Formarea popoarelor romanice - migratiile si Romanizarea

In cateva secole, Roma a cucerit un urias teritoriu in jurul Marii Mediterane. in urma acestui fapt, s-a desfasurat o prima sinteza etnica si lingvistica dominata de procesul de romanizare.

Romanizarea este un proces care s-a desfasurat datorita mai multor factori precum: orasele, armata, colonistii adusi in teritoriile cucerite etc. Localnicii din regiunile devenite provincii romane (Italia, Galia, Spania, Dacia etc.) si-au insusit civilizatia, traditiile, religia, cultura romanilor si, in special, limba cuceritorilor, limba latina.
Provincia romana Dacia, pe care romanii au cucerit-o in urma a doua razboaie (101-102, 105-106), a fost profund si ireversibil romanizata. La aceasta a contribuit colonizarea masiva organizata de stat si prezenta unei puternice armate in provincie. intrucat in Dacia au sosit colonisti vorbitori de limba latina din multe alte provincii, aceasta limba a devenit instrumental de comunicare intre locuitori.
Provinciile romanizate din apusul Imperiului, in special Italia, Galia, Spania, au alcatuit romanitatea occidentala. in partea de rasarit a Imperiului au fost romanizate teritoriile Daciei si partea de nord a Peninsulei Balcanice, care au alcatuit romanitatea orientala.

Migratiile. Al doilea moment in formarea popoarelor romanice 1-a constituit invazia triburilor germanice in apusul Europei, respectiv, a slavilor in Rasarit. A avut loc o a doua sinteza etnica si lingvistica in urma careia s-a desavarsit procesul de formare a popoarelor romanice (italian, francez, spaniol, portughez, roman). Limba latina vorbita in teritoriile romanizate s-a modificat lent si sub influenta migratorilor germanici si a celor slavi.

Asadar, elementele specifice formarii popoarelor romanice sunt:
1. Substratul reprezentat de elementele etnic si lingvistic intalnite in provinciile cucerite si care a suferit procesul de romanizare. De exemplu, in cazul francezilor substratul este cel galic (sau celtic). Galii au fost poporul de la care romanii au cucerit Galia (cum se numea Franta in vechime).
Stratul roman. Limba de comunicare in provinciile romane era limba latina populara (care prezenta anumite diferente fata de latina literara, pe care o cunoastem din textele marilor scriitori latini).
Adstratul. Acesta a fost reprezentat de germani in cazul popoarelor romanice care au luat nastere in aria romanitatii occidentale (italieni, francezi, spanioli, portughezi). Adstratul a fost slav in cazul poporului roman care s-a format in aria romanitatii orientale.
Popoarele romanice s-au format pana in secolul al VUI-lea d.Hr. Unele teritorii cucerite de romani si-au pierdut caracterul romanic (Anglia, Africa de nord etc.) datorita faptului ca aceste provincii au fost romanizate doar superficial.

Formarea popoarelor germanice
La inceputul erei crestine, triburile germanice ocupau regiuni intinse la nord de Dunare si Marea Neagra. Romanii au incercat sa cucereasca teritoriile locuite de germani, insa aceasta tentativa a esuat.
In secolul al IlI-lea, Imperiul Roman a intrat intr-o lunga perioada de decadenta. Profitand de acest fapt, triburile germane au intreprins numeroase atacuri la frontierele romane de la Dunare si Rin. Presiunea asupra Imperiului a sporit in urma miscarii triburilor asiatice ale hunilor care i-au impins pe germani spre sud si spre vest. in anul 376, vizigotii au provocat o mare infrangere romanilor la Adrianopol, dupa care romanii nu s-au mai refacut. in urmatoarele decenii vizigotii au ajuns in Spania, ostrogotii in Italia, vandalii in Africa de nord, anglii si saxonii in Britania (Anglia), francii in Galia (Franta) etc.
 Ultimul val de migratori germani l-au reprezentat vikingii (normanzii). Acestia traiau in Danemarca, Norvegia si Suedia, incepand cu secolul al VUI-lea, navigand pe excelentele lor nave, vikingii au atacat Europa occidentala. Atacurile lor au provocat groaza, datorita cruzimii de care normanzii au dat dovada.
Normanzii erau nu numai razboinici, ci si excelenti negustori. Astfel, grupuri de vikingi au strabatut drumul comercial care unea Scandinavia de Constantinopol (care atunci era cel mai mare centru urban din Europa), contribuind la formarea statului rus (in care elementul scandinav a fost asimilat de cel local). Vikingii au ajuns la Marea Mediterana si chiar in America (in jurul anului 1000, cu o jumatate de mileniu inaintea lui Cristofor Columb).
Popoarele germanice ocupa o intinsa suprafata in Europa: Germania, Anglia, Austria, Peninsula Scandinava, Tarile de Jos etc.

Formarea popoarelor slave
Obiect datand din secolul al Vll-lea, descoperit in Anglia. Al treilea grup important de popoare din Europa il reprezinta popoarele slave. Patria slavilor era situata la nord de Muntii Carpati. Ei se ocupau, in principal, cu agricultura si razboiul. Primele informatii scrise despre slavi dateaza din secolul al Vl-lea. in acest secol slavii au inceput migratia pe o larga arie geografica. Astfel, incepand cu anul 602, ei au trecut Dunarea si s-au revarsat in numar mare in Peninsula Balcanica. Aici au slavizat o mare parte a peninsulei. Pana la sfarsitul primului mileniu, au luat nastere trei grupuri de popoare slave: slavii de rasarit (rusii), slavii de apus (cehii, polonezii etc), slavii de sud (bulgarii, sarbii, croatii etc). inceputurile organizarii politice a popoarelor slave a condus la aparitia statelor (Bulgaria, Rusia kieveana etc).
Treptat, popoarele slave au trecut la crestinism (spre exemplu, polonezii si rusii s-au crestinat in secolul al X-lea).

In momentul in care seriile genetice cu puritate crescuta s-au amestecat, 'produsii' fiind hibrizi, recoltele au incetat si zeii au imaginat imediat urmatoarea marca genetica a supercivilizatiei, evident mai simpla, cu un numar mai mic de gene. Trebuie subliniat tot timpul faptul ca Terra este 'proprietatea' unui complex de supercivilizatii care practica programe de inginerie genetica simultane in areale diferite. Toate programele au un debut si un final simultan; au probabil si cam aceeasi perioada de recolta. Zeii coopereaza in momentele 'apocaliptice'. Deseori apar insa si neintelegeri intre zei, concurenta in programele de inginerie genetica reflectandu-se mai tarziu in posibilitatea de a controla demografic si tehnic un anumit teritoriu din spatiul cosmic. Sa nu credeti ca programele zeilor sunt perfecte. Textele vechi mentioneaza dese erori de comanda, de indepliniri de ordine, de programe abandonate si toate acestea , pentru ca intre ei si noi exista o compatibilitate genetica.

Ne intoarcem in spatiul programului dumnezeului biblic, unde lumea 'se stricase', seriile genetice se amestecasera. In aceste conditii, pe fondul deciziei zeilor de a pune capat programului anterior, se naste Noe, marca genetica a viitorului program de inginerie genetica. Cartea lui Enoh are meritul de a ne lamuri in privinta acestui aspect. Noe era ceva cu totul nou. Nu semana nici cu "mama', nici cu 'tatal', nici macar cu ingerii din ceruri. Venit pe calea proiectiei in laborator si a implantului uterin, Noe era programat sa supravietuiasca potopului si sa fie nascator de popoare. Potopul este descris de toate mitologiile vechi. Enuma Elis - epopeea sumeriana a creatiei, descrie potopul ca pe o actiune complexa a zeilor, in care s-a folosit toata gama armelor de nimicire in masa. Revarsarea apelor nu a fost decat ultimul act al actiunii de distrugere a vechii omeniri. Zeii si-au reluat apoi programele cu capetele de serie de tip Noe, salvate chiar de ei de la pieire. Evident, alaturi de acesti indivizi protejati au supravietuit si destui hibrizi, care au trecut pragul intre cele doua programe. Noe, veritabila marca genetica va reusi sa traiasca 950 de ani. Fiii sai, Sem, Ham si Iafet, proiectati genetic diferit, au servit unor scopuri diferite. Pe linia lui Sem avea sa se dezvolte arborele genealogic din care se va dezvolta mai tarziu poporul evreu. Ham si Iafet au fost proiectati pentru crearea patului genetic al poporului evreu. Cu trecerea timpului, caracterele genetice mostenite de la Noe aveau sa se piarda in marea masa, astfel incat, descendentii au trait din ce in ce mai putin. In aceasta perioada de circa 1230 de ani, incadrata temporal intre potop si nasterea lui Iacov (Israel), au loc doua actiuni majore: una de pregatire si prelucrare a patului genetic pe care urma sa se implanteze viitorul popor evreu si una de crestere continua a compatibilitatii caracterelor genetice ale arborelui precursor al poporului evreu. Este usor demonstrabil a acest arbore este presarat la tot pasul cu 'noduri genetice' importante, rezultate ale implanturilor uterine cu material genetic controlat. Avram, Isaac, Iacov sunt astfel de 'noduri genetice'. Ele au indeplinit dubla functie; atat functie in arborele genealogic central, cat si functie de pat genetic, prin insamantarea unui mare numar de 'tiitoare'. Atunci cand patul genetic a fost pregatit, inginerul genetician sef a demarat crearea celor douasprezece serii genetice cu puritate crescuta ale poporului evreu. Din 'nodul genetic' Iacov se nasc aparent cei 12 copii - capi de serie. Este usor demonstrabil si la vedere pentru un ochi tehnic faptul ca toti cei 12 sunt rezultate ale implanturilor uterine cu material genetic controlat. Povestea acestor copii este interesanta. Iosif ajunge nu intamplator in Egipt, unde se desfasura un program diferit, sub bagheta altor zei, usor diferiti genetic. Sub pretextul foametei din Canaan, cei 11 frati ajung dupa un timp la Iosif, in Egiptul imbelsugat. Biblia, construita magistral, ne lasa sa verificam cu usurinta faptul ca trambitata foamete din Canaan este o gogorita. Cei 11 frati ajung in Egipt nu dupa doi ani de foamete, ci dupa circa 80 de ani de la intoarcerea familiei lui Iacov in Canaan. Diferentele genetice evidente, rasiale dintre vechii egipteni si evrei faceau ca cele doua populatii sa nu se amestece. Acest fapt este bine subliniat de Biblie. Dezvoltarea numerica fara risc de hibridare (amestecare de populatii) este argumentul major, de ordin genetic, pentru care inginerul genetician sef isi transfera produsul in Egipt. Daca acest grup populational restrans ar fi ramas in Canaan, ar fi avut un mare risc de hibridare cu patul A.D.N. ce avea caractere genetice mult asemanatoare. Concomitent cu dezvoltarea numerica a evreilor, continua in Canaan prelucrarea genetica a patului A.D.N. pe care avea sa fie instalat mai tarziu poporul evreu. Dupa aproximativ 350 de ani Domnul isi scoate cu mare tam-tam poporul din Egipt, ocazie cu care isi etaleaza forta tehnologica pe care numai astazi o putem intelege. Spre exemplu, ultimul argument al inginerului genetician sef in fata faraonului este atacul cu arma bacteriologica (inteligenta, selectiva) asupra egiptenilor, moment care nu este comemorat, ci sarbatorit de lumea crestina ca sarbatoare a Pastelui!

De departe, cea mai interesanta perioada a istoriei biblice a evreilor este cea petrecuta in desert. In acest interval de 40 de ani, poporul este despartit de alte neamuri, cu care ar fi avut un risc de hibridare si este asezat in cele 12 serii genetice. Acest lucru se datoreaza nu numai condicilor preotesti, ci in special dotarii comunitatii evreiesti cu aparatul denumit chivot, instalat in 'cortul adunarii'. Am demonstrat in carte, fara nici o indoiala ca acest aparat era un scanner capabil sa analizeze A.D.N.M.N. (structura A.D.N. a corpului spiritual) si sa incadreze membrii comunitatii in una din cele 12 serii genetice sau sa dovedeasca o structura genetica hibrida. Tot in aceasta perioada poporul evreu primeste un pachet consistent de legi, bine gandite, spre reusita mentinerii si dezvoltarii seriilor genetice cu puritate crescuta. Dintre ele se detaseaza prin importanta legea non-hibridarii (a interzicerii amestecului cu alte popoare), continuta in legile lui Moise. In desert au loc si primele recolte de evrei, mascate sub pedepse primite de la Domnul pentru motive puerile. Este folosita intensiv toata gama de procedee menite sa asigure puritatea genetica a seriilor, cresterea compatibilitatii genetice cu marca A.D.N. standard a supercivilizatiei si obtinerea unei bune recolte de baietei.

Apoi, cronologic, Domnul cucereste Canaanul pentru poporul evreu cu ajutorul armelor moderne. Concomitent, imputineaza populatiile nedorite, intr-o maniera selectiva, lasand in viata acele popoare mai apropiate genetic de evrei. Fiecare serie este dispusa intr-un areal distinct, ingradit de bariere geografice. Mentinerea seriilor genetice cu puritate genetica crescuta a permis recoltele periodice de evrei si a fost realizata in principal prin actiunea complexului: chivot - legea non-hibridarii. Controlul genetic aal actiunii legii a fost realizat tehnic de aparatul numit chivot. Timp de aproape 1500 de ani, pana la Iisus, ingerii au avut o prezenta discontinua, dictata de semnalizarile chivotului. Iata cum functiona tandemul chivot - legea non-hibridarii. Legea interzicea amestecul cu alte popoare, dar, culmea!, chiar Domnul 'ii dadea pe evrei in mana popoarelor din jur' pentru perioade de 20-40 de ani. In acest timp o parte dintre evrei incalcau legea, dar erau inregistrati de chivot drept hibrizi. Conform legilor lasate de inginerul genetician, fiecare evreu de sex masculin trebuia scanat de trei ori pe an de chivot. Fiind un aparat cu functie de monitorizare a unui program, atunci cand inregistra 1% hibrizi, chivotul dadea alarma si ingerii soseau de urgenta pentru epurarea genetica a poporului. In fata comunitatii erau ucisii cei care 'pentru pantece' incalcasera legea, impreuna cu descendentii lor. Condicile preotilor si chivotul asigurau acuratetea operatiunii. Imediat erau declansate razboaiele de epurare genetica impotriva acelor popoare cu care se amestecase poporul evreu. Purtate cu arme moderne de nimicire in masa, aceste razboaie aveau dublu scop: imputinarea si indepartarea popoarelor vecine pe de-o parte si capturarea de tinere virgine din sanul acestor popoare inrudite genetic. Caracterele genetice asemanatoare faceau din aceste tinere nascatoare ideale de . evrei obtinuti prin metoda implantului uterin cu material genetic controlat. Astfel, recoltele ingerilor proveneau din doua surse: 'fii ai fagaduintei' - obtinuti prin implant uterin si copii 'drepti', rezultati prin actiunea legii non-hibridarii. Toata perioada este caracterizata de 'pedepse' ale Domnului, adevarate masacre asupra propriului popor si de invrajbiri intre semintii care duc la recoltarea masiva a uneia sau a alteia, evident, dupa nevoile Domnului.

Despre marcare, recoltare, culegere, triere, prelucrare a corpurilor spirituale recoltate si modalitatea de fabricare a fiintelor extraterestre se poate citi pe larg in carte. Prelucrarea - compatibilizarea genetica finala a corpullui spiritual recoltat are loc in interiorul complexului viu Dumnezeu (superfiinta in materie eterica, negativa, compusa din cate un corp spiritual din fiecare serie genetica standard) - Miel (supercomputer detinator al marcilor A.D.N. standard)) - raul vietii (flux energetic in care circuula corpuri spirituale) - pomul vietii (container in care sunt depozitate corpuri spirituale), existent in statiile fiecarei supercivilizatii care are o astfel de modalitate de inmultire. Fiziologia complexului viu de mai sus si modalitatea de control si modelare a unui corp spiritual compatibil recoltat sunt descrise magistral mai ales in Cartea Tibetana a Mortilor si in Povestea Unui Amarat, din scrierile asiro - babiloniene si sunt prezentate pe larg, in lucrarea mea.

Terra functiona pentru toate superciviliuzatiile implicate in Programul Terra ca o fabrica de 'produse finite', fiecare corp spiritual recoltat fiind prelucrat genetic complet, apt sa fie racordat la o soma (trup) de inger. Acest lucru a fost posibil prin copierea sistemelor vii de tip Dumnezeu - Miel - raul vietii - pomul vietii, existente in statiile superrcivilizatiilor din Galaxie, in bazele din interiorul Pamantului. Dupa Potop, supercivilizatia lui Dumnezeu (a dumnezeului evreilor) a schimbat marca A.D.N. si a dezvoltat in vechea Palestina un nou program in douasprezece serii genetice, mai performant in homozigotare (puritate genetica ) decat programul anterior. Schimbarea marcii genetice nu este un lucru atat de simplu. O parte a supercivilizatiei ce detinea spatiul geografic cuprins in Orientul Apropiat si Mijlociu nu a putut urma noul standard de homozigotare. Scindarea de ordin genetic a acestei supercivilizatii, s-a tradus intr-o scindare geografica, militara, politica. Cele doua fractiuni: a dumnezeului Biblic, mai performanta ca homozigotare si a lui Satana, care a continuat un program in sapte serii genetice cu puritate crescuta, s-au sabotat si s-au razboit permanent pe cerul Terrei. Supercivilizatia Dumnezeului Biblic a ramas detinatoarea marei baze cosmice cubice 'Noul cer, noul pamant, noul Ierusalim', descrisa magistral in Biblie, in timp ce Satana si ai lui ingeri au controlat baza din interiorul Pamantului, Luna si probabil o parte dintre celelalte baze din sistemul solar.

Programul evreu a fost exploatat economic timp de aproximativ 1500 de ani (intre 1500 i.e.n. - anul 1). Conflictul politic si militar intre cele doua supercivilizatii scindate genetic, obiectivat in razboaiele spatiale si terestre intre ingeri, apare descris in Cartea lui Enoh si in Biblie. Prezenta pe Terra a ingerilor supercivilizatiei lui Dumnezeu a devenit din ce in ce mai dificila cu cat ne apropiem pe axa lineara a timpului de anul 1. Spre exemplu, deportarea evreilor in Babilon, in anul 587 i.e.n.

Popoarele fino-ugrice
Sunt originare din Asia, din regiunea Muntilor Altai. Unii cercetatori considera ca limbile vorbite intr-o mare parte a Asiei, ca si limbile popoarelor fino-ugrice, isi au originea in limba altai.
Popoarele fino-ugrice stabilite in Europa sunt ungurii, finlandezii si estonienii. Ungurii s-au deplasat treptat spre apus, ase-zandu-se in Atelkuz ("Tara dintre rauri", situata probabil intre Nipru si Nistru). Atacati de alte triburi nomade, maghiarii au parasit pe la 895 Atelkuzul si s-au asezat in Bazinul Carpatic (incluzand Transilvania) in 896. Acesta este punctul de vedere al istoricilor maghiari, care contesta astfel continuitatea romanilor in Transilvania. Istoricii romani considera ca asezarea ungurilor in Pannonia (Ungaria de astazi) s-a facut prin trecerea lor pe langa Kiev si traversarea Carpatilor Padurosi. in mai multe randuri au atacat Europa de Vest, dar au fost opriti la jumatatea secolului al X-lea de catre regele Germaniei. Treptat, ungurii si-au insusit modul de viata sedentar, agricultura devenind o ramura economica mai importanta decat pastoritul. Ungurii s-au crestinat in timpul regelui Stefan cel Sfant (997-1038). Istoricii romani sunt de parere ca abia dupa acest moment a inceput cucerirea sistematica a Transilvaniei, care a devenit voievodat autonom in cadrul Regatului Ungariei. Romanii si maghiarii din Transilvania au avut o istorie comuna timp de un mileniu. Influente reciproce intre cele doua popoare se constata in viata economica, cultura, traditii etc. Ele au fost benefice, atat pentru romani, cat si pentru maghiari.

Popoarele turcice

Turcii apar in izvoarele chineze in secolul al Vl-lea. Ei traiau in vastele regiuni ale Asiei Centrale. Principala ocupatie o constituia cresterea animalelor. incepand cu secolul al VUI-lea turcii au imbratisat religia musulmana. intre turci s-au afirmat, din punct de vedere politic, turcii-oguzi. Acestia au format un stat puternic condus de dinastia Selciukizilor, de la numele careia au fost numiti turci selciukizi. Selciukizii au cucerit un vast teritoriu ajungand pana in Asia Mica. Aceasta regiune a constituit nucleul unui nou stat turc, cel otoman, precum si cel al natiunii turcesti din zilele noastre.

Arabii Leaganul poporului arab este Peninsula Arabica ce se intinde intre Marea Rosie si Golful Persic. in cea mai mare parte aceasta peninsula este acoperita de desert. Din aceasta cauza cei mai multi arabi erau nomazi. Doar pe coasta de vest conditiile naturale permiteau practicarea agriculturii. Unificarea triburilor arabe a fost realizata de catre Mahomed (570-632), intemeietorul religiei musulmane (islamice). Dupa moartea lui Mahomed statul arab a reusit, intr-un timp foarte scurt sa cucereasca un teritoriu urias care se intindea intre Asia Centrala si Oceanul Atlantic. in zona cuprinzand Africa de Nord, Siria, Irak arabii si-au impus nu numai religia islamica, ci si limba. Aici este teritoriul pe care traieste si astazi marea natiune araba.