Albert Einstein - teoriei relativitatii restranse

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) si-a petrecut tineretea la München, unde familia sa detinea un mic atelier de produse electrice. A inceput sa vorbeasca abia la varsta de 3 ani, dar inca de mic copil a aratat interes pentru natura precum si abilitate in a intelege concepte matematice dificile. La varsta de 12 ani a invatat geometria euclidiana. Einstein ura plictiseala si lipsa de imaginatie din scoala de la München.

Cand esecurile repetate ale afacerilor familiei au dus la parasirea Germaniei cu destinatia Milano, Italia, Einstein a ramas la München pana la sfarsitul anului scolar. Dupa ce a petrecut un an cu parintii in Milano, s-a hotarat sa-si creeze singur drumul in viata si s-a inscris la liceul cantonal din Aarau, Elvetia, dupa care, in 1896, a intrat la Politehnica din Zürich. Lui nu ii placeau metodele de instruire de aici, lipsea des de la ore si folosea acest timp pentru a studia singur fizica si pentru a canta la vioara. A trecut totusi examenele si a absolvit Politehnica in 1900, studiind notitele unui coleg. Profesorii nu aveau o parere foarte buna despre el si nu i-au recomandat nici continuarea studiilor. In acelasi an a capatat cetatenia elvetiana.

Timp de 2 ani Einstein a lucrat ca tutor si profesor. In 1902 a fost angajat ca examinator la Institutul Elvetian de Patentare de la Berna. In 1903 s-a casatorit cu Mileva Marić, care ii fusese colega la politehnica. Au avut doi fii, dar in cele din urma au divortat. Einstein s-a recasatorit mai tarziu cu o verisoara, Elsa Loewenthal.

In anul 1905, Einstein a publicat dintr-o lovitura rezultatele mai multor studii teoretice, care l-au facut deodata cunoscut si care aveau sa revolutioneze fizica. Primul si cel mai important studiu cuprinde prima expunere completa a teoriei relativitatii restranse, in care demonstreaza ca teoretic nu este posibil sa se decida daca doua evenimente care se petrec in locuri diferite, au loc in acelasi moment sau nu. Alta lucrare, asupra efectului fotoelectric, contine ipoteza revolutionara asupra naturii luminii. Einstein afirma ca, in anumite circumstante determinate, radiatia electromagnetica are o natura corpusculara (materiala), sugerand ca energia transportata de fiecare particula a razei luminoase, denumita foton, ar fi proportionala cu frecventa acelei radiatii. De fapt, primul care a demonstrat teoretic ca radiatia electromagnetica este emisa in cantitati precis determinate (cuante) a fost Max Planck care, in anul 1900, a descris matematic asa-numita radiatie a corpului negru. Aceasta ipoteza avea sa fie confirmata experimental zece ani mai tarziu de catre Robert Andrews Millikan. Intr-un alt studiu asupra electrodinamicii corpurilor in miscare, expune modalitatea interactiunii intre radiatie si materie si caracteristicile fenomenelor fizice observate in sistemele de miscare browniana a moleculelor. Sesizand asemanarea dintre curbarea traiectoriei unui obiect aflat intr-un sistem de referinta care se misca uniform accelerat si curbarea traiectoriei unui obiect lansat in campul gravitational, Einstein trage concluzia ca fasciculele luminoase se curbeaza cand se propaga in vecinatatea unui corp ceresc cu masa foarte mare, de unde reprezentarea mai greu de inteles, cum ca spatiul insusi ar fi curb. In 1916 publica memoriul privitor la bazele teoriei relativitatii generale, rod al zece ani de studiu. Aceasta lucrare se inscrie in linia demonstratiilor sale ale geometrizarii fizicii. In anul 1919, dupa o eclipsa totala de Soare ale carei fotografii au fost analizate de un colectiv condus de Sir Arthur Edington, s-a putut masura curbarea razelor de lumina in campul gravitational al Soarelui,rezultatele obtinute fiind in deplina concordanta cu prezicerile teoretice. Celebra este ecuatia care exprima cantitatea enorma de energie ascunsa intr-un corp: E=mc², cantitatea de energie (E) este egala cu produsul intre masa (m) si patratul vitezei luminii (c). Aceasta cantitate imensa de energie poate fi eliberata atat in procesul de fisiune cat si in cel de fuziune nucleara, procese care stau la baza functionarii bombei atomice.

Dupa ce in 1905 a obtinut titlul de Doctor in Fizica la Universitatea din Zürich, in urma unei dizertatii privind determinarea dimensiunilor moleculare, este numit in 1909 profesor de Fizica teoretica la aceiasi universitate. In 1914, fizicianul german Max Planck il aduce la Berlin, unde Einstein preia conducerea unei sectii de cercetare in cadrul Academiei Prusiene de Stiinta ('Preußische Akademie der Wissenschaft') si in 1917 devine director al Institutului de Fizica 'Kaiser Wilhelm', nou infiintat.

Dupa 1919 meritele lui Einstein au fost recunoscute pe plan mondial. A primit numeroase premii si distinctii de la diferite societati de fizica de pe intreg globul, printre care si Premiul Nobel pentru fizica in 1921, pentru explicarea efectului fotoelectric (deci nu pentru teoria relativitatii). Vizitele sale in orice parte a Terrei au devenit evenimente nationale; fotografii si reporterii il urmareau peste tot. Desi regreta pierderea sferei sale intime, Einstein si-a folosit renumele pentru a-si propaga propriile sale vederi politice si sociale.

Cele doua miscari sociale care au fost pe deplin sustinute de el au fost pacifismul si sionismul. In timpul Primului Razboi Mondial Einstein a fost unul din numerosii academicieni germani care au condamnat public implicarea Germaniei in razboi. Dupa razboi, el si-a continuat suportul public pentru telurile pacifiste si sioniste, si a fost tinta unor numeroase atacuri din partea unor grupari antisemite si extremiste din Germania. Chiar si teoriile sale stiintifice au fost ridiculizate in public, pe nedrept, inclusiv Teoria relativitatii ca fiind 'negermane'.

In momentul in care seriile genetice cu puritate crescuta s-au amestecat, 'produsii' fiind hibrizi, recoltele au incetat si zeii au imaginat imediat urmatoarea marca genetica a supercivilizatiei, evident mai simpla, cu un numar mai mic de gene. Trebuie subliniat tot timpul faptul ca Terra este 'proprietatea' unui complex de supercivilizatii care practica programe de inginerie genetica simultane in areale diferite. Toate programele au un debut si un final simultan; au probabil si cam aceeasi perioada de recolta. Zeii coopereaza in momentele 'apocaliptice'. Deseori apar insa si neintelegeri intre zei, concurenta in programele de inginerie genetica reflectandu-se mai tarziu in posibilitatea de a controla demografic si tehnic un anumit teritoriu din spatiul cosmic. Sa nu credeti ca programele zeilor sunt perfecte. Textele vechi mentioneaza dese erori de comanda, de indepliniri de ordine, de programe abandonate si toate acestea , pentru ca intre ei si noi exista o compatibilitate genetica.

Ne intoarcem in spatiul programului dumnezeului biblic, unde lumea 'se stricase', seriile genetice se amestecasera. In aceste conditii, pe fondul deciziei zeilor de a pune capat programului anterior, se naste Noe, marca genetica a viitorului program de inginerie genetica. Cartea lui Enoh are meritul de a ne lamuri in privinta acestui aspect. Noe era ceva cu totul nou. Nu semana nici cu "mama', nici cu 'tatal', nici macar cu ingerii din ceruri. Venit pe calea proiectiei in laborator si a implantului uterin, Noe era programat sa supravietuiasca potopului si sa fie nascator de popoare. Potopul este descris de toate mitologiile vechi. Enuma Elis - epopeea sumeriana a creatiei, descrie potopul ca pe o actiune complexa a zeilor, in care s-a folosit toata gama armelor de nimicire in masa. Revarsarea apelor nu a fost decat ultimul act al actiunii de distrugere a vechii omeniri. Zeii si-au reluat apoi programele cu capetele de serie de tip Noe, salvate chiar de ei de la pieire. Evident, alaturi de acesti indivizi protejati au supravietuit si destui hibrizi, care au trecut pragul intre cele doua programe. Noe, veritabila marca genetica va reusi sa traiasca 950 de ani. Fiii sai, Sem, Ham si Iafet, proiectati genetic diferit, au servit unor scopuri diferite. Pe linia lui Sem avea sa se dezvolte arborele genealogic din care se va dezvolta mai tarziu poporul evreu. Ham si Iafet au fost proiectati pentru crearea patului genetic al poporului evreu. Cu trecerea timpului, caracterele genetice mostenite de la Noe aveau sa se piarda in marea masa, astfel incat, descendentii au trait din ce in ce mai putin. In aceasta perioada de circa 1230 de ani, incadrata temporal intre potop si nasterea lui Iacov (Israel), au loc doua actiuni majore: una de pregatire si prelucrare a patului genetic pe care urma sa se implanteze viitorul popor evreu si una de crestere continua a compatibilitatii caracterelor genetice ale arborelui precursor al poporului evreu. Este usor demonstrabil a acest arbore este presarat la tot pasul cu 'noduri genetice' importante, rezultate ale implanturilor uterine cu material genetic controlat. Avram, Isaac, Iacov sunt astfel de 'noduri genetice'. Ele au indeplinit dubla functie; atat functie in arborele genealogic central, cat si functie de pat genetic, prin insamantarea unui mare numar de 'tiitoare'. Atunci cand patul genetic a fost pregatit, inginerul genetician sef a demarat crearea celor douasprezece serii genetice cu puritate crescuta ale poporului evreu. Din 'nodul genetic' Iacov se nasc aparent cei 12 copii - capi de serie. Este usor demonstrabil si la vedere pentru un ochi tehnic faptul ca toti cei 12 sunt rezultate ale implanturilor uterine cu material genetic controlat. Povestea acestor copii este interesanta. Iosif ajunge nu intamplator in Egipt, unde se desfasura un program diferit, sub bagheta altor zei, usor diferiti genetic. Sub pretextul foametei din Canaan, cei 11 frati ajung dupa un timp la Iosif, in Egiptul imbelsugat. Biblia, construita magistral, ne lasa sa verificam cu usurinta faptul ca trambitata foamete din Canaan este o gogorita. Cei 11 frati ajung in Egipt nu dupa doi ani de foamete, ci dupa circa 80 de ani de la intoarcerea familiei lui Iacov in Canaan. Diferentele genetice evidente, rasiale dintre vechii egipteni si evrei faceau ca cele doua populatii sa nu se amestece. Acest fapt este bine subliniat de Biblie. Dezvoltarea numerica fara risc de hibridare (amestecare de populatii) este argumentul major, de ordin genetic, pentru care inginerul genetician sef isi transfera produsul in Egipt. Daca acest grup populational restrans ar fi ramas in Canaan, ar fi avut un mare risc de hibridare cu patul A.D.N. ce avea caractere genetice mult asemanatoare. Concomitent cu dezvoltarea numerica a evreilor, continua in Canaan prelucrarea genetica a patului A.D.N. pe care avea sa fie instalat mai tarziu poporul evreu. Dupa aproximativ 350 de ani Domnul isi scoate cu mare tam-tam poporul din Egipt, ocazie cu care isi etaleaza forta tehnologica pe care numai astazi o putem intelege. Spre exemplu, ultimul argument al inginerului genetician sef in fata faraonului este atacul cu arma bacteriologica (inteligenta, selectiva) asupra egiptenilor, moment care nu este comemorat, ci sarbatorit de lumea crestina ca sarbatoare a Pastelui!

De departe, cea mai interesanta perioada a istoriei biblice a evreilor este cea petrecuta in desert. In acest interval de 40 de ani, poporul este despartit de alte neamuri, cu care ar fi avut un risc de hibridare si este asezat in cele 12 serii genetice. Acest lucru se datoreaza nu numai condicilor preotesti, ci in special dotarii comunitatii evreiesti cu aparatul denumit chivot, instalat in 'cortul adunarii'. Am demonstrat in carte, fara nici o indoiala ca acest aparat era un scanner capabil sa analizeze A.D.N.M.N. (structura A.D.N. a corpului spiritual) si sa incadreze membrii comunitatii in una din cele 12 serii genetice sau sa dovedeasca o structura genetica hibrida. Tot in aceasta perioada poporul evreu primeste un pachet consistent de legi, bine gandite, spre reusita mentinerii si dezvoltarii seriilor genetice cu puritate crescuta. Dintre ele se detaseaza prin importanta legea non-hibridarii (a interzicerii amestecului cu alte popoare), continuta in legile lui Moise. In desert au loc si primele recolte de evrei, mascate sub pedepse primite de la Domnul pentru motive puerile. Este folosita intensiv toata gama de procedee menite sa asigure puritatea genetica a seriilor, cresterea compatibilitatii genetice cu marca A.D.N. standard a supercivilizatiei si obtinerea unei bune recolte de baietei.

Apoi, cronologic, Domnul cucereste Canaanul pentru poporul evreu cu ajutorul armelor moderne. Concomitent, imputineaza populatiile nedorite, intr-o maniera selectiva, lasand in viata acele popoare mai apropiate genetic de evrei. Fiecare serie este dispusa intr-un areal distinct, ingradit de bariere geografice. Mentinerea seriilor genetice cu puritate genetica crescuta a permis recoltele periodice de evrei si a fost realizata in principal prin actiunea complexului: chivot - legea non-hibridarii. Controlul genetic aal actiunii legii a fost realizat tehnic de aparatul numit chivot. Timp de aproape 1500 de ani, pana la Iisus, ingerii au avut o prezenta discontinua, dictata de semnalizarile chivotului. Iata cum functiona tandemul chivot - legea non-hibridarii. Legea interzicea amestecul cu alte popoare, dar, culmea!, chiar Domnul 'ii dadea pe evrei in mana popoarelor din jur' pentru perioade de 20-40 de ani. In acest timp o parte dintre evrei incalcau legea, dar erau inregistrati de chivot drept hibrizi. Conform legilor lasate de inginerul genetician, fiecare evreu de sex masculin trebuia scanat de trei ori pe an de chivot. Fiind un aparat cu functie de monitorizare a unui program, atunci cand inregistra 1% hibrizi, chivotul dadea alarma si ingerii soseau de urgenta pentru epurarea genetica a poporului. In fata comunitatii erau ucisii cei care 'pentru pantece' incalcasera legea, impreuna cu descendentii lor. Condicile preotilor si chivotul asigurau acuratetea operatiunii. Imediat erau declansate razboaiele de epurare genetica impotriva acelor popoare cu care se amestecase poporul evreu. Purtate cu arme moderne de nimicire in masa, aceste razboaie aveau dublu scop: imputinarea si indepartarea popoarelor vecine pe de-o parte si capturarea de tinere virgine din sanul acestor popoare inrudite genetic. Caracterele genetice asemanatoare faceau din aceste tinere nascatoare ideale de . evrei obtinuti prin metoda implantului uterin cu material genetic controlat. Astfel, recoltele ingerilor proveneau din doua surse: 'fii ai fagaduintei' - obtinuti prin implant uterin si copii 'drepti', rezultati prin actiunea legii non-hibridarii. Toata perioada este caracterizata de 'pedepse' ale Domnului, adevarate masacre asupra propriului popor si de invrajbiri intre semintii care duc la recoltarea masiva a uneia sau a alteia, evident, dupa nevoile Domnului.

Despre marcare, recoltare, culegere, triere, prelucrare a corpurilor spirituale recoltate si modalitatea de fabricare a fiintelor extraterestre se poate citi pe larg in carte. Prelucrarea - compatibilizarea genetica finala a corpullui spiritual recoltat are loc in interiorul complexului viu Dumnezeu (superfiinta in materie eterica, negativa, compusa din cate un corp spiritual din fiecare serie genetica standard) - Miel (supercomputer detinator al marcilor A.D.N. standard)) - raul vietii (flux energetic in care circuula corpuri spirituale) - pomul vietii (container in care sunt depozitate corpuri spirituale), existent in statiile fiecarei supercivilizatii care are o astfel de modalitate de inmultire. Fiziologia complexului viu de mai sus si modalitatea de control si modelare a unui corp spiritual compatibil recoltat sunt descrise magistral mai ales in Cartea Tibetana a Mortilor si in Povestea Unui Amarat, din scrierile asiro - babiloniene si sunt prezentate pe larg, in lucrarea mea.

Terra functiona pentru toate superciviliuzatiile implicate in Programul Terra ca o fabrica de 'produse finite', fiecare corp spiritual recoltat fiind prelucrat genetic complet, apt sa fie racordat la o soma (trup) de inger. Acest lucru a fost posibil prin copierea sistemelor vii de tip Dumnezeu - Miel - raul vietii - pomul vietii, existente in statiile superrcivilizatiilor din Galaxie, in bazele din interiorul Pamantului. Dupa Potop, supercivilizatia lui Dumnezeu (a dumnezeului evreilor) a schimbat marca A.D.N. si a dezvoltat in vechea Palestina un nou program in douasprezece serii genetice, mai performant in homozigotare (puritate genetica ) decat programul anterior. Schimbarea marcii genetice nu este un lucru atat de simplu. O parte a supercivilizatiei ce detinea spatiul geografic cuprins in Orientul Apropiat si Mijlociu nu a putut urma noul standard de homozigotare. Scindarea de ordin genetic a acestei supercivilizatii, s-a tradus intr-o scindare geografica, militara, politica. Cele doua fractiuni: a dumnezeului Biblic, mai performanta ca homozigotare si a lui Satana, care a continuat un program in sapte serii genetice cu puritate crescuta, s-au sabotat si s-au razboit permanent pe cerul Terrei. Supercivilizatia Dumnezeului Biblic a ramas detinatoarea marei baze cosmice cubice 'Noul cer, noul pamant, noul Ierusalim', descrisa magistral in Biblie, in timp ce Satana si ai lui ingeri au controlat baza din interiorul Pamantului, Luna si probabil o parte dintre celelalte baze din sistemul solar.

Programul evreu a fost exploatat economic timp de aproximativ 1500 de ani (intre 1500 i.e.n. - anul 1). Conflictul politic si militar intre cele doua supercivilizatii scindate genetic, obiectivat in razboaiele spatiale si terestre intre ingeri, apare descris in Cartea lui Enoh si in Biblie. Prezenta pe Terra a ingerilor supercivilizatiei lui Dumnezeu a devenit din ce in ce mai dificila cu cat ne apropiem pe axa lineara a timpului de anul 1. Spre exemplu, deportarea evreilor in Babilon, in anul 587 i.e.n.

Cand Hitler a venit la putere in Germania in 1933, se afla in vizita in SUA .Einstein s-a decis imediat sa emigreze in Statele Unite. A primit o functie la Institute for Advanced Study, in Princeton, New Jersey. Continuandu-si activitatea in favoarea sionismului, Einstein a renuntat la pozitia sa pacifista in fata imensei amenintari la adresa umanitatii venita din partea regimului nazist din Germania.

In 1939 Einstein a contribuit impreuna cu alti numerosi fizicieni la scrisoarea catre presedintele Americii Franklin Delano Roosevelt, insistand asupra necesitatii fabricarii bombei atomice, intrucat exista posibilitatea ca si guvernul german sa urmeze aceasta cale. Scrisoarea, care purta numai semnatura lui Einstein, a ajutat la grabirea eforturilor pentru obtinerea bombei atomice in Statele Unite, dar Einstein nu a avut nici un rol direct sau personal in fabricarea acesteia.

Dupa razboi, Einstein s-a angajat pentru cauza dezarmarii internationale si a unei guvernari mondiale. A continuat suportul sau activ pentru sionism, dar a refuzat oferta facuta de catre conducatorii Israelului de a deveni presedinte. In Statele Unite, la sfarsitul anilor 1940 si inceputul anilor 1950, a sustinut ideea de a face orice sacrificiu necesar pentru a conserva libertatea politica alaturi de alti intelectuali.

Einstein a murit la Princeton, la 18 aprilie 1955.

In Germania, anul 2005 a fost decretat 'Anul Einstein': se implinesc 100 de ani de la lansarea teoriei relativitatii precum si 50 de ani de la moarte. In acest an sunt prevazute o serie de manifestari stiintifice si de popularizare a teoriilor sale.

Este foarte important de stiut despre Einstein ca nu a fost niciodata de acord cu mecanica cuantica. A purtat discutii aprinse cu marele fizician Niels Bohr in legatura cu principiul de nedeterminare si s-a stins din viata fara sa accepte metoda acestei teorii.