Intre Roma si Bizant: state incipiente in centrul si sud-estul Europei spre finalul mileniului I al erei crestine

Intre Roma si Bizant: state incipiente in centrul si sud-estul Europei spre finalul mileniului I al erei crestine

Dupa invazia si asezarea slavilor pe spatii vaste din centrul si estul Europei, spre deosebire de ceea ce se intamplase dupa venirea migratorilor anteriori, tabloul etnic al regiunii s-a modificat. Nici valurile barbare care vor urma slavilor (protobulgari, pecenegi, cumani), cu exceptia ungurilor, nu vor supravietui sub aspect etnic, ci vor fi asimilate de populatiile si popoarele preexistente. Alcatuirile politice ale barbarilor care i-au precedat pe slavi in zona au fost labile, fara consistenta. Slavii, deveniti de timpuriu sedentari, au examinat o vreme modelele de state pe le aveau in preajma (Imperiul Bizantin, statele germanice, care jeS statul franc merovingian), dar, in general, nu au putut mal efectiv la alcatuirea de organizatii statale, fara impulsuri venite din exterior sau din lumea neslava vecina. Cu 'utorul unor asemenea factori, insa, slavii au avut capacitatea de si organiza pana la urma in jurul Daciei si Pannoniei state temeinic constituite, durabile, unele orientate pana la urma spre spiritualitatea apuseana, altele spre cea rasariteana.

In secolul VII, slavii din Peninsula Balcanica formeaza prima lor formatiune politica - "Uniunea celor sapte triburi' - fara prea mare consistenta si unitate. Cu ceva mai devreme, in stepele de la nordul Muntilor Caucaz, se formase uniunea triburilor protobulgare ("Bulgaria Mare'), sub conducerea hanului Kubrat. Protobulgarii erau o populatie de neam turc, inrudita cu hunii si avarii. Dupa moartea lui Kubrat, o parte dintre ei, in frunte cu Asparuch, s-au indreptat spre apus, oprindu-se pentru un timp la nordul Dunarii de Jos. Aici, ostile bizantine au incercat sa-i opreasca (cea 680), dar au fost infrante de bulgari, care au trecut la sud de fluviu si au ocupat regiunea din nord-estul Bulgariei de astazi. Astfel s-a faurit statul bulgar, cu capitala la Pliska. Aceasta alcatuire politica s-a consolidat abia sub hanii Krum (802-814) si Omurtag (814-831), in vremea carora statul devine o puternica forta politica si militara si incepe sa duca o politica de expansiune. Bulgarii s-au crestinat in anul 864, sub hanul Boris (852-889), devenit prin botez Mihail. Dupa crestinarea fortata, s-a accentuat asimilarea elementelor etnice bulgare (=protobulgare) de catre slavi, astfel ca in jur de 900 acest proces de topire in masa slava era, in linii mari, incheiat. Prin urmare, bulgarii cuceritori de neam turc au lasat doar numele lor unui popor slav. La cumpana secolelor IX si X, bulgarii ii vor avea in frunte pe tarii Simeon (893-927) si Petru l (927-969), implicati in conflictul kieveano-bizantin si interesati de evolutia politica la nord de dunare. intre timp, slavii ii asimilasera si pe tracii romanizati, °bligandu-i pe romanii sud-dunareni, cum s-a vazut, sa se retraga sPre Dunare ori spre locuri mai ferite. in anul 1018, Imperiul Bizantin, iritat de expansiunea bulgara si de incercarea acestora de preluare a ideii imperiale, a ocupat Bulgaria si a pus capat astfel "Primului Tarat Bulgar'. Al doilea tarat, intemeiat pe la 1185-1187, avea sa fie initial, conform surselor, romano-bulgar ca structura etnica si cu dinastie romaneasca in frunte44.

Este interesant ca, incepand cu secolul VIII, sursele grecesti si latine mentioneaza existenta in Peninsula Balcanica a numeroase formatiuni politice slave incipiente, numite Sclavinii, in Grecia, Macedonia, in regiunile din vestul si nordul peninsulei. in multe dintre ele, era clar ca slavii erau doar clanul politic dominant si ca populatia majoritara era formata din greci - care sprijineau politica imperiala de elenizare a grupurilor alogene -, din traco-romani si iliro-romani45.

La sarbi, alcatuirea unor structuri politice incipiente a fost franata o vreme de lupta dintre Bizant, Khaganatul avarilor, statul franc si Bulgaria, pentru dominarea teritoriilor din sud-estul Europei. Totusi, prin secolele VII l-IX, se incheaga mici formatiuni ca Raska, Duklja, Zahumlje etc. Spre finalul secolului IX, puterea aristocratiei creste, iar cnejii isi largesc posesiunile. Ca urmare, jupanul Vlastimir se poate opune expansiunii bulgare si primeste crestinismul in forma rasariteana, in jurul anului 874. Totusi, la inceputul secolului X, regiunile sarbesti intra in componenta Taratului Bulgar si este nevoie de un efort deosebit, sustinut de cneazul Rasciei, Ceaslav Clonimirovici (cea 928-950), pentru ca Serbia sa obtina din nou independenta si sa-si mareasca teritoriul. La inceputul veacului XI, Serbia intra sub stapanirea Imperiului Bizantin, se elibereaza pana spre finalul secolului, dar se destrama in urma rivalitatilor interne in secolul XII.

Nici croatii si slovenii nu au avut o soarta mai buna in privinta organizarii lor statale. Micile cnezate din secolul VIII reprezentau in fapt uniuni tribale. La sfarsitul secolului VIII cnezatele slovene din Carintia si cele croate au fost cucerite de ostile lui Carol cel Mare. Dupa moartea lui Carol, slovenii si croatii ajung sub stapanirea Franciei de Est (Germaniei). Dupa mijlocul secolului IX, o mare parte din Croatia s-a eliberat de sub germani si s-a unit sub cneazul Trpimir (845-864), care si-a consolidatitatea, a cucerit teritorii de la bulgari. Pe la 879, devine a eaz Branimir care, pentru a evita ingerintele bizantine, intra in faaturi cu Papalitatea. in anul 925, cneazul Tomislav (910-930) este proclamat rege al Croatiei, moment in care biserica ouseana devine oficiala. De la 1102, Croatia va ajunge parte-a Coroanei Sf. Stefan, adica a Ungariei, pentru cateva secole.

Slavii de apus erau prin veacurile VI-VII sub autoritatea sefilor de triburi, stanjeniti insa de dominatia avara. Sub conducerea francului Samo, triburile ceho-morave se rascoala contra Khaganatului Avar (623) si se unesc intr-o formatiune care rezista si in fata francilor, dar se destrama la moartea creatorului sau, la 658. Mai tarziu, in prima jumatate a secolului al IX-lea, s-a format cnezatul Moraviei Mari, primul cneaz atestat istoriceste fiind Mojmir I (830-846). Sub cneazul Rostislav (846-870), prin anii 863-864, ajung in Moravia fratii Kiril (Constantin) si Metodiu care impulsioneaza opera de crestinare in forma rasariteana si introduc liturghia slava. Legenda Sandi Metod/7 relateaza ca, inaintea fratilor Kiril si Metodiu, la slavii moravieni au venit misionari de la romani, greci si nemti46. Prin urmare, alaturi de bizantini si carolingieni, romanii au contribuit la crestinarea slavilor, chiar in afara spatiului dacic. intre 870 si 894 domneste cneazul Svatopluk, care, ca si predecesorii sai, Mojmir si Rostislav, se afla in lupta cu germanii. Statul morav este slabit si impartit intre fiii lui Svatopluk in momentul cand triburile maghiare il ataca, prin 905-906, distrugandu-i principalele structuri si anexand ulterior o parte a lui - Slovacia - statului maghiar. Cehii au fost parte a Moraviei Mari, pana in jur de 900, cand, cu circa 10 ani inainte de prabusirea statului, s-au separat, punand bazele propriei formatiuni politice. Sub cnejii Vaclav (Venceslas), Boleslav I si Boleslav II, intre 921-999, statul ceh se consolideaza. Cu precadere sub Vaclav (921-935), politica de crestinare fortata trezeste mari nemultumiri. Totusi, crestinarea continua si, dupa inlaturarea ultimelor influente crestine rasaritene si a liturghiei slave aduse de Kiril si Metodiu, cehii si slovacii vor trece definitiv sub influenta bisericii romane. Afectat de raidurile maghiare de jaf, Boleslav I va contribui la victoria germana de la Lechfeld (955), victorie ce va pune capat asalturilor unguresti spre Apus.

Unirea triburilor polone s-a facut relativ tarziu in jurul catorva centre mai importante. Astfel, pe la mijlocul secolului IX, s-au creat cnezatul vislianilor, in Polonia Mica, si cnezatul polianilor, in Polonia Mare. La 899, dupa traditie, cnezatul vislianilor a fost cucerit de catre Polonia Mare, iar procesul formarii statului s-a incheiat spre anul 1000. Primul suveran cunoscut este cneazul Mieszko I (960-992), din neamul Piastilor. in 966, Mieszko este convertit la crestinismul apusean de catre misionari din Cehia. Sub Boleslav cel Viteaz (992-1025), statul cunoaste o perioada de extindere si de inflorire, desi se acutizeaza conflictul polono-german, care va conduce adesea la impunerea suzeranitatii germane asupra Poloniei si la prefigurarea expansiunii germane spre est, in detrimentul slavilor.

Triburile slave de rasarit, locuind teritorii imense si avand slabe legaturi intre ele, au suferit timp indelungat de pe urma atacurilor dinspre est si nord. Primele formatiuni politice certe sunt semnalate in secolul IX (Slavia, Kuiavia, Artania) si, unele dintre ele, au primit un impuls in organizarea lor din partea varegilor (vikingilor). Astfei, primui cneaz important al Novgorodului, Oleg, era de origine varega. El a cucerit, pe ta 882, Kievul, devenit capitala a formatiunii ruse si a supus o serie de alte triburi slave. incep campaniile ruse, impotriva Bizantului, continuate de cneazul Igor, de sotia sa Olga (devenita cneaghina) si de cnejii Sviatoslav si Vladimir in secolul X. Sub Vladimir (980-1015), statul kievean atinge apogeul puterii sale. in jur de 988-989, Vladimir se casatoreste cu sora imparatului bizantin Vasile II Bulgaroctonul si se boteaza, marcand astfel adoptarea oficiala de catre rusi a crestinismului rasaritean. Urmeaza conflicte numeroase cu polonii, cu Bizantul, cu alte triburi slave, cu navalitorii pecenegi si cumani. Toate acestea vor slabi mult si vor faramita statul Rusiei kievene.

Prin urmare, cu putine exceptii, pana prin secolele Vlll-IX si chiar ulterior, slavii din centrul, sud-estul si estul Europei au trait nizati in triburi si uniuni de triburi. Din secolele VIll-IX, acestia Ol^trecut ja organizarea unor formatiuni statale incipiente, fara sa a unte total la vechea structura tribala. Adevaratele state ^ dievale s-au constituit insa in zona numai dupa crestinarea onoarelor slave (cea 864-1000) si s-au consolidat si centralizat abia in primele secole ale mileniului II47.