Brancoveanu Constantin (1688-1714)
Carmuitor intelept, diplomat
talentat, fin pretuitor al artelor si culturii, Constantin
Brancobeana, a fost unul dinter ultimii mari principi ai evului mediu
romanesc.
Pasnic din fire, Brancoveanu s-a
bucurat de o domnie linistita, ferita de razboaie. Doar la
inceput a purtat lupte cu trupele habsburgice pe care le-a infrunt nu departe
de Brasov (1690).
Probleme erau insa, in
legatura cu politica fata de Poarta, probleme care au
fost aplanate, Brancoveanu primind domnia pe viata. Apare insa o
problema, si anume, sultanul ii cere tara si sa
treaca la religia musulmana, lucru refuzat de Brancoveanu, care este
decapitat impreuna cu totii fii sai.
Promotor de frunte al culturii,
voievodul a impulsionat arta tiparului, in vremea lui imprimandu-se aproape 400
carti in limbile romana, slavona, greaca,
armeana, georgiana, araba, turca.
In 1695, domnitorul a infiintat
in urtea manastirii Sf. Sava din Bucuresti Academia
Domneasca, institutie de invatamant superior la care
predau - la cei peste 200 de elevi romani sau din tarile vecine -
profesori e inalt prestigiu. Ctitor de frunte, Brancoveana a lasat
posterioritataa zidiri de seama in Tara
Romaneasca si Transilvania: Hurezii, Potlogii, Doicestii,
Sambata de Sus, Brancovenii, Mogosoaia. In timpul lui au activat
numeroase scoli de pictura, renumita mai cu seama fiind cea
de la Hurez. Unitatea de expresie plastica si decor, monumentele de
arhitectura, ansamblurile de pictura lucrarile de arta
decorativa se constituie intr-o grandioasa opera care,
dezvoltandu-se pe fondul de traditii vechi romanesti, a asimilat
acreator experientele de atunci, novatoare, ale artei europene. Astfel se
constituie arta ce reprezinta o epoca si a devenit un stil, pe care, in semn de omagiu,
istoria a numit-o: arta brancoveneasca.
