Uzine in perioada 1854 - furnalele inalte - cuptoare Siemens

Tanase Georgian clasa a IX-a ASAM

In 1854 statul austriac supus greutatilor financiare, cedeaza, domeniile apartinand uzinelor de la Resita unei societati bancare nou infiintate S.T.E.G. - la a carei constituire au participat, ca membri fondatori, 'Societe General de Credit Mobilier: din Paris precum si capital austriac, belgian si englez. Ca urmare, s-a infiintat - in 14 septembrie 1854 - ' K.K. Privilegierte Osterreichische Staatseisenbahn Gesellschaft' (iSocietatea privilegiata cezaro-craiasca a cailor ferate de stat austriece), sau pe scurt 'S.T.E.G.' , transformata mai tarziu, in 1881, in ' Societatea privilegiata austo-ungara a cailor ferate de stat'.

Pentru a putea face fata concurentei, S.T.E.G. noul proprietar al domeniilor uzinelor, a fost nevoit sa treaca la modernizare.

Furnalele inalte

Pana in 1854 functionau 3 furnale de 47m 3 , alimentate cu mangan, avand capacitate totala de 50t/zi. Datorita nevoii tot mai mari de otel,

in 1880, a fost construit un furnal de 230m3, alimentat cu cocs, cu capacitate de 60t/zi.

In 1893 cele 3 furnale pe mangan au fost demolate si construite 2 furnale de 140m 3 , alimentate tot cu mangan, dar avand capacitate de 80-90t zilnic.

Transportarea carbuneluiAceste furnale foloseau ca materie prima minereu de fier de la Ocna de Fier si de la Tarnova, iar drept combustibil se folosea manganul produs la centrele din apropiere si cocsul produs in cocseria locala. Calcarul necesar era adus de la Dealul Crucii, cariera situata in apropiere.

Transportarea carbunelui

Pentru pregatirea razboiului, in anul 1910 a fost pus in functiune un furnal pe cocs, cu o capacitate de 250t/zi, iar cuptoarele de prajire a minereului de fier a fost inlocuit cu o instalatie de aglomerare.

Aglomerator rotitor

La terminarea primului razboi mondial, la Resita functionau 2 furnale alimentate cu cocs de 320 respectiv 470m 3 , cu capacitate de 130 respectiv 250t zilnic.

Cocseria

Abia in 1864 s-a reusit cocsificarea carbunelui la Resita. In prima faza s-a realizat cocsificarea carbunelui de la Secu. Cocsul rezultat avea, insa, o calitate slaba.

In 1874 prin imbunatatirea cuptoarelor Gobiet s-a reusit cocsificarea carbunelui de la Secu amestecat cu carbunenele de la Doman. Initial cocseria avea 20 de cuptoare, la care, in 1875 au fost adaugate alte 20 de cuptoare.

In 1890 functionau 55 de cuptoare Gobiet modificate, cu capacitatea de  productie de 30.000t/an.

Otelaria s-a format treptat.

- convertizoarelor Bessemer - Au fost construite doua in 1868 si doua in 1875, productia 8t otel/sarja fiecare;

Otelaria Bessrmer - interior Otelaria Bessrmer - exterior

Cuptoare Siemens

cuptoarelor Siemens-Martin - Au fost construite doua cuptoare in 1876, cu capacitatea de 8t fiecare; unul de 15t in 1881; unul de 15t in 1885, doua in 1890, avand capacitatea de 15t fiecare;

Hala cu cuptoare Siemens-Martin

In perioada 1896-1897 s-a construit o hala care adapostea 3 convertizoare Bessemer de 10t si 3 cuptoare Siemens-Martin de 20t puse in linie.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Otelaria speciale - cuptorul electric

A fost construit cuptorul pentru otelul (special) de creuzet, in 1889, care a fost inlocuit - in preajma razboiului - cu un cuptor electric de 8t.

Otelaria speciala - cuptorul electric

Datorita eficacitatii si nivelului tehic scazut al otelului Bessemer, s-a renuntat la producerea acestuia in 1904-1905 si se inlocuiesc cuptoarele Siemens-Martin cu altele, avand capacitatea de 30t

Turnatoria

In timpul preluarii uzinelor de catre S.T.E.G. turnatoriile erau amplasate in sectorul topitoriei si functionau impreuna cu furnalele si otelariile.

Turnatoria de fonta

In anul 1894 s-a construit in anexa otelariei speciale cu cuptoare si creuzete, un atelier nou cu 3 cuptoare Martin, pentru turnarea pieselor din otel Martin. Spre sfarsitul secolului XIX s-a extins aceasta cladire pentru a centraliza toate turnatoriile din uzina.

Turnatoria de fonta

Turnatoriile si otelaria speciala Turnatoriile si otelaria speciala

Turnatoriile si otelaria speciala

Forja

Atelierele de forja

Mult timp dupa preluare forjele vechi - actionate hidraulic - au fost mentinute in functiune.

Forja a fost construita intre 1889-1891 pe malul stang al Barzavei.

Atelierul de pudlaj si laminare

In anul 1859 a fost terminat atelierul de pudlaj si laminare, care cuprindea: 18 cuptoare de pudlaj, 12 cuptoare de incalzire pentru sudura, 15 cazane cu abur, 7 masini cu abur, 2 ciocane cu abur, diferite foarfece cu aburi.

Atelierele de pudlaj si laminare Atelierele de pudlaj si laminare

Atelierul pentru laminat bandaje de roti pentru calea ferata a fost construit in 1870.

In 1871 se construieste atelierul pentru laminarea sinelor de cale ferata. Sectia laminare mai cuprindea si un atelier pentru laminarea de tabla fina, tabla groasa, fier profilat si laminor universal.

In perioada 1888-1890 atelierele au fost reconstruite si modernizate.

In perioada 1909-1910 s-a abandonat sistemul invechit de antrenare la laminoare cu masini cu abur si s-a trecut la actionarea electrica.

Fabrica de masini

Fabrica de masini

Vechea fabrica, construita in 1846 pe partea dreapta a raului Barzava, a fost mutata si marita pe partea stanga, intre anii 1889-1891.

Fabrica producea, in special, macazuri, roti, tampoane, placi turnate - pentru caile ferate, masini cu abur (locomotive).

Fabrica roti montate

In 1917 a fost construit o fabrica de roti montate pentru vagoane si locomotive

Fabrica de poduri

Fabrica de poduri si cazangerie

Ca urmare a dezvoltarii impetuoase a cailor ferate a determinat, in anii 1886-1888, construirea unor noi fabrici poduri, constructii metalice, cazane si materiale de cale ferata.

In aceasta peioada au fost construite: podul de cale ferata Ujpest, de peste Dunare, in 1895; numeroase poduri rutiere peste Tisa, Mures, Cris, Cerna, Bega, Timis, etc.; podul Bobolea, in 1878;  toate podurile intre Cimpina si Sinaia, incepand din 1879.

Prima locomotiva ('Resicza') fabricata in 1872 In toamna anului 1871 a fost adusa de la Viena cea dintai locomotiva cu abur. Acesta apartinea seriei S.T.E.G.52, denumita "Szekul", fiind fabricat a la Viena dupa proiectele inginerului englez John Haswell (1812-1897). Dupa modelul acestei locomotive s-au fabricat la Re s i t a, intre anii 1872-1873, trei bucati denumite "Resicza", "Bogsan" si "Hungaria".

Mult timp de la preluarea uzinelor de catre S.T.E.G., baza energetica a fost asigurata de  masini cu abur.

Intre anii 1883-1886 s-au construit mici grupuri enrgetice locale care furnizau energia electrica necesara uzinelor. Acestea constau din masini cu abur cuplate la dinamuri. Acestea asigurau, insa, energia numai pentru instalatii pe o raza limitata.

Centrala Grebla

In anii 1901-1904 au fost executate unele amenajari hidraulice ale raului Barzava, si s-a construit centrala hidroenergetica de la Resita (denumita 'Grebla').

Barajul de la Valiug

In 1908-1909 s-a construit barajul de la Valiug,

Centrala hidroenergetica de la Brazova.

In 1916 centrala hidroenergetica de la Breazova.

In 1905 s-a construit o centrala termoelectrica, iar in 1913 o centrala cu aburi.