvoare bizantine in acest sens sunt Taktika Aparatului Leon Filosoful (886-912) si De administrando imperio, lucrare apartinand unui alt imparat, anume Constantin porfirogenetul (913-959).

In teritoriul dintre Urali si Volga, ungurii ajung, alaturi de une|e triburi turcice si slave, sub dominatia Khaganatului Khazar. Acest "stat', intemeiat la sfarsitul secolului VII, a durat peste 300 de ani si a vegheat ca prin poarta dintre Muntii Urali si Marea Caspicg sa nu mai treaca mari valuri nomade spre Europa. S-a exprimat, pe buna dreptate, opinia ca de efectele acestei pax khazarica au beneficiat si regiunile romanesti, deoarece acestea, de la trecerea protobulgarilor la sudul Dunarii (cea 680) pana la invazia ungurilor (cea 895-896), s-au bucurat de o anumita perioada de liniste dinspre est2

Profitand de decaderea Khaganatului Khazar, incapabil sa mai opreasca, dupa 800, deplasarile nomazilor, ungurii si pecenegii se desprind treptat de sub controlul khazarilor si inainteaza spre vest, in regiunea dintre Don si Nipru. Pe Don, contra ungurilor si altor migratori, khazarii, cu ajutor bizantin, au ridicat la 837 cetatea Sarkel. in lungul lor periplu de la Urali si Volga spre Nipru, ungurii au intrat in contact cu populatii iraniene, cu alanii, cu slavii si cu triburi turce, precum cel al onogurilor, nume de la care, se pare, deriva si cel al ungurilor. Explicatiile climatologice, anume instaurarea climei excesiv de aride in stepa, pot fi tentante in justificarea drumului fino-ugricilor spre vest3, dar ele nu trebuie absolutizate, deoarece marile migratii barbare dinspre est spre vest au reprezentat o constanta circa un mileniu. Or, in acest interval de timp,variatiile climatice au fost aleatorii si, indiferent de ele, nomazii s-au scurs spre vest si sud-vest.

Pentru perioada de timp cat ungurii au stationat in stepele dintre Marea Caspica si Marea Neagra, exista date precise in lucrarea amintitului imparat bizantin - Constantin VII Porfirogenetul -, terminata pe la 950, desi interpretarea acestor date astazi nu este intotdeauna usoara.

Scriitorul imparat stia ca cele mai vechi salase ale ungurilor fusesera situate in vecinatatea Khazariei, intr-o regiune numita Lebedia sau Levedia, dupa numele unui conducator de uniune tribala ungur4. E posibil ca Lebedia sa fi fost situata undeva in zona Don-Nipru. Desi dependenti formal de khazari, ungurii   nu au putut fi aparati de acestia in momentul cand pecenegii aU u invadat. Atacul peceneg a fost distrugator si, in urma lui,

Regiunea tribala a ungurilor s-a divizat: o parte a lor s-au refugiat u  e persia, iar o alta parte au pornit, dupa traditie, spre vest,

lingand in regiuna Atelkuzu sau Etelkuzu. Sensul denumirii este se pare, mesopotamia sau intre rauri. intre care rauri se vor fi asezat ungurii in drumul lor spre Apus este mai greu de precizat. Ipotezele au fost multiple: Nipru si Prut sau Bug si Siret ori Nistru si Prut. in stadiul actual al cercetarilor, cu toata gama de hidronime - unele bizare de-a dreptul - care apare in izvoare, este greu de formulat o concluzie definitiva5. Sa retinem, insa, ca ipoteza de lucru, ca Atelkuzu ar putea sa fie situat intre Nipru si Prut sau intre Nipru si Nistru, adica undeva la nordul Marii Negre. Tinand seama de faptul ca in cronicile latino-maghiare, Etul(Etel) este identic cu Donul6, limita estica a tinutului in discutie ar putea fi acest din urma rau sau Donetul, daca nu cumva "intre rauri' inseamna, in cazul de fata, "intre Donuri', adica intre Don si Donet. in primele decenii ale secolului IX, triburile ungurilor migrasera deja in aceasta regiune.

Inca din aceasta perioada exista stiri ca ungurii s-au apropiat temporar de zona de la nord de gurile Dunarii. Astfel, pare ca la 837, chemate de bulgari, cetele ungurilor au venit spre a-i opri pe adrianopolitanii deportati in vremea hanului Krum la nordul Dunarii sa se repatrieze. Dar grecii au respins atacul unguresc, iar exilatii s-au putut imbarca pe navele bizantine7. Ungurii vor mai fi mentionati la Dunarea de Jos prin 895-896, cand se angajeaza in lupta contra bulgarilor, tinand partea bizantinilor8.

Prin urmare, conform izvoarelor narative, nu exista nici o dovada peremptorie ca ungurii si-ar fi avut salase stabile in secolul IX in preajma gurilor Dunarii. imbinand extrasele izvoarelor narative cu rezultatele investigatiilor arheologice si 'ingvistice, istoricul Victor Spinei a ajuns la opinia pertinenta ca, in ultimele sapte decenii ale secolului IX, teritoriul locuit temporar de Un9uri era "de la Don si Donet, pana spre Bugul de Sud sau eventual chiar pana la Nistru, acest spatiu corespunzand cu AtelkuzullEtelkuzu (Etelkoz) din De administrando imperio'9.

In perioada cat ungurii au vietuit vremelnic la nordul Marii Negre, ei s-au implicat, in a doua jumatate a secolului IX, in conflictele din zona Dunarii pannonice10. fn aceasta zona, la 796, se produsese destramarea Khaganatului Avar, al carui loc voiau sa-l preia deopotriva Imperiul Franc, Moravia Mare si Taratul Bulgar. Prima interventie ungureasca este consemnata la 862. intre timp, se produsese revolta lui Karlomann contra tatalui sau Ludovic Germanicul (imparatul Franciei de Est, viitoarea Germanie), iar moravienii, aflati de partea fiului razvratit, solicitasera ajutorul ungurilor. Acestia trec pentru prima oara Carpatii Padurosi, patrund in rasaritul statului franc {Pannonia de pe malul drept al Dunarii) si trec la macelarirea populatiei. O alta expeditie ungara similara a avut loc, probabil, in zona, in 863. in acelasi an, imparatul Ludovic face apel la ajutorul bulgarilor contra moravienilor. Cu aceasta ocazie vin amintitii Kiril si Metodiu, care incep crestinarea acestor slavi de apus, orientand temporar spre Bizant statul morav, dependent deocamdata, cum s-a vazut, de Francia Rasariteana.

In 881, o noua invazie ungureasca s-a produs, cu inaintarea pana la Viena (concomitent cu o expeditie a khabarilor), probabil tot cu asentimentul unui suveran (acum Svatopluk) al Moraviei Mari. Expeditia a fost din nou urmata de un atac bulgar antimoravian, declansat la cererea francilor.

Dupa aceste interventii de partea moravienilor, in 892, ungurii se alatura armatelor germanice ale lui Arnulf si se indreapta contra fostilor aliati, fn 894, cand moravienii lui Svatopluk erau iar in conflict cu germanii, ungurii revin in Pannonia, de data aceasta de partea moravienilor. Ei se dedau la jafuri, omoruri si iau in captivitate populatie din dreapta Dunarii. in timpul acestei expeditii, cneazul Svatopluk moare, iar statul se divide intre fiii sai.

In concluzie, inainte de stabilirea definitiva in Pannonia (896), ungurii au urmat o evolutie politica relativ complexa, ramanand insa la stadiul de populatie nomada, de stepa. Dupa o sedere in­delungata in tinuturile dintre