De la comunism la capitalism

De la comunism la capitalism

Incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial a insemnat pentru Romania pierderea Basarabiei, Bucovinei, Cadrilaterului, dar a insemnat si recuperarea Transilvaniei de Nord si odata cu aceasta definitivarea granitelor tarii, acestea ajungand la forma actuala.

Totodata, anii ce au urmat celei mai mari conflagratii din istorie au insemnat si instaurarea comunismului in tara, ideologie sub care Partidul Comunist Roman avea sa conduca tara timp de 44 de ani.

Proclamarea Republicii Populare Romania la 30 decembrie 1947 a marcat trecerea tarii la o noua etapa, ce a determinat schimbarea esentei si continutului statului, acesta devenind unul de tip socialist, de dictatura a clasei muncitoare, prin largirea bazei sociale a puterii[1].

Prin Constitutia din 13 aprilie 1948, organul suprem executiv era Guvernul, raspunzator pentru activitatea sa in fata Marii Adunari Nationale. Guvernul conducea acitivitatea administrativa a statului, coordona ministerele de resort, asigura planificarea economiei nationale, realiza politica statului in domeniile ordinii publice si securitatii, conducea politica generala a statului in domeniul relatiilor internationale.

Conform Constitutiei, teritoriul Romaniei era impartit din punct de vedere administrativ in comune, plasi, judete la care se adaugau o noua unitate teritoriala, regiunea[2]. Unitatile administrativ teritoriale erau conduse de consilii locale populare, alese prin vot universal, direct, egal si secret pe timp de patru ani .

Prin Legea nr. 5/1950 s-a stabilit o noua organizare administrativ-teritoriala, in regiuni, raioane, orase si comune, ca o consecinta a raionarii administrativ-economice a teritoriului. Prin Legea nr.5 au fost desființate cele 58 de județe (ca și cele 424 plași și 6.276 de comune rurale și urbane), fiind inlocuite cu 28 de regiuni (compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune). Acestea erau:

-Regiunea Arad, cu resedinta la Arad si raioanele Arad, Cris, Gurahont, Ineu, Lipova.

-Regiunea Arges, cu resedinta la Pitesti si raioanele Costesti, Curtea de Arges, Gaesti, Muscel, Pitesti, Slatina, Topoloveni, Vedea.

-Regiunea Bacau cu resedinta la Bacau si raioanele Bacau, Buhusi, Ceahlau, Moinesti, Piatra Neamt, Roman, Targu Neamt, Targu Ocna..

-Regiunea Baia Mare cu resedinta la Baia Mare si raioanele Baia Mare, Carei, Cehul Silvaniei, Lapus, Oas, Satu Mare, Sighet.

-Regiunea Barlad, cu resedinta la Barlad si raioanele Barlad, Husi, Murgeni, Vaslui, Zeletin.

-Regiunea Bihor cu resedinta la Oradea si raioanele Alesd, Beius, Marghita, Oradea, Salonta, Sacuieni, Simleu.

-Regiunea Botosani, cu resedinta la Botosani si raioanele Botosani, Darabani, Dorohoi, Saveni, Trusesti.

-Regiunea Buzau, cu resedinta Buzau si raioanele: Buzau, Carpinistea, Cislau, Mizil, Pogoanele, Ramnicu Sarat.

-Regiunea Cluj, cu resedinta la Cluj si raioanele Aiud, Campeni, Cluj, Dej, Gherla, Huedin, Jibou, Turda.

-Regiunea Constanta, cu resedinta la Constanta si raioanele Adamclisi, Constanta, Harsova, Istria, Medgidia.

-Regiunea Dolj, cu resedinta la Craiova si raioanele Bals, Bailesti, Brabova, Calafat, Caracal, Corabia, Craiova, Plenita, Sadova.

-Regiunea Galati, cu resedinta la Galati si raioanele Braila, Bujoru, Calmatui, Faurei, Galati, Macin, Tulcea.

-Regiunea Gorj cu resedinta la Targu Jiu si raioanele Baia de Arama, Filiasi, Gilort, Hurezani, Strehaia, Targu Jiu, Turnu Severin, Vanju Mare.

-Regiunea Hunedoara, cu resedinta la Deva si raioanele Alba, Brad, Deva, Hateg, Hunedoara, Orastie, Petrosani.

-Regiunea Ialomita, cu resedinta la Calarasi si raioanele Calarasi, Fetesti, Lehliu, Slobozia, Urziceni.

-Regiunea Iasi, cu resedinta la Iasi si raioanele Codaiesti, Harlau, Iasi, Negresti, Pascani, Targu Frumos.

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

-Regiunea Mures, cu resedinta la Targu Mures si raioanele Gheorgheni, Ludus, Reghin, Sangeorgiu de Padure, Tarnaveni, Targu Mures.

-Regiunea Prahova, cu resedinta la Ploiesti si raioanele Campina, Cricov, Ploiesti, Pucioasa, Sinaia, Targoviste, Teleajen.

-Regiunea Putna, cu resedinta la Focsani si raioanele Adjud, Focsani, Maicanesti, Panciu, Tecuci, Vrancea.

-Regiunea Rodna, cu  resedinta la Bistrita si raioanele Beclean, Bistrita, Nasaud, Viseu.

-Regiunea Severin, cu resedinta la Caransebes si raioanele Caransebes, Almas, Moldova Noua, Oravita, Resita.

-Regiunea Sibiu, cu resedinta la Sibiu si raioanele Agnita, Fagaras, Medias, Sebes, Sibiu, Sighisoara.

-Regiunea Stalin, cu resedinta la Orasul Stalin si raioanele Ciuc, Odorhei, Racos, Sfantu Gheorghe, Stalin, Targu Secuiesc.

-Regiunea Suceava, cu resedinta la Suceava si raioanele Campulung, Falticeni, Gura Humorului, Radauti, Suceava, Vatra Dornei.

-Regiunea Teleorman, cu resedinta la Rosiorii de Vede si raioanele Alexandria, Draganesti, Rosiorii de Vede, Turnu Magurele, Vartoapele, Videle, Zimnicea.

-Regiunea Timisoara, cu resedinta la Timisoara si raioanele Deta, Lugoj, Sannicolaul Mare, Timisoara.

-Regiunea Valcea, cu resedinta la Ramnicu Valcea si raioanele Balcesti, Dragasani, Hurezu, Ladesti, Lovistea, Ramnicu Valcea.

-Regiunea Bucuresti cu resedinta la Giurgiu si raioanele Branesti, Crevedia, Giurgiu, Mihailesti, Oltenita, Racari, Snagov, Vidra.

-Capitala Bucuresti si raioanele Stalin, 1 Mai, 23 August, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, Lenin, Gh. Dej, Grivita Rosie.

Capitala tarii era subordonata direct organelor centrale ale statului, si era divizata in raioane de oras, un corespondent de astazi al sectoarelor. Cele 145 de orase erau impartite in trei categorii:

-orase de subordonare republicana, Cluj, Constanta, Galati, Iasi, Ploiesti, Stalin, si Timisoara;

-de subordonare regionala (34);

-de subordonare raionala (104).

Unei regiuni ii revenea o suprafata medie de 8 535 km² si un numar mediu de 6,3  raioane. S-au format 177 raioane, suprafata medie a unui raion fiind de 1 342,7 km².

Raioanele erau formate din orase de subordonare raionala si din comune. Raionul este subordonat direct regiunii. Comunele se compuneau din unul sau mai multe sate invecinate, si se subordonau direct raionului

La 19 septembrie 1952, a fost emis Decretul 331 prin care a fost modificata Legea nr. 5/1950 astfel incat, prin comasare, numarul de regiuni a fost redus la 18: Baia Mare, Suceava, Oradea, Cluj, Bacau, Iasi, Barlad, Galati, Constanta, Ploesti, Pitesti, Craiova, Hunedoara, Timisoara, Arad, Stalin, Regiunea Autonoma Maghiara si Bucuresti.

Articolul 19 din Constitutie arata ca Regiunea Autonoma Maghiara a Republicii Populare Romane este formata din teritoriul locuit de populatia compacta maghiara secuiasca si are conducere administrativa autonoma, aleasa de populatia Regiunii Autonome Maghiare.

Regiunea Autonoma Maghiara cuprindea raioanele: Ciuc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sangeorgiu de Padure, Sfantu Gheorghe, Targu Mures, Targu Secuiesc, Toplita. Centrul administrativ al regiunii este orasul Targu Mures.

Articolul 20 mentioneaza ca legile Republicii Populare Romane, hotararile si dispozitiile organelor centrale ale statului sunt obligatorii pe teritoriul Regiunii Autonome Maghiare, iar articolul 21 subliniaza faptul ca regulamentul Regiunii Autonome Maghiare este elaborat de Sfatul Popular al acesteia, si supus spre aprobare Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane

La 10 ianuarie 1956, prin Decretul 12 a fost modificata din nou Legea nr. 5/1950, desființandu-se regiunile Arad și Barlad[4].

In 24 decembrie 1960, prin Legea nr. 3 s-au facut redistribuiri de teritorii și redenumiri de regiuni. Entitatea administrativa maghiara a fost redenumita Regiunea Mureș-Autonoma Maghiara, modificandu-i-se, totodata, și teritoriul. In final numarul regiunilor s-a redus la 16: Suceava, Bacau, Iasi, Galati, Dobrogea, Bucuresti, Ploiesti, Arges, Oltenia, Banat, Hunedoara, Crisana, Maramures, Cluj, Brasov si Regiunea Mures-Autonoma Maghiara.

Pe linia distantarii regimului comunist de la Bucuresti de orientarea Moscovei se inscrie si reforma administrativa adoptata in anul 1968. Pe fondul schimbarilor structurale in economia nationala, cu trecerea industriei in prim plan, sub aspect valoric, si cresterea exploziva a populatiei urbane, cu precadere pe seama exodului rural, se trece la o noua organizare administrativ-teritoriala, in care se regasesc elemente ale structurilor teritorial-administrative din perioada interbelica.

Prin Legea nr. 2 din anul 1968 se adopta ca unitati administrative de baza judetul, comuna si orasul. Motivatia esentiala a crearii noilor structuri teritorial-administrative a constat in a genera o mai echitabila si echilibrata distributie a fortelor de productie in teritoriu. Judetelor cu traditie industriala si cu grad ridicat de urbanizare (Prahova, Brasov, Timis, Cluj) li se opuneau altele nou infiintate, cu grad ridicat de ruralism si slabe infrastructuri industriale (Salaj, Bistrita-Nasaud, Vaslui, Ialomita, Teleorman s.a.). Acestea din urma au fost sustinute puternic de la bugetul centralizat al statului pentru a se dezvolta sub aspect industrial si urbanistic.

Asa se explica faptul ca, in decurs de un sfert de secol, majoritatea oraselor cu rol de capitala de judet au crescut spectaculos sub aspect demografic si edilitar, precum si sub aspectul productiei industriale.

In expunerea de motive, la elaborarea legii (Legea nr.2 din 17 februarie 1968) s-a avut in vedere necesitatea punerii de acord a organizarii administrativ-teritoriale cu schimbarile calitative intervenite in dezvoltarea economiei pe intreg teritoriul tarii, precum si cu modificarile care au avut loc in structura populatiei, profilul, intinderea si condutiile de viata ale oraselor si comunelor. In privinta denumirii judetelor, s-au avut in vedere traditiile istorice si importanta actuala a unor zone geografice sau orase.

Reinfiintarea judetelor nu a insemnat, insa, revenirea la configuratia administrativa anterioara anului 1950. Un numar de 19 de judete - Baia, Campulung, Dorohoi, Fagaras, Falciu, Muscel, Odorhei, Radauti, Ramnicul Sarat, Roman, Romanati, Severin, Somes, Tarnava Mare, Tarnava Mica, Tecuci, Turda, Tutova, Vlasca - nu se mai regaseau in acest decupaj. Unele judete aveau numele schimbat, fie partial (Bistrita-Nasaud, in loc de Nasaud), Caras-Severin (si ca o recunoastere a inglobarii la fostul judet Caras si a mai mult de jumatate din vechiul judet Severin), Timis (in loc de Timis-Torontal), fie complet (Covasna in loc de Trei Scaune, Vrancea, in loc de Putna, Galati, in loc de Covurlui, Harghita, in loc de Ciuc). Prin rolul de centru de regiune, dobandit in cei 18 ani anterior, Baia Mare a fost declarata resedinta a unui judet Maramures care-si extindea, astfel, numele dincolo de limitele istorice ale judetului interbelic omonim, in detrimentul orasului Sighetul Marmatiei. De asemenea, desi resedinta judetului Teleorman fusese anterior la Turnul Magurele, Alexandria devenea centrul administrativ al judetului reinfiintat. Acelasi statut l-a dobandit Slobozia, pentru judetul Ialomita, in dauna vechii resedinte, Calarasi.

Un numar de 47 de asezari urbane erau declarate municipii (inclusiv Capitala, organizata in 8 sectoare si avand 14 comune suburbane. Intre acestea se regaseau si orase-neresedinta de judet - Calarasi, Gheorghe Gheorghiu Dej (astazi Onesti), Sighisoara, Turnul Magurele, Barlad, etc - in timp ce unele centre judetene aveau doar statut de oras: Slobozia, Alexandria, Slatina, Miercurea-Ciuc, Zalau, Vaslui.

Rezultatul final, substanțial diferit de situația tradiționala, anterioara anului 1950, a cuprins 39 județe, municipiul București, 236 orașe, dintre care 47 de municipii și 2706 comune avand in componența 13149 sate[5].

Prin Decretul nr. 15 din 15 ianuarie 1981, judetele Ilfov si Ialomita au fost reorganizate. Au aparut judetele Calarasi si Giurgiu (cu resedinte in orasele omonime), iar restul judetului Ilfov a fost declarat sector agricol, subordonat Capitalei.

Ultima modificare care ar fi urmat sa aiba efecte in plan administrativ in timpul regimului comunist a survenit prin adoptarea Legii nr. 2, din 18 aprilie 1989, privind imbunatatirea organizarii administrative a teritoriului Republicii Socialiste Romania. Potrivit acesteia, urmau sa dispara 380 de comune, prin asa-numita politica de "sistematizare rurala". Acest act legislativ abroga Legea nr. 2 din 1968. Pe de alta parte, unele comune au fost declarate asezari urbane.

Odata cu colapsul generalizat al economiei etatiste de tip socialist, de dupa 1989, judetele nou infiintate in 1968 au decazut brusc sub aspect economic, in special industrial.

In schimb, judetele cu traditie industriala si functii centrale de nivel inalt, au prosperat in general si cunosc o relativa presiune demografica in urma concentrarii investitiilor, pe fondul unor infrastructuri si traditii urbane care au generat si genereaza forta de munca cu inalta calificare. Pierderea capitalului industrial a fost acompaniata si de amplificarea, diversificarea si modernizarea serviciilor (medicale, de invatamant, comerciale, de transport, comunicatiei mass-media etc.).

Astazi configuratia administrativa a tarii se compune din 41 judete, la care se adauga municipiul Bucuresti, 268 de orase, din care 97 municipii, 2 698 de comune si 13 089 de sate.

Judetul este condus de un prefect, care este reprezentantul puterii centrale in teritoriu.

Puterea economica, in schimb, este controlata de catre Consiliul Judetean condus de catre un presedinte. Acesta, consiliul judetean, construieste si adopta bugetele si coordoneaza politica de investitii la nivel judetean.

La nivelul comunelor si al oraselor s-a revenit la institutia primarului. Acesta este ales prin vot direct de masa de alegatori cu drept de vot din unitatea administrativa. Organul deliberativ este Consiliul Local, compus din consilieri alesi prin vot. Latura birocratica a primariilor (inregistrari, eliberari documente, acte stare civila, evidenta populatiei, etc) este in responsabilitatea secretarului.

Mai recent, dupa anul 2000, ca urmare a scaderii accentuate a numarului populatiei urbane, pe fondul declinului demografic general s-a amplificat practica decretarii de "noi orase". Acestea sunt foste centre comunale, care dispun de anumite infrastructuri superioare, dar sunt departe de a atinge parametrii calitativi impusi de rigorile urbanismului contemporan. Ele sunt mai degraba produsul influentei factorului politic in teritoriu.