Poemul epic BELLUM PUNICUM ("Razboiul punic")

Opus magnum a lui Naevius e fara indoiala poemul epic pe care l-a alcatuit, cuprinzand probabil 4000-5000 de versuri. E o epopee patriotica, alcatuita in timpul celui de-al doilea razboi punic, chiar in momentele dramatice ale invadarii Italiei de catre Hannibal. A fost scrisa in vechiul metru italic, in saturnini. Traditia ulterioara a segmentat materia epica in 7 carti, operatie indeplinita de C.Octavius Lampadio, dupa cum afirma Suetonius(De gram., 2). Au ramas doar fragmente, din care deducem ca poetul a fructificat legenda caderii Troiei. Evenimente foarte vechi si mituri referitoare la originile Romei erau infatisate in primele patru carti, in timp ce urmatoarele trei se ocupau de razboaiele punice, ajungand pana in contemporaneitatea poetului.

In fragmentele pastrate sunt prezentate momente importante din aventura lui Aeneas, stralucit transpusa epic mai tarziu de Vergilius. Astfel de episoade sau scene sunt: Troia in flacari, fuga troienilor, furtuna pe mare, Venus care il implora pe Jupiter, dragostea tragica dintre Didona si Aeneas (modelata dupa legatura lui Odiseu cu Circe), ruptura lor fiind originea razboaielor dintre puni si romani, conform interpretarii lui Naevius. Propensiunea pentru episoade erotice inserate intr-o epopee raspundea gustului alexandrin al epocii, vizibil mai ales la Apollonios din Rhodos, la care Medeea aparea in centrul Argonauticelor (s-a observat ca formula epopeii la Naevius e in general influentata de atmosfera culturala elenistica, asa cum e influentata si de traditia italica). Naevius inoveaza, facand din Romulus nepotul lui Aeneas prin fiica acestuia. (Cf. Servius, Comentariu la Eneida, I, 273).

In principiu, modelul pentru Razboiul punic, in ce priveste conceptia epica, este Homer, deci epopeea mitologica, definita de "aparatul divin" sau planul transcendent (frecvente interventii ale zeilor) si care utiliza un limbaj poetic si simbolic. Dar Naevius utilizeaza si vulgata mitica locala a obarsiilor Romei, carmina convivalia si chiar amintirile personale. El face din istoria contemporana subiect de glorificare epica, instituind astfel tiparul mixt al epopeii, care va domina literatura latina; poetica latina a eposului imbina mitul sau legenda cu referinta istorica si reprezentarea realista.

S-a observat ca atunci cand trateaza o materie arhaica, mitologica, Naevius incearca sa fie solemn si sublim, in timp ce in abordarea evenimentelor recente e mai degraba prozaic, dand dovada de o rigidate comparabila, pentru J.Bayet, cu cea a vechilor anale:

".Armata romana trece la Malta,

Dand foc, pustiind o insula intreaga,

Si prazi ridicand, naruind taria vrajmasa."

Nu lipseste exaltarea patriotica, incrancenarea si darzenia militara atat de caracteristice pentru ethos-ul roman:

"Daca ar lasa neajutorati pe acesti oameni eroici,

In ochii popoarelor, tara s-ar acoperi de rusine."

Specific romana este si reticenta poetului epic de a numi, si deci de a individualiza un personaj anume, preferand sa-l desemneze prin functia lui, ca in versul "virum praetor advenit, auspicat auspicium /prosperum". Aceasta particularitate se va regasi in naratiunea istorica a lui Cato Maior si corespundea conceptiei republicane conform careia persoana disparea in spatele magistraturii. (cf. Pierre Grimal, Literatura latina, p.63) Aceeasi ratiune explica si condamnarea orgoliului lui P. Appius Pulcher ("superbiter contemptim conterit legiones"), trimitand la dezastrul suferit de romani in 249, in timpul primul razboi punic, din greseala consulului.

Naevius nu e strain, desigur de ezitarile inceputului, dar daca il comparam cu Livius Andronicus, e original si cu adevarat poet, dotat cu o constiinta literara mai acuta. Desi nu a utilizat hexametrul, metrul "eroic" al lui Homer care va fi obligatoriu pentru epopee, el a incercat sa elaboreze un limbaj poetic adecvat acestui gen "inalt". A folosit aliteratia, procedeu care focalizeaza semnificantul, deci forma sau expresia poetica, generand incantatie muzicala: "ut videam Volcani opera haec flammis flora fieri." (Ca sa vada ca prin opera lui Vulcan acestea datorita flacarilor devin flori).

Epopeea era citita cu interes si pe vremea lui Horatiu. Mai inainte, Cicero vorbise, in tratatul Brutus (19,78), despre Razboiul punic, comparand placerea pe care lectura acestuia i-o aduce cu cea produsa de sculptura lui Myron, observand ca cele doua au multa miscare si vigoare dar ca sunt cam reci.

Valoarea si influenta lui Naevius

Epopeea lui l-a marcat pe Ennius, autorul poemului epic Annales si mai tarziu pe Vergilius ca autor al Eneidei. Despre influenta asupra lui Ennius Cicero spunea in Brutus (19, 176), atribuind aceste cuvinte lui Ennius insusi: "Au cantat aceste fapte si altii in versuri si in adevar au cantat excelent desi mai putin artistic decat tine. Nu trebuie sa-ti para altfel, tu, care ai luat multe de la Naevius; zic ca "ai luat", daca tu marturisesti aceasta, caci daca negi, zic ca ai furat." In Saturnalia, Macrobius va preciza dependenta lui Vergilius fata de Naevius: "La inceput este povestita furtuna lui Aeneas, apoi Venus se plange lui Juppiter cu privire la pericolele prin care trece fiul ei, iar Juppiter o consoleaza promitandu-i ca viitorul va fi fericit."(VI,2,60).

Ca autor comic, Volcatius Sedigitus il situa in al treilea rand, dupa Caecilius si Plaut. (apud Aullus Gellius, Noctes Atticae, XV, 24). Comediile lui l-au influentat pe Plaut. Naevius a creat epopeea originala romana si tragedia cu subiect roman. Se afla la originea curentului critic si realist din literatura latina. (cf. N.I.Barbu, Op.cit., p.69).

Aulus Gellius (I, 24 ) a consemnat un epitaf care indica o constiinta foarte accentuata a propriei valori, ajungand pana la trufie. Dar e posibil sa nu fi fost compus de el: "Immortales mortales si foret fas flere,/ Flerent divae Camenae Naevium poetam itaque postquam est Orco traditus thesauro obliti sunt Romae loquier linguam latinam."(Daca nemuritorii au dreptul sa planga pe cei muritori / Camenele sacre au sa planga pe Naevius poetul: / Cand Orcus va creste comoara-i, avandu-l in iadu-i adaos, / Atunci are sa se uite la Roma a se vorbi latineste.)

Teste de autoevaluare:

Carmen saliorum si Carmen fratrum arvalium - dimensiunea lor performativa (magico-ritualica);

Inceputurile literaturii culte (primii scriitori profesionisti):

a). Appius Claudius Caecus (prezentare generala);

b) Livius Andronicus (prezentare generala);

c) Cnaeus Naevius (prezentare generala);

d) Livius Andronicus si Cnaeus Naevius - contributia lor la dezvoltarea teatrului.