Mesopotamia - generalitati

MESOPOTAMIA - Generalitati

Asia Occidentala, din care face parte si Mesopotamia, se imparte in trei mari zone geografice: in Nord: oregiune de platouri si multi inalti - Anatolia, Armenia, Iran in Centru: asa zisa 'semiluna fertila' - Babilonia, Asiria, o parte a Syriei si marele desert arabic cu cele cateva oaze.

Climatul acestei regiuni este cald si secetos. Populatiile de aici sunt de rasa alba caucaziana, aprtinand celor doua grupe rasiale: dinarica si mediteraneana

Se stie ca notiunea de Orient Apropiat este inca subiest de controversa stiintifica, ea incluzand Iranul dar excluzand Hellada, care ar putea face parte de aici din ratiuni culturale dar si politice.

Varietatea geografica a Vechiului Orient explica evident si o mare varietate culturala. Nu se poate vorbi de frontiere ale acestei arii. Ea este deschisa contactelor stranse cu toate regiunile din jur. Caile de contact sunt dintre cele mai diverse, e. g., coloniile assyriene constituind statii pe drumul comercial spre Anatolia. Se poate spune despre Vechiul Orient - dar in primul rand despre Mesopotamia - ca doar geografic a constituit o entitate coerenta, aici existand o seama intreaga se sisteme economice, sociale si politice succesive.

Izvoarele privitoare la istoria civilizatiilor din Mesopotamia sunt variate si de o mare diversitate in ceea ce priveste limba si scrierile in care au fost redactate. Cum spuneam, aceasta este o trasatura specifica mai cu seama a istoriei Vechiului Orient. Izvoarele primare sunt alcatuite din liste de regi, care inainteaza pana la inceputul mileniului II. Sunt apoi Analele al caror uz a fost introdus de catre hittiti in mileniul II, care cuprind stiri importante, privind si istoria Mesopotamiei.

De asemenea, vom gasi informatii utile si in Vechiul Testamnet. De altfel, studierea Vechiului Testamnet va fi unul dintre impulsurile care va contribui la dezvoltarea studiilor privitoare la istoria Mesopotamiei.

De o importanta cu totul exceptionala sunt 'arhivele' sui-generis, alcatuite din miile de tablite de lut ars pe care se gasesc nu numai insemnari contabile si administrative, ci si texte literare, texte care glorifica faptele regilor sau, cum este cazul in Babilonia, protocoalele prezicerilor asupra viitorului. Acetea erau pastrate si depozitate in locuri special amenajate. Pe baza acestor arhive, care ies mereu la iveala pe masura evolutiei sapaturilor arheologice, a descifrarii si publicarii lor, cunostintele noastre despre istoria Mesopotamiei sporesc necontenit.

Cum spuneam, interesul pentru istoria statelor si popoarelkr din Mesopotamia a fost desteptat, intai, de lectura Vechiului Testament, intrucat din traditia literara greco-romana datele privitoare la aceasta sunt prea putin relevante. Pe de alta parte, nici Vechiul Testament nu ilustreaza decat putin din aceasta istorie, referindu-se, mai cu seama, la ultimul segment al istoriei Mesopotamiei. Studiul aplicat Vechiului Testamnet s-a realizat, cum bine se stie si din punct de vedere filologic, in timpul Renasterii si Reformei cand a fost realizata si o noua editie a Bibliei.

Despre multe dintre civilizatiile din Mesopotamia nu s-a stiut, o lunga perioada de timp, decat ceea ce se poate citi in Biblie si in masura in care respectivele civilizatii au venit in contact, pasnic ori violent, cu vechii evrei.

Statele si popoarele din Mesopotamia au disparut aproape fara urme in nisipurile locului. Abia sapaturile arheologice au scos la iveala cu adevarat aceasta fascinanta istorie. Se poate spune ca in perioada Reformei si Renasterii se naste asyrologia, adica disciplina care se ocupa cu studiul vechilor limbi si scrieri si. Implicit, cu istoria regiunilor de aici.

Denumirea de assyrologie era adecvata la acea vreme, cand,initial, marile descoperiri facute ii priveau pe assyrieni si babilonieni. Mai apoi au fost cunoscute si alte civilizatii din regiune. Asa ca putem vorbi de sumerologie ori de hittologie

Eforturile pentru descifrarea vechilor scrieri au incept inca din perioada Renasterii si ele decurg, cum spuneam, din lectura critica a Bibliei intreprinsa de catre umanisti, drumul fiind deschis de catre Erasmus si de savantii care i-au urmat.

Pe la 1754, este descifrata scrierea in care arau notate palrmeriana si feniciana de catre J.J. Barthélemy. Un impuls important asupra evolutiei assyrologiei a fost dat de cercetarile germanului G. Grotefend, care pe la 1802 incepe sa descifreze scrierea cuneiforma.

Primele sapaturi arheologice imortante au fost facute de francezi si englrzi. Asa de exemplu, intre 1833-1847, englezul H.G. Rawlinson, aflat in Iran, a copiat inscriptiile monumentale, inclusiv versiunea cuneiforma, de la Behistun, care onorau pe regele Dareios. Intre anii 1842-1843, P.E. Botta a desfasurat sapaturi la Ninive si la Dour-Shakurin. Ele vor fi continuate intre 1851-1853 de catre Victor Place

Scrierea cuneiforma va fi descifrata in paralel de catre Rawlinson, E. Hincks si J. Oppert

Sapaturile intrpinse in anul 1877 de catre francezul E. de Sarzec la Tello (Lagash) au dus la descoperirea surprinzatoare a civilizatiei sumeriene a mileniului III. Cum era si de asteptat, primele sapaturi-model inteprinse aici apartin arheologilor germani. Astfel, R. Koldewey si W. Andrae au sapat la Babilon si, respectiv, Assur. Sapaturi de amploare, adica dezvelirea integrala a cate unei  asezari in fiecare regiune a Asiei Anterioare, au fost intreprinse de catre americani. Astefel, arheologii de la Universitatea din Chicago au sapat sistematic cate o asezare in fiecare regiune: Megddo, in Palestina; Alishar, in Anatolia; Dour-Sharoukin, in Assyria; Eshnuna si khafagjé, in Babilonia si Persepolis in Persia. Aceste sapaturi arheologice sunt continuate si astazi de catre germani, americani, francezi, englezi si polonezi[1]

Au inceput, de asemenea, sa se dezvolte scoli arheologice nationale in Irak, Turcia, Egipt, Israel ti Iran.

Marile excavatii arheologice au scos la iveala nu numai impresionante monumente arheologice, care dau seama nu numai la nivelul cunostintelor de atunci, ci si un mare numar de constructii, opere de arta dar mai cu seama pretionasele arhive.

In afara cestor arhive, care contin un numar impresionant de texte, putem apela cu prdenta la traditia literara secundara. In afara Vechiului Testament, ne-a mai ramas in stare fragmentara opera unui preot babilonian, Berosos din secolele IV-III i.Hr. Acesta aredactat, in trei carti, o Babylonica. Prima carte infatiseaza geografia regiunii si miturile osmogonice si anthropogonice cunoscute de el. Cartile a doua si a treia contin liste regale de la primii regi si pana la Alexandru cel Mare. Conform lui Berosos, listele sau mai bine zis dinastiile se impart in dinastii inainte de Potop si dupa Potop

Fara indoiala ca o intelegere cat de cat a istoriei neamurilor si statelor din Mesopotamia trebui sa tina seama si de factorii geografici. Modul in care este structurat relieful ei, existenta celor doua fluvii Tgru si Eufrat[2], care spre deosebire de Nil nu sunt asa de blande la inundatii, au facut ca in aceasta regiune sa se poata vorbi de un separatism,mediul natural favorizand izolarea, astfel incat coagularile urbane care au aparut acolo de vor transforma treptat in state distincte.

Despre intinsa literatura assyrologica, cel interesat isi poate face o idee, fie si consultand doar numeroasele lucrari traduse in limba romana datorita activitatii cu totul remarcabile a Editurii Meridiane, in colectia Bibleoteca de arta: J. Deshayes, Civilizatiile Vechiului Orient, I-III, Bucuresti, 1975; S. Moscati, Vechiile imperii semite; idem, Lumea fenicienilor, etc. Trebuie, de asemenea, reamintit acelasi C. Daniel, care a redactat doua utile monografii despre vechile cuvilizatii din Mesopotamia. Din bibliografia fundamentala nu pot lipsi: C.A.H.; P. Gerelli, Le Proche-Orient asiatique, Paris, 1969, etc. Cele ami noi lucrari sunt sintetizate de catre A. Kuhrt, The Ancient Near East, I-II, Londra, 1995.