O scrisoare pierduta si O noapte furtunoasa -Tipatescu-Chiriac- deosebiri

O scrisoare pierduta si O noapte furtunoasa Tipatescu-Chiriac- Deosebiri

I.L. Caragiale

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, judetul Prahova, astazi I. L. Caragiale, judetul Dambovita, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru al Academiei Romane post-mortem.

Desi Caragiale a scris doar opt piese, el este cel mai bun dramaturg roman prin faptul ca a     reflectat cel mai bine realitatile, limbajul si comportamentul romanilor. Opera sa a influentat si pe alti dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco.

Stefan Tipatescu

Stefan Tipatescu este personajul principal al operei "O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale. El este prefectul unui judet de munte. Este unul dintre stalpii puterii locale , comportandu-se ca un personaj tipic pentru cei cu functie administrative: conduce judetul ca pe propria mosie , in interes strict personal. Aceasta postura a sa de a dispune de tot ,dupa bunul sau plac, este foarte bine caracterizata de Pristana, subalternul sau : "mosia mosie,functia functie, coana Joitica coana Joitica",opinie care pune in evident imoralitatea personajului,deoarece isi inseala bunul priten , Zaharia Trahanache.

Tipatescu se foloseste de functia sa: cenzureaza corespondenta, fuctionarea telegrafului dupa cum vrea el, ii ordona lui Pristanda sa-l preseze fara motiv pe cel care detine biletul. Tanarul prefect este fatarnic , deoarece stie sa-l faca devotat pe politest ,caruia ii acepta micile "furtisaguri" (cum ar fi scena cu steagurile).

Nu este lipsit de inteligenta,dar este impulsive si chiar violent in unele situatii. Sugestiva in acest sens este scena IX din actul al II-lea,scena care ilustreaza inclestarea dintre Catavencu si Tipatescu in lupta lor politica. Catavencu refuza sa inapoieze scrisoarea ,desi Tipatescu ii ofera diverse functii inalte. Impulsivitatea si irascibilitatea personajului se contureaza in timp ce izbucneste o cearta cu directorul ziarului. Tipatescu se repede cu un baston strigand : "Mizerabile! Canalie nerusinata! Nu stiu ce ma itne sa nu-ti zdrobesc capul! Miselule"

Prefectul este de asemenea o fire slaba pe planul sentimental. Furia , deciziile , actiunile sunt controlate de Zoe,sotia lui Trahanache,caruia "nu poate sa-I reziste".Moralul sau este partial salvat de dragostea sincera pe care acesta i-o poarta. Astfel el este manevrat de Zoe,actionand dupa cum aceasta ii spune , eliberandu-l pe Catavencu si hotarand sa ii sustina candidatura,chiar daca este banuit de tradare.

Desi i se reliefeaza defectele si viciile pe parcursul actiunii, acestea sunt general umane,personajul fiind privit cu o oarecare ingaduinta , neincadrandu-l in tagma politicianilor demagogi si inculti.

Chiriac

Portretul fizic al lui Chiriac nu este descris de autor, dar este inlocuit cu ajutorul complexitatii portretului moral al acestuia.

O alta caracteristica a acestui personaj este lipsa tariei de caracter; trasatura ce reiese din faptul ca niciodata nu isi spune concret punctul de vedere in fata lui Jupan Dumitrache, toate faptele sale depind foarte mult de parerea superiorului sau. Pe de alta parte profita de slabiciunea Vetei si ii provoaca acesteia sentimente de frica si de emotie prin amenintari cu sinuciderea:"Am vrut sa ma omor".

Chiriac profita de toate oportunitatile si de slabiciunile oamenilor: atat de dragostea Vetei, cat si de increderea oarba a capitanului Dumitrache: "Lasa, jupane, ca nu ma cunosti de ieri ,de-alaltaieri."

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Este precaut de fiecare data cand isi petrece timpul cu Veta, frica lui de Jupan Dumitrache este evidenta de fiecare data cand cei doi indragostiti sunt intrerupti, sergentul gaseste mereu o explicatie pentru situatia in care se afla, distantandu-se de Veta fara ezitare.

Chiriac, in ipostaza lui de sergent in garda civica e un tip ridicol, pentru ca este un ruaj al noii masinarii sociale (o rotita dintr-un mecanism, in acest caz, un mecanism, un sistem social).            

Semnul vadit al ridicolului sau e limbajul; insa in postura de indragostit, Chiriac este numai un om simplu si de aceea vorbeste la fel ca restul lumii (in opera sa, Caragiale a strecurat si astfel de note mai sensibile decat cele care caracterizeaza viata sociala).

Chiriac este, poate, cel mai antipatic personaj din piesa. Este sec, uscat, un tocmai sufletist; este egoist si rau: cand Veta ii aminteste ca Tache Pantofarul e bolnav de lungoare, Chiriac ii raspunde: "Ce, eu sunt bolnav?"

Chiriac este deosebit de neincrezator, atat in relatia sa cu restul societatii, cat si in cea cu Veta. Foarte rar se intampla sa creada ce i se spune fara a cere explicatii sau dovezi; in dialogul sau cu iubita el ii cere acesteia sa se jure: "Jura-te inca o data si . ".

Desigur, o opera  in care eroul este un tejghetar la o cherestelegie si sergent in garda civica, schimonoseste cuvintele, "pazeste onoarea de familist" a stapanului sau, pe care il insala si eroina o femeie de mahala, un poate fi decat ridicol in arta ca si in natura.

Deosebiri Chiriac-Tipatescu:

Stefan Tipatescu , amantul Zoei din "O scrisoare pierduta" si Chiriac , amantul Vetei din "O noapte furtunoasa" se afla in postura de prieteni falsi ai sotilor amantelor lor. Acestia dobandesc o incredere oarba din partea sotilor si profita de aceasta pentru a nu crea nicio suspiciune.

Cu tooate acestea, cei doi sunt foarte diferiti atat la caracter, cat si la dragostea pe care o impartasesc amantelor.

Fanica este personajul principal al piesei "O scrisoare pierduta" pe cand Chiriac ocupa doar un rol secundar in " O noapte furtunoasa" , actiune nefiind tesuta in jurul sau.

Una dintre cele mai evidente diferente dintre Tipatescu si Chiriac este statutul lor social. Cel dintai este prefect al unui judet de munte, om politic, care impune in primul rand respect si admiratie persoanelor din jur, pe cand cel de-al doilea, este tejghetar, un simplu angajat al sotului inselat.

O alta diferenta destul de consistenta intre cei doi este faptul ca Tipatescu da dovada de foarte multa inteligenta in jocurile politice, incercand foarte multe variante de a obtine scrisoarea cu pricina, pe cand amantul Vetei este condus in mare parte de ordinele date de Titirica Inima-Rea,indiferent daca acestea sunt sau nu indreptatite, acesta ducand lipsa de tarie de caracter.

Diferita este si atitudinea celor doi cu celelalte personaje : Tipatescu nu primeste ordine, ci doar sfaturi; acestuia nu i se impune ce sa faca si este foarte rar contestat in decizii, pe cand Chiriac nu iese foarte des din cuvantul superiorului sau, acesta neavand nimic de comentat atunci cand este sculat si mustrat in toiul noptii de Dumitrache.

Pe langa asta, amantul Zoei are un subaltern, un om al lui de incredere pe care il foloseste cum are nevoie, in persoana lui Ghita Pristanda, pe cand Chiriac; el este omul de incredere folosit de Dumitrache ( capitan in garda civica).

Pe plan sentimental ambii ocupa postura de amant. Diferenta este ca Zoe ii ofera lui Tipatescu o iubire mai superficiala. Nu tine cont de parerea lui, isi pune propriile interese in fata. Vetei ii pasa mult mai mult de Chriac, suferind si nedormind atunci cand se cearta, agitandu-se la aflarea gandului sinucigas al lui Chriac. In concluzia dragostea primita de Chriac este mai sincera.