Deportarile - metoda de educare a regimurilor totalitare - etapele deportarii

Studiu prezentat la Sesiunea din iunie a Scolii

Doctorale din cadrul Universitatii Bucuresti

INSTAURAREA REGIMURILOR COMUNISTE

Istoria regimurilor comuniste este cel mai complex exemplu de incalcare a tuturor drepturilor daruite omului de catre Dumnezeu si in egala masura anularea oricarei libertati a Natiei, anuland insasi esenta ei, dreptul la existenta.

Ilegalitatea si brutalitatea comunistilor a devenit evidenta odata cu formarea primului stat comunist, statul sovietic in 1917. Tradarea unui servitor, cel care a deschis usa dosnica a palatului de iarna din Petrograd , a condus la arestarea guvernului provizoriu Kerenski si la preluarea puterii de catre grupul ce avea sa scrie cea mai odioasa pagina din istoria omenirii : Lenin,Trotki, Rykow si Stalin.

Scenariul ce s-a nascut atunci avea sa fie pus in scena, aproape identic, de alti actori marind atat 'marea familie ' sovietica cat si ' marea familie' comunista, odata cu instalarea ciumei rosii si in alte state de pe glob: decrete ce anulau practic toate drepturile institutiilor sau cetatenilor si instaurau puterea absoluta a aparatului de teroare (CEKA, fondata de F.E. Dzerjinski); dizolvarea Adunarii Constituante (de remarcat ca bolsevicii se flau intr-o minoritate rusinoasa de 175 fata de 705 mensevici) si proclamarea in ianuarie 1918 a R.S.F.S.R. Se dovedea posibil ca o minoritate agresiva si criminala sa preia puterea. In decurs de un an toate fortele si partidele de opozitie aveau sa fie desfintate prin agresivitatea si lipsa de scrupule a bolsevicilor condusi de Lenin. Secolul XX incepea cu aparitia celui mai odios si criminal regim din istoria omenirii, dictatura de tip comunist.

Deportarea este definita ca o miscare fortata a persoanelor cu scopuri represive. Actiunea contravine evident Declaratiei Universale a Drepturilor Omului semnata, cei drept, abia la 10 decembrie 1948 atat de U.R.S.S. cat si de Romania si care stipuleaza:

Articolul 9. Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar.

Articolul 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13.Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa.

Articolul 30. Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savarsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta Declaratie.'

In U.R.S.S. in perioada stalinismului stramutarea anumitor popoare, ori grupuri ale populatiei din locurile lor de origine a fost o politica de stat.

Inca din anii 1920 , pe langa Comitetul Executiv Central al U.R.S.S. a fost creat un Comitet special pentru stramutari care a ramas activ pana in 1959, de activitatea si, mai ales, de conceptele elaborate si ' exportate ' regimurilor surori odata cu extinderea ciumei rosii fiind legata una dintre cele mai odioase pagini din istoria umilirii fiintei umane, DEPORTARILE .

DEPORTARILE pot fi privite sub mai multe aspecte : ca elemente ale legiferarii dictaturii fricii , specific regimurilor totalitare; ca o componenta a distrugerii legaturii omului cu propria identitate etnica dezradacinandu-l si rupandul din solul sacru al traditiilor stramosesti, inclusiv cu scopul pierderii identitatii nationale, in cazul marilor actiuni de deportare dictate de sovietici ; ca metode de depopulare a anumitor zone in vederea indepartarii ' dusmanilor de clasa ' si aducerii in agoniseala lor a 'elementelor sanatoase' ale proletariatului, ca doar trebuia sa se dovedeasca ca sunt incurajati sa devina clasa politica conducatoare ; si nu in ultimul rand, ca o solutie de a forta populatia rurala sa accepte colectivizarea ca alternativa la deportare. Un criteriu important avut in vedere si care a fost motivul deportarii a unui insemnat numar de persoane a fost refuzul acestora de a renunta la credinta crestina stramoseasca si revolta fatisa fata de principiile ateiste ale doctrinei bolseviste.

Istoria a cunoscut, din nefericire, si o forma de deportare pe criterii etnice care nu are legatura cu doctrina socialista si nici cu rezolvarea problemelor generate de ' lupta de clasa ' asa cum avea sa fie formulate tezele ce incercau sa justifice samavolnicia masurilor luate.

Este de la sine inteles ca, de cele mai multe ori este dificil sa incadrezi strict criteriile ce au determinat amploarea actiunilor de deportare dar prezentul studiu isi propune sa se ocupe preponderent de deportarile generate de cristalizarea si dezvoltarea regimurilor totalitare pe teritoriul Romaniei Mari .

Populatia Basarabiei si nordului Bucovinei, rupte din trupul tarii la 28 iunie 1940 cu sprijinul vinovat al Monarhiei romane, va fi prima care va suporta imensa durere si umilinta a deportarii.Oprita doar de razboiul just de reintregire, dar amplificata aberant dupa actul de la 23 august 1944 prin lipsa unui acord care sa fi stipulat conditiile minime ce trebuiau sa asigure protectia populatiei romanesti ce s-a trezit din nou la dispozitia unui ocupant plin de ura si avand deja bine definite metodele de ' educare ' ce aveau sa constituie pagina odioasa din istoria omenirii, stalinismul.

Romania a urmat aproape acelasi scenariu. Stranepotul Tarului Martir Nicolae al II-lea asasinat de bolsevici , Mihai von Hohenzollern avea sa-l aresteze pe generalul Antonescu venit in audienta pentru a-l informa ca finalizase tratativele si urma sa semneze la 26.08 1944 un armistitiu onorabil cu sovieticii si sa-l predea agentului KGB comunist Emil Bodnaras, cu care realizase de-a lungul unei colaborari indelungate intregul plan de predare a destinelor tarii in mainile ' bravii armate sovietice ', fara conditii si fara a se semna un acord prealabil .

Rezultatul imediat al acestui act ' patriotic ' a fost luarea a 180 000 de soldati romani drept prizonieri si lichidarea lor in lagarele sovietice . Singura lor vina a fost aceea ca si-au slujit pana la sacrificiu Neamul. Rezultatul pe termen lung a fost preluarea conducerii Romaniei de catre o coalitie cu participarea comunistilor, care ' minoritari ' fiind au stiut sa fructifice alinta cu Casa Regala astfel incat in urmatorii trei ani a fost lichidata opozitia democratica. Dupa o lunga negociere, facuta de Petru Groza sub atenta monitorizare a ' tatucului ' Stalin, aliatul care deschisese poarta Europei de Est bolsevismului este recompensat ' regeste ' si paraseste Romania ' onorabil'. Abdicand in decembrie 1947, regele Mihai recunoaste realitatea , ciuma rosie invinsese si in Romania. Toamna anului 1944 avea sa aduca cetatenilor romani de etnie germana cumplita lovitura , prin acceptarea de catre Guvernele marionete ale Casei Regale , Sanatescu si Radescu a deportarii lor in Gulagul Sovietic.

Dupa proclamarea R.P.Romana in decembrie 1947 a inceput transformarea socialista a tarii care, conform doctrinei staliniste, putea sa aiba loc doar in conditiile luptei de clasa. Asa a aparut ' dusmanul de clasa ', doctrina satanica a antihristului ce avea ura ca simbol al omului nou ce trebuia ' construit '.

Dusmanul de clasa a fost rapid identificat cu tot ce avea natiunea mai valoros, de la eminentii reprezentanti ai intelectualitatii romane , incluzand aici valoroasa elita a clerului crestin roman, la adevaratii creatorii de valori materiale care prin munca si inteligenta lor reusisera sa puna bazele unei economii de piata si unei agriculturi in plina afirmare. Regimul instalat, bine pregatit la scolile sovietice si din vreme, a declansat ample actiuni de teroare impotriva fostilor mosieri, proprietari de intreprinderi, ofiteri, impotriva fostilor membri activi ai partidelor politice si mai ales impotriva clerului si a intelectualilor. Cumplita a fost teroarea cu care au actionat chiar pana in 1962 asupra taranilor instariti, adevaratii si singurii exponenti reali ai sufletului Natiei romane, cei care nu fusesera niciodata invinsi si nici un cotropitor nu reusise sa-i desparta de tarina pe care o facea sa rodeasca din mosi stramosi. Comunismul - despre care excelentul jurnalist Mircea Mihaies scrie:" Comunismul, inainte de a fi o ideologie a raului, este o boala mentala incurabila "- a reusit sa-l rupa pe taran de glia sa , umilindu-l si biciuindu-i sufletul cu fiecare metru ce-l indeparta de gospodaria sa parasita ca urmare a ordinelor de deportare.

ETAPELE DEPORTARII IN BASARABIA SI BUCOVINA

Contextul politic

La 29 martie 1940, presedintele Consiliului Comisarilor Poporului si comisar al Afacerilor straine, V.M. Molotov, spunea: 'Printre tarile meridionale vecine, este una cu care noi nu avem un pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica'. Afirmatia responsabilului imperial sovietic se baza pe intelegerea U.R.S.S. cu Reichul nazist din 23 august 1939, cunoscuta sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov. Referitor la acest tratat, la 24 iunie 1940, Ribbentrop ii scria lui Hitler ca in urma negocierilor germano-sovietice 's-a ajuns la urmatorul rezultat:

'() 3. in privinta Europei sud-estice, partea sovietica subliniaza interesul deosebit pe care-l manifesta pentru Basarabia. Partea germana isi declara totala lipsa de interes politic fata de aceste teritorii.

4. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca strict secret.'

La 26 iunie 1940, orele 22.00, V.M. Molotov a remis urmatoarea nota ultimativa ambasadorului roman la Moscova:

'In anul 1918, Romania, folosindu-se de slabiciunea militara a Rusiei, a desfacut de la Uniunea Sovietica (Rusia) o parte din teritoriul ei - Basarabia, calcand prin aceasta unitatea seculara a Basarabiei, populata in principal cu ucraineni, cu Republica Sovietica Ucraineana.
U.R.S.S. considera necesar si oportun ca in interesul restabilirii adevarului sa paseasca, impreuna cu Romania, la rezolvarea imediata a problemei retrocedarii Basarabiei Uniunii Sovietice. Guvernul Sovietic considera ca problema retrocedarii Basarabiei este legata in mod organic de problema transmiterii de catre U.R.S.S. a acelei parti a Bucovinei a carei populatie este legata, in marea sa majoritate, de Ucraina Sovietica, prin comunitatea soartei istorice, cat si prin comunitatea de limba si componenta nationala.

Guvernul U.R.S.S. propune Guvernului Regal al Romaniei:
1. Sa inapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice Basarabia;
2. Sa transmita Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontiera potrivit hartii anexate.

Guvernul Sovietic isi exprima speranta ca Guvernul roman va primi propunerile de fata ale U.R.S.S. si ca faptul acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale non violenta conflictul prelungit dintre U.R.S.S. si Romania. Guvernul Sovietic asteapta raspunsul Guvernului Regal al Romaniei in decursul zilei de 27 iunie curent'. U.R.S.S. a mizat pe acest lucru, stiind totodata ca, odata atacata la granita de Est, Romania ar fi urmat sa fie atacata de Ungaria la Vest si de Bulgaria la Sud, in ciuda presiunilor germane care cereau acestor state sa-si 'rezolve' pe cale pasnica pretentiile teritoriale (Ardeal, respectiv, Dobrogea de Sud - Cadrilater).

Trebuie sa intelegem macar acum , ca vreme de decenii romanii au fost inoculati cu ideea ca guvernul de atunci , biete marionete manipulate atent de Carol al II-lea , nu avea de ales in fata agresivelor pretentii rusesti . Adevarul l-au adus la lumina doar istoricii care s-au apropiat de el fara idei preconcepute , manati de sincera dorinta de a reda acestui Neam dreptul de a stii macar cine au fost tradatorii si vanzatorii de glie strabuna .

Nimeni nu poate tagadui ca dezastrul comunist al Romaniei moderne s-a declansat realmente in zilele de 26-28 iunie 1940 cand sute (poate si mii, ca nimeni nu le-a numarat) de tancuri sovietice au trecut hotarul de stat al regatului romanesc (in special pe podul de la Tighina, construit cu voia regelul Carol al II-lea). Discutarea stiintifica a dezastrului comunisto-bolsevic romanesc nu poate categoric trece peste faptul ca regele Carol al II-lea stia inca de la finele anului 1939 ca Basarabia si Bucovina vor fi ocupate de URSS, dar a tacut, asa cum s-a tacut mult timp si despre relatia prieteneasca dintre Titulescu, ministrul de externe al Romaniei, si Maxim Litvinenco, ministrul de externe al URSS.

Basarabia sau Bucovina, teritorii legale romanesti in baza Tratatului de pace de la Paris din 20 octombrie 1920,au fost ocupate de catre Sovietici declansand o tragedie mai mare decat cele pe care aceste tinuturi le-au trait in cursul zbuciumatei istorii a Moldovei. "Raspunderea acestei tragedii o au inainte de toate, factorii raspunzatori ai politicii noastre externe din 1931 pana in 1939." (Mihail Sturza- Romania si Sfarsitul Europei . Amintiri din tara pierduta- pag.147)

Guvernul Romaniei trimite U.R.S.S, pe data de 28 iunie, ora 11, urmatorul raspuns: 'Guvernul Roman, pentru a evita gravele urmari pe care le-ar avea recurgerea la forta si deschiderea ostilitatilor in aceasta parte a Europei, se vede silit sa primeasca conditiile de evacuare specificate in raspunsul sovietic.'

Acesta avea sa fie momentul de declansare a unuia dintre marile genociduri indurate de Neamul romanesc.

U.R.S.S. a anexat un teritoriu de 44 422 kmp ( circa 15 % din suprafata teritoriala a Romaniei Mari ) cu 3,2 milioane de locuitori in Basarabia si 6000 kmp cu peste 500 mii de locuitori in partea de nord a Bucovinei.

CALENDARUL DEPORTARILOR

1. Primul val de deportari care a avut loc in Basarabia ocupata de sovietici, intre 28 iunie 1940 - 22 iunie 1941, s-a particularizat prin caracterul 'de clasa', cei vizati fiind reprezentantii burgheziei locale, intelectualii si cei care au avut un rol politic in Romania. (Adrian Pop, p.37). Acest plan, vizand dezradacinarea romanilor din teritoriile ocupate de rusi n-a putut fi aplicat pana la capat deoarece in iunie 1941 a inceput razboiul de dezrobire a pamanturilor rapite. El va fi insa reluat, cu si mai multa inversunare, dupa reocuparea Basarabiei in 1944. (Ion Constantin, p.45)
2. Al doilea val de deportari, catre regiunile nordice ale URSS, a fost o operatiune care s-a derulat in perioada 1944-1948. Pentru perioada 1944-1948 numarul total este de 250.000 de deportati in URSS, incluzand 50.000 de basarabeni refugiati intre 1941 si 1944 in Romania, si repatriati apoi fortat.
3. Al treilea val de deportari, avand drept punct terminus Siberia, a avut loc la 6 iulie 1949, fiind afectate 11.342 de familii. (Aurel Pop, p.37)
4. Al patrulea val de deportari, din 1947: peste 300.000 de romani basarabeni au fost stramutati sub pretextul construirii socialismului dezvoltat in URSS, acestia fiind mobilizati la munca pe intreg spatiul imperiului.
5. Al cincilea val de deportari a inceput in 1964 si a fost indreptat mai cu seama impotriva intelectualitatii, prin repartizarea absolventilor institutiilor de invatamant mediu preuniversitar si universitar pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice. Cei care refuzau slujbele oferite erau amenintati cu pierderea dreptului exercitarii profesiunii alese si statutul de muncitor necalificat. In acelasi timp, regimul transfera in Moldova sovietica medici, farmacisti, avocati, economisti, ingineri de nationalitate rusa si ucraineana.
6.Intre anii 1960-1963, Kremlinul intensifica masurile de deportare a taranilor romani. Se estimeaza ca, intre 1960-1963, taranii au parasit Basarabia, intr-un ritm de 100.000 pe an.

DEPORTAREA DIN 13 IUNIE 1941

In noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a fost declansata operatiunea de deportare in teritoriile R. S.S. Moldovenesti, precum si in Tarile Baltice. Au cazut victime ale acestei odioase incalcari ale drepturilor elementare ale omului un numar de 18 392 persoane, dintre care 4507 arestate si 13 885 persoane deportate.Din cele 4507 persoane arestate ( capi de familie) 4342 au fost ridicateconform materialelor intocmite de Comisariatul Norodnic al Securitatii , deci din considerente politice, si 165 in baza unor dosare penale. La statIIle de tren persoanele arestate au fost separate de familiile lor ti incarcerate fiind invinuiti de activitate antisovietica multi au fost condamnati la pedepsa capitala, locul lor de inmormantare ramand necunoscut pentru totdeauna. Dintr-un raport al GULAG-ului din luna octombrie 1941aflam ca la acea data 32 602 de persoane din RSS Moldoveneasca erau ' gazduti ' in colonii de munca, astfel :9954 in RSS Kazaha; 352 in RSS Komi; 6085 in regiunile Omsk; 5 787in Novosibirsk ;470 in Krasnoiarsk ; 6195 in Aktiubinsk , 1024 in Kzil-Ordinsk ; 2735 in Kazahstanul de Sud

Referat: Prezentarea generala a judetului Covasna Proiect: Test grila geografie

DEPORTAREA DIN 6 IULIE 1949 - OPERATIUNEA " IUG"( SUD)

La 6 aprilie 1949 Biroul Politic al C C al P.C. Sovietic dadea o hotarare " Cu privire la deportarea de pe teritoriul R.S.S. Moldovenesti a chiaburilor, fostilor mosieri, marilor comercianti, complicilor ocupantilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele de politie germane si romane, a membrilor partidelor si organizatilor profasciste, a gardistilor albi, membrilor sectelor ilegale, cat si a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus "Hotararea prevedea deportarea din R.S.S. Moldovenesca pe veci a 11 280 de familii , 40 850 de persoane .

Pe data de 6 iulie au fost aduse trupe cu experienta anterioara, acumulata in operatiuni similare in alte regiuni sovietizate, si s-au organizat 30 de esaloane - 1 573 de vagoane pentru vite, in care deportatii au luat drumul fara intoarcere al Siberiei. Au fost deportate 11 342 familii- 35 796 de persoane dintre care 9864 barbati, 14 033 femei si 11 889 copii . Din numarul total de familii deportate peste 7620 au fost ale ' chiaburilor ' . Cumplit a fost si faptul ca au fost ' sfasiate' multe familii care in momentul sosirii trupelor de interventie - mobilizate in numar extrem de mare - au fost ridicati si deportati doar membrii familiei gasiti acasa, astfel incat au plecat parinti fara copii care au ramas acasa , dar ai " nimanui " s-au copii fara ambii parinti . In perioada iulie 1949- 9 iunie 1952 au plecat ' benevol ' dupa familiile lor in asezarile speciale 573 persoane.

RECRUTARILE FORTATE LA MUNCA

La 9 august 1940 , Consiliul economic de pe langa Guvernul URSS a adoptat hotararea nr. 39 cu privire la "recrutarea in localitatile rurale ale Basarabiei a 20 mii de muncitori " . La 28 august 1940 Moscova a cerut conducerii de la Chisinau sa efectueze "recrutari suplimentare ". Pana la 29 noiembrie 1940 organele partidului bolsevic si ale puterii sovietice au mobilizat si au trimis din Basarabia in regiunile indepartate ale URSS 56 365 persoane, numarul planificat fiind de 77 mii. Razboiul sovieto-german a franat pentru un timp recrutarea la munca a basarabenilor dar nu i-a pus capat. Din aprilie 1944, cand raioanele de nord ale Basarabiei au fost reocupate de URSS, concomitent cu mobilizarile in Armata sovietica au fost reluate si recrutarile la munca in industriile lemnului, carbunelui, miniera, cimentului, petroliera etc. In anii 1948-1960 numai muncitorii ( fara membrii familiei ) recrutati pentru munca la "marile santiere comuniste" au depasit cifra de 196 mii de persoane.

TRAGICUL BILANT AL DEPORTARILOR

Aproximativ un milion de oameni, in special romani, disparuti din aceste teritorii romanesti, reprezinta unul din cele mai strasnice genociduri intamplate pe acest pamant daca raportam la cele 3,2 milioane de oameni cat a lasat regatul Romaniei in Basarabia si Bucovina la 28 iunie 1940( vezi E. M. Zagorodnaia, V. C. Zelenciuc, 1989, Naselenie Moldavskoi SSR, Chisinev, Cartea Moldoveneasca, p. 23 si 32)

Sacrificiul lor este imposibil de sters din istorie, fiind desigur unul din motivele pentru care istoria contemporana a Natiei romanesti are datoria sa readuca pe locul ce i se cuvine acesta cumplita perioada de martiraj colectiv.

Documentele demonstreaza ca genocidul comunist din Basarabia si Bucovina, inceput inca la 26 iunie 1940, a fost un adevarat etnocid, dat fiind ca numai faptul spunerii de catre un cetatean ca este "roman" era de ajuns ca el sa fie impuscat sau spanzurat, umilit profesional si moral, trimis la munca silnica si la moarte sigura in Siberia. Chiar si copii celor care isi spuneau romani erau ucisi, sau erau trimisi in Gulag), in anii din urma aparand la Chisinau mai multe carti de memorii in care sunt povestite nenumarate cazuri de genocid bolsevic impotriva copiilor romanilor din Basarabia si Bucovina ( recente, S. Cemortan, Lupii, 2006, V. Pirogan, 2006, Calvarul sau O. Creanga, Cu orice risc am sa spun adevarul, Museum).

Ocuparea Basarabiei si Nordului Bucovinei de catre Uniunea Sovietica a condus la mari procese migrationiste in teritoriile respective dar si la transferuri de populatie. Ultimile au avut loc atat sub imperiul panicii care cuprinde de regula populatia in cazurile ocuparii anumitor teritorii, cat si in rezultatul politicii staliniste de stramutare a popoarelor.

La aflarea vestii ca armatele cotropitorului bolsevic sunt pe cale de a trece Nistrul mii de basarabeni si bucovineni s-au refugiat in Romania, parasindu-si locuintele si averea.

Conform recensamantului populatiei din 6 aprilie 1941, ' pe teritoriul diminuat al Romaniei ' au fost inregistrati 68 953 refugiati din teritoriile ocupate de rusi deoarece nu au vrut sa accepte regimul bolsevic, strain de neam si de mentalitatea

noastra romaneasca.Din pacate nazuintele lor aveau sa fie 'rasplatite' de acei care au ajuns prin tradare sa conduca Romania in anul 1951 cu oferirea sansei de a mai cunoaste inca un martiraj,repatrierea in Basarabia de unde luau direct drumul Gulagului sovietic sau in cel mai fericit caz, deportarea in Baragan.( )

Viata deportatilor in GULAG a fost foarte grea si plina de lipsuri. Coloniile speciale erau construite in locuri nepopulate, in taigaua de nepatruns ori in locuri mlastinoase. Din rapoartele NKVD-ului aflam ca unui deportat ii reveneau , in medie 1,5- 2 mp de spatiu locativ si acela fiind direct pe dusumele murdare ale baracilor ce nu erau dotate cu paturi , mese sau scaune. Asistenta medicala lipsea cu desavarsire astfel incat rata mortalitatii era foarte mare.

In anii ce au trecut de la caderea regimurilor comuniste au fost publicate sute de marturii ale deportatilor despre viata lor din Gulaguri. Fiecare din ele confirma faptul ca deportatii in Siberia s-au pomenit lipsiti de cele mai elementare conditii de trai, frigul si bolile au curmat viata la mii de oameni.

IMPORTUL CONCEPTULUI DE DEPORTARE- DEPORTAREA SASILOR

Deportarea sasilor transilvaneni s-a produs in cadrul deportarii de germani din Polonia, Ungaria, Romania, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Tarile baltice, intre 1945 si 1949, la munca fortata in Uniunea Sovietica. Estimarile urca de la 360 000 la peste 500 000 de barbati si femei; dupa estimari mai recente, efectivul deportatilor ar trece de 870 000 de persoane. Potrivit unor inregistrari, jumatate dintre deportati au murit in Uniunea Sovietica. Baza decizionala a deportarii, care a inceput efectiv in noaptea de Craciun din 1944 in Ungaria si Iugoslavia, a fost si a ramas mereu confuza. Este stiut ca S.U.A. si Anglia au neglijat , in 1941, ideile generale ale lui Stalin privind eventualele reparatii germane dupa razboi si ca, in 1943, cele doua puteri occidentale au luat act de pretentia sovieticilor de a forta la munca germanii din randurile Gestapoului, NSDAP si ale Wehrmachtului in Rusia. Comunicatul conferintei de la Ialta (1945) prevedea obligatia Germaniei de a executa reparatii vis-a-vis de Uniunea Sovietica, dar nu continea prevederea deportarii pentru munca fortata. Este adevarat, insa, ca protocolul secret al conferintei, devenit public abia in 1947, prevedea la capitolul Reparationen, 'die Verwendung deutscher Arbeitskrafte' (utilizarea fortei de munca germane). Dar la ora la care puterile occidentale isi dadeau acordul pentru folosirea in Uniunea Sovietica a fortei de munca germane, deportarea era in mare incheiata in Iugoslavia si Ungaria, iar la ora capitularii Germaniei, la 8 mai 1945, ducerea fortata de germani din Europa Centrala in

Uniunea Sovietica se incheia.

Munca fortata s-a sfarsit pentru deportati in 1949, cand s-a produs desfiintarea lagarelor de munca fortata ale germanilor in Uniunea Sovietica. Dar extrem de putini dintre deportati s-au intors in locurile lor de bastina. Germania si-a retras frontiera rasariteana pe Oder-Neisse si a fost impartita in patru zone de ocupatie, din celelalte regiuni ale Europei rasaritene si sudice, cu exceptia Romaniei, germanii au fost siliti sa plece. In primavara lui 1944 s-au purtat discutii intre guvernul Romaniei si guvernele S.U.A., Uniunii Sovietice si Angliei cu privire la armistitiu si la trecerea Romaniei in tabara antihitlerista. Acordul privind armistitiul (12 septembrie 1944) includea, intre altele, internarea germanilor avand cetatenia germana si dizolvarea organizatiilor prohitleriste. Pe de alta parte, la Ministerul de externe de la Berlin s-a atras atentia ca angajarea unor lideri ai comunitatii germane din Romania in razboiul de partizani contra Aliatilor risca sa aduca, dupa razboi, deportari masive, ca masura punitiva.

Asa cum este consemnata in documentele accesibile la ora de fata, pozitia Romaniei s-a plasat, la sfarsitul razboiului purtat in Rasarit, alaturi de Germania, intre preocuparea de a obtine, prin armistitiu, sprijinul Uniunii Sovietice si al puterilor occidentale pentru anularea dictatului de la Viena si raspunderea Regatului roman pentru soarta propriilor cetateni, fie ei de origine etnica romana, maghiara, germana, evreiasca sau orice alta origine. Ultima raspundere n-a putut fi concretizata, cel putin 80 000 de germani de cetatenie romana fiind arestati pe teritoriul Romaniei si deportati in Uniunea Sovietica. Protestul guvernului Radescu la aceasta arestare si deportare este atestat, dar din arhivele statului roman lipsesc exact cele cateva pagini ale unei hotarari ale aceluiasi guvern in privinta deportarii sasilor transilvaneni.

Baza legala invocata pentru deportari au fost articolul 2 din Conventia de Armistitiu semnata de Romania cu puterile invingatoare URSS, SUA si Marea Britanie si anexa corespunzatoare. Acest document de drept international preciza ca 'Guvernul si Inaltul Comandament al Romaniei se obliga sa ia masuri pentru dezarmarea si internarea fortelor armate ale Germaniei si Ungariei, aflate pe teritoriul Romaniei, ca si pentru internarea cetatenilor celor doua state care isi au resedinta acolo'. Conform anexei, prevederile articolului referitor la deportari nu se aplica si evreilor. Pe un memoriu trimis la 26 februarie 1945 de A.I. Vasinski comisarului pentru Afaceri Straine al URSS V.M. Molotov referitor la aceasta chestiune, autorul a adaugat si rezolutia pusa de destinatarul memoriului: 'Viaceslav Mihailovici a aprobat ( deportarea germanilor). Trebuie transpusa in practica, impreuna cu Comisariatul Poporului pentru Afaceri Straine, «fara graba», asa cum a indicat Viaceslav Mihailovici.' Numarul cetatenilor romani de etnie germana deportati in 1945, la cererea sovieticilor, nu a fost stabilit cu precizie, fiind avansate mai multe variante. Cifra care apare cel mai frecvent este cea de aproximativ 70.000 de etnici germani deportati din Romania."

In octombrie 1944, guvernul Sanatescu, la solicitarea Comisiei Aliate de Control, a inceput arestarea tinerilor germani cetateni romani, care au fost pusi la dispozitia comandamentului sovietic. Sub guvernul Radescu, la solicitarile ultimative ale comandamentului sovietic, trenurile cu sasi transilvaneni au inceput sa ia drumul Uniunii Sovietice, cu toate semnalarile diplomatilor americani si englezi cu privire la caracterul abuziv al masurii. Intr-un Protest (datat 13 ianuarie 1945), guvernul Radescu a atras atentia asupra obligatiilor statului roman de protectie a fiecaruia dintre cetatenii sai, indiferent de origine etnica, si asupra absentei temeiului legal pentru deportarea sasilor transilvaneni.

Deportarea sasilor a ridicat mereu - si pentru cei deportati, si pentru cei reveniti din deportare, ca si pentru urmasii directi sau simplii cetateni - si ridica intrebarea tulburatoare privind temeiul deportarii unor cetateni care, 'erau, intr-adevar, germani in sensul autoidentificarii lor etnice, dar, in primul rand, ei nu au apartinut niciodata Germaniei si, in al doilea rand, ei erau cetateni romani' . Evident, astfel de cazuri, in care individul este sanctionat pentru politici generale, fie ele si ale comunitatii, mijlocita sau nemijlocita, careia ii apartine, sunt tragice si nu exista vreo compensatie umana si nici vreo cale de consolare.

DEPORTARILE IN ROMANIA

' De cate ori am ocazia, afirm ca Romania trebuie sa isi cunoasca cu adevarat trecutul - ca o datorie catre dumneavoastra, cei din prima linie a rezistentei anticomuniste, care ati avut de infruntat cele mai crunte incercari pe care viata le poate da unei persoane, si ca o lectie pentru tinerii Romaniei, care trebuie sa cunoasca si sa invete din greselile trecutului. Poporul roman se mandreste cu dumneavoastra, supravietuitorii inchisorilor si martori vii ai ororilor regimului comunist si are obligatia de a repara nedreptatea si suferintele indurate. Romania trebuie sa aseze istoria in parametrii sai reali - trebuie sa stim cati oameni au suferit si au fost martiri tacuti - sute de mii, poate chiar milioane. Cele peste 230 de locuri de detentie politica, 90 de locuri de executie si gropi comune, lagarele de munca fortata, toate sunt nu numai file din istorie care ne-au fost ascunse atatia ani, dar si locuri in care romanii trebuie sa se inchine cu piosenie. Cei care au trecut in nefiinta au incetat sa mai sufere, insa cei care au supravietuit nu mai trebuie sa indure si azi suferinte din cauza necunoasterii si nerecunoasterii societatii.' Traian Basescu- Presedintele Romaniei, Mesaj adresat celui de-al XIII-lea Congres al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania , Mamaia -2006

Dictatura monarhica a uzurpat dogma moral-crestina a Natiunii, instaurand satrapia profitariatului politico-economic, pregatind prin scoala oligarhica, atat coruptia si imoralitatea regala, cat mai ales avea sa creeze climatul favorabil pentru tirania proletariatului, monopolizand prin lasii, parvenitii si tradatorii comunisti reuzurparea Natiunii ( dupa monarhie) printr-o putere delegata de Mihai I.

Capitalistii fara morala se plangeau de prea multa libertate, de prea mult belsug si de faptul ca il au pe Dumnezeu actionar la eiComunistii se plangeau si ei, dar de prea multe inchisori .

' Pedagogia 'satanicului V.I.Lenin, care cuprinsese isteric proletariatul lumii de febra rosie, pregatea prin ucenicii sai terenul bolsevizarii, lucrand stiintific, esalonat si cu sange rece, dar si adaptat la conditiile autohtone, din convingere ca proletariatul din lumea lor va ajunge la fericire doar daca mai intai vor fi arestati, torturati, deportati si apoi starpiti cei care erau considerati ' dusmanii poporului '.

Pregatit de dictaturile monarhice anterioare, in Romania dupa lovitura de stat de la 23 august 1944 s-a instaurat treptat regimul bolsevic-totalitar, pe fundamente create si fixate de coruptia oligarhiei regale.

Deportarea a fost practicata indeosebi de Rusia tarilor, ca apoi sa fie preluata de catre bolsevici si, exportata in tarile Estului comunizat.

Romania este, si de asta data, o exceptie de neagra amintire deoarece prima deportare din istoria ei a fost facuta in timpul monarhiei de catre un Guvern ce se vroia inca exponent al principiilor constitutionale specifice regimurilor democratice libere, in ianuarie 1945 prin sacrificarea a peste 80 000 de etnici germani deportati in GULAGUL sovietic. Fatidic, acesta avea sa fie , se pare inceputul real al marelui flagel ce va lovi Romania in anii ce aveau sa urmeze.

Din raportul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949 privind transformarea socialista a agriculturii aflam 'umanitarismul ' regimului comunist:

' -ingradirea si lichidarea elementelor capitaliste din agricultura ;

-rezolvarea problemei taranesti este o sarcina a dictaturii proletariatului;

-politica P.M.R. fata de taranime trebuie deci sa fie clara: ne sprijinim pe taranimea saraca, strangem alianta cu taranimea mijlocasa si ducem o lupta neintrerupta impotriva chiaburimii;

-politica de ingradire a chiaburimii, de limitare a puterii sale economice;

- politica fiscala de clasa sa-l apese pe chiabur ;

- taranii saraci trebuie educati in lupta necrutatoare impotriva chiaburilor, acesti exploatatori odiosi si vicleni ai taranimii muncitoare ;

-sfaturile populare vor trebui sa duca o politica de clasa, de lovire permanenta a pozitiilor chiaburilor;

- lupta impotriva celei mai numeroase clase exploatatoare, burghezia satelor. '

In contextul incordarii relatiilor dintre Romania si Iugoslavia , urmand modelul sovietic, Ministerul de Interne al Republicii Populare Romane a dat, la 15 martie 1951, urmatorul decret : ' Ministerul de Interne va putea , pe cale de decizie, sa dispuna mutarea din centrele aglomerate a oricaror persoane care nu-si justifica prezenta in acele centre precum si mutarea din orice localitate a celor care prin manifestarile lor fata de poporul muncitor dauneaza construirii socialismului in R.P.R.

Celor in cauza li se va stabili domiciliul obligatoriu in orice localitate. '

Adevarul acelor ani depaseste cu mult orice cosmar inventat de o minte bolnava si diabolica

Una dintre metodele prin care regimul comunist a reusit sa lichideze opozitia interna reprezentata de varfurile societatii din orase si sate a fost si aceea a deportarii.

In Romania bolsevizata rapid s-a lucrat ' stiintific' , esalonat si cu sange rece, copiind sarguincios metoda de la Rasarit , dar adaptand-o la conditiile autohtone , din convingerea ca pentru a-i aduce pe oameni la starea de fericire trebuie mai intai sa le pricenuiesti mult rau .

In noaptea de 17 spre 18 iunie , noaptea de Rusalii a anului 1951, numeroase familii din sate si orase ale Banatului si Olteniei, aflate in apropierea granitei cu Iugoslavia, au fost ridicate si duse intr-o directie, pentru ele, necunoscuta. Se zvonea ca nu se vor opri decat in Siberia, dar aveau sa afle ca se gasise pentru ei un frate mai mic, Baraganul.

In acea noapte de iunie , au navalit in casele taranesti cufundate in somn, 10.000 de militari mobilizati, ofiteri si soldati sub supravegherea generalilor Mihail Burca si Eremia Popescu din conducerea Ministerului de Interne, cu armele gata de tragere. Li s-a spus oamenilor sa-si ia strictul necesar si sa nu creada cumva ca se vor mai intoarce vreodata la vetrele lor.

Decretul ce fusese dat le hotarase soarta. Listele fusesera facute in mare secret de catre ' fruntasii cei noi ' ai satelor care de cele mai multe ori au reglat conflicte vechi sau noi cu cei mai muncitori si mai avuti din comunitate, dar care nu intelegeau noua forma de redistribuire a muncii lor de o viata spre cei care schimbasera deja sapa cu 'mapa'

rosie ! Listele ii cuprindeau pe chiaburi, pe prezumtivii oponenti ai colectivizarii, pe simpatizantii lui Tito, pe membri partidelor istorice, pe cei ce aveau rude plecate in strainatate, pe basarabenii si bucovineni stabiliti in Banat.

La un simplu ordin au fost deportati in Baragan 40.320 persoane, practic, 12.791 familii, provenind din 172 localitati, din judetele de granita cu fosta Iugoslavie, si anume: Timis, Caras-Severin si Mehedinti. Oameni din aceasta tara, romani, ca si calaii lor, au fost luati pe neasteptate de la casele lor, fiind aruncati la propriu in vagoane si fiindu-le permis sa ia cu ei numai bunurile ce le puteau duce cu forte proprii.

Dupa zile chinuitoare in arsita, cele 2.656 de vagoane de vite necesare transportuluisi 6 211 autocamioane au lasat in plin camp, in Baragan si in zona Galati, femei, copii, batrani, invalizi, bolnavi, oameni care aveau o singura vina, oameni care fusesera declarati dusmani sau elemente cu potential dusmanos fata de regim si faptul ca aveau ghinionul sa locuiasca pe o raza de 25 de km de la granita cu Iugoslavia, declarata atunci, la comanda Moscovei, drept titoista. Autoritatile locale de atunci ingrosasera listele deportatilor cu orice persoana devenita indezirabila dintr-un motiv sau altul. Acestea din urma intrau din motive subiective, bineinteles, la categoria agitatori, desi multi dintre ei erau oameni saraci si nu facusera niciodata politica.

Datele statistice aratau componenta sociala a celor' gazduiti' in Baragan in cele 18 noi localitati ce aveau sa fie infiintate din nimic altceva decat din disperarea celor aruncati la pragul haotic al conditiei umane :

- 19 034 chiaburi si oameni instariti ;

- 8477 basarabeni ;

- 3557 macedoneni ;

- 2344 fosti colaboratori ai armatei germane ;

- 1130 de cetateni straini

- 257 germani ;

- 376 persoane care ajutasera rezistenta anticomunista ;

- 1054 titoisti ;

- 1218 persoane cu rude fugite in strainatate ;

- 731 de " dusmani ai regimului socialist " ;

- 162 fosti mosieri si industriasi ;

- 341 criminali detinuti ( Deportatii in Baragan 1951-1956, Asociatia Fostilor Deportati in Baragan, Timisoara 2001 )

Dincolo de cifre este cutremuratoare fresca vie zugravita de multi dintre cei care supravetuind anului 1989, povestesc cumplitele amintiri ce le-au marcat intreaga viata.

' Stateam si ne uitam la animalele ce ramaneau, la casele bine aranjate, la caruta ce era in mijlocul curtii. Plangeam cu totii : ce sa luam si ce sa lasam ?' ( Emil Birdean din Checea )

Dupa deportare s-a inceput distrugerea caselor deportatilor de catre' justitiarii proletari'.

Ce a ramas doar de la o singura familie ?

-4 vaci, 5 cai, 14 grasani (cca 50 Kg fiecare), 16 oi ,50 pasari ,un cazan de fiert tuica de 200 litri, butoaie, cazi, putini ; un plat de 55 ari semanat cu zarzavat si legume, 21 lante de grau, 3 lante sfecle de zahar, 9 lante lucerna, 2 case si alte acareturi( Emil Birdean fragment din vol. Rusalii'51 )

Ce au primit dupa ce au ajuns in gara Frumusita ?

-10-20 bucati rogojini (cumparate) , stuf de 4-5m inaltime cu roiuri de tantari si de tauni, un soare torid si plansul care i-a inecat pe toti.

' Eram inconjurati de ape, Prutul la doi kilometri, dincolo rusii, de alta parte canalul de evacuare a apei la orezarie, un singur pod unde era postul de graniceri si lacul Brates, deci nu aveai cum sa iesi din comuna. Eram in balta peste 700 de familii. Ne-au obligat pe toti sa facem pana in toamna scoala mare cu sapte clase, Sfat Popular, dispensar, cooperativa de consum cu trei secti, posturi de militie si de securitate, Camin Cultural ca sa ne cultivam in balta. In imbulzeala aceia eram mai multe natii: romani banateni, dar si basarabeni, bucovineni ; nemti, sarbi, macedoneni, bulgari, unguri si era si un evreu.'(Emil Birdea-Op. citata )

In satul Tamauoani se afla o bisericuta. Siruri de prunci si parinti faceau drumul prin balta in fiecare Duminica pentru a participa la Sfanta Liturghie. Satenii au fost surprinsi de cinstea si evlavia celor deportati ce pareau oameni de treaba, cu frica de Dumnezeu si buni gospodari, nu banditi periculosi cum erau ' recomanti ' de autoritati. Bastinasii s-au speriat nu de faptul ca li se spunea ' banditi' ci fiindca si-au pus satul pe fundul lacului Brates , pe jumatate desecat. " Bre, de ce n-ati facut satul la deal, ca aici este locul apei, apoi cand a varsat Prutul va ineaca pe toti .' ( acest lucru s-a adeverit in august 1955)

Nu a trecut mult timp si de acasa soseau vesti ingrozitoare. Toti cei ramasi erau obligati sa se inscrie in CAP. Cei care incercau sa refuze erau bagati in dube si purtati prin hurducaierile drumurilor pana semnau, indiferent ce.Sa semnalam un caz tragico-comic:

' Te-nscri? ' - s-a rastit muncitorul detasat la sat pentru munca de lamurire.

' Nu ma inscriu !'- s-a revoltat Ceaica Ion.

' Bine, atunci semneaza aici !'

Si omul a semnat " intovarasirea " !

Si viata se aduna in paginile memorialistice aducandu-ne in fata unor adevaruri pe care, acum dupa 56 de ani inca se pare ca o teama nefireasca ne opreste sa le comentam si mai ales sa tragem cumplitele concluzii.

' Cu doua zile inainte de ridicare se adunasera in gara Jimbolia sute de vagoane de marfa, suieratul locomotivelor ni se parea altfel decat de obicei, cainii din oras urlau la auzul lor, lumea in general era agitata. Popa a fost pus de primarie sa ne minta : Nu va uitati ca-s atatea vagoane in gara, is pentru cereale'(Vasile Rotaru- fragment Op. citata) .

Intre cele mai bogate familii din Giulvaz erau cele ale Mezinilor. Descinderea securitatii si a armatei in gospodariile lor a fost pe neasteptate.Proprietarii au luat ceva la repezeala :un cal, o vaca, niste saci de grau si de porumb, cateva gaini, ceva mancare si cateva haineSecuritatea n-a uitat-o nici pe mama clanului mezin, de 81 de ani, Maria Mezin. Au intarziat in gara cateva zile. Prin bunivointa soldatului care-i pazea, Mita Mezin starostele gospodariei a dat o fuga pana acasa 'Si-a aruncat privirea peste acareturile pustii, a ascultat mugetul animalelor innebunite de foame, latratul cainelui ramas in lant, cotcodacitul pasarilor inchise in cotete ' (Mita Mezin- fragment Op. citata )

Cum vom evoca astazi sfasierea sufleteasca a acestui om care a albit ca neaua in citeva zile ?

In comuna Ceacova, satul Obad jud. Timis perioada deportarii a fost intre iunie 1951-februarie 1956. Au fost deportati in raionul Fetesti, regiunea Iolomita comuna Valea Viilor un numar de 27 de persoane, apartinand la unsprezece familii dintre care sapte de romani si patru de germani. Deportarea in masa a svabilor din Ovad in U.R.S.S. i-a scandalizat si amarat pe toti vecinii din Obad. Nu dupa mult timp le-a venit si lor randul

' in Duminica Rusaliilor erau o atmosfera incarcata. Spre seara tobosarul satului a dat de stire la tot omul ca nimeni nu are voie sa paraseasca localitatea. Nimeni nu banuia ca vor fi deportati cu totii. '( Vasile Rotaru- fragment Op.citata)

Invitatia- somatie a venit de la un ofiter de militie .

' Din ordinul Partidului si Guvernului sunteti obligati sa parasiti domiciliul, orice impotrivire va fi pedepsita conform rigorilor legii.'

Impachetarea s-a petrecut intr-o deruta totala. Baraganul i-a primit cu bratele deschise Majoritatea romanilor deportati nu s-au grabit sa-si sape bordeiul. Sperau in intoarcerea acasa. Nemtii care aveau experienta deportarilor in U.R.S.S. cautau sa-i faca sa inteleaga ca vor sta acolo mult si bine Romanii rezistau indemnurilor germane, argumentand ca au fost aliati si ca, dupa ce s-a incheiat pacea, americanii "care au zis ca vor face si vor drege " nu-i vor lasa pe comunisti sa-si faca de cap.

' in noaptea de dupa Rusalii se aud batai cu patul armei in usa. Am fugit cu sotia in fundul gradinii numai in camasa de noapte, am stat ascunsi intre tulpinele de mac, militianul a trecut pe langa noi, fara sa ne vada, spre ziua ne-am strecurat pe langa duzi si am patruns in casa. Soldatii au fortat geamul cu baioneta si au deschis usa. Un securist ne-a ordonat sa ne facem bagajul. Ne-am luat calul si caruta. In gara am vazut un om impuscat in falci, era Gheorghe Vitruc, tatal a patru fete. Asa impuscat l-au suit in vagonul de marfa ; '(Vasile Rotaru-fragment Op. cit.)

In acele cateva clipe ale deportarii s-a ales praful si pulberea de agoniseala zecilor de mii de familii, a trei-patru generatii. Militienii si securistii zvoneau ca vor venii in Baragan colonisti coreeni. Gospodarii erau considerati ' dusmani ai poporului' si aveau drept sa ia cu ei doar o bocceluta cu haine. Faptul ca un localnic a fost cuprins de mila pentru copilul avocatului Nicolescu din Turnu Severin, rugand autoritatile sa-l creasca el alaturi de ceilalti cinci copii ai lui , a fost amenintat si alungat iar pe avocat l-au interogat in patru ani si sase luni de patruzeci si trei de ori.

Singura vina a deportatilor a fost ca au muncit si au trudit toata viata pentru mai binele copiilor lor.

Minciuna comunistilor a continuat de la colonistii coreeni la agentii Titoisti. Din cauza mizeriei si a conditiilor inumane a izbucnit o epidemie de tifos exantematic. Toti tremurau ca plopul, de febra.Curgeau apele pe deportati ca paraiele involburate. Tifosul este o boala criminala, care iti roade intestinele Nu poti manca nimic, doar cateva linguri de ceai

Cativa au riscat si au mancat cate un biscuite Au murit imediat S-a aflat de epidemie si a venit o comisie sanitara de la Galati. Surorile erau de parere sa nu se intervina, sa nu-i trateze, sa-i lase sa moara.De ce ?

Ciuma rosie a deportat toata categoriile de varsta: de la pruncii de san pana la bunicii nonagenari, de la fetitele zglobii pana la bunicele cu varsta de aur, de la barbatii de cremene pana la cei suferinzi si mutilati.Traiau in bordeie, in arsita, in geruri, in ploi naprasnice si in zapezi uriase, cu copilaria franta, cu tineretea amputata si cu batranetea in carja.

' A fost adusa si familia Tincu, el , Nicolae nevazator si ea, Maria, anchilozata. Au ramas asa sub cerul liber,ea a murit cu bruma pe ea, incarcita pe o canapea in camp'(Vasile Rotaru-fragmente din Op. cit )

Dupa expirarea deportarii bucovinenii si basarabenii nu au avut voie sa se intoarca in localitatile lor. Ei au ramas pana in 1960 in Baragan.

' Biserica o tineam prin case, de la unul la altul Toti eram cantori, toata lumea canta si se ruga din suflet, doar ne scapa Dumnezeu din necazuri.' ( Gheorghe Fiat- fragment Op. cit )

UN POSIBIL BILANT

Dupa decembrie 1989 sunt numeroase scrierile memorialistice despre realitatile inchisorilor si lagarelor comuniste, multe dintre ele fiind scrise chiar de cei care au fost participanti directi la evenimentele relatate .

Dintre lucrarile ce au abordat stiintific problematica victimelor Genocidului comunist o atentie deosebita consider ca trebuie acordat memorabilului studiu ' Holocaustul rosu >al lui Florin Matrescu, studiu ce trateaza pe baza unei imense documentari date concrete privind numarul victimelor din randul cetatenilor romani incepand cu anii 1944 si pana in prezent.

Cifrele globale oferite de diversi cercetatori ai holocausului rosu din Romania nu sunt intotdeauna convergente. O estimare care coloboreaza datele mai multor cercetatori conduc la suma de peste 2 mil.de detinuti ce au trecut prin inchisori , penitenciare sau lagarele de deportare sau munca fortata.

Bilantul are ca inceput momentul de la 23 august 1944 cand in urma eliminarii conducerii prin arestarea Generalului Antonescu fara a se incheia un armistitiu cu URSS

180 000 de soldati si ofiteri romani au fost luati prizonieri si deportati in lagarele Gulagului sovietic, de unde practic au revenit in tara dupa multi ani doar cateva mii, restul fiind declarati "disparuti " . Una dintre dovezile care atesta modul cum au inteles aliatii sovietici sa recunoasca ' eroica ' actiune a regelui Mihai de la 23 august 1944 este descoperirea osuarului romanesc din mlastina raului Balti estimat la 50 000 de schelete ale soldatilor si ofiterilor romani initial internati intr-un lagar organizat ad-hoc aici . Cei care nu au fost rapusi de foame, frig si umezeala au fost impuscati in ceafa. Dintre putinii supravietuitori sunt cei care au povestit cumplitul deznodamant de la Balti si dupa decembrie 1989 au indicat locul unde osemintele soldatilor romani isi dorm somnul cel de veci.

Dupa rapida bolsevizare a tarii , conform unui studiu comandat de Ceausescu securitatii a carei istorie se pare ca era curios sa o cunoasca, in perioada 1948-1952 , in lagarele de concentrare si in inchisorile din Romania au pierit peste 80 000 de oameni.

Executiile au inceput prin uciderea asa-zisilor "criminali de razboi "- cumplita recunostinta aducea astfel regimul monarhic, inca la putere, celor ce luptasera pentru cauza justa a reintregirii neamului - au continuat cu unele crime aparent izolate si cu inabusirea in sange a primei demonstratii anticomuniste din tarile ocupate de sovietici, desfasurate de ziua regelui Mihai, la 8 noiembrie 1946, in Piata Palatului Regal din Bucuresti, dupa care au urmat nenumarate arestari .

Simultan a inceput si actiunea de arestare si adesea de ucidere , prin executare sau in urma conditiilor ingrozitoare de detentie, a membrilor partidelor politice democratice, iar din 1948, dupa instalarea oficiala a comunistilor la putere , descinderile nocturne soldate cu arestarea, fara temei , a mii si mii de oameni, multi dintre ei executand anii multi de temnita fara a fi macar judecati vreodata sau sa li se spuna de ce fusesera arestati.

Un cumplit tribut de sange l-a platit taranimea , colectivizarea fortata a peste 12 mil. de tarani liberi si proprietari de pamant atingand inaltul procent de 90 % in 1962 , datorita metodelor folosite de ' clasa politica conducatoare ' teroarea deportarilor si acolo unde nu dadea rezultatele scontate mitralierea unor sate intregi, nimicite apoi cu tunurile si prin atacuri de aviatie.

Estimarile de data recenta afirma faptul ca au fost afectate de 'masurile de convingere' circa 2 mil. de tarani din randul carora circa 200 000 au murit in detentie sau in lagarele de munca fortata.

O alta categorie de detinuti si deportati a fost formata din clerul ortodox , catolic si protestant, dar mai ales din preotii si credinciosii mireni, doar in recenta lucrare ' Martiri

Pentru Hristos, din Romania, in perioada regimului comunist ' fiind prezentate primele 240 de biografii , dintr-o cifra estimata de 4000 de slujitori ai bisericii sau drept credinciosi, sacrificati de comunisti pentru convingerile lor religioase. Cu siguranta odata cu aprofundarea cercetarilor cifra va fi cu mult mai mare, stiind fiind faptul ca doar credinta in Dumnezeu a fost cea care a dat putere acestui neam greu incercat sa reziste prigoanei comuniste si sa invinga in final ' ciuma rosie ' .

Rezistenta armata in muntii Romaniei impotriva regimului comunist este unica in istoria tarilor cotropite de sovietici in timpul celui de-al doilea razboi mondial in Europa, fiind una dintre cele mai crancene si mai lungi rezistente in spatele cortinei de fier impotriva comunismului.Legendarul Ioan Gavrila - Ogaranu ,comandant al grupului de partizani de pe versantul nordic al Fagarasului, supravietuitor pana de curand al 'epocii de aur ' comuniste, afirma : " niciodata nu ne-am bazat actiunile pe venirea americanilorActiunea a pornit din dragoste de tara, din credinta ca adevarul nu poate fi infrant pana la urma Vedeam necesitatea luptei ca pe o datorie de onoare a generatiei noastre "

Membrii acestor grupuri de rezistenta si-au pierdut , in marea majoritate a cazurilor viata, fie in lupta , fie dupa capturarea lor gratie actelor de tradare ale agentilor infiltrati intre ei . Colaboratorii lor din satele de la poalele muntilor atunci cand nu au fost executati, au umplut inchisorile si lagarele de exterminare.

Gulagul romanesc - reprezentat de inchisorile centrale de la Gherla, Aiud, Sighet, Mislea, Ocnele Mari, Jilava, Vacaresti, Pitesti, etc. la care s-au adaugat penitenciarele pentru pedepse sub zece ani ( Oradea, Caransebes , etc) , lagarele de munca fortata create incepand din 1948 pe " santierele comunismului " sau in minele de uraniu , cupru si aur de la Cavnic, Baia -Sprie, si mai ales, Canalul Dunare-Marea Neagra, cunoscut sub numele de "Canalul mortii " precum si zecile de localitati ale deportatilor au fost altarele pe care au fost jertifiti prin brutalizare repetata, malnutritie, lipsa de asistenta medicala, sau pur si simplu prin impuscare sute de mii de intelectuali, tarani si muncitori.

' Ne-a uitat bunul Dumnezeu, pe noi, cei inclestati in lupta de a scoate adevarul la iveala si de a face dreptate, El care este nu numai rabdator dar si tare drept ?

Noi toti cei care gandim astfel, avem convingerea ca vom invinge opozitia celor care au infaptuit monstruosul experiment si ca, in final, cei insetati de adevar si dreptate din intreaga lume vor duce la capat aceasta indatorire morala de prim rang, condamnarea de catre un tribunal international a crimelor comise in sec .XX de catre comunismul mondial

Va fi insa si actul prin care noi toti cei ce am trait in acest secol pe planeta Terra de o parte si de alta a cortinei de fier ne vom impaca nu numai cu Creatorul , ci si cu noi insine, vom putea fi absolviti de pacatul tacerii, indiferentei, egoismului, uitarii de Dumnezeu si a minunatului edificiu al valorilor umaniste ridicat de-a lungul a mii de ani de lucrarea tuturor neamurilor .. ' ( Holocaustul Rosu-Florin Matrescu).