India
intre secolele V-XVII
Trasaturi specifice
oranduirii feudale au existat in India inca din antichitate impletindu-se
cu relatii scalvagiste, noile relatii instalandu-se prin acapararea
pamanturilor obstilor taranesti libere. S-a
mentinut sistemul de caste in care brahmanii si kshatrya formau
aristocratia feudala, iar Vyasia si sudra, precum si cei
fara de casta, alcatuiau masa oamenilor dependenti.
Aristocratia primea din partea membrilor obstilor importante
redevente in natura si in munca. In zonele de munte s-au
pastrat, totusi, numeroase obsti taranesti
libere. S-au dezvoltat orasele datorita activitatilor
mestesugaresti si comerciale, dar razboaiele
si distrugerile provocate de acestea au dus la disparitia multora.
Activitatea mestesugareasca era atat de legata de
necesitatile curtii princiare sau nobiliare incat de multe ori
la mutarea acestora trebuiau sa se mute si meseriasii.
In jurul anului 637 arabii au inceput
sa ocupe nordul Indiei la inceput prin expeditii care au avut ca
rezultat ocuparea Thanei langa Bombay, iar apoi alte provincii
organizandu-se state musulmane. Faramitarea politica a favorizat
ocuparea acestei regiuni de catre turco-afgani in secolul al XII-lea, cel
mai important rege fiind Muhamad Ghori. Dar dupa cucerire feudalii afgani
au refuzat sa se mai supuna si au format un stat separat numit
sultanatul de la Delhi. In secolul al XIII-lea acest sultanat avea sa se consolideze
si sa ocupe aproape intreaga Indie cu exceptia unei fasii
in sud-estul Peninsulei. Tatarii au ajuns si aici dar nu au inaintat
prea mult pe malurile Indusului in 1221. In 1292 o mare armata
mongola (circa 150000 de oameni) a fost infranta de regele Firuz
sah, consolidand astfel statul. Nepotul sau, ce i-a urmat la
conducere, (Ala-ud-din Kholji) a facut si alte cuceriri. Dinastia
Tughucizilor a reusit sa mentina unitatea statului in
secolul XIV dar dupa stingerea ei in 1413 sultanatul la Delhi s-a
destramat in secolele urmatoare. Curtea unuia dintre ultimii regi lui
a fost descrisa de celebrul calator arab Ibn Batuta.
Atat timp cat au stapanit
mahomedanii India, populatia hindusa a avut mult de suferit. Pentru
ca acestia din urma aveau o religie bine conturata, nu au
putut fi asimilati asa cum se intamplase mai inainte cu alte
populatii ce au venit in aceasta regiune precum grecii sau
partii. Pamantul era in proprietatea statului respectandu-se sistemul
musulman. Populatia afgana platea tribut ca orice nemusulman in
timp ce feudalii musulmani au fost inzestrati cu cele mai bune
pamanturi si slujbe.
Statul Vijayanagar a fost
infiintat in 1336 in jurul orasului cu acelasi nume cuprinzand
apoi aproape intreaga Indie de sud (in traducere - orasul Victoriei)
intemeiat de catre cinci frati hindusi hotarati
sa opreasca inaintarea mahomedana din nord. Numeroase
razboaie aveau sa se deruleze intre diferitele regate mahomedane.
Statul era condus de un maharajah; cel mai important a fost Crisna Deva
Raya (1509-1530) - unul dintre cei mai mari conducatori din istoria
Indiei, ultimul mare conducator hindus. A luat masuri drastice
impotriva turbulentilor fie ei nobili sau oameni de rand. A mentinut
relatii cu portughezii asigurand acestora anumite avantaje comerciale.
Portugezul Albuquerque a cerut in 1510 permisiunea de a construi un fort
dupa ce a cucerit statul Gua de la musulmani. Capitala imperiului, ne spun
unele relatari portugheze ajunsese la aproape un milion de oameni. Regiunea
era foarte buna pentru agricultura, iar comertul aducea
importante venituri vistieriei imperiale. Statul a fost distrus de catre
mahomedanii din nord in secolul XVI.
