 |
|
 |  |
| Arheologie | Arta cultura | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
Istorie
|
Qdidactic » istorie & biografii » istorie "Redobandirea hegemoniei maghiare in Bazinul Carpatic" in documente |
"Redobandirea hegemoniei maghiare in Bazinul Carpatic" in documente
"Redobandirea hegemoniei maghiare in Bazinul Carpatic" in documente
"Veritas nihil veretur nisi abscondi"
Nimic nu inspaimanta mai mult adevarul decat ascunderea sa
Document[1]
Conferinta "Politica externa maghiara si protectia minoritatilor" urmata de discutii, a diplomatului maghiar Horvát Attila, din 13 iunie 1992, prezentata la Asociatia Culturala Maghiara din Ulm - Germania
(Tradusa dupa inregistrarea audio, cu acordul conferentiarului, a D-lui Josef Wirth, svab dunarean originar din Ungaria. Lipsesc atat inceputul conferintei cat si sfarsitul discutiilor - caseta de 90 minute)
"Ce este de fapt, Tratatul de la Versailles? O pace nefondata, o pace talhareasca, care a tarat zeci de milioane de oameni, dintre cei mai civilizati, intr-o stare de sclavie. Aceasta nu e pace. Ea prevede acel gen de conditii care impun experiente stiintifice victimelor sortite pieirii."
Nu este lipsit de interes sa ne reamintim cine anume a rostit aceste cuvinte (e numit probabil la inceputul, neinregistrat, al conferintei - de fapt o parafraza la spusele lui Lenin -) la vremea respectiva, la Sevastopol (?), unde timp indelungat nu a sustinut punctul de vedere ruso-sovietic, ci dimpotriva, pe cel al Occidentului, inainte de toate pe cel francez, (cuvinte) care au constituit, de fapt, acea pozitie de baza ce a avut drept rezultat faptul ca Uniunea Sovietica nu a semnat niciodata Pacea de la Versailles.
In ultima vreme, francezii ne ofera cel mai elocvent exemplu despre faptul ca si in aceasta privinta se simte suflul innoirilor si ca in aceasta noua epoca istorica s-a maturizat si Europa Occidentala. Inca in anul 1992, la 28-29 februarie s-a organizat la Palatul Chaillot din Paris un colocviu, avand ca generic tema "Triburile sau Europa". Aceasta manifestare a parcurs sfera de problematica a minoritatilor din Europa Centrala si, de fapt, aici au participat personalitati marcante de la Palatul Elysée si cei apropiati Partidului Socialist (francez - nota tr.), precum si specialisti invitati de el. As cita dintr-un material. Dupa cuvantarea rostita s-a prezentat - cum de altfel era de asteptat - presedintele de fiecare zi al colocviului (Mitterand - nota. tr.), pentru a-si rosti alocutiunea finala. Aceasta cuvantare poate fi considerata una din luarile de pozitie cele mai detailate si mai concret sistematizate dintre toate de pana acum, privind ocrotirea minoritatilor. In presa franceza (presedintele - nota tr.) a accentuat in primul rand, necesitatea revigorarii ideii de confederatie europeana.
Succesiunea ideilor presedintelui a fost urmatoarea:
1. Despotismul european a fost abolit pentru totdeauna. Trebuie sa ne bucure aceasta evolutie, chiar daca tendinta politica actuala ce o defineste este dezmembrarea, cel putin in partile Centrale si de Est ale Europei. Prin eliminarea sistemului comunist, s-a scuturat de pe aspiratia de libertate a omenirii si a popoarelor povara apasatoare a despotismului.
2. Despotismul de dinainte a tinut incatusate acele energii, in mod justificat considerate periculoase, energii care acum au dus la renasterea nationalismului. Dar pentru asta nu trebuie sa deplangem comunismul, ci trebuie sa ne pregatim pentru intelegerea fenomenului si trebuie create asemenea institutii - e un proces de constientizare europeana - care sa fie capabile sa gireze toate problemele riscante ce deriva din aceasta.
3. In prezent, in Europa Centrala si de Est politica micilor comunitati statale pare a fi definitorie. Toata lumea isi doreste statul sau propriu si nu numai acele natiuni care anterior au existat ca state independente, dar si acelea a caror statalitate a fost pana acum incerta, situate fiind pe linia fortificata dintre marile imperii. Spre exemplu, Slovenia si Croatia. Ba mai mult, sunt si unele popoare, unele etnii, care-si doresc statalitate, desi nu au in trecutul lor istoric o asemenea existenta.
4. Fenomenul de azi are valori multiple. Una, si cea mai importanta dintre ele, este faptul ca oamenii doresc sa traiasca intr-un mediu unde se vorbeste aceeasi limba, intr-o comunitate de aceeasi confesiune religioasa, si, mai cu seama, fara asuprire. Astfel s-au format marile familii ale etniilor, lesne identificabile. Istoria insa nu a respectat aceste stradanii, conventiile de pace incheiate au fost intotdeauna cele impuse de puterile invingatoare, avand drept rezultat triumful ideii: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Abia acum urmeaza esentialul. Totul din gura mentorului (Mitterand): "Toate tratatele de pace incheiate in acest secol, indeosebi cele ce au urmat conflagratiei din 1914-1918, ca de exemplu cel de la Versailles, ba chiar si cel din 1945, precum si acelea care i-au succedat, toate au fost nedrepte. Pentru a spori gloria invingatorilor, a sluji ambitia lor de dominatie sau alte interese comune, intotdeauna au desconsiderat particularitatile geografice, confesionale si etnice.
5. Solutia poate fi numai alternativa de a fauri in Europa o ordine comuna a statelor, a natiunilor si a etniilor, unde pe calea conventiilor incheiate, locul solutionarii pasnice a diferendelor in noua ordine, circumstantele istorice, geografice, confesionale si culturale vor fi mai deplin respectate. Desigur, aceasta presupune renuntarea de buna voie la elementele sensibile ale suveranitatii" si asa mai departe, si asa mai departe.
Sper ca acest citat sa atraga atentia oricui, chiar daca in aceast context uzual nu ne prea putem astepta la o politica franceza partinitor promaghiara - ea trece printr-un proces specific de invatare, apropiindu-se de punctul de vedere german -, cred ca putem conchide ca, daca pozitia germana si cea franceza sunt atat de apropiate sau chiar coincid, aceasta este deopotriva benefic atat pentru Europa, cat si pentru abordarea chestiunii minoritatilor.
Fata de aceasta situatie am putea spune: aceasta-i teoria, dar care este realitatea? Aceea ca in Serbia se impusca, in Bosnia - Hertegovina se impusca Ce va rezulta din astea? Se poate pune intrebarea: de unde acest mare optimism, ca din acestea va rezulta ceva candva? Ma voi margini doar la relatarea in esenta a unui mic dialog. In data de 15 a lunii precedente am avut o intrevedere cu seful meu (Géza Jeszenszky - ministrul de externe maghiar - nota tr.), privind problematica iugoslava, a Iugoslaviei de odinioara, incercand sa deslusim la ce anume ne putem astepta din partea Europei, la ce din partea Organizatiei Natiunilor Unite? Eu mi-am exprimat convingerea ca, probabil, se va realiza blocada, pentru ca exista un proces de constientizare. Seful meu era pesimist. In timp previzibil, el nu crede ca asta se realizeaza. Dom`le s-a realizat!. Chiar daca-i o umbra, dar deja e realitate. Despre faptul ca in acest sens se desfasoara o munca serioasa, cu abnegatie, la unele partide, in diferite institutii specializate, as aduce un alt exemplu. Acum mai bine de patru luni, in data de 12 a lunii respective, am participat la o consultatie cu experti, unde s-a dorit stabilirea comuna a sarcinilor concrete ce revin politicii nationale privind minoritatile si pozitia de azi a SPD (Partidul Social Democrat din Germania - nota tr.) in aceasta problema, cu antrenarea unor specialisti europeni. As scoate in evidenta cateva idei din concluziile materialului, care incepe cu o asemenea formulare: "Der Minderheitenshutz in Europa ist einer der zentralen Aufgaben der nächsten Jahrzenten". Traducand liber prin prisma maghiaritatii mele: "Protectia prin mijloace suprastatale (s. n.) a minoritatilor din Europa, e principala sarcina a deceniilor urmatoare." (Traducerea ad literam: "Protectia minoritatilor in Europa este una din sarcinile centrale ale urmatoarelor decenii" - nota tr.).
Se simte foarte bine, ca maghiar cu gandire libera, ca n-as formula deloc astfel, chiar daca, foarte probabil, marea majoritate este de partea acelei pozitii romanesti: "Nimeni nu se poate amesteca in aceasta problema". Acum, invatand din experienta trista a iugoslavilor, ei (romanii - nota tr.) simt tot mai mult ca asta nu-i doar o treaba interna, ca un asemenea punct de vedere e un joc de-a dreptul cu focul, in care daca nu vin din timp pompierii, focul se va extinde si nu se va opri inaintea portii Occidentului . Exact asa formuleaza materialul: ("Die eingeladenen Fachleute sind über folgendes übereingekommen"): "Specialistii invitati au cazut de acord asupra urmatoarelor": ("Dies ist keine Angelegenheit der Nationalstaten allein"); "Aceasta nu este exclusiv cauza statelor nationale". ("Die Gemeinschaft der europäischen Staten trägt hier eine Gesamtverantwortung"), "Comunitatea europeana poarta in aceasta privinta o responsabilitate comuna" etc., etc.
Trebuie sa spun ca la aceasta conferinta s-au exprimat, din partea SPD, si opinii de genul ca prin realizarea Conventiei pentru refugiati si a Conventiei privind dreptul la locul natal, s-ar dori - spre asta tinde - sa se ajunga la o stare de fapt prin care sa se creeze un asemenea sistem de drept european, si in legatura cu asta un organism de impunere a pacii si de reprimare, pentru ca intr-o anumita eventualitate, in rastimp foarte scurt, Europa sa ajunga in situatia ca, intr-un conflict asemanator celui din Iugoslavia, organismele europene abilitate sa-i someze pe cei vizati sa se conformeze normelor europene. Daca acestia nu se conformeaza, atunci fortele militare europene constituite in acest scop, vor anihila tocmai pe cei ce pericliteaza Europa iar responsabilii vor fi adusi in fata instantei europene, ca criminali de razboi, asa cum de altfel s-a procedat si in urma actiunilor izbutite de pana acum.
Cred ca nu se poate accentua suficient importanta acesteia, ce inseamna aceasta luare de pozitie din partea SPD, chiar si in cazul, in care stim ca acesta a avut loc intr-un cadru intern, restrans al specialistilor - daca examinam cum s-a raportat intreaga Europa sau cum s-au raportat factorii responsabili ai Europei la aceasta problematica, acum o jumatate de an sau cu un an in urma.
Consider ca aceasta privire de ansamblu ne sensibilizeaza si la ce fel de sanse avem, dar si la responsabilitatea politicii externe maghiare in aceasta situatie nemaipomenit de schimbata. Eu cred ca politica externa ungara este constienta de raspunderea ce-i revine, este deosebit de prudenta, foarte ponderata, pot spune chiar ca Ungaria are o politica externa prea ponderata. Eu cred ca istoricii germani, politicienii germani, care cunosc in mod practic acest domeniu, vor intelege mult mai bine de ce este prudenta politica externa ungara. Asa cum, de exemplu, fortele militare germane nu s-au implicat in Iugoslavia , pentru restabilirea ordinii, nu-si puteau permite acest lucru, pentru ca nici nu aveau minoritari germani acolo si povara istorica asta le cerea, Ungaria a trebuit sa infrunte o dubla povara istorica. Pe de o parte o asemanatoare povara istorica (inca n-am reusit sa iesim de sub aceasta ultima stigma), iar pe de alta parte este prea mult pesimism in aceasta viziune, nu poti sa spui in mod iresponsabil verzi si uscate, acest lucru ar presupune prea multe sacrificii de vieti omenesti. Tocmai de aceea, politica externa ungara are anumite reminiscente la care tine cu o deosebita rigurozitate. Pentru ca asa se pare ca in deceniile precedente si pana in perioada moderna, dar si in deceniile care au precedat cel de-al doilea razboi mondial, poate n-a fost destul de reusit acel studiu care trebuia sa puna in lumina ce anume tip de politica se asteapta din partea noastra pentru ca odata, in sfarsit, sa formulez astfel: cand ni se va face in fine, si noua, maghiarilor dreptate?.
Politica externa ungara de azi se straduieste sa se autointegreze in derularea proceselor europene in asa fel incat sa paseasca in domeniul ocrotirii minoritatilor inspre Europa sau cu Europa, ca in insusirea tot mai reala a problemelor comunitatilor ("drepturile colectivitatii" - nota tr.), deocamdata construite pe drepturi individuale, sa aparam printre marile puteri europene increderea Comunitatii Europene, intelegerea ei, sa existe un consens. Mai explicit, in Ungaria, noi trebuie sa edificam mica noastra tara in asa fel incat sa putem oferi un ajutor onorabil celorlalti maghiari care traiesc in Bazinul Carpatic. Acest lucru poate fi posibil daca Europa ne va accepta pe noi ca parteneri egali in drepturi, la extremitatea estica a Europei Centrale. Toate acestea le vom putea obtine daca ne vom conforma obligatiilor impuse de normativele europene, central-europene, a celor euro-comunitare si nu invers. Spatiul de manevra este extrem de mic, dar daca noi vom reusi sa fim credibili, sa putem fi acceptati, in sensul ca suntem "elevi" buni ai Europei, si ca nu sunt valabile, nu pot fi sustinute acele invinuiri, acele "improscaturi" care ni se mai aduc uneori, mai ales cand este vorba de invinuiri nefondate, atunci Europa ne va ajuta. Si atunci Ungaria va reusi sa se ridice si isi va putea satisface indatoririle sale si in spatiul Bazinului Carpatic. Consider ca politica externa ungara evolueaza intr-o directie buna pe acest taram si as vrea sa cred ca si in politica sa interna. In ceea ce ma priveste ma bucur in mod deosebit, de exemplu, ca pana azi inca nu s-a elaborat Legea nationalitatilor (minoritatilor - nota tr.) din Ungaria, desi eu o doresc foarte mult. Aceasta trebuie sa fie o lege a minoritatilor foarte bine alcatuita, foarte progresista, atat de moderna incat sa ne putem referi linistiti la ea: poftiti, aici este modelul! Ungaria are obligatia sa elaboreze, in mod obiectiv, apt de a fi folosit in intreaga Europa, un asemenea model, nu unul impus, ca sa-i putem spune celui care cauta un model, sa stie foarte bine "aici este - maghiarii l-au elaborat deja". O astfel de lege a nationalitatilor trebuie sa cream. Aceasta inca nu s-a nascut, dar imi pun mari sperante, multi o asteapta, si imi place sa cred ca de aceea inca nu s-a nascut pentru ca ea va fi o lege atat de reusita, de bine elaborata, o asemenea opera, incat sa ne putem mandri in intreaga Europa . Dupa cum avem si traditii istorice de care putem fi mandri, asa cum a fost Legea nationalitatilor, a lui Eötvös, din anul 1868 . Dar daca la toate acestea noi vom adauga ideea tolerantei, atunci ne putem referi linistiti si la toleranta (maghiara - nota tr.) .
Eu sper ca aceste "demarari" ale politicii externe ungare, asa cum prin politica externa a Ungariei vom deveni organisme internationale ale Europei (sa nu uitam totusi de minoritatile noastre, pe care integrandu-le in sistemul problematicii unitare ale Europei, sa incercam a privi si analiza problemele minoritatii maghiare impreuna cu marile puteri europene), sa cream o astfel de situatie, incat directionand atentia Europei asupra acestei problematici, ea sa fie in centrul atentiei, iar solutia europeana sa fie de asa natura incat sa rezolve si problemele minoritatilor maghiare.
Nu cred ca trebuie sa accentuez ca acest lucru nu este deloc usor de realizat. Exista si "elevi" buni, spaniolii de exemplu. In Catalonia, cu nu multi ani in urma, nu vroiau sa auda nimic despre faptul ca au 10 milioane de catalani. Acum Catalonia, a depasit aceasta definitiv prin deosebita ei dezvoltare economico-financiara si aceasta evolutie a determinat Guvernul de la Madrid (sa inteleaga - si sa cedeze - nota tr.) - ca daca nu va incheia conventii, nu va face inlesniri serioase, atunci acest teritoriu "se va incrancena" si intr-un timp previzibil se va desprinde de tara-mama.
Aceeasi a fost si problematica Tirolului de Sud, in ultimii 30 de ani, aceeasi situatie, dupa care Guvernul italian a fost nevoit sa cedeze, pentru ca acest teritoriu a avut o asemenea ascensiune economico-financiara, si pericolul "radicalizarii" a devenit atat de iminent, incat si-au spus (cei din guvern - nota tr.) -"mai bine le acordam toate drepturile, tot ce doresc, numai sa nu se desprinda de Italia."
Nu as dori sa merg mai departe cu gandul la ceea ce ne putem astepta in viitorul apropiat, sau in cel mediu, pentru ca nici aici nu exista stagnare, aceasta (rezolvarea problemei - n. tr.) va evolua in continuare, e o etapa urmatoare. Invatamantul pentru noi trebuie sa fie, si as sopti mai ales prietenilor ardeleni - ca trebuie sa fim atenti la ceea ce spus profesorul Desaias (?), la cea de-a 43-a aniversare a germanilor sudeti din Cehoslovacia, atunci cand a fost intrebat de acestia: "Si in acest caz noi, acum, ce putem face?" "Un singur lucru - a raspuns el. Nicidecum sa nu alegeti tacerea. Trebuie sa munciti, sa desfasurati o activitate foarte serioasa in ziare, prin televiziune si radio, tinand in permanenta treaza problema. Sa nu credeti dvs. ca englezii, care mare branza au facut cu alungarea voastra, vor spune (cu voce ironica - n. tr.): "Doamne, am gresit! Ne vom adresa cehilor, ca sa se retraga mai incolo, ca dumneavoastra sa va reprimiti casele". Consider ca nu putem fi atat de naivi sa credem ca asa se fac jocurile.
Nu! Numai astfel se poate juca, daca intotdeauna se atrage atentia asupra problematicii, in toate forurile, oriunde se iveste ocazia, daca o tinem la ordinea zilei ("problema" - nota tr.), si daca se ofera in mod autocritic sansa de a fi cunoscuti. E bine sa stim, a fost deosebit de interesant ca purtatorul de cuvant a putut obtine un consens, asupra celor ce la alti antevorbitori a provocat jubilare sau dezaprobare. Tocmai de aceea, doar atunci putem turna apa curata in pahar, daca din ambele parti turnam apa curata. Nu este suficient sa vorbim despre faptul ca la vremea aceea am fost goniti de cehi si slovaci, trebuie sa ne asumam si pacatele noastre pe care le-am comis in anul 1938 si dupa impotriva cehilor si slovacilor. Eu cred ca noi n-avem atat de multe pacate in acest spatiu[9], pe care sa nu le putem recunoaste cu constiinta impacata; iar daca ne vom asuma acele putine pacate ale noastre, numai atunci vom avea baza morala sa le dezvaluim cauzele comune, sa asteptam scuze si repararea consecintelor, pentru ca acestea intr-o Europa libera sa nu duca la tragedii nationale.
Cred ca prin aceasta am si incheiat prelegerea mea la conferinta din aceasta seara. Am incercat sa creionez un tur de orizont, despre felul cum privim noi, maghiarii, de fapt, acum Europa, Europa-centrala, Ungaria, spatiul Bazinului Carpatic.
Celor care au intrebari deosebite, legate de aceasta tema, le stau la dispozitie. Multumesc!
(Aplauze)
Traducere: Erika Wolff-Mircea si Gheorghe Olteanu
Note explicative: Gheorghe Olteanu
Urmeaza intrebari si discutii
Acest document se publica deoarece in Romania prea multi care cred ca stiu, iar dintre cei care stiu, prea putini sint integri.
Documentul este cunoscut la Cotroceni din 1993. (Vezi Anexa -Iliescu )
Presedintele Iliescu a tinut sa transmita multumiri, pentru "informatii deosebit de pretioase", D-nei Bergel, cea care a trimis documentul Presedintiei. Desi cunostea de atunci planurile Budapestei de "redobandire a suprematiei" in Bazinul Carpatic, urmat peste vreo 10 ani de Raportul SRI privind autonomizarea si pierderea controlului in chiar inima tarii, "eternul presedinte" s-a limitat la sporadice declaratii de genul "nu voi permite", fara urmari concrete. El este presedintele legalizarii si etablarii politice a UDM; al epurarii etnice in Covasna si Harghita; al evenimentelor de la Targu-Mures; al impunerii lui Mihaila Cofariu, in opinia publica internationala, ca martir "maghiar", maltratat de "bestiile romane"; al expulzarii copiilor romani din scolile romano-maghiare; al distrugerii de monumente istorice romanesti, de situri arheologice dacice si preistorice neconvenabile maghiarimii; al exploziei de monumente maghiare antiromanesti, inclusiv al "Hungariei" de la Arad, simbol al iredentismului maghiar; al Tratatului de prietenie romano-maghiar, fara a cere "prietenilor" sa-si asume responsabilitatea istorica pentru genocidul din Ardealul de Nord in anii 40, si nici retrocedarea bunurilor Fundatiei Gojdu; al adoptarii, datorita indolentei si incompetentei dambovitene, de catre Consiliul Europei, a conceptiei promovate de UDMR si Budapesta - "minoritate arhaica maghiara"- pentru asa zisii "ceangai"(denumire peiorativa, niciodata acceptata de romanii catolici), desi covarsitoarea majoritate (peste 236.000) a romanilor catolici din Moldova isi afirma romanitatea, isi cunosc originea romana transilvaneana si resping categoric deturnarea si impunerea "ex machina" a originii si identitatii lor. La ultimul recensamant, s-au declarat "ceangai"- 847 persoane, si maghiari - 5472, in intreaga Moldova. Din acestia din urma 2724 sunt secui maghiarizati din comuna Ghimes-Faget, ce nu puteau fi numiti ceangai. In lucrarea sa "Moldova" din 1916, autorul maghiar Györffy Istvàn spune despre secuii de pe Trotus ca "nu sunt solidari cu ceangaii si se dispretuiesc reciproc". Este de presupus ca aceia care se declara "ceangai" sunt cei convinsi, prin propaganda ultimelor decenii, de avantajele si nobletea unei stravechi origini maghiare sau chiar hunice.
Documentele Vaticanului, ai carui misionari au cunoscut foarte bine, de-a lungul secolelor, realitatile catolicilor din Moldova, afirma indubitabil romanitatea acestora.
De aceea beatificarea in 1983, la Roma, in prezenta a 70.000 de pelerini a lui Ieremia "Valahul" (nu "maghiarul", "secuiul" sau "ceangaul") spune totul. Ion Stoica (1556 - 1625) fiul lui Stoica Costiste si al Margaretei Barbat din Sasca, a devenit calugar franciscan cu numele Ieremia, la Napoli (dupa 1576 ), impresionandu-i pe contemporani prin omenia lui eroica, indeplinind si functia de infirmier timp de 40 de ani si fiind supranumit de contemporani San Geremia Valacco. Viata Sa exemplara a fost descrisa de Francesco Severini (1670 ) si de Emmanuele da Napoli (1791, cuprinzand si versuri dedicate lui in greaca, latina, italiana, ebraica ).
Intermezzo-ul presedintelui Emil Constantinescu incepe cu gratierea lui Pál Cseresnyès, bestia responsabila de infirmitatile lui Mihaila Cofariu. Constantinescu a refuzat, timp de patru ani (chiar si dupa demonstratia de la Sfantu - Gheorghe, pentru drepturi egale, din aprilie 2000, ale romanilor din Covasna si Harghita), sa stea de vorba cu reprezentantii romanilor amintiti. Nu protejeaza maicutele greco-catolice de la orfelinatul din Odorhei, maltratate de autoritatile secuiesti, locale, pentru ca "impurificau etnic" zona. Ignora scrisoarea "ceangailor" din Cleja, care-i solicitau sprijinul impotriva repetatelor provocari si actiuni udemerist-budapestane, urmarind maghiarizarea lor.(Anexa.II )
Isi incheie mandatul inmanand personal, primarului sovin din Sf. Gheorghe, o "diploma de excelenta", afirmand ca stie ce le datoreaza maghiarilor si ca cea mai mare realizare a presedintiei sale ar fi fost "reconcilierea romano-maghiara" (!?). Gest de sfidare la adresa romanilor si de dezgustatoare obedienta fata de maghiari, ce-i marcheaza definitiv iesirea prin usa din dos a istoriei.
Actualul presedinte, Traian Basescu, declara pe 7 ianuarie 2005, dupa ce Tariceanu cedase (cu seninatate ) santajului UDMR: "Nu ma distantez de D-l Tariceanu. Daca prefectul maghiar de Covasna nu va face ce trebuie si nu-i va respecta pe romani, va fi schimbat imediat". Cu numai doua zile inainte, la instalarea in functie de catre Bèla Markó (nasul vicepremier), dl. György Erwin uitase sa jure pe Constitutie. Gest logic si consecvent - UDMR a refuzat in repetate randuri sa voteze Constitutia Romaniei.
Sfantu-Gheorghe este unul din primele orase in care a rulat, ilegal, filmul maghiar al "Trianonului". Cel care, dupa propriile lor declaratii, le-a aratat maghiarilor "in sfarsit adevarul" si desigur "nedreptatea Trianonului". Din octombrie 2005, tot la Sfantu-Gheorghe, pe prefectura dlui György Ervin troneaza, incalcand legea si sfidandu-i pe romani, o stema ce include insemnele Ungariei Mari (Anexa III). Aparator al legii si luptator pentru "demnitatea" romanilor - e drept, in conceptia Domniei Sale, a romanilor tine doar de digestie - dl Basescu, presedintele "jucator" si vorbaret, tace (in ciuda solicitarii romanilor din zona) si rade probabil (Iliescu ranjea), asteptand ca prefectul de Covasna, care stie ce sa faca si cum sa-i respecte pe romani, sa fie trecut in randul inamovibililor functionari publici
Cu ocazia unei conferinte de presa, in
februarie 1993, la
Raspunzand unor intrebari, Markó Bèla a explicat ca in USA nu exista legi asemanatoare celor cerute de UDMR, deoarece maghiarii nu sunt imigranti ca mare parte din populatia Americii ( si ca romanii din Transilvania, desigur - n.n.), care a venit benevol si a acceptat limba engleza si Constitutia Americana. Frontierele Ardealului s-au schimbat in 1919 si pe maghiari nimeni nu i-a intrebat in care tara vor sa traiasca si in ce conditii. Deci situatiile sunt diametral opuse.
La o conferinta din 8 februarie 1995, la Londra, D-l Marko Bela recidiveaza aducand grave si nefondate acuze la adresa Romaniei si avertizand comunitatea internationala ca daca nu va interveni, va izbucni o revolta a maghiarilor din Romania. Cu un an inainte, pe 29 aprilie 1994, fostul ministru de externe al Ungariei, Gyula Horn, recunoscuse intr-un interviu televizat la Budapesta ca in decembrie 1989 Ungaria pregatea o interventie armata in Romania.
Germania nu putea interveni avand si o responsabilitate foarte recenta referitoare la criza Iugoslava - Hans Dietrich Genscher, ministrul de externe german, recunoscuse in decembrie 1991, inaintea oricarui alt stat european, Slovenia si Croatia, inflamand conflictul si provocand reactii negative pana si din partea Frantei, cel mai apropiat aliat. Genscher va demisiona in mai 1992. Trupe germane vor participa la actiunile de mentinere a pacii in cadrul INFOR, abea din 1995, iar fortele aeriene germane la "razboiul din Kosovo", in 1999.
Ungaria a livrat clandestin, armament, Croatiei in timpul "crizei iugoslave", desi se declarase neutra, fapt pe care sarbii inca nu l-au uitat. (Anexa IV) Ei nu pot uita nici masacrul maghiar a 80.000 sarbi, intre 1941-1945, nici "evacuarea" a zeci de sate sarbesti pentru a "coloniza" in locul lor maghiari si secui din Croatia si Bucovina. Mai tarziu, in 1946, acestia vor fi "mutati" in locul svabilor dunareni, expulzati in Germania.
a) Intensa si consecventa propaganda maghiara referitoare la nedreptatea Trianonului" si "genocidul" la care sunt supuse minoritatile maghiare in asa numitele state succesoare" , si-a dovedit eficacitatea mai ales in Germania (aliatul traditional). In martie 1990, comentatorul postului de televiziune ZDF, Viktor von Sternburg, aprecia ca evenimentele de la Targu-Mures se datoresc nedreptatii Trianonului.
b) In Evocarea Trianonului" din ziarul Magyar Nemzet" de marti 5 iunie 2001, se poate citi la pagina 3: Astazi putem in mod unanim sa afirmam ca dictatul de la Trianon a fost o grava nedreptate, a deschis o rana in trupul tarii, a rupt in bucati natiunea, a spus Péter Harrach, ministrul problemelor sociale si al familiei, in discursul tinut ieri, la memorialul Trianonului, cu ocazia sfintirii copotului reamintirii neamului. [ . ] Trebuie sa ne gandim la reabilitarea ciuntirii provocate de Trianon. [ . ] La sarbatoarea organizata de biroul comemorarii Trianonului, nuntiul apostolic, arhiepiscopul Karl Iosef Rauber, a sfintit printr-o slujba religioasa clopotul reamintirii neamului. Clopotul de 40 Kg., realizat prin donatii in atelierul Gombos din Orbottyán, a fost asezat pe muntele Calvarului, in capela de langa monumentul Trianonului, si aceasta opera comemorativa este considerata locul de pelerinaj al tragediei de o mie de ani a Ungariei crestine. De acum inainte clopotul va suna zilnic la orele 16.30 dupa amiaza, amintind de momentul semnarii tratatului de pace, din 4 iunie 1920, si, in acelasi timp, de unitatea tarii Sfantului Stefan."
In scopul declarat al luptei pentru "reabilitarea ciuntirii provocate de Trianon", din 1994 luase fiinta in Ungaria, pe langa celelalte asociatii avand acelasi scop si Societatea Horthy Miklòs.
"Legea nationalitatilor" din
1993, lansata cu tam-tamul caracteristic, este o parodie cinica.
Prevederile asanumitelor "autoadministrari" permit oricui, de obicei
maghiarilor, sa ajunga conducatorii acestora. S-a ajuns astfel
ca aceeasi persoana sa candideze odata pentru
autoadministrarea tiganilor si altadata pentru cea a
romanilor. Limba folosita curent, la sedintele sau in actele oficiale ale
acestor "autoadministrari" este desigur limba maghiara. Dupa
12 ani, dreptul de reprezentare directa in parlament a
minoritatilor, prevazut de lege, inca nu a fost realizat.
Asa se face ca in Ungaria, tara
membra a UE, minoritatile nu pot fi reprezentate in parlament
decat prin intermediul partidelor maghiare. Ultimul protest al minoritarilor
impotriva acestei situatii in decembrie 2005. Partide pe baza
etnica sunt interzise. Prin perfida gaselnita a
"autoguvernarii nationalitatilor" si a "statului
multinational", dupa 200 de
ani de necrutatoare maghiarizare ce a virtualizat minoritatile,
s-au urmarit doua obiectictive: a) de a demonstra
strainatatii exemplaritatea politicii maghiare in
aceasta chestiune; b) de a sevi ca alibi in fata tarilor
invecinate - cu minoritati maghiare intacte - pentru a le determina
sa renunte la conceptul de "stat national".
La asa-zisul liceu romanesc "Nicolae Balcescu" din Gyula, doua materii (limba si literatura romana ) sunt predate in limba romana, restul materiilor in limba maghiara.( Anexa). Atunci cand legea romana a invatamantului a stipulat ca in liceele maghiare doua materii sa fie predate in romaneste, pentru a da prilejul cetatenilor romani de nationalitate maghiara sa invete limba tarii, UDMR in frunte cu Markó Bèla au protestat, acuzand discriminarea si imposibilitatea educarii maghiare a copiilor maghiari.
- Savantul austriac L. Gumplovicz referindu-se la prevederile Legii 44 din 1868, numita Legea pentru egala indreptatire a minoritatilor: "ele ne obliga sa recunoastem, ca egala indreptatire, ce este limitata prin atatea clauze, nu este decat o vorba goala, fara sens, si ca de fapt legea s-ar putea numi mai corect "legea asupririi"(nationalitatilor). (L.Gumplovitz, "Dreptul nationalitatilor si limbilor in Austro-Ungaria", Innsbruck 1879, pag. 226-227, apud Zenovie Paclisanu "Politica minoritara a guvernelor unguresti, 1867 - 1914" Bucuresti, 1941, p. 30).
- Fiul Lui Tisza Kàlmàn" zdrobitorul de nationalitati",contele Istvàn Tisza, in calitate de prim - ministru declara la 20 febr. 1912 ca " unele prevederi, foarte importante prevederi, ale legii din 1868, n-au putut fi aduse la indeplinire" pentru ca realizarea lor ar fi insemnat nebunie si sinucidere pentru statul maghiar. De aceea nici guvernul sau nu era dispus sa le indeplineasca. (Johann Weidlein " Hungaro- Suebica" Schorndorf 1981, pag. 318 ).
- O adevarata lege a "egalitatii in drepturi" a fost votata in 1863, in Dieta de la Sibiu, sabotata de maghiari dupa alegerile cerute de austrieci, in care romanii obtinusera cei mai multi deputati. Maghiarii au reusit sa impiedice aplicarea ei, castigand pentru cauza lor si pe imparateasa Elisabeta, iar infaptuirea "Dualismului" avea sa reprezinte pentru maghiari urmatoarele - "Este in afara oricarei indoieli ca autorii Legii XII din 1867 (a Dualismului ) au fost condusi de idea fundamentala de a asigura caracterul pe deplin maghiar al Ungariei"(Banfy Dezsö, prim-ministru maghiar intre 1895 - 1899, in " Politica maghiara fata de minoritati", Budapesta, 1903). De altfel legii Eötvös - Deak din 1868 ii urmeaza in 1879 legea Trefort numita "Despre obligatia de a invata limba maghiara in institutele poporale de instructiune"("Telegraful roman", 1879, nr. 33); in 1898 legea numita "pentru denumirea comunelor si altor locuri", avand menirea de a maghiariza numiririle toponimice; din 1881 functiona"Societatea nationala pentru maghiarizarea numelor"; in 1907 legea Apponyi, care prevedea maghiarizarea completa a invatamantului minoritatilor; in acelasi an planul secret de maghiarizare totala a romanilor, intocmit la indicatiile ministrului de Interne si al celui al Cultelor si Instructiunii, contii Andràssy Gyula si respectiv Albert Apponyi, de catre Huszàr Antal si colaboratorii, numit " Romanii din Ungaria. Spre intrebuintare confidentiala.", Budapesta 1907, ( Milton G. Lehrer "Ardealul pamant romanesc"Cluj-Napoca 1991 ), etc,etc.
- "Toleranta a la hongrois" poate fi inteleasa comparand situatia romanilor ramasi in Ungaria dupa 1918 si pana azi, cu a maghiarilor din Romania in aceeasi perioada. Din cei cca. 120.000 de romani in 1918 (statisticile maghiare vorbesc de 23.000, altele de 88.000 vorbitori de limba romana, dar numarul lor minim era cca. 117.000, nenumarati romani neandraznind sa se declare ca atare - dupa M.G. Lehrer, op.cit. ) au mai ramas cca. 8.000, din care aproximativ jumatate mai inteleg si vorbesc romaneste, asimilarea lor totala fiind in stadiul final.
In privinta maghiarilor, dupa repatrierea acelora care au optat pentru cetatenia maghiara, numarul lor in Romania era in 1930 de 1.353.276, crescand treptat (in ciuda "genocidului" deplans in intreaga lume de propaganda maghiara) la 1.705.810 in 1977, pentru a scadea dupa 1989, datorita emigrarii in Ungaria si in alte tari, la 1.624.959 in 1992 (Nicolae Edroiu, Vasile Puscas, "Maghiarii din Romania", Fundatia Culturala Romana, Cluj-Napoca, 1995 ). In ceea ce priveste publicatiile, invatamantul in limba maghiara, institutiile de cultura, posibilitatile de pastrare a identitatii, drepturile politice (partide maghiare, reprezentanta in cele mai inalte organe de partid si de stat), etc., acestea sunt cu adevarat incomparabile cu cele ale romanilor din Ungaria si pot umple carti intregi (vezi Fènyes Samu -"Ungaria revizionista", Milton G. Lehrer - "Ardealul pamant romanesc", sau G. Badea-Latuceanu - "In the name of the truth" Ed. Stindardul, München 1985 ).
Poate ca cea mai convingatoare dovada a realitatii situatiei maghiarimii din Romania o reprezinta continuarea maghiarizarii - cu precadere prin scoala si biserica catolica - a svabilor satmareni, impotriva vointei statului roman si a celor vizati, intre cele doua razboaie mondiale; si desavarsirea asimilarii lor, dupa al doilea razboi, in timpul comunismului ( conform Dr. Ernst Hauler, "Istoria nemtilor din regiunea Satmarului" ,Ed. Lamura, Satu Mare, 1998 ). Faptul ca o minoritate supusa "genocidului"- cum afirma propaganda maghiara - poate asimila o alta minoritate impotriva masurilor si vointei celor ce o "etnocideaza", este inca una din miraculoasele fapte ale istoriei maghiarismului.
Coborand in istorie, daca potrivit recensamantului austriac pe vremea lui Josif al II-lea din 1785/86, maghiarii alcatuiau 29 % din populatia Ungariei, in 1850 ajunsesera la 44 %, in 1906 - 51,4%, iar in 1910 (desi inglobasera in 1867 Transilvania, majoritar romaneasca, si se plageau de scazuta lor prolificitate - conform lui Szècsenyi - "in timp ce maghiarul, asemeni leului, se inmulteste in mica masura, slovacii, germanii, valahii se inmultesc ca ciupercile padurii" - Johann Weidlein, "Hungaro-Suebica"pag. 132 ), formau deja 53,1 % a populatiei.(Jozsef Ajtay, A magyarsàg fejlödèse az utolso 200 èv alat, pag. 23 ). In 1920 Ungaria mai avea cca 20% minoritati, astazi ele reprezinta 0,3% a populatiei.
Explicatia o pot oferi cateva citate maghiare si ale strainilor: - "cea mai sfanta datorie a fiecarui maghiar este aceea de a maghiariza",(contele Szèchenyi Istvàn, considerat cel mai mare maghiar, in "Kelet Nèpe"- Popor al Rasaritului, MR - Magyar Remekirok, Scriitori maghiari eminenti -, XVII, pag. 327, Johann Weidlein, "Pannonica",1979, pag. 238 );
-"Nu-i stapan aici decat unul singur, maghiarul"- Petöfi Sàndor, considerat cel mai mare poet maghiar, in poezia "Poporul maghiar" din 1848 (Johann Weidlein,"Das Bild des Deutschen in der ungarischen Literatur", Schorndorf, 1977, pag.34; "Imaginea germanului in literatura mahiara",Cluj-Napoca, Ed. Centrul de Studii Transilvane, 2002, pag.54 ).
Acestea au fost si au ramas devizele neclintite, inscrise pe cerul maghiarismului pana azi.
Adept fervent si propagandist al ideologiei rasiste kossuthiene, pentru cel mai mare poet maghiar croatii, germanii, sarbii si romanii sant "corbi scarbosi","inimi blestemate", "nemernici"; "cloaca de paduchi"," ticalosi", "ecscroci"; "hoarda de talhari","caini sangerosi",etc., etc., (Petofi Sàndor "Pe viata si pe moarte", "Deja este dusmanul nostru", "In ziua de Anul Nou", in Johann Weidlein "Imaginea germanului in literatura maghiara", Schorndorf, 1977, pag. 58 -60 ).
- "Cand a izbucnit revolutia din 1848, maghiarii au crezut momentul sosit de a intemeia pe ruinele celorlalte nationalitati, puternica si viguroasa natiune maghiara" . ", Dieta maghiara a elaborat constitutia: Transilvania e declarata tara maghiara, limba maghiara este singura admisa in municipalitati si in comitatele districtelor insarcinate cu alegerea deputatilor. Dreptul electoral era bazat pe cens: si toti cei ce au avere sunt maghiari"; . "Indata guvernul ridica pe intregul teritoriu spanzuratori si tepe cu drapele maghiare si cu inscriptia: unire sau moarte." (Karl Marx, "Insemnari despre romani", Ed. Academiei, 1964 ).
- "Ungaria poate sa existe numai ca
stat unitar national, deci trebuie maghiarizata, pentru ca
altcum ca stat poliglot nu are indreptatire de a exista. Doar statele
nationale unitare au drept de existenta", .."interesele Ungariei
cer ridicarea ei pe extremele cele mai sovine",.."fara
sovinism nu se poate realiza nimic"( Bànffy Dezsö, citat de R.W.
Seton-Watson in "A Hystory of the Rumaniens,
- "Sau ii maghiarizam sau vom disparea, tertium non datur" (- maghiarizarea sau moartea-), si "Sa lasam la o parte minciuna conventionala conform careia noi pretindem ca nu vrem sa ucidem nationalitatile nemaghiare. Da, noi vrem sa le suprimam si trebuie sa le suprimam" (Kosztelszki Gèza, "Politica nationala in "dèlvidèk"- regiunea sudica -, Budapesta, 1898, pag. 25, );
- Marele scriitor norvegian Björnstjerne Björnson in scrisoarea prin care refuza invitatia la Congresul Interparlamentar de la Budapesta, in 1907, referindu-se la poporul maghiar: "mai tarziu, cand l-am studiat mai indeaproape, si cand m-am convins de nedreptatile pe care le comite fata de celelalte nationalitati care locuiesc cu el in Ungaria, am inceput sa detest sovinismul lui"("Neue Freie Presse", Viena, 19 oct. 1907, Milton G. Lehrer "Ardealul pamant romanesc", Bucuresti 1944 si Cluj-Napoca 1991, pag. 293 ;.
- "In Transilvania numai maghiarul poate fi considerat om, iar cu valahii nu poti - si nu trebuie - sa te porti altfel decat cu dobitoacele" (contele Dènes Eszterhàzy. apud O. Jàszi, Formarea statelor nationale . , Budapesta, 1912 );
- Care au fost "ideile generoase" ale maghiarilor in timpul cat ei au avut suprematia asupra poporului roman din Transilvania romaneasca, asupra croatilor, cehilor, slovacilor si sarbilor? - INTOLERANTA, NEOMENIA, ASUPRIREA, TEROAREA." (Milton G. Lehrer "Ardealul pamant romanesc" Bucuresti 1944 si Cluj-Napoca 1991, pag. 419 - 420);
- "Eu nu astept sa vina razbunarea. Nu astept! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese in cale! Pe fiecare il voi suprima! Nu va fi indurare. Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trage in sabie toata populatia; voi otravi toate fantanile si voi ucide pana si copiii din leagan! In germene voi distruge acest neam ticalos si hot. Nu va fi pentru nimeni nici o mila"!.. "Nici pentru copiii din leagan, nici pentru mama care va naste un copil . Voi suprima pe fiecare valah si atunci nu va fi in Transilvania decat o singura nationalitate, cea maghiara, natia mea, sangele meu!"- Dücsö Csàbà (alias Daday Lorant ) in "Nincs Kegyelem,.." - "Fara mila - decendent al lui Attila, Àlmos, Àrpàd sus pentru o noua ocupare de tara", Budapesta, 1939, pag. 155 - 156 (Milton G. Lehrer op. cit. pag. 399 );
-
In "toleranta" Ungarie de azi, dupa peste 200 de ani de politica de
maghiarizare, minoritatile, cu exceptia tiganilor,
exista doar pe hartie. Ungaria poate fi numita pe drept cuvant
"cimitirul nationalitatilor" (Franz Wesner in scrisoarea
adresata revistei "progrom" Götingen, 4 iunie 1998 - "Maghiarii, cei mai rutinati si neinduratori nimicitori de
nationalitati din Europa, nu sunt dispusi sa acorde
nimic din ceea ce cer vehement pentru minoritatile maghiare, din
tarile vecine, minoritatilor din Ungaria . ..Nemaghiarii
salvati de etnocid prin Trianon o stiu foarte bine".) De fapt
politica maghiara fata de minoritati, in raport cu
cele maghiare din statele vecine, urmeaza, fara sa o
recunosaca, desigur, conceptul "celor trei feluri de minoritati"
al fostului prim-ministru Teleki Pàl, din anii 30. Dupa el "exista minoritati traditionale,
care sunt de mult timp in tara, in al doilea rand minoritati voluntare, care
fara a fi silite s-au stabilit in alta
- La instalarea primului episcop ortodox al Eparhiei Covasnei si Harghitei - Prea Sfintia Sa Ioan Selejan - in septembrie 1994, la Miercurea Ciuc, Declaratia si manifestele UDMR reprosau BOR ca "nu a cerut cu smerenie aprobarea autoguvernarii locale", actul fiind calificat "demonstratie aroganta, brutala, indreptata impotriva maghiarimii".
- In 1997 primarul din Varghis refuza sa aprobe ridicarea unei troite pe locul unde fusese biserica romaneasca distrusa in 1940 de maghiari. Atunci cand la protestele venite si din afara tarii va fi silit sa o faca va mentiona ca nu raspunde pentru siguranta troitei.(Anexa) In schimb are loc distrugerea sistematica a crucilor romanesti din vechile cimitire si ale eroilor romani cazuti in primul razboi mondial.
in Romania
decurge impotriva minoritatii maghiare un proces de purificare
etnica, la fel ca in Bosnia
D-l Horvath uita, nu intamplator, ca toti politicienii, intaistatatorii bisericilor maghiare sau oamenii de cultura maghiari, sa aminteasca in acest context, de romani si de genocidul din Ardealul de Nord. Incercarea de a transa, odata pentru totdeauna problema apartenentei Transilvaniei a dus la masacre (sate intregi de romani, in modul cerut de Dücsö Csaba ); asasinarea si alungarea preotilor, trecerea fortata a romanilor la confesiunile maghiare, daramarea si profanarea bisericilor (pana la transformarea in WC a altarului); expulzarea si constrangerea la refugiere a sute de mii de romani; arestarea, torturarea, injosirea, bataile sistematice ( in unele localitati romanii erau obligati sa se prezinte la politie saptamanal, pentru a-si primi portia de bataie ); jefuirea, devastarea, infometarea, trimiterile in lagare de munca sau inrolarea in armata maghiara in scopul exterminarii si in acelasi timp colonizarea masiva (cca. 300.000) cu maghiari a Transilvaniei de Nord (Petre Turlea - Ip si Trasnea, atrocitati maghiare si activitate diplomatica", Ed. Enciclopedica, 1996; Fundatia Culturala "Vasile Netea", "Cinci ani de lupta romaneasca in Ardealul de Nord 1940 - 1944", 2005; Raoul Sorban, "Chestiunea maghiara", 2001). Poate cea mai mai evidenta dovada a planurilor de exterminare maghiare a oferit-o primul ministru Kállay, la inceputul anului 1943, cand odata cu aflarea vestii dezastrului Armatei a II-a maghiare, la Cotul Donului, le-a spus parlamentarilor "Nu va speriati, domnilor, nu erau sangele nostru". Intradevar aceasta armata era formata in cea mai mare parte din apartinatori ai minoritatilor, (dintre acestea in majoritate romani - Raoul Sorban, op.cit. ), lasati in voia soartei de ofiterii maghiari, care fugisera inainte de batalie (Johann Weidlein "Untersuchungen zur Minderheitenpolitik Ungarns", - Ungarische Offiziere am Don 1943 -, Schorndorf, 1990, pag. 159 ). In cartea sa "Requiem pentru o armata" editata la Budapesta in 1972, scriitorul maghiar Nemeskürty Istvàn spune "Este atat de evident ca aceasta armata, de fapt era condamnata la moarte" (pag. 22 ); " Sare in ochi cat de multi minoritari erau in armata a 2-a: romani, ruteni, slovaci (si svabi dunareni, n. mea.) a caror viata era considerata de statul lui Horthy Miklòs de mai mica valoare decat a maghiarilor" (p. 23 ). Peste 170.000 de romani au servit drept carne de tun pentru interesele si "sangele maghiar" (Raoul Sorban, op. cit.). De fapt nu era decat reluarea unui scenariu cunoscut din primul razboi mondial, cand "cca 85% din combatantii cazuti pe diversele fronturi, ca soldati ai Armatei Regale Ungare, nu erau maghiari. Ei apartineau nationalitatilor din cuprinsul Ungariei, marea lor majoritate fiind romani." (Raoul Sorban, Chestiunea Magiara, p.240)
O singura voce, singulara pana azi, cea a lui György von Ferenczy, a ramas sa marturiseasca: "Nationalitatile au trait ca cetateni romani, cu drepturi depline, intr-o totala libertate, la reforma agrara le-a revenit pamant . .
M-am cosiderat intotdeauna un secui care lupta pentru o conlucrare pasnica a popoarelor care traiesc in Romania, dar, in acelasi timp, ca cetatean roman cinstit, loial, am infierat munca de subminare pornita impotriva unitatii teritoriale a patriei noastre si m-am opus miscarilor iredentiste . .
Tocul imi tremura in mana cand astern aceste randuri pe hartie. Mandrul pamant al Transilvaniei s-a transformat intr-o amarnica Golgota, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt inchisi cu sutele, cu miile, sunt batuti, sunt torturati in mod cumplit. Asasinatele si executiile se tin lant, si toate acestea doar pentru unica vina a nenorocitelor victime de a se fi nascut romani . .
Cu ochii inlacrimati, cu durerea in suflet, ne uitam la cer si, precum a facut Iisus Christos, intrebam si noi la fel: Cu ce au gresit? Care este vina acestor oameni nenorociti, torturati? Ca s-au nascut romani? Pana aici se aude hohotul disperarii a multor sute de mii de oameni, ajunsi sub stapanire straina pe pamantul Golgotei din Transilvania, unde vantul sufla lesurile celor spanzurati, unde cadavrele martirilor asasinati cu o salbatica cruzime, vestesc ca instinctul bestial s-a eliberat si barbarismul - razbunarea joaca dansul salbatic al mortii.
. si acesti oameni indraznesc sa se numeasca crestini? A chinui fara vreun motiv politic, cu un vandalism necrutator, oameni lipsiti de aparare - este nemaiantalnit in istoria statelor civilizate ale Europei.
De aceea nu putem exprima altceva decat dispret . .. si daca acestea se mai continua atunci nu-mi ramane decat sa ma rusinez ca m-am nascut secui-maghiar si ca am invatat prima oara sa ma rog lui Dumnezeu in limba maghiara". (György von Ferenczy, "Golgota Transilvaniei", Arad, 1941).
Condamnat in Ungaria horthysta, dupa aparitia cartii, la moarte in contumacie, ca tradator, György von Ferenczy nu a fost reabilitat. Numele sau, ingropat de o tacere imensa, trebuia sters din memoria lumii. Pana si colaboratorii germani ai Institului Maghiar din München afirma ca el, pur si simplu, nu a existat! Imediat dupa 89, exemplarele cartii, aflate in biblioteci unde au avut acces si putere de decizie maghiarii, au fost topite.
Cel al carui monument - in cazul ridicarii lui de catre maghiari - ar fi putut fi simbolul unei reale reconcilieri, ramane, din pacate, si pentru romani extrem de putin cunoscut..
-Tacerea maghiara fata de genocidul din Ardealul de Nord isi poate avea explicatia in raspunsul primului ministru Teleki Pàl, din 1940, la protestul diplomatiei romane fata de atrocitatile maghiare : Nu exista nunta fara injunghere. Sau in motivarea judecatorilor la achitarea criminalilor ce-l ucisesera pe protopoul Aurel Munteanu , dupa patru ore de torturi, la Huedin, in 10 septembrie 1940, prin strapungera capului cu un baston introdus in gura : faptasii erau cuprinsi de sentimente entuziaste patriotice . iar mobilul faptei lor a fost acel sentiment general omenesc (!!??) care este normal pentru toti adevaratii membrii ai unei natiuni demne.
Uneori aceasta tacere este intrerupta de afirmatii caracteristice : atrocitatile au fost reciproce, exemplificandu-se cu Aita Seaca sau civili maghiari ce si-au pierdut viata involvati in lupte, in 1944. Se stie ca Antonescu a ordonat respectarea cu strictete a conditiilor cerute de Dictatul de la Viena pentru minoritati, pentru a demonstra germanilor diferenta comportamentului romanesc fata de cel maghiar.
"In judetul Trei Scaune, Aita Seaca este reprezentativa pentru suferintele romanilor in perioada horthysta si imediat dupa eliberare. In toamna anului 1940 si prima parte a lui 1941, dupa instaurarea administratiei maghiare, formatiunile para- militare si o parte a secuilor din comuna au instaurat un regim de teroare impotriva romanilor, le-au fost devastate casele, le-au fost furate bunurile, au fost batuti, iar la adresa preotului greco-catolic Francisc Paratei a fost o tentativa de omor. In 1944, in momentul retragerii armatelor germano-ungare, la 4 septembrie, secuii au asasinat, dupa trecerea frontului, mai multi ostasi romani raniti si, de aceea, ramasi in urma unitatilor lor. Numarul celor ucisi astfel este indicat diferit in documente : unele consemneaza 20 de morti, altele ajung la 100. Pentru a pedepsi aceste crime, la 26 septembrie 1944, o unitate de voluntari din Batalionul Iuliu Maniu a executat, dupa o judecata sumara si care nu-i intra in atributii, 11 dintre autorii actelor de la 4 septembrie. Asadar, la Aita Seaca au fost trei momente de un dramatism extrem : atrocitatile antiromanesti din perioada ocupatiei horthyste, mai ales cele din toamna lui 1940; asasinarea ostasilor romani de catre civilii secui la 4 septembrie 1944; executarea a 11 dintre autorii crimelor din 4 septembrie, la 26 septembrie 1944. In jurul acestor trei momente de coflict violent intre cele doua grupuri etnice din Aita Seaca se vor desfasura mai multe procese, dupa razboi, finalizate abia in 1955. Miile de documente care s-au acumulat asfel configureaza veridic imaginea dramatica a relatiilor dintre romani si unguri (secui) intr-o comuna transilvaneana, imagine asemanatoare cu aceea din multe alte localitati". (Petre Turlea, Monumente ale unor criminali maghiari in Romania, 2004, p. 60 - 61)
Din 1994, amintirea criminalilor din Aita Seaca este cinstita de un monument ridicat de UDMR..
-Romanii asteapta inca dovezile "reciprocitatii", eventual indicarea locului unei singure biserici maghiare distruse sau profanate de romani.
| Contact |- ia legatura cu noi -| |  |
| Adauga document |- pune-ti documente online -| |  |
| Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| |  |
| Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| |  |
 |
||||||||||
|
||||||||||
Documente online pe aceeasi tema
| ||||||||||
|
| ||||||||||
|
||||||||||
|
|
||||||||||