Ultima
noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - comentariu
Pe la mijlocul secolului trecut prin Stendal, Balzac si altii, se pun
bazele romanului realist care privea realitatea exhaustic, mergand pana acolo
incat se preciza ca face concurenta starii civile. Actiunea era scrisa la
persoana a III-a, autorul fiind omniscient, omniprezent, in sensul ca stia
dinainte cum vor evolua eroii sai , in care parte a operii va sfarsii , care va
fi acesta, mergand pana acolo incat stia si capitolul si scena, personajul
devenind astfel simple papusi, marionete in mana autorului. La sfarsitul
secolului trecut, prin Emil Zola si Guide Maupasant se pun bazele romanului
naturalist, o varianta a romanului realist
care punea accenhtul insa pe felia de viata, pe eroi atipici, bolnavi, ce
reprezentau cazuri clinice, patologice
La inceputul secolului nostru apar o serie de romancieri precum Marcel
Proust, Andrei Jid, James Joice, care ia atitudine impotriva scriitorului
omniprezent experimentand noi formule romanesti. Astfel de data aceasta nu mai
putemvorbi de asa zisa actiune ca in romanul realist decat cel mult din punct
de vedere scolaresc, de fapt asa zisa actiune nu mai este scrisa de autor, ci
de eroi, autorului revenindui rolul de coordonator, opinia lui regasindu-se
expusa in subsolul paginii, ceea ce face dificila lectuararea romanului modern.
De aici repulsia unei categorii de cititori fata de lectura unui asemenea
roman. Asa zisa actiune este scrisa de eroi, carora autorul le cere o singura
calitate : sa fie sinceri pana la confesiune. De data aceasta actiunea este
la persoana I autorul ascunzandu-se sub numele unuia sau altuia dintre eroii
sai. Accentul este pus pe durata subiectiva, pe memoria involuntara in sensul
ca evenimentele sunt relatate asa cum tasnesc din constiinta, fara a se mai
urmari o inlantuire cronologica a acestuia. De data aceasta nu mai avem o opera
etalon cu care sa comparam opera noastra despre unul sau altul dintre eroi,
accentul punandu-se pe tehnica oglinzilor paralele (perspectivism) in sensul inmultiri unghiurilor de vedere din
care este privit unul si acelasi persinaj. Opinia autorului se afla redata in
subsolul paginii unde de multe ori ne aflam in fata unui alt roman mai bun
decat cel propriu-zis
Dintre romancierii romani care experimenteaza noile formule
romanciere, precum aceea a dorintei de existenta, printre primii, sunt Camil
Petrescu, Hortensia Babadag Bengescu, Gib Mihailescu, Andrei Holman.
Refuzat de politica si teatru care parea a avea un caracter nonscenic
in sensul ca piesele sale nu ar putea fi jucate pe scena, Camil Petrescu se
indreapta spre roman si in 1930 publica " Ultima noapte de dragoste, intaia
noapte de razboi", in 1933 " Patul lui
Procust", in 1957 " Un om intre oameni".
Pana la forma definitiva, romanul " ultima noapte de dragoste, intaia
noapte de razboi" a cunoscut mai multe variante, purtand titluri precum "
Jurnalul Capitanului Andreescu" "Proces verbal de dragoste si razbunare"
"Proces verbal de dragoste si razboi". La aparitia romanului in 1830, o parte a
criticii literare s-a grabit sa afirme ca ne-am afla in fata a doua romane :
unul erotic si altul al razboiului. In realitate ne aflam infata unui singur
roman, al carui erou principal Stefan
Ghiorghidiu, un alter ego al autorului traind doua experiente : una individuala
pe timp de pace, si alta colectiva ce sta sub amenintarea mortii pe timp de
razboi. Unitatea romanului este data de eroul principal Stefan Ghiorghidiu,
precum si de unitatea stilistica. In acest sens el preciza ca frazele se chemau
unele pe altele ca intr-o ardere continua, incandescenta. De aici si
anticanofilismul autorului care se
dovedeste impotriva zorzoanelor stilistice, punand accent pe amintiri, pe
folosirea memoriei involuntare. Camil petrescu este adeptul punerii in de acord
a literaturii cu filozofia si cu celelalte domenii ale cunoasterii. Privind
metoda de analiza Cami Petrescu punea accentul pe introspectie. Din punct de
vedere filozofic, opera lui Camil Petrescu sta sub semnul intuitionismului
bercsonian fenomenologiei lui fusel. Dupa Fusel , datul din constiinta nu este
acelasi lucru cu ceea ce este dat in ea. Astfel eroii lui Camil Petrescu se
conduc dupa principiul : cata constiinta atata luciditate si deci atata drama.
Pentru Camil Petrescu actul de creatie este unul de cunoastere si nu de
inventie.
Cele doua nopti din titlul romanului simbolizeaza reductiile
fenomenologice din gandirea lui Fusel, lunecarea lenta a eroului spre tragic.
Ele amintesc de cautarile chinuitoare ale divinitatii din ciclul Psalmilor de
Tudor Arghezii. George Calinescu preciza ca romancierii nostri au fost
Prustieni si Jidieni inainte de a fi Balzacieni. Din acest punct de vedere,
daca ar fi sa punem adjective celor doua parti ale romanului, prima este
prustiana iar a doua este stendaliana si jidiana. Se constata ca eroul Stefan
Ghiorghidiu este prins intre doua nopti doua metafore, aceea a patului lui
Procust si a joculuii ielelor de unde cele doua adjective : ultima si prima.
Conform legendei, eroul antic Procust acosta trecatorii pe care ii lungea sau
ii scurta dupa un pat etalon. Astfel de pat procustian devine iubirea pentru
Stefan Ghiorghidiu.
