Iluminismul - ideile iluminismului

Iluminismul este, in primul rand, o miscare ideologica si filosofica,cu importante consecinte si in planul literaturii,caracterizata printr-un veritabil cult al ratiunii, al stiintei si al umanismului, care s-a manifestat in toata Europa secolului al XVIII-lea.

Iluminismul :

ataca fundamentele absolutismului in viata politica

ataca fundamentele dogmatismului in stiinta si in religie

promoveaza rolul ratiunii ,al stiintelor particulare

duce la ideea suprematiei omului in univers

Conform teoriilor lui I.Kant,esenta luminilor este tocmai iesirea omului din starea anterioara de 'minoritate',adica din imposibilitatea de a utiliza cum trebuie propriile facultati intelectuale.

In literartura, iluministii se vor concentra pentru gasirea cailor optime de formare a omului social si moral. Se vor cultiva :

utopiile : Istoriile lui Telemac de Fenelon,Belisarie de Marmontel,Emile de Rousseau

romanul filosofic: Agathon de Wieland

jurnalul alegoric de calatorie: Scrisori persane de Montesquieu

romanul educative: Candid de Voltaire

comedia satirica: Badaranii, Hangita de Carlo Goldoni

Ideile iluminismului vor patrunde, catre sfarsitul secolului XVIII-lea si in Tarile Romine, pe cai diferite:

prin filiera italo-austriaca in Transilvania,(carturarii urmeaza studii teologice si filosofice la Roma si Viena,fiind preocupati de rolul educatiei, de raspandirea cartilor,de intemeierea scolilor publice)

prin filiera greaca sau rusa in Tara Romaneasca si Moldova (de natura preponderent filosofica.

Iluminismul transilvanean este cunoscut sub numele de 'Scoala Ardeleana', si a avut un caracter practic, didactic, si educativ. Prin cronicile, polemicile istorice si filologice, Scoala Ardeleana influenteaza direct formarea primei generatii de scriitori moderni de peste munti, asa cum reprezentantii ei marcanti (Samuil Micu, Gh.Sincai, Petru Maior),utilizeza scrierile generatiei anterioare de istorici, indeosebi pe ale lui Dimitrie Cantemir,care a prefigurat iluminismul prin rationalismul aplicat explicatiilor sale stiintifice si prin sustinerea unor idei progresiste.

Cel dintai mare illuminist din Tara Romaneasca, episcopul Chesarie de Ramnic, este si primul mare filosof roman al istoriei, descoperind poezia ruinelor, a trecutului in general(in prefetele 'Mineelor', tiparite intre 1777-1780). Astfel, prin opera lui Chesarie, a lui Ienachita Vacarescu, Leon Ghica si C.Clipa, iluminismul din principate se manifesta aproape sincron cu cel al Scolii Ardelene, contribuind la constituirea unui iluminism romanesc.

In Transilvania, supusa Imperiului Habsburgic, procesul de profunda destramare a relatiilor feudale si de infiripare a celor capitaliste se produce inaintea celor similare din Moldova si Tara Romaneasca, franate, in evolutia lor, de stapanirea orientala turceasca.

Scoala Ardeleana a fost si o miscare de eliberare sociala si nationala, urmarind dezvoltarea constiintei nationale a romanilor din Transilvania. Corifeii Scolii Ardelene au fost toti istorici patrioti,care au sprijinit idea egalitatii in drepturi a romanilor transilvaneni cu ungurii, sasii si secuii. In acest scop, ei au participat la redactarea, in 1791, a ce lebrului document Supplex Libellus Valachorum Transsilvanie (Suplica a romanilor din Transilvania).

Dintre meritele fundamentale ale Scolii Ardelene mentionam:

continuitatea ideilor istorice sustinute de cronicarii moldoveni si munteni, precum si de savantul Dimitrie Cantemir

dezvoltarea constiintei in privinta originii entice commune si a unitatii de neam si de limba a tuturor romanilor

stimularea studiului istoriei intelese ca o disciplina fundamental pentru neamul nostrum

culturalizarea acestu popor prin dezvoltarea invatamantului, a stiintelor si prin infiintarea de scoli in limba materna

inmultirea manualelor si a literaturii de popularizare, deoarece doctrina estetica a iluminismului a fost clasica

Prin centrele sale de activitate (Blaj,Oradea si Buda), istoricii, filologii si literatii Scolii Ardelene au pregatit ideologic Revolutia de la 1848 din Tarile Romane.

Principalii mentori ai epocii de tranzitie din Transilvania au fost:

Samuil Micu

Gheorghe Sincai

Ioan Budai-Deleanu

Petru Maior

Samuil Micu(1745-1806) a fost istoric si filolog.( A studiat la Blaj, unde s-a dovedit a fii un elev exceptional si a fost trimis cu o bursa la Viena, pentru a studia filozofia si teologia. Revenit la Blaj, a infiintat clasa de filozofie la gimnaziu, devenind primul profesor de etica si aritmetica. A alcatuit argumentatia istorica a Memorandumului pentru emanciparea nationala a romanilor ardeleni.) A scris peseta 60 de opera, pe care nu si le-a vazut publicate nici pana la moarte. In 1779, a tiparit la Viena, prima opera romaneasca cu litere latine intitulata Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin. In colaborare cuGheorghe Sincai a scris o gramatica, in 1870, intitulata Elementa linguae daco-romanae sivae valachicae.

Gheorghe Sincai(1745-1816) a fost istoric si filolog. A depus o munca asidua de luminare a maselor, dedicandu-se carierei didactice si contribuind la intemeierea unui numar impresionant de scoli(peste 300 de unitati). In 1784, a fost numit director general al Scolilor romanesti unite din intreaga Transilvanie. In scopuri didactice, atradus si a elaborate manual fundamentale: abecedarul, aritmetica si catehismul. S-a dovedit si un traducator remarcabil, talmacind in 1795 cartea de capatai a crestinismului, sub numele de Biblia de la Blaj

Ioan Budai-Deleanu(1760-1820) s-a afirmat ca filolog,istoric si scriitor. In timpul studiilor la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu si Gheorghe Sincai, impartasind ideologia iluminista a acestora. Opera sa fundamentala Tiganiada,a fost conceputaca o dovada ca si-a pastrat atasamentul pentru poporul sau. Prima versiune a fost publicata intre 1876-1877, iar cea de a doua intre  1925-1928. Acesta epopee eroica, comica si satiric este comparabila cu modele de prestigiu din literatura universala.

Petru Maior(1761-1821) a reprezantat mintea cea mai organizata a Scolii Ardelene si s-a dovedit un istoric cu o conceptie moderna. Scoala a inceput-o la Targu-Mures, localitatea sa natala, dar curand a plecat la Blaj pentru a putea beneficia de o formare cat mai buna. La Blaj, Petru Maior s-a evidentiat ca fiind un elev foarte silitor cu o capacitate intelectuala mult mai mare decat cea a colegilor sai. Din aceste motive, episcopul Grigore Maior s-a hotarat sa-l trimita la Roma. La Roma studiaza in special dogmatica si filosofia. Profitand insa de materialele bibliografice care ii erau la indemana, Maior incepe sa studieze istoria poporului roman. Dupa cinci ani, Petru Maior pleaca de la Roma si se opreste pentru un an la Viena unde studiaza dreptul canonic si dreptul natural.

In cele din urma, Petru Maior se intoarce la Blaj unde, in prima perioada, este angajat ca profesor la scoala unde invatase. Totusi, Maior nu ocupa mult timp acest post, deoarece la scurt timp este hirotonit preot si apoi este numit protopop la Reghin. Din punct de vedere intelectual aceasta numire nu a fost deloc una potrivita, deoarece Petru Maior era acum departe de bibliotecile atat de drage lui. Prin urmare, munca de cercetare a fost diminuata. Petru Maior porneste o asidua munca de culturalizare a poporului roman din Transilvania si incepe sa-si stranga materialele necesare pentru lucrarile sale istorice. Incepand cu 1811 se contureaza marea opera a lui Maior: Istoria pentru inceputurile romanilor in Dachia Aceasta opera s-a dovedit a fi cea mai importanta, iar pentru elaborarea ei Petru Maior a avut nevoie de un lung timp, caci inca de cand era student la Roma a inceput sa adune materiale in vederea redactarii acestei lucrari. Aceasta are o structura polemica si demonstrativa, depasind cu mult valoarea strict documentara. Din aceasta opera se pot desprinde cateva idei fundamentale, pe care autorul le sustine cu autoritate: originea latina a poporului nostru; continuitatea sa neintrerupta pe teritoriul vechii Dacii; unitatea etnica a tuturor romanilor, din care deriva drepturile legitime ale populatiei majoritare din Transilvania. Petru Maior a anexat operei istorice si doua Dizertatii, una "pentru inceputul limbei romanesti" si cealalta "pentru literatura cea vechie a romanilor", in care formuleaza concluzia pertinenta ca limba materna s-a format pe baza latinei populare. Totodata, a recunoscut importanta influentei slave asupra lexicului, dar a demonstrat ca limba slava nu a putut schimba structura gramaticala a limbii romane; a preconizat elaborarea normelor ortografice necesare scrierii cu litere latinesti; a comparat graiul autohton cu celelalte limbi romanice, demonstrand ca nu a fost alterat, ca acestea, de influente de substrat autohton sau externe.

Din pacate, Petru Maior moare in mod neprevazut in 1821, insa opera sa este destul de bogata si a fost izvor de inspiratie pentru majoritatea pasoptistilor. In 1825, dupa moartea invatatului, va aparea celebra lucrare lingvistica, a carei redactare finala a coordonat-o, si anume Lexiconul de la Buda (Lesiconul romanesc- latinesc- unguresc- nemtesc), inceput de Samuil Micu si reeditat de urmasul sau in 1805.