Limba aramaica

este o limba aproape moarta, vorbita in special in Antichitate. Cateva capitole din cartile lui Ezra (4:8 - 6:18; 7:12-26) si Daniel (2:4 - 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) si un cuvant din Geneza (31:47) sunt scrise in aramaica si nu in vechea ebraica, ca de altfel si Gamara, o parte din Talmud. Aramaica se inrudeste cu ebraica asa cum spaniola se aseamana cu portugheza. Diferentele dintre aramaica si ebraica sunt mai mari decat acelea dintre dialecte; de aceea cele doua sunt privite ca doua limbi distincte.

Raspandirea aramaicii

Locul de bastina al aramaicii a fost Mesopotamia. Triburile de aramei, caldeii, au locuit fie la sud de Babilon, in jurul orasului Ur, fie in Mesopotamia Superioara intre raul Chebar (Khabur) si marea cotitura a Eufratului care are zona Haran in centru. Probabil datorita faptului ca Avram, Isac si Iacov au avut legaturi cu Haranul, Moise spune ca Iacov a fost 'arameu' (Deuteronom 26:5). De acolo din nordul Mesopotamiei aramaica s-a raspandit catre sud, pe teritoriul intregii Siria de azi. Cand cetatile siriene, a caror populatie vorbea aramaica, au fost distruse de asirieni in secolul VIII i.Hr., populatia lor a fost mutata in diferite parti ale imperiului asirian. Acest fapt a determinat raspandirea rapida a aramaicii, care era tot atat de usor de invatat ca si cele mai multe dintre celelalte limbi ale vechiului orient apropiat. In final, aramaica a devenit lingua franca, o limba internationala a unei lumi civilizate, si limba oficiala mai intai pentru imperiul neo-babilonian si apoi si pentru Imperiul Persan.

Sectiunile aramaice ale Bibliei

Motivul pentru care unele parti ale Bibliei au fost scrise in aramaica a fost faptul ca aramaica a devenit o limba internationala in timpul imperiului babilonian si persan. Oficialii care au trait printre babilonienii vorbitori de aramaica, precum Daniel, sau si cei care lucrau pentru persi, precum Ezra, au folosit aramaica in vorbire si scriere la fel ca si limba lor materna, ebraica. Cartea lui Daniel reflecta foarte clar abilitatile lingvistice ale autorului ei. Descrierea experientei pe care Daniel a avut-o in legatura cu visul lui Nabucadnetar a fost scrisa in prima parte in ebraica, insa cand ajunge la momentul in care prezinta discursul inteleptilor care vorbeau 'aramaica' in fata imparatului (Daniel 2:4), el schimba - probabil fara sa-si dea seama - limbajul cu cel al acestor oameni si continua sa scrie astfel cateva capitole pana se intoarce din nou la limba ebraica. A fost un timp cand aceste portiuni aramaice ale cartilor lui Daniel si Ezra au fost considerate o dovada a scrierii tarzii a acestor carti. Insa deoarece numeroase documente aramaice din timpul lui Daniel si al lui Ezra au fost descoperite in aproape toate locurile vechiului orient apropiat, s-a putut demonstra ca nu era ceva nepotrivit pentru acesti oameni sa introduca in cartile lor documente aramaice, asa cum a facut-o Ezra, sau sa relateze evenimente istorice in aramaica, asa cum au facut-o atat Daniel cat si Ezra. Aramaica a fost si limba folosita de Hristos. Ca urmare a captivitatii babiloniene, in ultimele secole ale epocii pre-crestine, iudeii au adoptat aramaica in locul limbii ebraice.

Limba materna a lui Hristos

In timpul lui Hristos limba materna a populatiei Palestinei era aramaica. Expresiile aramaice din Noul Testament arata clar ca aceasta era limba folosita de Hristos. 'Talitha cumi' (Marcu 5:41), 'Ephphatha' (Marcu 7:34) si 'Eloi, Eloi, lama sabachthani?' (Marcu 15:34) sunt cateva dintre expresiile aramaice folosite de Hristos. In timpul lui Hristos, in sinagogi, Biblia era inca citita in limba ebraica, insa multi oameni, in special femeile, nu o intelegeau. Din aceasta cauza, cei care citeau in sinagogi au introdus obiceiul sa traduca scripturile in aramaica. Mai tarziu au aparut traduceri scrise ale Vechiului Testament in aramaica, numite Targumuri. In perioada pre-crestina ebraica vorbita era deja iesita din uz si ea a suferit doar modificari artificiale; insa aramaica s-a pastrat ca limba vorbita pana in ziua de azi, si este inca folosita in anumite zone mici ale Orientului apropiat, unde este cunoscuta sub numele de siriaca.

Patimile lui Iisus

In filmul 'Patimile lui Iisus' regizat de Mel Gibson, toate replicile actorilor sunt rostite in limbile aramaica si latina, si nu in limba engleza. In viziunea regizorala extrem de contestata pentru violenta ei, Gibson il pune pe Iisus sa converseze cu guvernatorul roman Pilat din Pont direct in limba latina. De altfel sotia acestuia avea sa devina una dintre primele crestine, dupa ce Iisus i-a aparut cu o seara inaintea executiei sale intr-un vis, iar centurionul, un comandant militar al armatei romane, a apelat la ajutorul lui Hristos pentru a-si vindeca fata bolnava. Sunt semnele ca religia lui Iisus Hristos avea sa devina in scurta vreme una universala. De altfel capitala crestinatatii va deveni la scurta vreme Roma, iar Vaticanul, situat in apropiere, va deveni 'Mecca' sa.

Imperiul Akkadian

Sinii devin eroi ai epopeilor babiloniene, hurite si hitite. Dupa moartea ultimului rege al dinastiei, Sar-Kali-Sarii, imperiul se prabuseste ca urmare a rascoalei interne si a atacurilor gutilor, un popor de pastori nomazi coborati din Muntii Zagros, care ocupa pentru un secol cea mai mare parte a Mesopotamiei.

Akkadienii

Triburi semite de pastori nomazi patrund in prima jumatate a mileniului III i.Hr, din stepele Arabiei in Mesopotamia centrala. Limba akkadiana este cel mai vechi idoim semitic atestat; ea adopta la mijlocul mileniului III i.Hr, scrierea cuneiforma, devenita limba internationala in comert, cultura, diplomatie. La inceputul mileniului II i.Hr, limba avea 2 dialecte principale: babiloneana si asiriana. Din anii 500 i.Hr, ramane limba stiintelor si a religiei

Scrierea cuneiforma

(din limba franceza: cunéiforme) este printre primele forme de expersie scrisa din lume. Scrisul a fost inventat, probabil, cu aproximativ 5000 de ani in urma, si consista din cuie sapate in piatra sau imprimate pe tablite de argila, folosit de unele popoare orientale antice.

Pictograma, pictograme, cuvant compus provenit din picto si graphein, semnificand 'a scrie prin pictare', provenit in limba romana din franceza, pictogramme, este un simbol, desen sau un sir de desene simbolice, sugestive, prin care sunt redate concepte, obiecte, activitati, locuri si idei in unele sisteme de scriere.

Pictografia este o forma de scriere in care ideile sunt transmise prin desene. Este baza scrierii cuneiforme si pana la un anumit punct, a hieroglifelor scrierii Egiptului antic, care utilizeaza desene, semne fonetice si rime determinante.

Sistemele de scriere timpurii erau bazate pe pictograme, care erau abstractizari inspirate de formele unor lucruri, obiecte si fiinte reale, la care se adaugau ideograme, desene care reprezentau concepte si idei. Astfel de sisteme de scriere au inceput sa apara in culturile timpurii de pe teritoriul de azi al Chinei, datate aproximativ acum 7.000 de ani, dezvoltandu-se ulterior in sisteme de scriere logografice, acum circa 4.000 de ani. Pictogramele sunt inca folosite ca mijloc major de comunicare scrisa in anumite culturi non-literale din Africa, cele doua Americi si Oceania. Pictogramele sunt adesea folosite ca simboluri primare in multe din culturile contemporane.