Istoria evreilor in europa de est

ISTORIA EVREILOR IN EUROPA DE EST

Prin Statutul de la Kalisz (1264), regele Boleslaw V cel Cucernic le acorda evreilor protectie, libertate religioasa, garantii impotriva acuzatiilor calomnioase. Stabilirea evreilor in Polonia este atat de avantajoasa pentru aceasta tara incat, cu aproape un secol mai tarziu, in 1344, regele Cazimir cel Mare le intareste drepturile pentru a-i atrage in numar cat mai mare. In urmatorii 3oo de ani, regatul unit al Poloniei si Lituaniei a devenit cel mai intins stat din Europa, cuprinzand numeroase noi teritorii din est, printre care si Ucraina.

Populatia evreiasca se dezvolta economic si cultural,precum si numeric. Conform datelor din Enciclopaedia Judaica, se aflau in Polonia 3o mii de evrei in 1490 si 3oo mii la mijlocul secolului XVII. Evreii acestei epoci feudale apartin direct regelui, fiind tratati ca un grup distinct. Au propriul lor mod de viata, deosebindu-se de restul populatiei prin limba, cultura, imbracaminte, conditii economice. Aceasta izolare este avantajoasa pentru toata lumea. Evreii se bucura de autonomie, ajungand sa aibe chiar un parlament propriu in 1564, iar regii si biserica catolica isi pot incasa mai usor darile. Aceasta perioada de pace si relativa prosperitate este brutal intrerupta de cazacii luui Hmelnitki, in 1648, apoi chiar de catre Polonezi, din ce in ce mai des incepand din prima jumatate a secolului XVIII.

Puterea Poloniei scade treptat in asa masura incat in trei etape (1772, 1793, 1795), teritoriul ei este impartit intre Rusia, Prusia si Austria. Populatia evreiasca din Polonia, ajunsa la 1,5 milioane, este impartita impreuna cu teritoriul, intre cele trei mari puteri. Cea mai mare parte a acestor evrei devin supusii Imperiului Rus - si asta va trebui sa ne amintim atunci cand vom comenta asa zisa legatura dintre notiunile de 'jidan' si bolsevic'.

Din 1795 pana la revolutia din 1917, soarta evreilor va depinde de politica si conceptiile fiecarui tar, de aceea vom incerca sa etapizam viata comunitatii evreiesti din Rusia in functie de tarii care au carmuit imperiul in aceas.ta perioada.

Evreii Polonezi au devenit supusi rusi sub domnia lui ECATERINA II CEA MARE, prietena filozofilor francezi si adepta ideilor iluministe care se raspandesc in Europa. Intr-o Rusie care isi alungase de mult evreii, Ecaterina este predispusa la toleranta si foarte constienta de avantajiile oferite de o populatie supusa si activa de mestesugari si comercianti dibaci. Pe de alta parte, este constienta si de antisemitismul latent din jurul ei, provocat in special de atitudinea clerelui. Si atunci Ecaterina alege o cale de mijloc. Dupa prima impartire a Poloniei, acorda evreilor din teritoriile polomeze anexate aceleasi drepturi ca si crestinilor cu statut social similar, tratandu-i ca pe o minoritate religioasa. Nu le acorda dreptul de a intra oficial pe teritoriul Rusiei propriu-zise, dar le creaza conditii ca sa poata totusi patrunde, deoarece are tot interesul sa populeze cu locuitori harnici si destoinici regiunile cucerite de la Turci, in jurul marii Negre. Politica binevoitoare a Ecaterinei asigura evreilor conditii de viata in general mai favorabile decat cele din Europa de Vest. Dar, din pacate, aceasta situatie se schimba repede.

De ce?

Pe de o parte, revolutia franceza din 1793 potoleste definitiv ideile iluministe ale Ecaterinei. Pe de alta parte, egalitatea in drepturi a evreilor este de neconceput pentru polonezii din teritoriile anexate, iar negustorii rusi se impotrivesc unei concurente de care se tem. De aceea, o parte din drepturile acordate evreilor se abroga, apar o serie de restrictii, printre care decretele imperiale care permit stabilirea evreilor numai in teritoriile cucerite de la polonezi si de la turci, interzicandu-le accesul in restul imperiului. Pe masura ce vom inainta in secolul XIX, efectul acestei interdictii se va resimti tot mai greu, pana va deveni sufocant.

Dar suntem inca la inceputul secolului XIX, cand evreii sunt considerati de populatia rusa niste paraziti si exploatatori de care trebuie sa se apere. Dreptul de arenda acordat evreilor inca din Evul Mediu, precum si rolul lor in comertul cu alcool - ca producatori, negustori si hangii- ii desemneaza ca tapi ispasitori pentru toate mizeriile si necazurile populatiei. In acelasi timp, guvernul rus duce fata de ei o politica ambigua, osciland intre masuri dure de reprimare si incercari de a-i asimila pe cale pasnica.

Tarul ALEXANDRU I confirma autonomia comunitatilor - numite cahal -, dar le reduce drepturile legale si interzice folosirea limbii ebraice si a idish-ului in tranzactiile oficiale. Cahalul are dreptul sa-si mentina scolile, dar se introduce in programa analitica si limba de predare din celelalte scoli; se interzice evreilor costumul lor traditional. Totodata se deschid evreilor portile invatamantului de stat, pentru a incuraja asimilarea. Guvernul disperseaza multe comunitati, evacuand fortat pe evrei din anumite sate, stabilind colonii agricole sau dirijandu-i spre orase. Limita de asezare s-a extins, politica fata de evrei fiind oarecum imblanzita de teama ca acestia sa nu se alieze cu Napoleon impotriva Rusiei; dar evreii au ramas credinciosi tarii in care locuiau.

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

Urmasul sau, NICOLAE I, urca pe tron in 1825 si observa imensa diferenta dintre evreii rusi, inchistati in comunitatile lor religioase traditionaliste, si evreii din Europa de Vest, asimilati in timp cu societatea in mijlocul careia locuiau. Nicolae I hotaraste sa forteze asimilarea evreilor prin orice mijloc. In 1827, impune un nou sistem de recrutare. In timp ce neevreii erau recrutati odata la doi ani, dintre tinerii intre 18 si 25 ani, evreii erau recrutati anual, incepand de la varsta de 12 ani. Acesti copii de 12 ani erau dusi in tabere premilitare pana la varsta de 18 ani, apoi incepeau sa-si efectueze stagiul militar cu durata de 25 de ani. Rupti de orice contact cu lumea evreiasca, erau supusi tuturor persecutiilor fizice si morale menite sa-i rupe de religia, limba si obiceiurile lor. Unii dintre ei au fost botezati prin tortura. In cei aprox. 30 ani de domnie ai lui Nicolae I, au fost astfel recrutati 70 mii de evrei dintre care 50 mii sub 18 ani, si cel putin jumatate din ei au fost nevoiti sa accepte botezul.

Aceasta politica de recrutare a mai avut inca un efect negativ asupra comunitatilor evreiesti. Cota ceruta de recruti trebuia furnizata de conducerea comunitatii. Uneori, pentru a nu desparti o familie abia infiripata, era trimis la armata un baiat sub 12 ani. Alteori era favorizat unul mai bogat in dauna unuia mai sarac. Astfel s-a slabit increderea si coeziunea in sanul comunitatii.

Prin Regulamentele pentru evrei (1835) si prin decrete ulterioare, Nicolae I reduce limita de asezare, infiinteaza scoli speciale rusesti pentru evrei, inchide tipografiile evreiesti, ii obliga pe evrei sa-si rusifice numele. El disloca unele comunitati si desfiinteaza cahalul, plasand pe evrei sub autoritatea politiei si a autoritatilor municipale. Aceste masuri au ramas insa fara urmari, evreii pastrandu-si propriul sistem de justitie si boicotand scolile de stat.

Urmatorul tar, Alexandru II, a carui domnie incepe in 1855, trebuie sa faca fata nelinistii sociale generale din imperiu, precum si umilitoarei infrangeri a razboiului din Crimeia (1856). Hotarat sa modernizeze viata Rusiei, el aduce si in viata evreilor o unda de speranta, anuland recrutarea juvenila si legile care barau evreilor accesul la serviciul statului. El permite unui numar foarte restrans de negustori bogati si cu studii sa paraseasca limita de asezare. Astfel au aparut comunitati evreiesti in Moscova si St. Petersburg.

Viata comunitatilor evreiesti din Rusia, mereu framantata din cauza statutelor, regulamentelor si reformelor impuse de diversele guverne tariste, incepe sa sufere importante modificari si din interior. In timp ce marile academii talmudice infloresc in Lituania iar rabinii hasidici continua sa domine in Ucraina si in fosteleregiuni poloneze, unii evrei din estul Europei sunt atrasi de Hascala.

Ce este Hascala? este o miscare pornita din Berlin prin 1770-1780, avand ca stralucit reprezentant pe Moses Mendelsohn. Partizanii acestei miscari, maskilimii, vor sa modernizeze viata evreilor, imbinand toate traditiile religioase cu emanciparea necesara integrarii in lumea contemporana. Dupa jumatate de veac de la aparitie, deci prin 1820, aceasta miscare ajunge in Rusia unde gaseste aderenti putin numerosi, dar foarte influenti. Acestia vor sa ofere cultura si educatie mareimase a evreimii ruse, punand accentul pe invatarea limbii ruse. In acest scop societatea tipareste zire si reviste in rusa si ebraica, ofera burse studentilor si elevilor lipsiti de mijloace materiale, atat in scoli de stat cat si in scoli cu program iluminist unde, pe langa studiile clasice - ebraica si talmud - se introduc materii laice - rusa, matematica, geografie. Aceste scoli fusesera infiintate cu sprijinul guvernului rus, dornic sa aplice orice masura menita sa duca la similarea evreilor.

Dar problemele vitale ale evreimii ruse nu puteau fi solutionate nici de filozofia reformatoare a Hascalei, nici de masurile liberale ale lui Alexandru II. Intr-adevar, decretele acestuia aplicate in perioada industrializarii, au permis imbogatirea rapida a unui mic numar de evrei - constructori de cai ferate, bancheri, industriasi, exporzatori. Totodata accesul la universitati a dus prin 1870 la cresterea spectaculoasa a numarului de studenti evrei, in special la medicina si la drept. Ca intotdeauna, norocul unora a insemnat nenorocul altora. Din cauza aparitiei cailor ferate au ramas fara paine o multime de evrei care-si duceau viata de pe o zi pe alta: hangii, surugii, carutasi, carausi. Caile ferate au afectat si viata localitatilor; Berdisev decade, Odesa se dezvolta, ceea ce de asemeni influenteaza viata comunitatilor din aceste orase.

In perioada respectiva, populatia evreiasca creste enorm. Din 1820 pana in 1880, de la 1,6 la circa 4 milioane, deci o crestere de 150% fata de indicele de 90% pentru restul populatiei din aceeasi perioada. Explicatia acestei situatii se datoreaza casatoriilor timpurii, mortalitatii infantile mult mai reduse la evrei datorita bunei ingrijiri, precum si bucuriei cu care se intampina inmultirea familiilor, independent de greutatile materiale.

Dar, toata aceasta populatie ramane ingradita in limitele de asezare. Dupa 1869, din cauza foametei si a tifosului, o mare parte migreaza spre sud. In Odesa, numarul evreilor se tripleaza din 1854 pana in 1873, creandu-se acea aglomeratie de evrei pe care unii vor s-o justifice exclusiv prin ascendenta kazara. Aceasta atrage dupa sine supraaglomerare si saracie extrema. Un muncitor evreu lucra cam 14-16 h/zi, pentru un salariu derizoriu, in fabrici de alimente, tutun, textile, prelucrarea lemnului - fabrici mici si primitive al caror patron, tot evreu, era cu foarte putin mai instarit decat salariatii sai. In aceste conditii crancene, la sfarsitul sec. XIX, se formeaza un proletariat evreu cu activitatile sale politice si culturale.

In martie 1881 este asasinat tarul Alexandru II, de membrii partidului Narodnaia Volia. Acest partid include numerosi evrei, dintre care o tanara direct implicata in complot. Dupa cateva saptamani izbucnesc pogromuri in diverse localitati. Autoritatile le considera o dreapta rasplata a exploatarii taranului rus de catre arendasul evreu. Si pogromurile continua (1903, in Chisinau; 1905, in Odesa; etc).

Ce va aduce evreilor rusi secolul XX?