ISTORIA
ARTELOR VIZUALE
Arta este definita ca fiind o
forma a activitatii umane, a constiintei sociale care oglindeste realitatea
prin imagini expresive. Termenul de arta in trecut, era cu inteles limitat,
fiind definit strict prin cateva activitati cum ar fii: aritmetica, geometria,
gramatica, astronomia, muzica. Aceste activitati erau considerate importante in
societate, deorece numai oamenii dintr-o anumita patura sociala aveau acces la
ele. Astfel erau cunoscute ca artele frumoase, artele respectabile, adorate
numai de oameni respectabili. Opus acestora erau artele uzuale, obisnuite
(manufactura), create de oameni obisnuiti, diferentiati de prima categorie prin
faptul ca erau defavorizati din punct de vedere financiar.
La un moment dat insa, s-a
realizat diferenta intre arta si
stiinta, iar in secolul XX, cand probabil lista formelor de arta era prea mare,
s-a hotarat impartirea sa in mai multe categorii/forme: arta vizuala, arta "auditiva"
(muzica, literatura vorbita) si arta reprezentatiei (teatru, film).
Arta vizuala, dupa cum am
vazut forma a artei, ca o definitre bruta reprezinta acele creatii la care ne
putem uita cum sunt pictura, sculptura, filmul, fotografia si altele, deci se
concentreaza pe creatii ce se desfasoara in mediul vizualului. Descifrarea
vizualului necesita o anumita sensibilitate in acest domeniu, arata cum putem
vedea obiecte, imagini obisnuite puse intr-o alta lumina; arata cum putem
analiza mecanismele, conventiile, contextele prin care o imagine, forma, obiect
ordinare capata importanta sau o alta seminificatie, ceva ce trezeste in
privitor (prin maiestria creatorului) contemplare, admiratie, liniste,
relaxare, etc.
Enciclopedia lui Denis Diderot reprezinta chintesenta spiritului
Iluminismului, sau al Epocii Ratiunii, dupa cum i s-a mai spus. Avand
centrul la Paris, miscarea a dobandit un caracter international prin
faptul ca s-a raspandit in saloane cosmopolite. Cei mai
reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat in Franta: baronul de
Montesquieu, Voltaire si contele de Buffon, baronul Turgot si
alti fiziocrati, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o
influenta foarte mare asupra romantismului.
In Anglia, cafenelele si presa in curs de
inflorire au stimulat critica politica si sociala, precum
comentariile urbane ale lui Joseph Addison si Sir Richard Steele. Jonathan
Swift si Alexander Pope au fost satiristi conservatori cu o mare
influenta. Teoriile lansate de Locke cu privire la
invatarea prin perceptia senzoriala au fost dezvoltate in
continuare de catre David Hume.
In Germania, universitatile au devenit
centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a lansat o religie
naturala a moralitatii, iar Johann Herder a elaborat o filosofie
a nationalismului cultural care se baza pe inrudirea culturala, de
sange si de limba. Importanta primordiala a individului,
decurgand din incapacitatea omului de a-si folosi abilitatile
cognitive in lipsa instructiunilor unei alte persoane, a format baza
eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentantii italieni ai epocii, se
numara Cesare Beccaria si Giambattista Vico. Tarul Petru I
al Rusiei a anticipat curentul, iar imparatul Iosif al II-lea a fost
prototipul despotului iluminat. Altii de acest gen au fost Frederic al
II-lea al Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei si Carol al III-lea al
Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerati
raspunzatori de Revolutia franceza. Cu siguranta,
epoca Iluminismului poate fi vazuta drept o linie majora de
demarcatie pentru aparitia lumii moderne.
Caracteristici literare
Curent ideologic si cultural: promovarea rationalismului,
caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului si a
dogmelor, raspandirea culturii in popor, literatura preocupata de
problemele sociale si morale;
Teme si motive: « monarhul luminat »,
« contractul social », emanciparea poporului prin
cultura; Genuri si spe
In arta vizuala, lumea inca
mai are tendinta de a face distinctie intre formele sale: arta frumoasa si
restul sau altfel spus pictura, sculptura si restul. Arta decorativa care cere
o indemanare mai speciala, un simt mai sensibil si in unele cazuri realizand o
maiestrie "mai importanta" decat pictura, sculptura, este exclusa in opinia
oamenilor din cadrul artelor frumoase si inclusa in cadrul manufacturii, a
lucrului manual si atat.
Istoria artei vizuale este
probabil la fel de veche (si importanta) ca si civilizatia: isi are
inceputurile in picturile rupestre, in picturile religioasa, in portrte,
peisaje, etc.
Una dintre cele mai importante
influente in arta si implicit in arta vizuala, este arta Greciei antice. Ea isi
gaseste rezonanta mia ales in pictura si sculptura. Incepe prin a influenta
arta imperiului Roman in vest, apoi in est prin Alexandru cel Mare (datorita
lui s-a realizat schimb de cunoastinte culturale intre Grecia, Asia Centrela -
de unde a rezultat arta greco-budista - cu ramificatii ce-au mers pana in
Japonia), apoi urmand renasterii europene, influenta greceasca a inspirat
generatii de-a randul artistii europeni.
