Test din Morometii de Marin Preda - cititi cu atentie urmatorul text si apoi raspundeti la intrebari

Cititi cu atentie urmatorul text si apoi raspundeti la intrebari.

- Nila, zise el, pana rasare soarele trebuie sa-l trantim la pamant! Hai, pune mana pe secure!

- Salcamul?! intreba flacaul uimit.

Toata lumea cunostea acest salcam. Copiii se urcau in el in fiece primavara si-i mancau florile, iar in timpul iernii jucau mija, alegandu-l ca loc de intalnire. Toamna viroaga se umplea cu apa, iar in timpul iernii ingheta. Cand erau mici, Paraschiv, Nila si Achim curatau santul de zapada si gloduri si netezeau cea mai lunga gheata de prin imprejurimi. Lunecusul pornea de undeva din susul gradinii si se oprea la radacina copacului. in fiecare iarna era aici o harmalaie nemaipomenita. Ajungand la capatul ghetusului, vrand-nevrand, copiii imbratisau tulpina salcamului, lipindu-si obrajii infierbantati de scoarta lui neagra si zgrunturoasa. Primavara, coroana uriasa a salcamului atragea roiuri salbatice de albine si Achim se catara ambitios in varful lui sa le prinda. Salcamul era curatat de craci in fiecare an si crestea la loc mai bogat, si Nila isi dadu palaria pe ceafa si intreba inca o data:

- Salcamul asta? De ce sa-l taiem? Cum o sa-l taiem? De ce?!

Intr-adins, raspunse Moromete. intr-adins, Nila il taiem, intelegi? Asa, ca sa se mire prostii! Pune mana, nu te mai uita, ca se face ziua.

- Cum sa se mire prostii?! intreba Nila suparat, neintelegand, trecandu-i pentru intaia oara prin cap ca la urma-urmei tatal lui ar putea sa tina seama si de ceea ce gandeste el, asa cum a fost seara trecuta, cand l-a intrebat ce sa faca cu Achim.

Moromete se uita mirat la fiu, dar dupa aceea puse mana pe secure si-i incerca taisul.

Vrei sa stii in ce fel sa se mire prostii? il intreba el. Sa se uite si sa se mire pana li s-o apleca.

Bine, dar nu e salcamul nostru! mai protesta Nila.

Dar al cui e? inteba tatal, apucand securea de coada.

-E al ga Mariei?! raspunse Nila, crezand ca totusi tatal n-are sa incerce sa taie salcamul. Si pe urma, ziua n-avem timp? mai bombani el nedumerit. Ce ti-a venit acuma, cu noaptea in cap? Moromete nu-i raspunse. Incepu sa dea ocol salcamului, cautand un anumit loc unde sa inceapa a-l lovi. O clipa el mai ramase ganditor, apoi deodata ridica securea si-o infipse cu putere in coaja copacului. Din gat ii iesi un icnet adanc si lovitura tasni de la radacina copacului, se lovi de uluci si se intoarse indarat, facand sa rasune viroaga. Nila apuca si el securea in maini si trecu de cealalta parte a tulpinei.

Si cui il dai? mai intreba el.

- Astuia, raspunse Moromete aratand spre gradina lui Balosu. Amandoi incepura apoi sa izbeasca tacuti si nu se oprira decat dupa un timp indelungat. in amandoua partile facusera in salcam cate o taietura adanca si alba. incepura sa izbeasca din nou si aschiile sareau acum, mai marunt, uneori zbarnaind in aer. In curand ele inconjurara locul intr-o roata inalbita. Incepuse sa se lumineze. In cimitir vaietul femeilor contenise dar nu de tot, se mai auzea un murmur nelamurit, chemari soptite si tainice. O femeie inca bocea si parea sa nu mai termine litania ei veche. Dar Moromete si Nila nu mai auzeau. Ei loveau de la o vreme mai incet, mai chibzuit, uneori scormonind cu securea in lovituri mici, cautand parca viata salcamului falnic in vreo vana care se ascundea de secure. Cu toate ca patrunsesera in el adanc, din amandoua partile, copacul statea drept si linistit, nici o frunza nu i se misca. Deodata, niste aripi palpaira undeva intr-un prun si inca o data un cocos canta prelung. Cand sfarsi, in clipa urmatoare, satul rasuna a doua oara ca o alarma nesfarsita de glasurile celorlalti cocosi.

Moromete se opri, se sterse de naduseala si lasa securea jos:

Ajunge Nila, da-te la o parte, zise el gafaind. Du-te de adu caii. Vanos a mai fost!

De ce sa aduc caii? intreba Nila.

Adu, ma, caii si streangurile si nu mai tot intreba. Ce tot intrebi? Mai stai si tu locului si mai gandeste-te cand intrebi. Stii tu incotro cade salcamul? Daca se lasa peste pruni, sau dincoace in gradina astuia a lui Geaca si-i prapadeste rasadurile, ce faci?

Flacaul se sterse de sudoare si pleca. Moromete se aseza pe aschii, uitandu-se oftand in urma fiului:

Umbla incet, vezi sa nu-i scoli p-aia! ii spuse. Peste catva timp, flacaul se intoarse cu caii.

"N-am spus eu?' reflecta Moromete din nou, ridicandu-se de pe aschii si vorbind apoi tare:

Unde vii, ma, cu ei, Nila? il intreba batjocoritor.

Cum unde viu? raspunse Nila, nedumerit.

Adica da! exclama Moromete. Treci cu ei incoa sa cada salcamul pe ei.

Nila opri caii si ramase tacut, nestiind ce sa mai faca. Apoi pricepu, intoarse caii, le prinse rascrucile de streanguri, lega franghia si porni cu ea spre tatal sau.

Analiza: Bazele moleculare ale apoptozei Referat: Miscarea celulara

- Poti sa te urci? intreba Moromete. Urca-te pana spre varf, nu-ti fie frica, n-o sa cada cu tine.

Moromete il scruta posomorat. "Ce baiat greu de cap, uite la el ca i-e frica sa se urce, nu-si da seama ca salcamul n-a fost taiat atat de tare la radacina sa nu se mai poata lega apoi franghia de varful lui.'

- Daca vezi ca se misca, sai si tu jos de-acolo, mai spuse Moromete batjocoritor.

Nila nu raspunse la aceasta batjocura, se urca tacut pana spre varf, nu se mai vedea pe chipul lui daca intelesese sau nu ca n-avea de ce sa se teama si oricum daca, totusi, se temea, solutia cu saritul jos tocmai de-acolo din varful copacului nu era in nici un caz cea potrivita. Lega franghia si se daduse jos. Moromete se apropiase de cai si masura din ochi lungimea franghiei cu aceea a salcamului. Bombani ceva, apoi trase caii spre partea din spatele casei, incotro trebuia sa cada copacul.

Gata, Nila? intreba el in soapta.

Gata! raspunse flacaul.

- Treci langa cai si cand vezi ca incepe sa se aplece, ai grija sa-i mai, ca mi se pare ca franghia e mai scurta decat salcamul.

Se alaturara amandoi intr-o parte si alta a cailor, apoi Moromete urla pe neasteptate, lung si ragusit, ca si cand l-ar fi ars cineva cu fierul rosit:

Haidaaa!

Speriati, caii zvacnira, vrand s-o ia la goana, franghia se intinse ca o coarda si urletului omului ii urma un parait ascutit care spinteca dimineata ca un trasnet.

- La o parte! striga Moromete, biciuind caii.

Din inaltimea lui, salcamul se clatina, se impotrivi, balabanindu-se cateva clipe, ca si cand n-ar fi vrut sa paraseasca cerul, apoi deodata porni spre pamant, starnind linistea diminetii ca o vijelie; se prabusi si imbratisa gradina cu un zgomot asurzitor. Vaile clocotira si toti cainii de prin imprejurimi incepura sa latre.

Dupa aceea se facu tacere. Se luminase de tot si printre sirul de salcii se vedeau chiar cum sclipesc cateva raze rosii de soare.

Catva timp, cei doi ramasesera incremeniti, uitandu-se la salcamul doborat, nestiind parca ce mai aveau de facut. Dutulache iesise din gaura lui facuta sub sira de paie si se uita peste gradina, parca nedumerit si el. Numai caii stateau tacuti, nepasatori, cu buzele lasate in jos.

- Ei, acuma ce-ai ramas cu capul intre urechi?! se mira Moromete, calcand incet printre cracile salcamului. Desfa caii si baga-i in grajd

Salcamul taiat strajuia insa prin inaltimea si coroana lui stufoasa toata partea aceea a satului; acum totul se facuse mic. Gradina, caii, Moromete insusi, aratau bicisnici. Cerul deschis si campia napadeau imprejurimile.

- Bine, Ilie, de ce-ai taiat salcamul? se auzi de pe poteca viroagei un glas nelinistit.

Era mama, care venea de la cimitir prin fundul gradinii. De brat avea un cosulet alb din care impartise colaci pentru morti. In poarta gradinii iesisera Paraschiv si Achim descinsi si in izmene. Tita, Ilinca si Niculae se uitau si ei incremeniti de dupa gard.

- De ce-ai taiat salcamul, tata? Ce ti-a venit? intreba Tita.

- Ce facusi, Moromete? se auzi un glas de dupa gardul din fata.

Bine, Moromete, alt salcam nu gaseai sa tai? exclama cineva din fundul gradinii.

in tacerea care se lasa, o fetita striga si ea parca speriata:

- Nea Patanghele, de ce-ai taiat salcamul?

Era porecla lui Moromete si se pare ca fetita era foarte suparata de indraznise sa vorbeasca asa.

Cand ti-oi da eu un patanghel n-ai sa-l poti duce, ii raspunse Moromete. Si voi ce vreti? se rasti apoi la cei care se uitau de dupa garduri.

Intre timp, Paraschiv si Achim se apropiasera si se uitau peste trupul salcamului intr-un anumit fel, parca ar fi fost vorba de-un animal bolnav care fusese ucis.

(Morometii, Marin Preda)

1. Demonstreaza prin patru enunturi polisemia verbului "a taia"
2. Scrie patru locutiuni care sa contina substantivul "obraz"
3. Mentioneaza patru acceptii diferite pe care le are salcamul pentru personajele romanului, facand referire numai la secventele citate.
4. Prezinta rolul si semnificatiile pe care le au urmatoarele imagini auditive "vaietul femeilor", "loveau de la o vreme mai incet" si "un cocos canta prelung"
5. Identifica in text doua elemente grave si doua comice. Propune o motivatie pentru preexistenta lor.
6. Coreleaza etapele prabusirii salcamului cu cele ale destinului lui Moromete. Vei avea in vedere doar secvente urmatoare: "Din inaltimea lui, salcamul se clatina, se impotrivi, balabanindu-se cateva clipe, ca si cand n-ar fi vrut sa paraseasca cerul, apoi deodata porni spre pamant, starnind linistea diminetii ca o vijelie; se prabusi si imbratisa gradina cu un zgomot asurzitor. Vaile clocotira si toti cainii de prin imprejurimi incepura sa latre."
7. Explica reactia personajelor la taierea salcamului, alegand patru exemple diferite.
8. Comenteaza, intr-un text de aproximativ 10 randuri, secventa urmatoare: "se uitau peste trupul salcamului intr-un anumit fel, parca ar fi fost vorba de-un animal bolnav care fusese ucis"
9. Indica patru argumente potrivit carora scena taierii salcamului face parte dintr-un roman realist, obiectiv