Letopisetul Tarii Moldovei - versiunea originala

Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viata domnilor care scrie de la Dragos pana la Aron-voda a fost scris spre sfarsitul vietii, (se crede ca ar fi muncit la el intre anii 1642-1647). Baza informativa a cronicii au constituit-o analele slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski si o cosmografie latina. Valoarea ei consta in integrarea faptelor istorice intr-un sistem de gandire politica.

Cronicarul motiveaza scrierea acestui letopiset din simplul pretext aca si nu se inece anii cei trecutia si sa lase urmasilor amanunte despre cele ce au fost sa se petreaca in anii de demult, dar si din grija ca acestia sa nu ramana aasemenea fiarelor si dobitoacelor celor mute si fara mintea. E de accentuat importanta pe care o acorda cronicarul istoriei in trezirea si cresterea constiintei nationale a poporului, Letopisetul Tarii Moldovei constituind inceputul istoriografiei in limba romana.

Versiunea originala a circulat intr-un mediu foarte restrans si s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumatate a sec. al XVII-lea si pana astazi stand versiunile interpolate ale lui Simion Dascalul. Alti copisti, ca Misail Calugarul si Axinte Uricariul au adaugat la rindul lor unele pasaje. Majoritatea interpolarilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astazi se pastreaza 22 de copii manuscrise, continind integral sau partial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a facut in 1852, de catre Mihail Kogalniceanu.

Letopisetul prezinta istoria Moldovei de la al doilea descalecat (1359) pina la A doua domnie A lui Aron-voda. Grigore Ureche a consemnat in mod obiectiv evenimentele si intamplarile cele mai importante, tinand foarte mult sa fie nu un ascriitoriu de cuvinte desarte ce de dereptatea. Adversar al unei puteri domnesti fara controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe pozitia marii boierimi. A glorificat eroica lupta antiotomana a moldovenilor pentru neatarnarea tarii si in special epoca lui Stefan cel Mare. in politica externa, Grigore Ureche a promovat cu perseverenta ideea polonofila a izbavirea Moldovei de turci numai in alianta cu Polonia.

intr-un capitol intitulat Pentru limba noastra moldoveneasca, remarca influenta altor limbi (aasijderea si limba noastra din multe limbi este adunata si ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejura), afirma descendenta romana (ade la Rim ne tragema) si face unele apropieri etimologice intre cuvintele romanesti si cele latinesti (aade la rimleni, ce le zicem latini: pine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic galina; muiarea, mulier; fameia, femina; parinte, pater; al nostru, noster si alte multe din limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amanuntu, toate cuvintele le-Am intalegea. Ureche greseste originea doar a doua cuvinte: femeie a familia, parinte a parentem). Cronicarul afirma si originea comuna a moldovenilor, muntenilor si ardelenilor.

A intimpinat greutati de exprimare pentru ca nu a avut un model de cronica in limba romana, de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecind sintaxa slava cu cea orala romaneasca.

N. Manolescu, in Istoria critica a literaturii romane desprinde urmatoarele trasaturi ale operei:

a) atitudinea critica fata de izvoare: nu foloseste stirile care anu se tocmesca;

b) tel patriotic si educativ precis: demonstreaza latinitatea limbii cu exemple si vede necesitatea ca romanii sa aiba si o istorie a lor, cum au alte popoare;

c) folosirea metaforei: cronicarii trebuie sa fie afierbintia pentru trecut. Intr-o lupta, moldovenii au pierit acit au inalbit poianaa;

d) arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esential, care-i subordoneaza faptele. Ilias-voda, fiul turcit al lui Petru Rares, ape dinafara sa vedea pom inflorit, iar dinauntru lac imputita. Stefan cel Mare este impulsiv, dar viteaz.

Domnia

Prin Regulamentel Organice, alegerea domnilor se facea in fiecare principat de catre Obsteasca Adunare Extraordinara, avand in Muntenia 190 de membri (art. 2), iar in Moldova 132 de membri (art. 2 si 3). Prezenta a 3/4 din membrii Adunarii era necesara pentru a se putea proceda la alegerea domnului. Inainte de a pasi la alegere, deputatii depuneau urmatorul juramant: "Jur ca la alegerea ce voi face nu voi fi amagit de vreun interes in parte, sau de vreo imbulzire straina, nici de vreo alta cugetare, ci de binele si fericirea obstii imi va fi cel dintai scop". Domnul se alegea la primul tur de scrutin daca intrunea 2/3 din voturi sau cu majoritate simpla din cei zece candidati mai favorizati, in caz de balotaj. Dupa alegere se faceau in aceeasi sedinta un arz catre Poarta, certandu-se confirmarea domniei, cat si o nota oficiala de informatiune catre Curtea proteguitoare. Ambele adrese se iscaleau de toti membrii Adunarii (art. 42 Regulamentul Organic al Valahiei), care se dizolva imediat.

Domnul era uns la Curtea Veche din Bucuresti, la Sf. Nicolae din iasi si jura pe Evanghelie "in numele Prea Sfintei si nedespartitei Treimi", de a pazi cu sfintenie atat legile, cat si asezamintele Principatului dupa Regulamentul statornicit. Domnul era ales pe viata, el putea fi destituit de Curtile suzerana si protectoare, in urma unei anchete. Putea abdica, dar abdicarea trebuia primita de cele doua curti. La orice vacanta de domnie, puterea domneasca era imediat exercitata de Vremelnica Ocarmuire a caimacamilor. Candidatii la domnie trebuiau sa aiba varsta de cel putin 40 de ani impliniti, sa fie dintr-o familie boiereasca a carei notabilitate "sa suie cel putin la mosul sau". Caimacamii prezidau alegerile; votarea candidatilor se facea cu bile. Dupa numirea in scaun a Domnului, caimacamii trebuiau sa dea socoteala domnului si Obisnuitei Obstesti Adunari. Dupa confirmare, domnul depunea juramantul cerut de art. 44 al Regulamentului Organic al Valahiei si art. 48 Regulamentul Organic al Moldovei. Domnul ava dreptul de initiativa legislativa. Trimitea prevederile de legi cu pitacuri domnesti (art. 39 Regulamentul Organic al Valahiei), in terminologia moderna, mesaje. Adunarea avea dreptul de a aproba proiectul, a-l modifica sau a-l respinge. Dupa ce era votat, proiectul se supunea Domnului spre intrare (art. 40 Regulamentul Organic al Valahiei), care echivala sanctionarea. Daca refuzaintarirea, domnul putea sa trimita proiectul Adunarii spre o noua chibzuinta. Daca il sanctiona, dadea ordin de executare, ceea ce echivala cu promulgarea. Sub noua asezare, Domnul nu mai avea drept decat la lista civila, care era fixata la 1,2 milioane pe an (art. 65 Regulamentul Organic al Moldovei).

Lui Stefan ii sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiset, intr-un joc de lumini si umbre, caci cronicarul nu se sfieste sa-l judece uneori (de exemplu il considera mai curind un razboinic de dragul razboiului decit un patriot). Celebru este finalul portretului, in care moartea voievodului este prezentata secvential:

a) imprejurarile mortii lui Stefan (anul, luna, ziua);

b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism (aom nu mare de stata) si cel moral, alcatuit dintr-o enumerare de insusiri: impulsiv (aminois si degraba a varsa singe nevinovata), uneori nedrept cu boierii (adeseori la ospete omoriia fara giudeta), dar bun gospodar (asi lucrul sau il stia A-l acoperia), neintrecut strateg (ala lucruri de razboaie mestera), stiind sa-si transforme chiar infringerea in victorie (aaca stiindu-se cazut gios se radica deasupra invingatorilora);

c) sentimentele poporului la moartea lui Stefan (jalea, intrarea in legenda A domnitorului);

d) participarea naturii la durerea generala;

e) o scurta si precisa informare istoriografica.

Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura romana care se departeaza de stilul bisericesc. Arta scriitorului se valorifica indeosebi in capacitatea de a creiona portrete.