Arabii si Islamul (sec

Arabii si Islamul (sec.VI-XII)

Arabii sunt cunoscuti ca fiind asezati in Peninsula Arabica. In centrul Arabiei se gaseste un platou, iar in jos un cerc de deserturi. Agricultura si gradinaritul se practica, ca si cresterea animalelor, in regiunea Yemen si Hedjaz, pe coasta de sud-vest si vest a peninsulei. Este o regiune greu de strabatut din cauza lipsei de apa. La inceputul primaverii si vara apar pasuni pentru animale, pastorite de beduini. Nu exista cursuri de ape, ci numai oaze - pline de vegetatie in anumite perioade.

In Hedjaz existau doua asezari mai importante - Mecca si Yathreb, care erau asezate pe drumurile de comert ce legau Yemenul de Arabia de Nord, Egipt, Siria, Irak.

In secolul al VI-lea majoritatea populatiei beduine erau pastori nomazi, animalul cel mai folosit pentru transport era camila . Cresteau oi, capre si cai. Erau grupati in ginti si triburi, legatura de sange fiind foarte importanta. Membrii unei familii se considerau descendenti ai unui stramos comun care putea fi si de origine animala : - Denu asad - fiii leului. Relatiile patriarhale erau predominante, pastrandu-se vendeta (razbunarea sangelui). Victima unei violente era aparat de intregul trib. La loc de mare cinste era poetul care scria poezii satirice sau poezii lirice inchinate iubitei, calului, razbunarilor, vanatorilor.

Centrul religios al arabilor a ajuns Mecca, unde se afla templul Kaaba - la inceput un mic templu de pietre brute in interiorul careia se gasea piatra neagra - un meteorit. Mecca era dominata de aristocratia tribala, de stapani ai turmelor numiti seici. Datorita cresterii demografice, arabii au ajuns in conflict cu Bizantul care le barase inaintarea catre nord.

Mahomed si Coranul

La sfarsitul secolului al VI-lea si inceputul secolul urmator clasele sociale erau formate, diferentierile de avere fiind pronuntate. Se pare ca aparitia Islamului a fost favorizata si de ostilitatea elenismului, crestinismului si culturii europene a Orientului (prin aceasta intelegem Orientul apropiat - India si China facand parte din alt univers spiritual si politic). Islamismul a aparut in Hedjaz, la Mecca si in scurta vreme a devenit o religie universala. Creatorul ei a fost Mahomed (circa 570-632), ca un Profet de tip uman nou. Fata de Hristos, el este numai profet. Mama lui Mahomed a murit cand acesta avea 6 ani dupa care a fost luat sub tutela unui unchi, si apoi a intrat in serviciul unei rude indepartate bogate ; vaduva Hadijda cu care s-a casatorit. A facut mai multe calatorii caravaniere in Siria. Era de statura mijlocie, purta barba si se parfuma. Si-a inceput activitatea ca predicator in 610 , iar invataturile sale au fost adunate, grupate in Coran (revelatie in limba araba comuna) de catre discipolii sai. Musulmanul trebuie sa respecte mai multe principii : recunoasterea divinitatii unice (Allah) al carui profet este Mahomed ; indeplinirea rugaciunilor zilnice ; tinerea postului in luna Ramadan ; efectuarea cel putin o data in viata a unui pelerinaj la Mecca.

Islam inseamna supunere deplina fata de verdictele divine care ne sunt inaccesibile, iar credinciosii se numesc musulmani (Domnul a dat - Domnul a luat - Domnul fie laudat).

Religia aceasta pare la inceput prea putin diferita fata de crestinism asa cum de altfel, bizantinii, au privit-o ca pe un fel de arianism nevazand in islam o religie noua (pare o secta crestina).

Mohamed, insusi, nu se prezenta ca rupt de religia veche, ci mai degraba un reformator al ei - fiind comparat de unii cu Luther (Dan Zamfirescu, Ortodoxism si romano-catolicism in specificul existentei lor istorice, Ed. Roza Vanturilor, Buc., 1992, p.64).

Neputandu-se impune la Mecca datorita ostilitatii aristocratiei, Mahomed a fost nevoit sa fuga in 622 la Yathreb unde a organizat comunitatea musulmana. Retragerea lui s-a numit Hegira fiind adoptata, mai tarziu, ca data de inceput a erei musulmane. S-a proclamat Razboiul Sfant contra necredinciosilor nemusulmani. Dupa cateva conflicte intre Mecca si Yathreb - mai tirziu s-a numit Medina - in 630 s-a ajuns la o conciliere prin convertirea locuitorilor din Mecca la noua religie si intoarcerea aici a Profetului. Templul Kaaba va fi sanctuarul lumii musulmane, templu la care trebuie sa faca pelerinajul musulmanii. Reusita de la Mecca a avut un efect deosebit asupra unitatii lumii arabe, in plan politic si religios.

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

In Tara Romaneasca si in Moldova, in centrul acestui aparat se afla domnul, iar in jurul acestuia se gaseau o serie de organe colegiale, precum Sfatul domnesc sau Adunarile de stari, si de dregatori aflati fie in slujba tarii, fie in slujba domnului.

In Transilvania, conducerea politica centrala a apartinut, cat timp s-a regasit sub stapanirea Ungariei, voievodului, iar mai apoi, de la 1541, principelui. Regii maghiari au gasit forma de organizare a voievodatului la cucerirea Transilvaniei, institutia aceasta ramanand specifica numai Transilvaniei in intreg regatul maghiar, imprimand o nota deosebita de Tarile Romane. In exercitarea atributiilor sale, voievodul era ajutat de congregatii si de catre dregatori: vicevoievod, notar, judele curtii si protonotarul tarii[17]. Voievodul avea atributii jurisdictionale numai asupra celor 7 comitate din Transilvania (Hunedoara, Alba, Tarnava, Cluj, Dobaca si Solnocul Interior) si, din secolul al XIV-lea, si asupra scaunelor secuiesti.

Mai tarziu, dupa 1541, principele era ales de Dieta si confirmat de catre Poarta otomana[18]. Necesitatea confirmarii de catre sultan a principelui a transformat alegerea de catre Dieta intr-o simpla formalitate, candidatul sustinut de Poarta fiind numit principe, uneori chiar impotriva vointei Dietei. Inscaunarea principelui se facea la Alba-Iulia, capitala tarii. Principele era ajutat in guvernare de Consiliul Principelui, alcatuit din cate sapte reprezentanti ai fiecarei natiuni privilegiate, adica ungurii, sasii si secuii .

Adunarile de stari aveau denumiri diferite. Astfel, intalnim denumirile de sobor, mare sobor, sfat de obste, in Moldova si Tara Romaneasca[20], si de Dieta sau congregatie in Transilvania. Dieta Transilvaniei era alcatuita din: Scaunul Gubernial cu consilieri si prelati, Tabla Regeasca, inaltii functionari ai comitatelor, provinciilor si scaunelor secuiesti, ai provinciilor sasesti si ai oraselor libere sau taxaliste . Sfatul domnesc era alcatuit din marii boieri pe care domnul ii consulta pentru solutionarea diverselor probleme ridicate de guvernarea statului .

In Transilvania, in perioada voievodatului, voievodul era ajutat in guvernarea tarii de mai multi vasali, numiti familiares. In prima perioada a principatului, principele trebuia sa conduca statul cu ajutorul unui Consiliu format din 21 de persoane, si apoi din 12 persoane.

Consiliul jura credinta atat principelui, cat si tarii, iar functia Consiliului consta in a-l consilia pe principe in acord cu legislatia in vigoare. Principele era obligat sa tina seama de sfaturile Consiliului, cu exceptia cazului in care acestea erau ilegale[23].

Imediat dupa intemeiere, aparatul central de stat era redus, el se compunea din organele esentiale pentru existenta statului si din dregatori care serveau curtea domneasca sau persoana domnului. Cat timp domnia nu se consolidase, dregatorii indeplineau anumite atributii in cadrul curtii, legate de persoana domnului. Odata cu intarirea aparatului central si ingradirea imunitatilor boierilor, dregatorii preiau, in numele domnului, conducerea efectiva a vietii de stat[24].

In schimb, in Transilvania exista un aparat dregatoresc restrans, alcatuit din vasali ai voievodului. Cel mai important dregator era vicevoievodul. De asemenea, exista un notar, un jude al curtii, cu atributii administrative, fiscale si judiciare, precum si un protonotar, care avea ca sarcina principala asigurarea unei mai bune functionari a cancelariei voievodatului[25].

Aparitia marilor state feudale          romanesti cu functiile lor specifice, conditionate de existenta unei puteri centrale a determinat aparitia unui aparat complex care sa reprezinte si sa realizeze la nivel regional si local, interesele statului feudal . Aflat in subordinea domniei si a marilor dregatori, acest aparat s-a regasit de la bun inceput pe intreg teritoriul tarii, indeplinind diversele sarcini incredintate de la centru. Pentru strangerea veniturilor si pentru asigurarea suprematiei puterii de stat, statele centralizate medievale romanesti si-au creat organe regionale si locale cu atributii fiscale, militare si judecatoresti. Precizarea competentei lor teritoriale a impus crearea unitatilor administrativ-teritoriale.

Competenta teritoriala a acestui aparat administrativ era circumscrisa la nivelul unor diviziuni administrativ-teritoriale de dimensiuni mai mari sau mai mici. Cele mai mari si mai vechi au fost tinuturile in Moldova si judetele in Tara Romaneasca, avandu-si originea in formatiunile politice anterioare constituirii statelor medievale centralizate[27].

Denumirea de judet vine de la judicium (instanta de judecata) si atesta atributia judecatoreasca straveche a acestor unitati administrative, precum si prestigiul de care se bucura, la romani, activitatea de solutionare a litigiilor. Judetele au preluat, in general, numele apelor de-a lungul carora s-au format , prima lor atestare documentara datand din 3 octombie 1385. Printre cele mai vechi judete se pot enumera Jales, Valcea, Motru, Gorj, Prahova si Ilfov, Braila si Paduret .

Judetele erau conduse de dregatori locali, numiti judeti sau vornici de judet. In Oltenia, dupa 1420, baniile devin impartiri administrative asimilate judetelor, conduse de bani.

Denumirea de tinut vine, probabil, din latinescul tenutum si a fost introdus sub inspiratia documentelor poloneze redactate in limba latina. Tinuturile s-au format pe unitati geografice sau in legatura cu cetatile si orasele. Tinuturile erau carmuite de dregatori numiti sudeti, parcalabi sau starosti. Daca in Tara Romaneasca, subdiviziunea au reprezentat-o baniile, in Moldova existau Tara de Sus (cuprindea Hotin, Dorohoi, Harlau, Cernauti, Suceava, Neamt si Bacau), cu sediul la Dorohoi, si Tara de Jos (Iasi, Carligatura, Roman, Vaslui, Tutova, Tecuci, Putna, Covurlui, Falciu, Lapusna, Orhei si Soroca) cu sediul la Barlad[30].

La inceput, judetele si tinuturile au ramas ca grupari patriarhale, spontane pentru apararea intereselor locale. Dupa centralizarea statului, ele au fost complet subordonate statului feudal.

Si dupa intemeierea Tarilor Romane, obstea sateasca a continuat sa fie celula de baza a vietii socio-economice si spirituale romanesti, desfasurata acum in conditiile existentei marilor state feudale romanesti. Ea si-a pastrat mai vechile caracteristici legate de ideile de comunitate/obste si solidaritate, precum si traditionalele functii economice, politice, juridice, administrative si spirituale. Epoca feudalismului dezvoltat si-a pus insa puternic amprenta asupra modului in care aceste functii s-au realizat. In primul rand, trebuie remarcat ca procesul de destramare a obstii si de aservire a acesteia a continuat si chiar s-a intensificat dupa intemeiere, de unde si existenta unei multitudini de obsti aflate in dependenta feudala fata de domnie si fata de marii stapanitori feudali .

Orasele si targurile feudalismului romanesc au aparut atat inainte de intemeiere, cat si in epoca imediat urmatoare intemeierii. Cele mai importante orase in aceasta perioada erau Targu Jiu, Arges, Campulung, Targoviste, Giurgiu, Turnu, Severin in Tara Romaneasca, respectiv Iasi, Suceava, Neamt, Piatra, Bacau, Vaslui, Tecuci in Moldova. Aparitia lor este legata de existenta unor centre intarite, a unor curti apartinand unor sefi locali ce puteau constitui in acelasi timp centre de schimb si de paza a marfurilor. La originea multora au stat mai vechile targuri existente pe vaile unor rauri, de unde si alaturarea termenului de targ denumirii raului respectiv. In epoca ulterioara intemeierii, aparitia oraselor si targurilor este legata de initiativele domniei, de unde si raportul special existent intre comunitatea oraseneasca si domn[32].

Organizarea administrativ-teritoriala a voievodatului Transilvania s-a cristalizat treptat, atingand in secolul al XIV-lea forma definitiva. Teritoriul Transilvaniei era impartit in comitate, districte si scaune .

Comitatele erau circumscriptii administrative conduse de un comite si de un loctiitor al acestuia, numit vicecomite. Comitele era ales de catre voievodul Transilvaniei, iar vicecomitele de catre nobilimea din comitat. Erau ajutati in indeplinirea sarcinilor de catre juzi nobiliari, alesi de obstea nobilimii comitatului. Comitatele erau impartite in plase, conduse de pretor, numit de catre nobilimea comitatului. Primele comitate au fost Alba, Somes, Hunedoara, Tarnava, Dobaca, Cojocna, Turda, Caras-Severin, Timis-Cenad, Arad, Bihor, Soloncul de Mijloc, Satu Mare, Maramures si Ugocea.

Romanii isi aveau propriile lor organizatii teritoriale, numite district

La moartea lui, in 8 iunie 632, aproape intreaga peninsula era unificata. Urmas a fost ales Abu-Bekr (632-634) care era numit "calif", (locotenentul trimisului lui Allah). Dupa acesta, calif a devenit Omar (634-644) care a continuat sa raspandeasca islamismul cu sabia. A obtinut importante succese impotriva Bizantului, ocupand Siria si Palestina, inclusiv Ierusalimul (635-640).

Omar este considerat intemeietorul califatului arab. In scurta vreme au fost ocupate teritoriile din Egipt, Irakul si in 651 Iranul. Dupa Omar a urmat Othman (644-650) si apoi Ali (656-661).

Arabii s-au divizat din punct de vedere religios : -sunitii, o secta dupa care orice musulman poate fi calif si siitii dupa care numai descendentii lui Mohamed pot fi califi. Dupa indepartarea lui Ali, a fost intemeiat califatul Omeiad cu capitala la Damasc si Siria sub conducerea lui Moawia. Au fost ocupate nordul Africii de unde in 711 au trecut in Spania pe care au supus-o. Expansiunea araba a fost oprita in anii urmatori cand Constantinopolul a fost despresurat in 717-718 si au fost infranti la Poitiers in 732 de armata franca. In China au fost infranti in 751 in batalia de la Talas.

Statul arab a cunoscut un puternic proces de feudalizare : s-a dezvoltat agricultura, comertul, mestesugurile, orasele precum Bagdad, Damasc, Bashra, Mosul, Cordoba, Alexandria, Toledo au prosperat.

O rascoala a populatiei din Iran a izbucnit in 747, fapt de care va profita un descendent din familia profetului Abu-al-Abbas, ucigandu-l pe califul omeiad in 750 luandu-i locul. A intemeiat o noua dinastie (750-1228). Capitala califatului a fost mutata de la Damasc la Bagdad, pe malul Tigrului. Istoria Califatului a cunoscut mai multi califi capabili printre care Harun-al-Rashid a carui figura a fost imortalizata in ciclul "O mie si una de nopti". Acesta a intretinut relatii cu Carol cel Mare .In timpul lui Al Manun, califatul a cunoscut epoca de aur.

Destramarea califatului incepuse la mijlocului secolului al VIII-lea prin crearea in 750 a emiratului si apoi a Califatului de Cordoba in Spania. Cairo a fost intemeiat in 969 si condus de dinastia Fatimizilor. Incursiunile asupra bazinului occidental si oriental al Marii Mediterane au continuat in secolele IX-X in Creta-826 si Sicilia927. Bizantul a oprit inaintarea araba in secolul al X-lea. Normanzii i-au alungat pe arabi din sudul Italiei si Sicilia pana la sfarsitul secolului al XI-lea.