FLORI
DE MUCEGAI - COMENTARIU
Volumul " Flori de mucegai "
a aparut in 1931 si se deschide cu
poezia care da titlul volumului si care este o alta arta poetica argheziana.
Volumul " Flori de mucegai " sta sub influenta volumului " Les fleurs du male
" ( Florile
raului ) de Charles Botlaire, care revolutionase la vremea sa literature
franceza, asa cum va face si Tudor Arghezi in literature romana. De la
Francoise Byon si pana la Tudor Arghezi, nimeni nu mai cantase lumea
detinutilor, prostituatelor. Prin acest volum, Tudor Arghezi se incadreaza in
atmosfera balcanica, intalnindu-se cu Anton Pann din " Povestea vorbii ", cu
Miron Radu Paraschivescu din volumul " Cantice tiganesti ", cu Ion Barbu din
ciclurile " Isarlak " si " Nastratin
Hogea la Isarlak ", cu Eugen Barbu din " Groapa ", cu Ion Marin Sadoveanu din "
Sfarsit de veac in Bucuresti ", cu Mateiu Caragiale din " Crai de curte veche !
". Titlul poeziei ce deschide volumul este din punct de vedere stylistic un
oximoron, ce consta in alaturarea a 2 termeni opusi, intalnita si in "
Testament "si la Mihai Eminescu " Oda in metru antic". Florile simbolizeaza frumusetea, in timp ce mucegaiul simbolizeaza uratul. Asa cum precizeaza in poezia " Flori de mucegai ",
versurile volumului au fost scrise in timp ce poetul se afla in inchisoarea de
la Vacaresti, folosind drept unelte unghia de la mana dreapta si peretele umed
de tencuiala: "Le-am scris cu unghia pe tencuiala Pe un parete de firida goala, Pe intuneric, in singuratate, Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat imprejurul Lui
Luca, lui Marcu si lui Ioan." Atunci cand i s-a tocit unghia ingereasca, unghia
de la mana dreapta, poetul a continuat sa scrie cu unghia de la mana stanga.
"Cand mi s-a tocit unghia ingereasca Am lasat-o sa creasca Si nu a mai
crescut Sau nu o mai am cunoscut Era intuneric. Ploaia
batea departe, afara. Si ma durea mana ca o ghiara Neputincioasa sa se
stranga . Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga." In acest
volum, poetul evoca o lume impinsa, fara vointa ei la periferia societatii, dar
asta nu inseamna ca e lipsita de umanitate. Face sa defileze prin fata noastra
convoaie de detinuti cu lanturi la picioare precum in poezia: " Galere ":
"Zgomotul de lanturi multe, A trecut prin curte A
iesit lung pe porti Printre vii si morti, Taras-grapis Prin paienjenis Ca o
fiara bolnava de rugina." Cu cina lor saracacioasa, precum in poezia " Cina
" : " Fiertura e gata E seara. E poaie O lingura grea, cat lopata Da
ciorba din doua hardaie." Vitalitatea acestei lumi pestrite se observa mai ales
in poeziile " Tinca ", "Rada ", "Facalaul ", aceasta din urma se vrea o replica
la " Sburatorul " lui Heliade Radulescu : " Cu vreo cateva tulee Ma, tu
semeni a femeie La spranceana Fetisoara , subsioara De fecioara Ai
picioare Domnisoare Coapsa lata, Adancata Ca-n zavelci; Urechile, ca doi
melci."
