Cnaeus Naevius - date biografice

Cnaeus Naevius

c.265-c.200 i.e.n.)

Mai original si mai "roman" decat Livius Andronicus ar fi Cnaeus Naevius, considerat de unii cu adevarat primul poet (autor) latin.

DATE BIOGRAFICE

Naevius e originar din Campania, dar fidel Romei si chiar un autentic patriot roman. Provenienta lui e sugerata de o caracterizare a lui Aulus Gellius, care, vorbind despre epitaful lui Naevius, spunea ca e "plin de mandrie campana". ("Epigramma Naevi plenum superbiae Campanae.", Noctes Atticae, I; 24). Cum acest razboi a fost purtat mai ales in sudul Italiei si in Sicilia, zone impregnate de cultura greaca, e posibil ca aici scriitorul sa fi intrat cel mai mult in contact cu limba si literatura greaca. Ceva mai tanar decat Livius Andronicus, acesta nu mai e nici sclav, nici pe jumatate grec, nici client al nobililor, ci om liber, si cu dreptul de a detine cetatenie romana. El a participat la primul razboi punic (264-241 i.e.n.) si chiar face referire la acest lucru in poemul Bellum Punicum. Dupa 235 s-a dedicat, la Roma, activitatii literare. A ramas aici in timpul celui de-al doilea razboi punic, de vreme ce cetatea lui natala trecuse de partea cartaginezilor.

Contributia sa la viata culturala i-a adus notorietate dar si neplaceri. Naevius era un apologet al libertatii (in sensul pe care i-l dam si astazi, de independenta, de autonomie individuala). A celebrat de altfel libertatea, pe care o opune servitutii impuse de regi, intr-una din comediile sale, Tarentilla: "Ego semper feci / potioremque habui libertatem multo quam pecuniam" (vv. 9-10). Libertatea de exprimare a fost fparte importanta pentru el, chiar daca l-a costat scump. Urmatorul vers plin de aliteratii confirma pasiunea lui, fireste subversiva in raport cu mentalitatea oligarhica a vremii: "Libera lingua loquemur ludis liberalibus" ("Noi vom lasa, de Liberalii, frau liber limbii noastre") (apud J.Bayet, Literatura latina, p.66). Liberalii erau sarbatori in favoarea zeului Liber (Bacchus), cand guverna o libertate de comportament nepermisa in ocazii profane. Naevius face apel la licenta ritualica pentru a-si justifica indraznelile polemice. Nu se ferea sa-i persifleze pe potentati in comediile sale, in numele acelor jocularia obisnuite in satura italica si in fescennini populari, dar fara indoiala si in virtutea unei conceptii asupra comediei mai apropiata de aceea veche a lui Aristofan, care miza pe adresa pamfletara directa, decat de comedia de moravuri elenistica, medie si noua (a lui Alexis, Difilos, Filemon sau Menandru), unde aluziile, daca existau, erau discrete si prudente. A intrat in conflict cu nobilii. L-a deranjat pe P. Cornelius Scipio, invingatorul lui Hannibal, dar si pe Caecilius Metellus, membru al unei familii puternice. In legatura cu primul dezvaluise, intr-o comedie, anumite turpitudini erotice. Metellii, pe de alta parte s-au simtit vizati de un saturnin al lui, ramas celebru, dintr-o comedie sau poate o satira: "fato Metelli Romae fiunt consules". Fatum e un termen ambiguu, insemnand deopotriva destin favorabil, providenta si nenorocire, fatalitate. Versul putea fi citit cu un sens pozitiv ("In capul Romei, soarta i-aduse pe Metelli, / Drept consuli") sau negativ ("Pe capul Romei soarta i-aduse pe Metelli / Drept consuli")(apud J. Bayet, Op.cit., p.65) Metellii au raspuns si ei printr-un vers: "Dabunt malum Metelli Naevio poetae" care trebuia citit fara indoiala ca "Il vor pedepsi Metelli pe poetul Naevius." Totusi si aici e ambiguitate sau amfibologie (sens dublu), pentru ca "malum" inseamna si mar, simbol al iubirii, dar si nenorocire, rau. Primul sens e realizat daca se scandeaza malum in loc de malum, inlocuirea unei silabe scurte cu una lunga fiind admisa in versul saturnin. Astfel, la J. Bayet gasim doua traduceri ale replicii nobililor: "Metellii il vor tine in palme pe poetul Naevius" sau "Metellii il vor tine pe palme pe poetul Naevius". P.Grimal ne mai spune ca nu e imposibil ca Naevius sa fi fost implicat in luptele electorale; probabil era atasat de partidul conservator, al lui Fabius Cunctator, si mai degraba ostil fata de aristocratii destul de demagogi reprezentati de Scipio si cei din jurul lui. Un indiciu al angajarii lui politice ar fi si compunerea tragediei pretexte Clastidium, cu ocazia jocurilor funebre instituite pentru M.Claudius Marcellus, invingatorul Siracuzei, mort in 208, personaj care apartinea aceleiasi factiuni politice ca si Q.Fabius.

L. Caecilius Metellus a fost consul in 251 si 247. Se pare ca viitorul poet si-a facut chiar serviciul de ostas sub comanda lui. In anul 206, in timpul celui de-al doilea razboi punic, Roma a avut un consul si un pretor din aceasta familie. (cf. Istoria literaturii latine, coord. N.I.Barbu, p. 64). Pierre Grimal explica motivatia conflictului: in 207, Q.Caecilius Metellus, candidat la consulat, s-a simtit atacat prin acel vers, care insa fusese scris pentru un alt Metellus, invingatorul cartaginezilor la Panormus in timpul primului razboi punic. Neuitand insulta, acel Metellus a profitat de un moment din anul 206, cand Naevius l-a luat in deriziune pe Scipio, aflat atunci in Sicilia pentru a pregati debarcarea in Africa si, cum era aliatul politic al lui Scipio, a gasit pretextul pentru a-l razbuna si pe acesta si propria jignire. Numit dictator in acelasi an pentru a organiza comitiile consulare, Metellus a profitat de prerogativele exceptionale ale magistraturii, azvarlindu-l pe Naevius in inchisoare. (cf. Grimal, Literatura latina, pp. 61-62). A fost eliberat prin intercesiunea tribunilor plebei, dar a trebuit sa aleaga exilul in Utica, colonie feniciana din Africa unde se pare ca a si murit. "Naevius Comicus Uticae moritur, pulsus Roma factione nobilium ac praecipue Metellis." (cf. N.I.Barbu coord., Op.cit., p. 65). Unii filologi (E. Marmorale, de pilda) opineaza ca s-a dus in Africa pentru a vizita locurile descrise in poemul sau epic, si acolo l-ar fi surprins moartea (cf. Grimal, Op.cit., p. 62). Anul mortii nu e sigur. Hieronymus, autor din a doua jumatate a secolului al IV-lea, ofera ca data anul 201. Cicero (in Brutus 15, 60) afirma ca e vorba de anul 204, ceea ce ar insemna ca poetul a fost exilat si a murit intr-o tara care atunci se afla in razboi cu Roma, ceea ce e greu de crezut. Prima data e mai verosimila. Autenticitatea epitafului transmis de Aulus Gellius e pusa la indoiala: "Immortales mortales si foret fas flere, / Flerent divae Camenae Naevium poetam itaque postquam est Orco traditus thesauro obliti sunt Romae loquier linguam latinam." ("Daca zeilor nemuritori le-ar fi ingaduit sa-i planga pe muritori, divinele Camene (Muzele) l-ar jeli pe poetul Naevius; dupa ce el a trecut la Orcus (in Infern), oamenii au uitat, la Roma, sa mai vorbeasca limba latina") (Aul. Gell. Noct. Attic., I, 24, 2).

OPERA

Naevius a fost si el un poligraf, ilustrandu-se in mai multe genuri literare, in primul rand epic si dramatic. A debutat cu o piesa reprezentata in 235, prin urmare la 5 ani dupa Livius Andronicus.

A scris 9 tragedii ( de exemplu Licurgus, Danae, Equos Troianus, Hercules proficiscens, Iphigenia, Hesiona), din care s-au pastrat doar 60 de versuri razlete. Tragediile  s-au bucurat de succes pana in secolul I i.e. n. (se mai jucau in timpul lui Cicero). S-a inspirat si din repertoriul mitologic si tragic elin (7 tragedii), dar si din istoria autohtona (2 piese). Naevius e creatorul tragediei cu "vesmant roman", fabula praetexta. (Numita asa dupa toga pretexta, adica tivita cu purpura, purtata de magistratii romani). Astfel, scrie Romulus (sau Alimonium Romuli et Remi) si Clastidium, unde e transpusa dramatic victoria lui Claudius Marcellus asupra galului Virdumarus, conducatorul insubrilor, in 222 i.e.n. Clastidium e numele localitatii unde a avut loc batalia. Tragedia nu pare sa fi fost vocatia autentica a lui Naevius. Din fragmentele ramase, stilul apare destul de plat, prea aproape de vorbirea comuna, strain de discursul elevat sau sublim cerut de rigorile genului, astfel incat e greu de spus, uneori, daca un fragment anume provine dintr-o tragedie sau o comedie. S-a sustinut chiar ca de fapt n-ar fi scris tragedii si ca titlurile pe care le detinem sunt ale unor parodii. J. Bayet considera ca totusi o piesa ca Licurg, care prezinta tribulatiile regelui mitic al hedonilor din Tracia, opozant al cultului lui Bacchus, ar invedera, in pasajele conservate, o anumita predilectie pentru culoare si miscare, ca in descrierea unei vanatori sau in evocarea Menadelor. (cf. Bayet, Op.cit., p. 66)

Comediile - peste 30 la numar, din care s-au pastrat vreo 130 de versuri razlete - raspund mai bine inclinatiei naturale a lui Naevius. El ramane, dupa cum s-a observat, un poeta comicus prin excelenta. In vremea lui Sulla, poetul-gramatic Volcatius Sedigitus ii acorda locul al treilea, dupa comediografii Caecilius si Plautus. Sunt comedii palliate, deci cu vesmant (de fapt, subiect) grecesc - de la numele unei piese vestimentare tipice, pallium. Cateva titluri care ni s-au transmis sunt: Corollaria (Florareasa), Carbonaria (Carbunarul), Clamidaria (Camasa), Paelex Tiitoarea), Colax (Lingusitorul), Dolus (Inselatoria), Apella (Femeia din Apulia), Tarentilla (Femeia din Tarent), Hariolus (Ghicitorul), Figulus (Olarul), Agitatoria (Geambasul), Acontizomenos (Omul strapuns de o sageata) etc.

Conventiile palliatei sunt desigur imprumutate din comedia medie si noua (nea) elenistica. Dar vehementa satirica si critica evoca mai degraba vechea comedie atica ilustrata de Aristofan si Epicharm, precum si comedia siciliana sau farsa italica. Atacul nominal nu va mai fi posibil in continuare, atat timp cat patricienii puteau invoca legile impotriva defaimarii si calomniei. Suferintele lui Naevius au fost un avertisment pentru comediografii care i-au urmat: Plaut face de altfel o trimitere clara la incarcerarea lui Naevius in comedia Miles gloriosus. Democrat infatigabil, Naevius nu-i cruta pe cei sus-pusi: "Cum ati ruinat atat de repede o atat de mare republica?" ii apostrofa el pe aristocrati. Dar nu-i favoriza nici pe cei de rand, de pilda obscurul Theodorus, un pretins artist, "Care cinchit in bujdea lui incinsa de rogojini, / Zugraveste migalos cu o coada de vaca / Dantul larilor pe altare ce-or sta pe la rascruci." (Tunicularia, apud J. Bayet, Op.cit., p. 67) Mastile comice surprind comportamente ale micilor meseriasi, dar si ale unor figuri tipice pentru comedia noua, cum sunt meretrices (curtezanele). Tarentilla e o astfel de femeie rapace si instabila, originara dintr-un oras reputat pentru moravurile lui libere daca nu chiar vicioase: "In choro ludens datatim dat se et communem facit; / Alii adnutat, alii adnictat, alium amat, alium tenet. Alibi a manu est occupata, alii percellit pedem, /Anulum alii dat spectandum, a labris alium invocat, cum alio cantat at tamen alii suo dat digito litteras." ("Ca si cum ar juca mingea intr-un cerc, asa se da fiecaruia si apartine oricui. Unuia ii face semn cu capul, altuia cu ochiul, pe unul il iubeste, pe altul il retine, unuia ii da mana, pe altul il calca pe picior, unuia ii ofera inelul sa-l priveasca, pe altul il cheama din buze; cu unul canta si totusi schiteaza cu degetul cuvinte pentru altul."(apud Istoria, coord. N.I.Barbu, p.67) Schema comediei poate fi oarecum dedusa din fragmente: curtezana, doi tineri nobili veniti in oras pentru distractie si apoi sosirea tatilor. E un subiect foarte asemanator cu cel din Bacchides de Plaut. In pasajele pastrate, el anunta, socoteste J. Bayet, verva comica a lui Plaut si pitorescul truculent al acestuia: "Tu gaman, borfas de crasme si masluitor la jocuri, / Pacatos cum nu e altul pe aceste rele locuri"(Comedie neidentificata); "Acolo dau scrasnet rasniti si rasuna lanturi grele"(Comedie neidentificata), "Mai curand lacusta-ar naste trup de elefant gigantic"(Satura

Naevius il anticipa si pe Terentiu, gaseste J. Bayet, de exemplu in Acontizomenos, precedata de un prolog polemic si cu caracter personal. Sau in inclinatia de a combina doua piese grecesti pentru a obtine una noua, procedeu pe care adversarii lui Terentiu il vor numi malitios contaminatio, de la verbul contaminare, "a pangari, a murdari, a face de nerecunoscut prin amestec." (Cf. J.Bayet, Op.cit., p.67)