Congresul de la Viena

Congresul de la Viena (1 noiembrie - 9 iunie ), conferinta a statelor europene desfasurata la sfarsitul razboaielor napoleoniene cu scopul de a restaura ordinea conservatoare existenta inaintea izbucnirii Revolutiei Franceze, prin restabilirea vechilor regimuri absolutiste, si de a inlatura, prin stabilirea de noi granite, urmarile ocupatiei franceze in Europa. Preocuparile majore au fost:

realizarea unui echilibru al relatiilor de forte intre state, fara a tine seama de particularitatile lingvistice, religioase, de traditii ale teritoriilor pe care si le imparteau;

favorizarea autoritatii traditionale, adica fortele feudale, conservatoare si clericale.

Cuvintele cheie ale Congresului au fost 'restauratie' si 'legitimism'. Restauratia consta in readucerea pe tron a dinastiilor care fusesera indepartate in urma unor revolutii sau a altor evenimente cu rezonanta, iar legitimismul era o teorie monarhica ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime si puterea absoluta a acestora. Sedintele oficiale au inceput la 1 noiembrie 1814, fiind purtate intre cancelarul Austriei, Klemens von Metternich-Winnerburg lordul Castlereagh al Angliei, ministrul de externe al Frantei, Talleyrand, tarul Alexandru I al Rusiei si baronul prusac von Stein, cel care avea sa transfome Prusia intr-o mare putere europeana.

Participanti si obiective

La Congresul de la Viena au participat delegatii din aproape toate statele europene, insa deciziile cele mai importante s-au luat de catre marile puteri. Asadar, soarta Europei a fost hotarata de catre delegatii marilor puteri, asa cum se va repeta de doua ori in secolul urmator, XX, la marile conferinte de pace de la Paris, din 1919/1920 si 1946/1947, care au schimbat harta geo-politica a Europei si a intregii lumii, dupa Primul si, respectiv, Al Doilea Razboi Mondial

Consecinte

Congresul de la Viena a instituit o noua ordine in care Europa era sub controlul unui ansamblu de patru puteri: Austria, Prusia, Rusia si Anglia.

Structura sociala a statelor

Hotararile Congresului de la Viena au reprezentat ultima rabufnire a feudalitatii in Europa Luptele ulterioare care au avut loc in statele acestui continent s-au dat intre vechiul regim aristocratic si noul regim democratic. Aceste lupte au impus principiul egalitatii in locul privilegiilor si vechilor ierarhii, iar dogmatismul clerical si regal a fost inlocuit cu libertatea de gandire si de exprimare. imobilismului economic i-a luat locul libera concurenta.

In fruntea numeroaselor miscari sociale revolutionare s-a situat burghezia, care era interesata in toate aceste schimbari.

Dupa , ca urmare a dezvoltarii industriei, o noua clasa sociala isi face simtita prezenta pe scena politica: muncitorimea. Nemultumita de conditiile ei de existenta, aceasta incepe sa se organizeze, la inceput in sindicate si apoi in partide, pentru a dobandi drepturi economice si politice, opunandu-se de multe ori intereselor burgheziei.

Anglia era o monarhie parlamentara in care drepturile si libertatile individuale erau in mare masura respectate.

Franta aflata din in perioada Restauratiei Bourbonilor, nu a revenit la vechea formula absolutista: Ludovic al XVIII-lea a domnit pe baza Chartei din , ce cuprindea multe principii constitutionale.

Prusia: Influentat de experienta Revolutiei franceze Frederic Wilhelm al III-lea se angajeaza intr-un amplu proces de reformare.

Austria, in schimb, ramane un imperiu absolutist, ce reunea multe popoare sub autoritatea dinastiei de Habsburg. In lipsa unor monarhi puternici, adevaratul conducator al Imperiului Habsburgic a fost la inceput de secol cancelarul Klemens Metternich Winnenburg. Acesta, prin hotararile impuse congresului de la Viena, incalca principiul nationalitatilor, aflat in plina afirmare.

Rusia tarului Alexandru I era o tara inapoiata si feudala, desi conducatorul sau absolut se considera 'salvatorul Europei'.

Europa de Sud-est era puternic ramasa in urma si sub controlul unui alt stat despotic, Imperiul Otoman, care, in diferite forme de dominatie, stapanea mai multe popoare: romani sarbi greci bulgari